Citesc din cartea "FEMEI CARE IUBESC PREA MULT" de ROBIN NORWOOD, si realizez ca sunt dependent de iubire. O iubire de care eu nu stiu sa ma despart si nici sa ma indepartez. O iubire despre care simt sa scriu si sa o marturisesc. Iubirea ancorata in cer si-n frunzisul inimii.
Iubesc tot ce ne incojoara in contextul natural si frumos. Iubesc muzica, pasarile cerului, padurea si numele de flori. Iubesc numele fetelor cinstite si ador sa fiu alintat Daniel. Numele meu de botez nu este "Daniel" , dar imi place cum suna. Sunt nascut in zodia Fecioara si imi e drag sa iubesc virgin si cu sufletul. Nu vreau niciodata sa iubesc in alt sens. Iubirea mea nu e o iubire hedonista, narcisista sau de tip caricatura gen: iubire ninfomana. Iubirea mea este o iubire de suflet si doresc sa ramana mereu astfel.
Cred cu toata fiinta ca ne-am obisnuit sa iubit gresit sau sa iubim din placere. Pentru mine iubirea trupeasca (carnala, pornografica, perversa sau pseduoerotica) nu este iubire. Cel mult o placere. O placere efemera si o placere care naste durere.
Din pacate observ cu tristete ca nu stim sa iubim. Iubirea adevarata e jertfa, nu placere. Iubirea adevarata e moarte. Sa mori pentru cel iubit si sa nu-l lasi din brate indiferent de situatie. Iubirea adevarata este atunci cand te tine de mana la necaz. Atunci ai cea mai mare nevoie de iubire. Daca te paraseste cand esti bolnav sau ai vreun necaz in familie, cu siguranta acea iubire nu e adevarata.
Totusi, ceva ne face sa iubim si sa fim dependenti de iubire. Cum sa iubim cu adevarat? Cum sa invatam sa iubim frumos si sincer? Exista retete? Nu, nu exista nicio reteta si nicio regula. Singura definitie a iubirii este iubirea, dragostea curata. Precum zice Sf. AUGUSTIN : Iubeste si fa ce vrei!
Deci, ce mai astepti? IUBESTE...