Despre moarte

Ati vazut vreodata cum moare un om
si cat se zbate ca sa-i iasa sufletul...?
Noi nu stim daca e durere sau altceva,
noi stim doar ca omul trebuie sa moara si atat.

Nu vrem sa stim ce e in sufletul omul
cand se apropie zilele de sfarsit
si nu vrem sa stim ca despre moarte
nu se scrie cu frica sau cu bucurie,
ci se scrie cu dragoste...
caci moartea e doar o trecere
nu o trecere in nefiinta,
o trecere in vesnicie.

Ce este suferinta?

   Ce este suferinta? Suferinta este o pata de cenusa pe sange. Sangele iubirii... Sangele iubirii ce curce din izvorul de lacrimi si dor. Cred ca acolo unde lipseste cu desavarsire iubirea exista si multa suferinta. Totusi, ce se intampla si ne intrebam de ce? Dumnezeu nu vrea suferinta omului. Noi vrem mereu sa raspundem sau sa ne raspunda cineva la intrebarea "de ce...?" , si niciodata nu primim un raspuns adevarat. Daca ne intrebam "de ce suferim?" si nu ne intrebam "de ce nu iubim?, de ce nu iertam?", degeaba intrebam de ce... de ce... De ce ne este rau? Raul e o stare. Avem o stare de rau, insa omul nu e inclinat doar spre rau sau a face rau.

    Stim prea bine ca omul are suflet. Vointa, ratiune si sentiment. Omul gandeste si poate face mult mai mult decat animalele care nu au decat instinct si viata (suflare). Din pacate omul ajunge o fiara daca-si pierde vointa, ratiunea si sentimentele umane. Putem sa scriem, cantam muzica, pictam... Scriem poezii. Facem bine si lucruri bune, dar tot noi oamenii avem ura, rautate, dusmanie. Suntem agresivi, violenti... Jignim, injuram, ne batem, violam, facem crime etc. etc. etc. Ne mai putem intreba in acest context ce este suferinta ? Atata timp cat nu exista iubire, credinta si omenie ... normal ca nu avem liniste si pace. Sunt si oameni cu viata sfanta care sufera si traiesc in suferinta. Dar ei traiesc suferinta cu bucurie si cu demnitate. Este un paradox. Viata crestina este un paradox. Viata postmoderna este o fantezie. Viata ca un "film porno". Insa nu se rezuma totul la asa ceva. Viata este altceva. Viata nu e doar destrabalare si sex. Viata in esenta ei este HRISTOS. Acolo unde viata nu este Hristos, intalnim multa suferinta, depresie, anxietate... etc. In cateva cuvinte, unde lipseste iubirea, lipseste totul si omul sufera. Cauta alinare in droguri, tutun si bautura. Betia nu tine mult. Cand ne trezim din betie suntem la fel de saraci, suparati si bolnavi. Cel mai bine e sa ne trezim la realitate si sa invatam sa iubim si sa iertam.

Viata duhovniceasca intre cer si pamant

    Viata duhovniceasca traita cu adevarat inseamna bucurie, har si smerenie. Bucurie ce se naste din iubire. Nimic frumos nu savarsim fara iubire in contextul duhovnicesc. Iubirea curata care ne invata sa iertam. Nu degeaba spune Pr. Savatie Bastovoi - a iubi inseamna a ierta. Cel ce iubeste din tot sufletul stie sa ierte din toata inima.

Bucurie si har - poezii de suflet

Bucurie si har

Cobor incet de pe Muntele mantuirii
si nu gasesc padurea sa ma sperie
si nici jivine sa imi fie frica
nu gasesc in aceasta padure
de brazi, fiindca am fost
sus la schitul Muntioru,
la Parintele Macarie
si m-am impartasit
cu bucurie si har.

Bucurie si har

Bucurie si har
nimic nu este in zadar
pe al inimii altar
cand omul este solitar
si simte totul ca un dar
iar sufletul nu-i e hoinar
cand totul incepe
cu bucurie si cu har.

Bucurie si har

Credinta este bucurie si har
si dor de Dumnezeu este credinta,
iubire izvorata din smerenie
curaj, nadejde, taina este
credinta mostenita din Altarul Vietii
si din Ieslea Mantuirii,
ce cu pace si blandete
S-a rastignit pe Crucea Nemuririi.

Am prins...

Am prins un om savarsind un pacat
si s-a rusinat,
dar nu s-a rusinat de pacat
ci s-a rusinat ca un alt om pacatos
l-a vazut gol de constiinta si de har.

Parintele Macarie

Parintele Macarie este bucurie si sfintenie
si dor si lacrimi este dansul,
copilul iubirii si copilul mantuirii neamului
traitor in Tara Vrancei, sus pe Munte
unde sta si asteapta o mare de lume
cu griji si probleme multe.

Parintele

Parintele e dragoste si mangaiere
si duh de rugaciune este el,
un om al bucuriei ce traieste
credinta sfanta in Hristos
Mantuitorul care se jertfeste
pentru talhar
si pentru omul cel frumos.

(cu pretuire, pentru Pr. Valerie)

Cel mai mare dusman

Cel mai mare dusman al omului este minciuna
si faptul ca nu vrea sa creada in suflet,
in Dumnezeu, si-n iubire...

Nimic nu conteaza in lumea de azi,
in afara de bani si-un trup de aur
imbracat in vesminte scumpe
ce ascunde multa, foarte multa
ura si rautate.

Asa am devenit intr noi,
straini de orice sentimente umane
si mai ales de sentimente crestine
ce palesc la umbra mandriei umflata
ca o gogoasa cu zahar
din bucataria lui Lucifer...
acel inger de lumina
cazut din cer
in iad si-n minciuna minciunilor:
deznadejdea.

Greu la deal cu boii mici sau de ce vor toti sa conduca...

     Lucrez în primăria Urechesti de vreo 9 luni și ceva. Văd cu alți ochi sistemul acesta extrem de criticat și blamat. Dar văd și altceva din interior. Într-un fel lumea are dreptate, dar are dreptate pe jumătate. Va așteptați să zic că în primărie se stă degeaba, că se freacă mentă... Nu-i așa? Îmi pare rău că va contrazic. Poate va dezamăgesc. Nu se stă degeaba. Se muncește cu adevărat și anumiți angajați (căci pădure fără uscături nu există) fac treabă cum se cuvine. 

  

    Problemă e altă. Cine sunt șefii în primărie? Din păcate la noi în România nu s-a înțeles ideea că există un singur șef, un singur președinte, un singur patriarh, un singur director, un singur primar... În primărie la noi vor să fie cam toți șefi și "primari". Păi ce e greșit? Suntem toți deștepți, ce naiba! Pardon, unde nu e lăsat primarul să fie primar, înseamnă că ne batem joc de votul alegătorilor și de Dumnezeu. Cel de Sus a vrut că X să fie primar, trebuie respectat și sprijinit din toate punctele de vedere. Dacă primarul trage la o căruță cu roțile sparte și noi toți ne dăm viteji în ale conducerii, înseamnă că e greu cu noi... Greu la deal cu boii mici. 

Ce vrea omul de la om?

   Am intalnit in viata mea un om care-si dorea iubire. Si eu i-am daruit iubire. Omul a inceput sa nu-mi recunosca iubirea si sa zica: "lasa-ma!" , "nu vreau!" , "iesi!", "nu-mi pasa!" etc. etc. Ma doare sufletul si acum pentru acest om, insa mie imi pasa. De ce imi pasa? Pentru ca eu iubesc prea mult. Eu am fost sincer si am pus sufletul pe tava.

    Omul de care vorbesc suntem noi toti. In fiecare "eu" zace un om care nu raspunde cu iubire la iubire sau cu bine la bine si cu frumos la frumos. Omului in general ii place sa triumfe si sa se joace cu cel de langa el. Jocul acesta consta in multe. Cel mai dureros joc este jocul iubirii. Atunci cand tratezi iubirea ca pe un joc si un om sufera din cauza aceasta, inseamna ca tu nu te-ai nascut pentru iubire, adevar, bine si frumos.

    Sunt anumite persoane care au o pofta nebuna sa faca rau. A face rau nu e ceva normal. A face rau e ceva deplasat si urat. De ce totusi uneori ne place sa facem rau? De ce facem "rau" prin iubire? Iubirea care face rau nu este iubire. Atunci ce este? Se zice foarte frumos ca unde dragoste nu e nimic nu e. Totusi de ce intre doi oameni care au promis ca se iubesc intru vesnicie, exista ura si dusmanie? Ce castiga doi oameni care nu se mai iubesc prin polemici si ironii ieftine? Ce sa intelegem din acest fel de iubire? Ce vrea sa insemne aceasta iubire?

    Omul isi doreste sa fie ascultat, sa fie inteles si mai ales sa fie iubit. Bun, si ce face omul in schimb? Ce vrea omul de la om? Vrea iubire? Daca vrea iubire sau daca vrea respect, cum se face ca nu daruieste nimic si vrea totul?