Tacere - Zorica Latcu Teodosia

Tăcere

Cuvintele pe care nu le-am spus, 
Sunt tot atâtea trepte ce pogoară, 
Cu sufletul tot mai adânc m-am dus, 
Pe treptele tăcerii, ca pe-o scară. 

Ca-ntr-un cuprins de peşteră boltit, 
M-am coborât în lumea nerostirii, 
Şi-n cutele de piatră i-am gătit, 
Acolo-n fund, un ascunziş Iubirii.

Cuvintele pe care nu le-am spus, 
Sunt tot atâtea trepte de tăcere: 
Adânc în mine, mai adânc m-am dus, 
Acolo, unde orice vorbă piere. 

De-acolo, din limanul necuprins, 
Din lumea fără mal a nerostirii, 
Pe treptele tăcerii s-au prelins 
Din ascunziş, luminile iubirii. 

(ZORICA LAŢCU TEODOSIA)