De la sport şi muzică... la poezie (în loc de prefaţă) debut 2012

De la sport şi muzică... la poezie

(în loc de prefaţă)

,,La ce bun poetul pe vreme de secetă... ca să aducă aminte că există ploaia.” (Dan Puric) ,,E uşor a scrie versuri, când NIMIC nu ai a spune!” (Mihai Eminescu) Două drumuri am avut de mic în viaţă: sportul şi muzica. Cu sportul nu am făcut ”nimic concret”, nu am făcut performanţă. Decât pe plan local. Un meci de fotbal, Urecheşti – Popeşti, pe care l-am câştigat noi, de unde ne-am ales cu o diplomă. Acum joc fotbal de plăcere şi pentru mişcare... Slavă Domnului, cu muzica am făcut ceva, am cântat în cls. a7-a, în Piaţa Unirii din Focşani, iar la 16 ani devin DJ (PITIC). Pe plan muzical mă afirm destul. De la sport şi muzică... la poezie. Regretatul poet, Adrian Păunescu, spunea că poezia este suferinţă. Eu, păcătosul, aş adăuga, poezia este mărturisire întru fiinţă. Prin poezie privim viaţa altfel. Viziunea poetică este idealistă, dar şi realistă. Filosofia nu dă răspunsuri, ci doar pune întrebări. Poezia pune întrebări esenţiale, dar nu uită de răspunsuri.

„Românul s-a născut poet”, însă poezia nu s-a născut în România, precum „veşnicia s-a născut

la sat” (Lucian Blaga). Poezia s-a născut în inima omului şi în special în inima cerului. La noi în dulcea Românie s-a născut DORUL şi JALEA. Fără poezie şi dragoste, viaţa devine neant şi un abis absurd. Individul post-modernist (omul recent), şi-a ales alte ”modele” (aberante, surogate...) ignorând (cu o indiferenţă crasă) valorile adevărate. Individul uman post-modern, se raportează la ”eu” (narcisist) şi-şi autodivini-zează mintea. Pune accent pe plăceri trupeşti, pe efemer... pe sex , droguri , tutun şi alcool. Pentru el ”Dumnezeu este mort”... Fără idoli nu supravieţuieşte senzaţional, ci banal şi superficial. Din punctul meu de vedere, acest tip (hedonist şi arogant) se amăgeşte într-un stil luciferic. ”Muzica” comercială, Internetul, TV-ul (mass-media în general), nihilismul, pornografia, politikia... sunt noii ”dumnezei” ai individului autonom. Valorile clasice: Adevărul, Binele şi Frumosul, pierd teren astăzi, fiindcă la modă este omul recent.

P.S. Omul recent este pasionat de TBC – Tehnologie, Bani, Confort. Nu are timp de poezie, el este preocupat de manele şi telenovele. Chiar dacă acest pseudo-om (super umanist, cu o mentalitate de tip manea), veşnic manipulat şi spălat pe creier, rămâne un biet animal raţional care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri (Petre Ţuţea), şi un sclav fericit (stupid şi penibil),

pătează onoarea şi demnitatea poporului român, nu trebuie să cădem în deznădejde. Credinţa, Dragostea, Poezia, Literatura, Cultura ... nu-s pe cale de dispariţie. Aceste valori (virtuţi) fundamentale încearcă să ia atitudini ortodoxe, fiindcă omul frumos are conştiinţă martirică şi va dăinui întru veşnicie. „NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU!” Poezia este o ”religie” universală, precum IUBIREA. Pentru mine personal, poezia înseamnă CONVERTIRE şi NEBUNIE. Desigur, nu nebunie psihologică, ci nebunie spirituală, nebunie pentru Hristos. Poezia nu mai e o ”marfă” profitabilă, editurile mari se feresc de poezie... Lumea de azi, nu mai crede în NIMIC, deci nici în poezie. Din păcate lumea contemporană este smintită şi ancorată întru demenţă profundă. Din fericire, nebunii nu ţin cont de lume, ei ţin cont de suflet. Fără suflet nu există viaţă. Fără Dumnezeu, lumea devine o societate de tip junglă.

Cum să iasă lumea din acest haos bestial? Prin poezie? Nu doar prin poezie, ci prin Credinţă, Nădejde şi DRAGOSTE. „Întoarcerea la Hristos” face minuni. Degeaba ne integrăm în UE, în fel şi fel de curente globaliste sau de natură new-age. Dacă nu ne raportăm la Valorile Neamului Românesc, la Trecutul care ne izbăveşte, la Tradiţie şi în prim-plan la

ORTODOXIE, nu are ROST nicio integrare europeană sau mondială. Eu nu sunt politic corect, eu sunt creştin-ortodox şi Român autentic. Tovarăşii din Occident şi din mult râvnita SUA se mint cu drepturile omului în mână. Visul meu nu este să ajung pe Lună, ci să devin om de OMENIE. Pentru mine, Istoria umană Îl are-n centru pe Domnul Iisus Hristos – CALEA, ADEVĂRUL şi VIAŢA, Fiul Lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, nu pe om. „Omul este măsura tuturor lucrurilor” este o erezie ateistă, o aberaţie păcătoasă. Fără Dumnezeu, lumea se duce spre imbecilitate. De ce să nu-i dăm un sens vieţii şi lumii în care trăim? Poezia este un Miracol sfânt. Poezia astăzi, este un PARADOX. Poezia se manifestă firesc întru Lumina Credinţei. Poezia nu înseamnă doar metafore, figuri de stil, rimă, ritm, măsură... Poezia eşti ”tu” lăuntric. Poezia este intimitatea tainei. Permiteţi-mi un îndemn smerit şi iertaţi-mă pentru îndrăznire! SĂ NU UITĂM DE EMINESCU!!! Doamne ajută!

6 Iunie 2012 Dănuţ Belu