DIALOG DE SUFLET

B. D. :

Multumesc pentru raspunsuri! Prevad un traseu interesant. Pornim de aici si ajungem undeva departe. In cele ce urmeaza, caut sa fiu mai concis. Nu pot pune toate intrebarile odata, chiar daca am mintea ca o avalansa cand vine vorba de intrebari. Sper sa nu fie "intrebari fara raspuns". Sper sa fie idei in dialog (cum am zis mai sus) si atitudini ortodoxe. Daca-mi dai voie, ma leg de ultima ta afirmatie: "informatia inseamna putere". Cu alte cuvinte: presa este a patra putere in stat? 

MONICA MARIA LUNGU:

Si eu cred, sau cel putin sper, sa ajungem departe cu dialogul. Ar fi frumos sa strangem o mica arhiva. 

Da, presa e clar a patra putere in stat. S-a vazut asta in cazul multor subiecte inventate sau exploatate prea mult sau chiar lipsa presei, atunci cand era nevoie de ea (vezi controversa gazelor de sist). Presa e chiar o putere in putere - uite ce frumos se impun, de exemplu, reportajele din emisiuni inca etice, cum e "In premiera". Genul acela de initiative mai echilibreaza imaginea de ansamblu asupra jurnalismului. Doar ca, de la un punct incolo si ei, jurnalistii, devin victimele propriilor manipulari si cred cu tarie "subiectele" despre care vorbesc. 

B.D. :

Ce impresii ai despre mass-media comerciala? Cat este manipulare si cat este informare?

M.M.L. : 

Aici cred ca ai raspuns tu inca de la cuvantul "comerciala". Informare mai e doar pe site-urile care nu pot sa treaca de un anume numar de vizitatori, pentru ca restul nu sunt interesati, daca nu ii afecteaza direct si imediat. Toate titlurile alea din presa comerciala, precum  "vezi aici ca", "ramai nu-stiu-cum cand vezi"... vin din niste cifre de marketing, din pacate. Si nu prea mai poti sa informezi atunci cand vrei profit, pentru ca tu vrei sa starnesti ceva in cititor care sa il faca sa intre in articol, sa il sochezi, nu sa ii livrezi ceva consistent. Nu ar fi eficient. 

Totusi, e trist ca oamenii au acceptat sa fie educati in felul asta. Daca ei ar citi de bunavoie si in numar mare presa de calitate, nu s-ar mai chinui nimeni sa ii socheze, ca sa le citeasca articolele.

B.D. :

Marele filosof de la Paltinis, C. NOICA , spunea clar: nu exista informare fara formare. Mi-a placut sa retin ideea asta, dar si: multi au cunostinte, dar nu au cunoastere. Pentru mine pleiada de ganditori din perioada interbelica, este fundamentala. Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Ernest Bernea, Petre Tutea, Lucian Blaga s.a. , sunt "valori intangibile". Eu nu pot sa trec peste ei cand intru in lumea cartilor si lumea scrisului. Referitor la scris, draga Mona, intreb foarte direct: de ce scriem si de ce citim?

M.M.L. :

Da, si eu cred ca fara ei si fara sfintii inchisorilor ar fi fost total altfel lumea noastra culturala si spirituala. De ce scriem? Buna intrebare. Tu de ce scrii? Eu nu pot fara. La un moment dat, eram la stadiul in care visam texte. Pana ma dezmeticeam, imi curgea o jumatate de poveste in cap. Ma consuma toate subiectele pana le scriu, pana arat si altora ce am vazut eu. Si imi place sa cred, pe alocuri, ca o fac ca sa dau de gandit unor oameni.

Cat despre citit, o facem pentru ca e de datoria noastra fata de creier si constiinta. Trebuie sa citim. Toti ganditorii nostri au scris pentru noi, e o pierdere daca nu o facem. Plus ca asta pare a fi singurul mod in care putem supravietui culturii morti.

 

(DIALOG DE SUFLET - cu dra. Jurnalista MONICA MARIA LUNGU)

Violenta in scoli

Violenta in scoli
(o problema cu doua necunoscute)

Elevul are datoria sa invete, sa se comporte civilizat si sa respecte regulamentul scolar.

- Hai ba, ma lasi cu vrajeli din astea! Iar incepi tu cu morala! Ma plictisesti fratica! Eu sunt smecher, am doua clase ca trenul si mi se rupe ...ula de tine si de filozofia ta de cacat! Ce dracu ai vere?! Esti nebun? Ai venit aici sa-mi tii mie lectii de viata? Du-te ma si dormi! Nu ai treaba? Ma pis pe inteligenta ta! O ...ut pe mata! Ii dau ...uie lu tactu! Sugi ... etc. etc. etc.

Pornind de la acest context jegos, incercam sa tinem un discurs despre violenta din scoli. De la violenta verbala (limbaj de cartier) se poate ajunge imediat la violenta fizica. Nu e de joaca cu violenta! Chiar este o problema serioasa. Va rog sa-mi permiteti sa scriu cateva cuvinte despre violenta. Trebuie sa luam atitudini ca e de jale. Nu e permis sa fim nepasatori (ignoranti, indiferenti...) fata de aceasta problema.

De ce am abordat acest subiect complex si foarte delicat? De ce sa vorbesc eu despre violenta? De ce sa facem "filosofie" cand lumea moare de foame? ... Pardon, e timpul sa ne trezim la realitate! Exista saracie si oameni care fac foamea, dar nu stiu daca e chiar asa rau incat sa se moara de foame. De facem greseala sa ne luam dupa mass-media, se moare din orice. In fine... Sa vedem cum se "omoara" mass-media dupa stiri senzationale si violenta din scoli. Sa pomenim cateva cauze.

CAUZE

O prima cauza a violentei in scoli, pare sa fie afirmarea de sine. Individul (la orice varsta, dar mai ales la varste fragede) vrea sa se afirme. Nu conteaza ca se afirma prin violenta, agresivitate, injuraturi, fumat, sex, alcool etc. , important e ca se afirma. Nici nu-l doare (pe dl. elev, licean sau student) ca afirmarea sa, dauneaza grav sanatatii (fizice, mentale si sufletesti) si tulbura linistea publica. Ce conteaza daca fac rau sau nu? Suntem in democratie - totul e permis, ce naiba! Ne-am zapacit cu totii, am uitat de Drepturile Omului si in mod special de Drepturile Copilului? Ce Doamne iarta-ma ! , ingradim libertatea umana?

Punand fundament pe aceasta retorica umanista si pe aceste principii postmoderniste, omul face ce vrea. Si punct. Nimeni nu poate face nimic in acest sens, ar spune Specialistul. In fine, Psihologul are un alt punct de vedere. Sociologul va spune si el altceva. Mass-media cu opinia ei. Si tot asa pana ajungem la balamuc, la nebuni.

Pe mine ma intereseaza viziunea ortodoxa, dar nu tagaduiesc valoarea altor stiinte in combaterea violentei in scoli. Stim prea bine, un copil, un adolescent e greu de lamurit. Multi spun ca firea umana (natura umana) e rea. Copilul, adolescentul ... daca e rau din fire, cum poate fi indreptat? Ce putem face daca el vrea sa iasa in evidenta prin violenta si destrabalare? Lui ii place postura de personaj negativ , de oaia neagra a societatii. Ce argumente sa-i aducem ca sa inteleaga?

Tot suntem la capitolul "cauze". Nu trecem cu vederea: familia. Anumiti elevi problema sunt ciudati fiindca nu au o familie crestina, o familie normala. Conteaza foarte mult si acest aspect. Deci, putem spune ca si din cauza familiilor destramate, exista elevi care se comporta mai urat ca-n jungla. De ce atata violenta, agresivitate si nervozitate la un copil (elev) de clasa a 5-a, a 6-a, a 7-a sau a 8-a? Din ce cauze?

O alta cauza a violentei in scoli (dupa mass-media care amplifica problema aceasta) este si lipsa de educatie crestina. Copilul daca nu merge deloc la Biserica (dar sta ore-n sir pe internet, Facebook ... viziteaza stie-uri porno, joaca jocuri virtuale, sta la TV ... Etc.) cum sa fie un copil bland, cuminte si cu frica de Dumnezeu? Daca el aude in casa numai dracuieli si prostii, cum vrem sa fie un copil bun? Desigur, sunt si exceptii. Avem cazuri unde din familii distruse, au iesit oameni extraordinari.

Sa ne gandim putin la ceea ce ne lipseste. Un om ancorat in Religie, Cultura (Arta, Muzica si alte domenii frumoase) si Educatie, are slabe sanse sa devina puscarias, repetent, derbedeu... Un copil crescut in Duhul Ortodox, in spiritul credintei, in armonia muzicii si in universul culturii (mai ales universul cartilor) nu ajunge "copil prost" si nici copil-problema. Religia si Cultura nu face rau. Elevul care se afirma prin violenta si golanie este un elev fara credinta, fara educatie si fara cultura.

Sunt multe cauze ce provoaca violenta in scoli. Repet: afirmarea, familia, mass-media, lipsa de credinta si de cultura, nervozitatea etc. Eu am ales doar cateva cauze majore. Nu-mi propun sa intru in detalii. Prea lungesc acest articol (nascut dintr-o idee de discurs imaginar) si nu e ok. Trecem acum mai departe si vorbim foarte putin de efecte.

EFECTE

Ce efect principal produce violenta in scoli? Simplu de spus , dar greu de explicat. Din pacate, violenta naste violenta. Sunt destui profesori care actioneaza concret. Ce fac dansii si dansele? In caz de elevul sparge un geam, face galagie, injura, pe scurt: e violent, profesorul/profesoara il loveste cu o mica-mare palma. Un cadru-didactic care loveste un elev-problema, nu face altceva decat sa puna sare pe rana si gaz pe foc. E cea mai mare greseala sa raspunzi la violenta cu violenta. Pentru ce ai mai facut facultate, master, doctorat, modul de psihopedagogie stimate dl. profesor? Ce exemplu esti tu ca profesor daca reactionezi astfel?

Domnilor profesori, profesorilor tineri necasatoriti, doamnelor si domnisoarelor profesoare, in caz de alegeti corectia cu palma (sau cu pumnul, sau in alt mod) inseamna ca nu aveti rabdare si nu aveti ce cauta in sistem. A fi profesor nu e usor. Trebuie sa ai vocatie. Degeaba ai studii daca nu ai suflet. Cand faci din suflet ceea ce faci nu reactionezi cu bata, cu rigla, cu tipete, cu palme etc. Scoala, educatia nu are nimic comun cu violenta. Totusi exista violenta in scoli si efectele violentei sunt diverse.

Elevul violent daca e batut (si acasa si la scoala) ajunge la ura. Se inchide in sine si evadeaza doar prin agresivitate si scandal. Este puternic atacat emotional daca e potolit prin bataie si poate sa ajunga un caz pierdut.

Sincer, ne amagim. Ne mintim singuri. Facem teorie. Tratam violenta psihologic si nu logic. Cine poate sa zica: eu nu sunt deloc violent, nu sunt nervos, nu raspund la violenta cu violenta... ? La teorie ne pricepem multi , dar la practica e mai greu. Efectele violentei nu sunt efecte de moment. Sa ne gandim, Doamne fereste!, un elev violent (sufera de epilespie sau nu stiu ce boala) , tu profesor, ii tragi una de cade lat. Ce ai rezolvat?

Avem orgoliu, onoare, mandrie... Nu ne lasam calcati in picioare de un pustan. Nu acceptam obrasnicia unor elevi sau eleve fara cei 7 ani de acasa. Reactionam. Lovim. Articulam la note si chemam politia. Este asta o solutie buna? Sau cum sa luam atitudini fata de violenta in scoli?

ATITUDINI

Scoala este "obligatorie". Avem ore de dirigentie. La liceu si la facultate este alta treaba. E alta mentalitate. La gimnaziu putem aplica metoda cui pe cui se scoate. Tot sunt tinerii de azi pasionati de tv, internet si filme. Tot e tehnica asta ultra'avansata. Sa incercam sa-i manipulam cu un film. Sa incercam sa-i prostim cumva. Exagerez, scoala si educatia nu manipuleaza, nu prosteste. Sa facem ceva prin programul scoala altfel. Sa ii motivam cumva pe elevi.

Eu nu sunt inca profesor, insa studiez Teologie Didactica si ma gandesc cum va fi daca e sa fiu profesor de Religie. Consider ca e corect sa vorbim pe limba lor. Sa luam atitudini prin muzica, filme, carti si iubire. Mai ales prin iubire. Bine, ei spun sex. Le povestim ceva din viata noastra. Ii facem sa fie atenti. Le spunem o poveste de iubire. Discutam cu ei despre orice. Astazi nu mai e loc de subiecte tabu. Fara jena, fara rusine. Sa vorbim despre pornografie, libertinaj, discoteca, sex, masturbare etc.

Cel mai frumos e bine sa luam atitudini prin ascultare. Sa ii ascultam pe elevii problema. Sa intram la inima lor, la suflet. Unii pot fi traumatizati in familie. Si mai grav, pot fi agresati si abuzati sexual de "parinti". Tata betiv, alcolist de meserie. Mama, of... practica prostitutia. Ce sa iasa normal din acest mediu nociv?

Sa le vorbim cu exemple din viata noastra despre anturaj. Cum inlfuenteaza anturajul viata unui adolescent. Cum poti ajunge leguma din cauza drogurilor. Sa ii provocam. Sa ii scoatem undeva. Sa ii ducem intr-o excursie. Sa le spunem ca VIATA E FRUMOASA. Cel mai bun drog este DRAGOSTEA. Nu e ok sa fim negativisti. Nici sa prezentam totul roz. Nu traim in rai. E o lume crazy, absurda, aberanta, dar noi putem fi o pata de normalitate in aceasta lume "periculoasa".

Nu avem de ce sa luam atitudini cu palma. Nu e ok sa fim ironici. Cu un elev violent trebuie sa te comporti ca si cu un copil handicapat, bolnav. Cea mai crunta boala este o boala incurabila. Sa le vorbim despre sida, cancer, sifilis si alte boli. Sa le vorbim despre moarte. Sa stim sa le vorbim despre moarte. Sa aratam ca suntem interesati de acel om din fata noastra. Sa ii vorbim ca unui frate. Sa luam atitudini de suflet. Fara vindecare sufleteasca, violenta nu dispare din scoli. Nu e doar problema de comportament. E problema de constiinta. E sufletul bolnav, nu doar psihicul, mintea si organismul.

Eu nu dau sfaturi aici. Nu recomand nimic. Nu fac nicio sugestie. Nu indic calea spre vindecare. Nu pun un diagnostic si atat. Nu pun doar degetul pe rana si merg mai departe. Nu si iarasi nu. Ceea ce scriu in acest articol, e un articol-manifest. Caut sa imi exprim mahnirea, compasiunea si solidaritatea fata de ceea ce se numeste violenta in scoli.

Am scris acest articol plecand de la un caz absolut real. Fara nimic fictiv si fara ipoteze de lucru. M-a impresionat atat de tare un elev de clasa a 7-a care mi-a povestit ca el "e cel mai tare" (la violenta) in scoala, incat am zis ca e necesar (si din partea mea) un smerit articol pe blog.

M-a lasat fara cuvinte sinceritatea lui. Omul trebuie inteles fratilor si surorilor! Ma gandesc la scumpa Maica Siluana Vlad, care a stat de vorba cu cei din penitenciare de maxima siguranta. Unii ar spune criminali, curve, hoti, mafioti ... Pacatul lor daca judeca astfel. Dupa lectura operei lui F. M. Dostoievski, nu-ti mai arde de a judeca astfel. Mass-media exagereaza cu dementa asta. Judeca totul inainte de a fi judecat cazul. Cazul Tanacu de exemplu. Se vede clar ca mass-media a fost anti-Biserica si a facut tam-tam pe un caz uman. Sa citim Crima si pedeapsa si apoi sa comentam problema aceasta. Maica Siluana Vlad de ce nu judeca? De ce ii ajuta pe cei care au facut crime sau au violat? De ce vorbeste si cu pedofili si cu orice fel de om? Va spun sigur, Maica Siluana Vlad a inteles mesajul Domnului Iisus Hristos, si cauta sa aline suferinta umana.

Suferinta e cea care ne duce la extreme. Din cauza suferintei (ascunse desigur) facem fel si fel de nebunii. Chiar sinuciderea. Tot o suferinta profunda si o acuta lipsa de credinta te duce spre bezna, spre iad. Dar si invers. Trecand prin suferinta ajungi la convertire si bun-simt. Oricum, e foarte complicat si delicat. Violenta, suferinta si alte teme de acest gen, sunt teme care nu se discuta la o bere sau la misto. Violenta in scoli este o problema, o problema cu doua necunoascute, depinde de noi cum luam atitudini. Izbavire exista.

PS: STOP VIOLENTEI IN SCOLI SI IN FAMILIE!

Ce rost are Dumnezeu in postmodernism?

   Inceputul erei postmoderne, cunoaste o mare despartire. Despartirea omului de Dumnezeu. Astfel, in postmodernism Ideea de Dumnezeu devine Ipoteza-Dumnezeu.

   Dupa postmodernism (poate in neopostmodernism sau cum o sa se numeasca) ce fel va fi tratat Dumnezeu? Oare se va zice Fictiunea-Dumnezeu?

   Ce nevoie are omul postmodern de Dumnezeu? Exclude orice Idee de Dumnezeu si asa ajungem intr-o lume fara Dumnezeu.

   Problema e si mai delicata. Lumea postmodernista nu e doar fara Dumnezeu, ci e si anti-Dumnezeu. Spiritul  nihilist a depasit orice limita. De la atitudini anti-BOR (aici la noi in tara, mai ales prin mass-media) si anti-cler, se reflecta in societate un fel de manifest (neocomunist) anti-credinta si anti-Dumnezeu.

   Din pacate, societatea postmodernista are o mentalitate exclusiv materialista. Tot are iluzia ca se simte "bine" fara Dumnezeu. Nu-i asa, intru acest context antic: ce rost are Dumnezeu?

   Cand am zis "context antic", ma refer la anti ceva, anti-credinta, anti-cler... E o ironie, daca imi permiteti. Intrebam mai departe: ce sa faci cu Divinitatea intr-o lume pseudocivilizata, absurda si atee?

   Indiferent de ce probleme avem in postmodernism nu e esential Dumnezeu, ci omul si banul. Ioan Ianolide spune clar in cartea Intoarcerea la Hristos : problema omului este o problema de constiinta, nu de alta natura.

   Izbavirea si mantuirea lumii este Hristos. Niciun curent laic si nicio politica de dreapta nu ne scoate din criza asta postmodernista daca nu ne raportam ortodox la Hristos. Atata timp cat Hristos Domnul este considerat un "mit rastignit", un "dusman" al progresului, un simplu "personaj istoric", lumea va zace in necredinta, nestiinta si nepasare.

   "Singurul" argument forte (in postmodernism) al existentei lui Dumnezeu, este suferinta. Nu zic eu treaba asta, ci altii mai destepti ca mine. Aici destept inseamna treaz. Desteptii (intelectualii postmodernisti) lumii actuale si-au facut din minte dumnezeu avand un stil arogant si o mandrie luciferica.

   Lumea de azi problematizeaza totul si nimic. Postmodernismul intra profund in neant si crede ca este in "lumina raiului". Nu trebuie sa se supere nimeni cand marturisim adevarul: ideologia postmodernista se rezuma si se raporteaza la nimic. Filozofia nimicului (candva "filozofia absurdului") este astazi lege. Lege formata din faradelegi.

   Cum putem transfigura ceva ce spune ca "Dumnezeu nu are niciun rost"? Acest "ceva" este lumea contemporana. Lumea care nu are sens fara Dumnezeu. Din cate vedem, mass-media amplifica raul si se merge tot spre nihilism, libertinaj si secularizare. "Nimic fara Dumnezeu" (Nihil sine Deo) a devenit "nimic fara bani". "Omul masura tuturor lucrurilor" se traduce prin "banul e masura tuturor lucrurilor". Obsesia banilor e deja paroxism si nebunie. Chiar isterie si dementa generalizata. Cine generalizeaza acest caz? Mass-media si interesul ei pentru senzational si reating (audienta).

   De ce zic "dementa generalizata" cand vine vorba de bani? Pai, toata lumea se vaita de bani. Lumea nu stie ca banii nu fac nici doua parale? Lumea nu stie ca banii nu aduc fericirea?

   E un subiect complex. Postmodernismul nu e un subiect simplist si "epuizabil". Nu se poate dezbate acest subiect in cateva randuri. Necesita spatiu mai mult. O carte despre postmodernism (scrisa din perspectiva crestina) ne lamureste, daca va fi sa avem deschidere. Ortodoxia pentru postmodernisti a Pr. Savatie Bastovoi, e o carte foarte buna. Avem nevoie de o viziune crestina. Cu atitudini umaniste si anti-Dumnezeu (gen Fernando Savater, Pavel Corut, Remus Cernea s.a.) ajungem de unde am plecat prin 1944. Da, din nefericire ajungem la ideologia (filozofia materialist-ateista) marxist-leninista. Aceasta ideologie bezmetica nu ne ajuta la absolut nimic. Ne baga in neant si in temnita eului bolnav.

   Omul fara credinta, fara Dumnezeu, devine un animal rational, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri (Petre Tutea) , dar devine si un om bolnav, chiar bolnav mintal.

   Ce putem face? Nimic altceva decat sa punem accent pe Intoarcerea la Hristos. Fara Hristos nu exista pace, iubire, frumos, armonie, convertire si mantuire. Era postmodernista se autoamageste. Se amageste prin om. Pune accent pe eul plin de patimi si de invidie. Ego-ul postmodernist este mai urat decat egoismul umanist. Spiritul umanist mai contine si ceva morala, dar in postmodernism nimic. Totul pentru sex si bani.

   In postmodernism, Dumnezeu este aruncat la "cosul de gunoi". Omul e orfan de Dumnezeu si divorteaza de Divinitate fara niciun stres. Comuniunea cu Dumnezeu nu e de niciun folos. spune omul postmodern. Omul acesta devine individ si CNP. Nu are identitate, nu are valoare verticala. Priveste totul pe orizontala si in caz de ceva greu sau foarte greu, alege varianta sinuciderii. Mass-media ne pune in fata atatea tentative de suicid. Droguri, depresie, muzica comerciala zgomotoasa. Fantezii, erotism pervers, pornografie, manele etc.

   Sa nu lungim "povestea", incercam sa tragem o concluzie. Traim intr-o lume extrem de laicizata si de ancorata in TBC - tehnologie, bani, confort. Mediul virtual e o scapare? Nu, mediul ortodox e o alinare, o vindecare cu adevarat. Ortodoxia pune accent pe om ca persoana (nu ca individ, cetatean, client sau votant) si ne da REPERE si MODELE: IISUS HRISTOS, MAICA DOMNULUI SI SFINTII. Prin credinta, nadejde si dragoste ne izbavim de toate cele rele. IISUS HRISTOS e MODELUL ABSOLUT. El si-a dat Viata pentru noi. Ideologia postmodernista isi da viata pentru semeni? Niciodata. La necaz fuge. E o amagire si o filozofie superficiala, chiar efemera. Postmodernismul e o "nebunie" fara rost. Intoarcerea la Hristos e o nebunie cu rost. Nebunia in Hristos e mantuire, dar ce sa inteleaga lumea de azi? Nu vrea sa inteleaga. In postmodernism nu este timp pentru Dumnezeu. Pana la urma (pariul lui Pascal) ce rost are Dumnezeu in postmodernism?

Pentru cine scriu?

   Prima data, cand am inceput sa scriu, am zis ca scriu pentru mine. Intre timp apare iluzia ca sunt scriitor. Si nu doar scriitor, ci scriitor-filosof , chiar ganditor crestin. Ma vedeam marturisitor. Ma vedeam cum se vede orice tanar talentat si visator.

   Incep nebunia scrisului (dupa mai multe carti citite) cu poezia. Ma si vedeam poet ortodox, cu toate ca eu pictam pe hartie niste versuri de un amatorism perfect. Aveam o scuza, eram la inceput. In fine, dupa lectura cartii Incercari filosofice de Lucian Blaga, mi-a venit ideea sa denumesc tot ce scriu: INCERCARI.

   Nu generalizez, nu sunt "asistent generalist" si n-am inteles niciodata ce-i aia medicina generala, psihologie generala, scoala generala, cultura generala etc. ? Repet, nu generalizez si nu spun ca tot ce am scris, am scris prost. Mult si prost. Nu, nici chiar asa extrem. Nu sunt extremist si nici negativist. Poate am si scrieri frumoase, scrieri bune, scrieri de calitate. Cine stie?

   Am intrebat diverse persoane si am ajuns la impresii absurde. Am devenit eu singur critic si autocritic. Am ajuns sa am impresii gresite despre ceea ce scriu.

   Sunt tanar, sunt student, sunt la inceput. Sunt cum sunt, dar imi place cum sunt si cum eram. Da, eram un fel de autodidact. Eram fascinat de ideea devenirii intru fiinta. Eram "obsedat" de iesirea in public si de a publica. Asa ca m-a luat nervul (in sens pozitiv) si am trecut la fapte. Indemnat de o prietena, ajung sa-mi fac blog. Trec peste critici si lacune. Ce lacune? Fiecare om e antitalent la ceva anume. Asa sunt eu la matematica, limbile straine si gramatica.

   Pseudoanaflabet si afon in anumite domenii, am indraznit. Mi-am facut blog. Am inceput sa public. Daca nu citeam textele (articole superbe) domnisoarei Jurnaliste, Monica-Maria Lungu (Bucuresti), as fi zis: "am postat pe blog". Cum de se accepta acest cuvant - postare, postat??? Suna precum am spus eu la facultate: "o gramada de timp". Iar Dra. Prof. G. S., zambind (poate putin ironic) m-a corectat si m-a intrebat: cum suna asta in germana?

   Cum suna limba romana in alta limba straina? Depinde de traducator. Cum suna ceea ce scriu eu, ma intrebam prin 2007, cand am inceput sa scriu masiv, aproape zilnic. Chinuit de aceasta intrebare, mi-am propus sa citesc prietenilor ceea ce scriu. Au fost pareri pro si contra. Au fost si aprecieri si critici, dar eu am fost realist si am cautat sa raman cu picioarele pe pamant. Mereu am zis in sinea mea: sunt altii mai buni ca mine. Sunt altii mult mai buni, dar si eu am ceva de spus. Si asa, am ajuns la dl. Prof. de Religie. Dansul m-a incurajat si mi-a dat aripi. Dansul m-a sustinut si m-a ajutat sa public in Revista "Salonul literar". Am publicat cu bucurie, dar n-am avut o colaborare de lunga durata. M-am suparat si nu mi-a placut revista din anumite puncte de vedere. In fine, am scris pe blog. Prin fratele meu, am ajuns si pe Facebook, atentie, eu fiind anti-Facebook. In 2012 am scos o carte de versuri. Mi-am facut alt blog, blogul pe care scriu acum. Am vrut si sa renunt la scris. Am colaborat pe internet (mai mult pe Facebook) cu reviste on line. Am trimis manuscrise la edituri ortodoxe si edituri mari, precum Minerva, Humanitas, Polirom, Paralela 45, Cartea Romaneasca etc. Am vorbim cu scriitori adevarati si editori. Am primit si aprecieri si critici, dar repet, indiferent de cum sunt interpretat, incerc sa raman realist. Cu capu-n nori si cu picioarele pe pamant. In rest: raman ce-am fost si sunt ce am ramas...

Ce inseamna o Organizatie de Tineret?

    Tinerii, stim prea bine, sunt plini de entuziasm si merg la risc. Vor sa faca multe chiar daca nu au bani sau alte mijloace de a trece garla. A plouat mult. Garla e mare. Dar si mai mare este inima noastra cand facem voluntariat. In fine, sunt presedinte de organizatie. Organizatie de tineret. Ce inseamna o organizatie de tineret?

   Organizatia de Tineret, inseamna un grup de tineri care se implica in diverse proiecte. Cum si cu ce se implica? Depinde de organizatie si de tinerii respectivi. "Unde-s multi puterea creste..." Dar unde sunt multi si nu sunt bani, nu sunt posibilitati, in ce proiecte ne putem ancora??? Din pacate, in timp, apar si discutii, unii pleaca si altii vin. Incep sa fie polemici. Unii se implica foarte mult, altii deloc. Ce asteptari avem in acest sens, in acest context? Ce ne facem daca suntem multi dar nu suntem uniti? Pe ce se pune accent, pe unitate sau pe dezbinare?

   In orice organizatie, si de tineret si de adulti, apar tot felul de probleme. Problema principala e asta: o organizatie nu se tine doar cu sedinte si vorbe. O organizatie adevarata se remarca prin fapte. A face nu inseamna a zice.

   A face inseamna a face si punct. Nu faci filosofie, ci pur si simplu te apuci de treaba. Practic. Stiu, e greu. Dar ce nu e greu astazi? Greu, usor... daca ai intrat in hora trebuie sa joci. Sa joci cinstit si frumos, nu sa joci teatru. Dupa ceva timp de "lider de organizatie", intreb: ce inseamna o organizatie de tineret?

DIALOG DESPRE ROMANIA PROFUNDA - cu dra. jurnalist Monica-Maria Lungu

Danut Belu:

Doamne ajuta!

Incep prin a spune: bun gasit intru armonia dialogului ! Din pacate, in lumea de astazi s-a cam pierdut arta dialogului. Se merge mai mult pe monolog (de tip tv sau monolog interior) si comunicare virtuala. Revista ROST (prin dl. teolog Radu Preda) ne spune: comunicare fara comuniune. Acest articol si aceasta "zicere" , se refera la site-ul socialist (astfel poreclit de criticul literar, Daniel Cristea-Enache) Facebook. Nu se poate fara internet. Ne folosim de mijloacele de comunicare. Suntem intr-un context socio-politic "crizat". Plin de crize si polemici absurde. Polemici tv. In fine, era postmodernista ne ofera multe, dar nimic nu se ofera pe gratis. Ortodoxia vine de peste doua mii de ani cu Oferta - Hristos. Nu este o oferta postmodernista, Hristos Domnul este Singura Oferta cu valoare mantuitoare. Lumea de azi prefera postmodernismul. Sunt tentatii si ispite, dar Hristos este Acelasi. O prima intrebare: ce platim pentru acest confort postmodernist?

Monica-Maria Lungu:

Platim mai mult decat credem. Platim prin patimi care poate nu ne-au prins in alte forme: mandria, invidia, desfranarea, trandavia. Si ce e si mai trist e ca platim prin timp si asta zilnic. Platim si prin faptul ca acceptam compromisuri de dragul de a fi in rand cu lumea. Facebook e o retea care trebuie sa traiasca din ceva, asa ca ofera loc de cinste reclamelor, dar oamenii accepta asta atat de usor. 

Pe de-o parte e bine ca isi gasesc si ortodocsii locul in tot postmodernismul asta. Dar pe de alta parte, am vazut prietenii distruse din cauza unor pareri exprimate pe facebook. Si tot tumultul asta e, evident, facut ca sa ne distraga de la viata reala, din moment ce majoritatea timpului petrecut pe internet e, de fapt, stat pe facebook. 

Pentru multi nou-veniti suna bine faptul ca pot sa isi gaseasca inclusiv fosti colegi de scoala generala pe facebook. Insa, la modul real, cand stii ca poti da de un om oricand, nu mai ai elanul sa o mai faci, tocmai pentru ca e acolo. Si uite cum ne trece Mantuirea pe langa conexiune.

D.B :

Sper sa nu te incurc, draga prietena! In aceasta pseudointroducere, doresc sa-ti adresez mai multe intrebari. Intrebari incomode sau intrebari care duc (inevitabil) spre filosofie. Filosofie crestina. Amintind de acest domeniu, caut sa te provoc la un dialog de suflet. Nu vad in aceasta societate consumerista si teribilista, a avea rost un dialog super-extra-giga-mega academist sau "dialog intelectual" de tip H. R. Patapievici. Exista "limbaj de lemn" si in lumea intelectuala?

M-M. L. :

La modul la care am apucat eu sa ma intersectez cu lumea intelectuala, prin prisma unui fost serviciu de jurnalist cultural, limbajul de lemn e cel al societatii. Eu tin foarte mult la limba romana, tocmai pentru ca puterea cuvintelor e uriasa. "Faza nasoala" e ca limbajul nostru de lemn e engleza si se manifesta cu precadere in corporatii, intr-o incercare de a fi "cool". 

In lumea intelectuala, oamenii macar se mai chinuie sa fie expresivi. Cei din corporatii vor sa fie haiosi si "altfel", fara sa isi asculte "perlele". 

D.B. : 

Nu uit sa te prezint. Iubitii cititori cred ca e mai corect sa ne descopere pe parcus, decat sa ne ia datele personale din CV. Nu-i asa, azi toata lumea are CV? Noi suntem crazy, avem chef de dialog. Ce dialog? Dra. jurnalist, Monica Lungu in dialog cu tanarul student si autor (amator de teologie, filosofie, cultura si literatura) , Danut Belu. Ce taina mai este si aceasta? Omul este o taina, nu? Tu, Monica Lungu, o personalitate, in dialog cu mine, un mic-mare nimeni. Un smerit pasionat de incercari. Incercari poetice si incercari in toate. Sunt la capitolul incercari. Se zice ca suntem intr-o perioada de tranzitie? Fie-ne tranzitia usoara (Radu Paraschivescu). Cat mai tine perioada asta de tranzitie? Oare ne-am plictisit sa speram???

M-M. L. :

Oooo....cv-ul. Acel "personal branding" al fiecaruia. Da, imi place ca exista atatea modele de cv si fiecare crede ca al lui e cel corect, acceptat la Bruxelles, folosit cine-stie pe unde. Multumesc pentru cuvantul "personalitate". Esti prima persoana care imi atribuie adjectivul asta. 

Revenind la ce spui despre tranzitie, se pare ca noi suntem mai toti sufleteste intr-o tranzitie pe care, parca, prea vrem sa o incetinim. Dar vad, in ultimul timp, din ce in ce mai multe modele de tineri care prind curaj si nu mai accepta compromisuri. Fiecare din noi e o taina. Cat de mare, probabil vom sti la Judecata de Apoi, atunci cand vom vedea cat de mult am influentat vietile altora si cat de mici erau gesturile care i-au schimbat. 

D.B. :

Scumpa prietena, a intra in dialog nu e chiar asa usor. Noi nu intram in dialog asa pur si simplu. Suntem tineri, nu avem experienta, dar suntem totusi incercati de viata. Suntem seriosi si sinceri. Ba mai mult, suntem preocupati cu adevarat de ceea ce numeste maestrul Dan Puric: Romania profunda. Nu stiu daca iti spune ceva manifestul (cartea) A treia forta - Romania profunda de Ovidiu Hurduzeu & Mircea Palton. Poate e ceva prea profund sa vorbim noi despre Romania profunda, insa incercam sa "carpim cerul cu stele". Vedem ce si cum in timp ce vorbim (prin scris). Putem discuta despre problemele tinerilor. Ce zici? Drogurile, pornografia (masturbarea), internetul, mass-media, divertismentul, muzica comerciala, dragostea (sau indragosteala) , tentative de suicid (curente gen EMO, care amplifica ideea de sinucidere) , destrabalarea, discoteca, somajul, educatia, lectura etc.  Ce zici? Nu avem o tematica anume. Nu ne-am propus un subiect. Refuz un dialog standard, gen intrebari si raspunsuri. X intreaba si Y raspunde. Categoric, nu folosim clisee. Nu vrem sa cadem in iluzia ca noi suntem destepti si ceilalti sunt prosti. "Prosti, dar multi", invatam la scoala prin opera Alexandru Lapusneanul. Nu jignim! Nu judecam! Nu, draga prietena Monica Lungu! Nu aici vreau sa ajung! Am altceva in minte, poate o serie de idei in dialog sau cine stie, o carte, daca nu e prea mult.

M-M. L. :

Stii care e problema cu subiectele din ziua de azi? Uite, de exemplu, perioada "emo". Au fost prezentate chestiile astea in media intr-un mod foarte detaliat despre pustii "diferiti", care ascultau genul ala de muzica si se imbracau intr-un anume fel si tot asa. Cand pui problema asa, practic tentezi oamenii. Cateva cazuri izolate si patologice devin, incet-incet, o moda.

Daca vrei, putem sa luam fiecare subiect la rand. Asa o sa vedem cat de legate intre ele sunt sau cum una o atrage pe alta. Dar problema oamenilor e ca ei inteleg fix invers libertatea fata de lanturi. Ei cred ca sunt liberi in timp ce se leaga de un viciu pentru care se compromit, doar pentru ca nu platesc cu vreun dosar penal pentru asta. Dar dosarul sufletesc e din ce in ce mai greu de descoperit.

Nu vreau sa fiu chiar asa negativista. Speranta e, Romania profunda are sanse sa continue, pentru ca apar soldati din fiecare generatie. Avem modele si sunt sigura ca se vor ridica oameni care sa continue munca lui Dan Puric. 

D.B. :  

Pe  final, ca sa termin interventia mea de inceput, pun pe tapet un citat din Gabriel Liiceanu: Singura noastra arma astazi este cuvantul! Iar alte voci spun: armele noastre astazi sunt doua: strada si cuvantul. Ce zici? Tu cum vezi izbavirea din neant? Neantul socio-politic intru care supravietuim (rusinos si mizerabil) de 24 de ani. Pe ce sa punem accent? Indemnam la credinta, constiinta si demnitate, dar totusi ceva lipseste. Ce ne lipseste draga prietena?

M-M. L. :

Uite, strada asta are doua sensuri. Daca prin "strada" te referi la golani, oameni care au trecut prin vicii si au renascut dupa ele, atunci ne pot ajuta mult, pentru ca ei sunt cei care mai indeamna la citit si "promoveaza" ortodoxia. Ei mai educa, totusi, copiii si sunt o sansa reala la o viata crestineasca si viitori reprezentanti cu coloana vertebrala. Ei au schimbat gandirea a sute de oameni sau, daca inca nu era vremea ca altii sa se schimbe, i-au informat. 

Celalalt sens al strazii, oricat de urat ar suna asta, e coruptibil. Iese cineva sa protesteze impotriva a ceva, apoi apare vreo entitate politica sau sociala sa revendice acel eveniment. In Bucuresti, cel putin, asa e. Pe mine ma dezamageste constant mediul acesta, pentru ca oamenii sunt usor de pacalit. Vine X de la nu-stiu-ce partid sau Y firma promite ceva, ofera ceva sau "sustine cauza". Dupa o perioada, protestul moare de la sine, fara niciun rezultat. 

Noua ne lipseste cunosterea cuvintelor. Cate sensuri sunt deteriorate si noi le folosim fara sa ne gandim! Daca am acorda mai multa atentie cuvintelor spuse, totul ar fi total altfel. Cred ca am putea sa refacem toata gandirea asta in care anormalul a devenit norma. Cel mai important lucru pe care il tin minte din facultatea de jurnalism e ca "informatia inseamna putere".

Polemici fara rost

   Numele ei este C. D. (fiind o persoana publica, pastram identitatea intr-o aura de mister) si am incercat sa intru in dialog pe facebook. Pentru acest lucru stau pe facebook. Imi place ca intru in contact cu anumite personalitati, gen Alex Stefanescu. Fiind preocupat de literatura, vorbesc cu C. D. despre acest subiect. Ea imi spune ceva, eu zic altceva si in scurt timp intram in polemici. Dupa ce termin discutia, va spun sigur ca au fost polemici fara rost. Sunt si polemici cu rost, dar noi tinerii neavand experienta si cultura vasta, ne amagim cu polemici inutile.

   C. D. are viata ei, gandirea ei, filozofia ei, problemele ei etc. Nu am voie sa vreau sa fie toata lumea de acord cu mine. Pana la urma cine sunt eu? Prea imi dau importanta uneori. Putina smerenie si ascultare n-ar strica. Plus ca e libertatea umana care trebuie respectata. De-as avea rabdare, smerenie si de-as face ascultare, cu siguranta as renunta la polemici. De aici apar si polemicile. Din cauza faptului ca nu fac ascultare. Parintele Duhovnic imi recomanda (imi zice nu ca o porunca, ci imi da o sugestie, un sfat bun) sa evit polemicile, sa nu mai intru in discutii contradictorii si eu ma contrazic mereu. Bine. exagerez. Nu mereu, dar mai tot timpul. Cand se iveste ocazia de polemici nu ratez oferta. Astfel imi fac sange rau singur.

   Problema e ca nu stiu ce inseamna polemica sau a polemiza. Una e sa avem polemici ortodoxe si alta e sa ne certam fara rost. Polemica adevarata nu inseamna cearta si jigniri. Din polemici celebre au iesit idei extraordinare. Ai ce  invata din polemici gen: Petre Tutea vs. Emil Cioran, Lucian Blaga vs. Pr. Dumitru Staniloae etc. De la polemicile in care am intrat eu, nici macar o bruma de ceva bun nu gasesti. Sunt niste discutii la nervi. Zici ca se vorbeste separat. C. D. (daca tot am pomenit de ea) isi spune de fiecare data aceeasi parere. Eu fac mereu aceeasi greseala. Imi propun sa nu mai intru in polemici si tot acolo ajung. Repet, polemici fara rost. Sunt si polemici frumoase. Polemici din dragoste si polemici intre prieteni buni. Aici nu se intampla nimic. Nu se exclude X pe Y. Pe facebook, replica finala e stergerea din lista. Ca-n politica. Daca nu esti de acord cu liderul si cu majoritatea, esti exclus din partid. Iar tu din mandrie, nu te dai batut, mergi mai departe si iti faci singur partid. Asta ca sa fie nebunia pana la capat.

   In polemici, totusi trebuie sa cedeze unul din doi. Cine cedeaza primul e mai intelept. Cine insista e prea pornit pe cearta si e firesc sa evitam din prima, discutia. In acest context e mare lucru sa nu uitam de nervi. Nervii contemporani ai "omului recent". Avem nervi si daca vorbim la nervi s-a dus totul pe apa sambetei. Nicio discutie la nervi nu e folositoare. Cand stim ca avem o stare de nervi mai bine nu discutam diverse teme care pot duce imediat la polemici. Sunt opinii diferite. Suntem persoane unice si e firesc sa gandim diferit. Fiecare om cu mentalitatea lui. Rar se gasesc doi oameni cu idei asemanatoare. In mare parte suntem "agresivi" in limbaj. Suntem impulsivi, vulcanici, ironici ... Suntem cum suntem numai oameni buni, oameni de omenie nu vrem sa fim. In definitiv, ce castigam din polemici?

Ganduri si atitudini - Martie 2014 (din Jurnal)

* Evadez din lumea mea (lumea cartilor) prin muzica si dans. Simt ca fac un sacrilegiu. Un fel de profanare a tainei. Taina mea e lumea cartilor. Taina in care ma regasesc cu desavarsire. Cand lipsesc din aceasta lume minunata, pentru muzica si dans, revin ca si cum as fi fugit de acasa.

* Citesc Ioan Ianolide - Intoarcerea la Hristos. Constat cu durere ca ideologia marxist-leninista este ceva teribil de urat, si se gasesc diversi indivizi care regreta azi comunismul. Of, Doamne! Regim ateu si dictatorial. Nu exista libertate si adevar. Nu exista nimic normal in comunism, cum de au unii iluzia ca a fost "bine" in comunism? Poate interpretam gresit notiunea de bine. Ce bine sa fie intr-un regim ateu? S-a zis regim totalitar. Adica, totul e decis de imbecili si infractori. Astfel sunt conducatorii cumunismului. Comunistii sunt infectati cu virusul acesta imbecil, numit socialism. De fapt e materialism si ateism. Ideologia comunista, cladita pe ateism si alte aberatii materialiste, nu a adus nimic bun omenirii. Ramane o pata neagra a istoriei. O perioada de trista amintire. Lumea nu se schimba prin dementa, teroare si dictatura. Cei care se incumeta sa apere comunismul, sunt un fel de avocati ai diavolului. Degeaba se trudesc sa scoata ceva pozitiv din comunism. Acesti oameni care ridica in slavi regimul comunist, nu gandesc normal si realist. Parca sunt batuti in cap asa-zisi nostalgici ai comunismului. Nu au minte saracii. Cum sa deplangi un regim ateu? Cum sa aperi o ideologie care l-a ucis pe Mircea Vulcanescu? Cum sa spui ca marturisirile si cartile despre sfintii inchisorilor sunt fantezii si basme? Cum sa fii de acord cu aceste ineptii neocomuniste? Cum sa accepti blasfemii si injurii la adresa Lui Dumnezeu si la adresa poporului roman? Despre valorile neamului si oamenii nevinovati care au suferit in temnitele comuniste, nu se tace. Credinta si biruinta se marturiseste. De ce se minimalizeaza mistica si de ce vorbim in bascalie de misticism? Credinta ia tinut in viata pe martirii din Aiud, Pitesti, Gherla, Jilava, Galati, Targu-Ocna etc. Si la Canal a fost dezastru. Sunt mai multe locuri unde s-au ucis oameni de mare calitate. Asta era "legea" in comunism. Nu erai cu ei, adio, erai lichidat, bagat in "reeducare" si tot asa. Noua astazi ne pare o poveste sau un film tragic. Din pacate, asta a fost realitatea. Adeptii regimului ateu s-au transformat in calai, in demoni, in tortionari si au facut fapte de nedescris. Reeducarea din Pitesti (fenomenul Pitesti) a fost un iad. E adevarat, au fost si multi tradatori. Da, e adevarat, comunistii si slujitorii regimului, au trait bine. Doar ei au trait bine. Restul populatiei traia in bezna si saracie. Daca era bine pentru toata lumea nu mai exista Revolutia din Decembrie 1989. Asa ca e firesc sa spunem adevarul: comunismul a fost un experiment nihilist si paranoic.

* Adevarul. Tare bine si frumos ar fi sa fie sa aflam adevarul si sa spunem adevarul. Ma infioara ideea ca astazi (ca si ieri) "adevarul in Romania umbla cu capul spart". Vorbim in soapta. Ne este frica. De ce ne este frica? De cine ne este frica mai exact?

(02-03-2014)