luni, 30 iunie 2014

Ganduri duhovnicesti - orice om are ceva pe suflet

* Sa ne curatim sufletul de patimi, ne invata Biserica si Sf. Parinti. Nu ne recomanda sa retinem citate din Biblie, ca sectanti. Nu ne cere sa vindem tot ce avem si sa dam la saraci. Un lucru bun si posibil de realizat ne cere: sa ne lepadam de sine si mai ales sa ne lepadam de patimi.

* Pacatul e ca o fiara salbatica. Ce om sanatos la minte cauta sa tina in casa o fiara salbatica?

* Omul robit de pacat are ceva pe suflet. Se vede pe fata lui ca are ceva pe suflet si ca vrea sa fie eliberat de temnita pacatului. Pacatul inseamna despartire de Dumnezeu, dezbinare si lipsa de har. Oamenii care se spovedesc regulat nu au nevoie de psiholog (sau psihiatru) si nu cad in depresie. Au un chip senin si un suflet luminos. Pacatul te intuneca (chiar te urateste) la chip si la suflet.


* Pacatul ucide constiinta. Pacatul des-fiinteaza omul.

* Fiinta umana nu e facuta pentru pacat. Caderea in pacat e un accident. Nu ne putem renaste in Duh si Adevar staruind in pacat. Lumea postmoderna a renuntat la ideea de pacat si foloseste alt termen: viciu. Este toleranta cu orice fel de viciu si asa se distruge firescul spiritului si fiintei umane. Pacatul nu e acceptat fiindca deranjeaza. Viciul e ceva mai "diplomat". Pacatul e prea "brutal". Dar stim prea bine, cand scoti un cuvant din context, e loc de interpretare si asa totul se intelege si se face pe dos.


sâmbătă, 21 iunie 2014

Tinerii de azi, pe Facebook invata!

   Nu sunt eu in masura sa scriu despre tinerii de azi si problemele ce framanta tanara generatie. In contextul ortodox (a cartilor ortodoxe si a literaturii ortodoxe) s-au scris destule carti pe aceasta tema. La mine in biblioteca exista peste 20 de carti cu si despre tineri. Autori precum: Danion Vasile, Laurentiu Dumitru, Ierom. Savatie Bastovoi, Ciprian Voicila, Catalina Danila, Pr. Constantin Necula, Pr. Andrei Kuraev, Monahul Paulin de la Putna, Cristian Serban, Monahii John Marler si Andrew Wermuth, IPS Andrei Andreicut, Organizatia Ortodoxia Tinerilor (presedinte Claudiu Balan - Galati), s.a. ; si-au facut datoria in acest sens. Nu mai au nevoie de nicio prezentare acesti marturisitori si autori foarte buni.

   Atunci ce caut eu aici? Incerc sa trasez anumite idei si ceva legat de facebook, plictiseala si indragosteala.

   Aflu de la Trinitas tv (emisiunea Talent si efort, cu o tema despre domneiul IT, informatica si mediul online) ca in Romania avem 9 mil. de utilizatori de internet si dintre care, 7 mil. au cont pe facebook.

   Ma gandesc la tinerii de azi (generatia actuala de pitici si adolescenti) ce fac ei toata ziua pe internet si in special pe facebook. Nu ii judecam. Cautam doar sa tragem un semnal de alarma. Dorim sa ne lamurim si sa spunem lucrurilor pe nume.

   Auzim aproape peste tot (in lumea tinerilor) expresii si cuvinte: plictiseala... ce naspa ma simt... nasol... ce plictiseala... ma plictisesc... mama, ce plictiseala... nu stiu ce sa mai fac... m-am saturat si de facebook si de sex... m-am saturat de toate, si de tutun, si de droguri, si de alcool... ma ia benga cu plictiseala asta... ma plictisesc groaznic... etc. etc. etc.

   Vedem clar ce drame si ce tragedii sunt in viata tinerilor de azi. Unii se inchid in ei si sufera de singuratate, apatie, melancolie, depresie... Altii ajung si mai rau si trec la tentative de suicid. Din pacate, unii chiar se sinucid din diverse motive. Nici distractia, nici muzica (muzica aceasta comerciala gen Kiss fm/tv), nici tv-ul, nici indragosteala, nici pornografia, nici masturbarea, nici jocurile virtuale ... nici nimic, nu mai satisface tanarul de azi. Le-a incercat aproape pe toate si tot urla si plange de plictiseala.

    Stam pe facebook, nu stiu... peste 4-5 ore, hai 10 ore... dar nu putem sta pe facebook 24 din 24 de ore. Ne facem relatii virtuale. Ne facem prieteni virtuali. Ne mintim si ne amagim ca totul este minunat in spatiul online, dar in realitate suferim. Aproape tot ce ne da internetul si lumea moderna, ne lasa un gust amar. Noi tinerii vrem altceva. Vrem dragoste, nu indragosteala. Vrem vesnicie, nu umbre de vis in sfera virtuala. Vrem dor ... nu doar dorinte (fantezii). Vrem viata ... nu moarte , morte sufleteasca sau constiinta moarta.Vrem sa fim tineri cu adevarat.

    Din nefericire, majoritatea tinerilor invata de pe internet (in mare parte facebook) si de la tv, cum sa vorbeasca, cum sa se comporte, cum sa se imbrace, cum sa faca amor... etc. etc. etc. Ne-am lasat prinsi in vraja mass-mediei si suntem prea afectati de manipulare, dar si de ispita facebook si internet (net).

    Vrem informatii rapide. Apelam la internet. Vrem sa comandam ceva imediat, intram pe net si dam un click si gata. Vrem sa vorbim cu cineva, intram pe facebook (messenger va deveni istorie) si discutam pe chat. Orice dorim, avem impresia ca se gaseste pe internet. Ne-am desprins de viata reala, de iubire, de natura, de frumos... si ne-am ancorat profund in abisul lumii virtuale. Depinde in ce context folosim net-ul. Poate sa fie si periculos, dar este si folositor. Noi decidem daca vrem sa ajungem in neant sau vrem sa traim sanatos si fara probleme.

   Sa nu ne lasam in mreaja consumerismului (consumismului) si industriei media. Cate informatii pozitive intalnim in mass-media si cate negative? Nu mai este niciun secret, mass-media infulenteaza prin stiri negative si amplifica raul din lume. Are o viziune nihilista si reeduca tinerii prin: desfrau, libertinaj, pornografie, vedetism, erotism, limbaj obscen, moda, hedonism etc. etc. etc.

    Tinerii de azi au nevoie de modele , nu de manele si telenovele. Tinerii de azi au nevoie de cultura (de cultura duhului) nu de culturism. Tinerii de azi au nevoie de poezie, de carti, de lectura, de literatura... de muzica buna, de dans si spirit ortodox... de constiinta, de demnitate... de sport, de excursii, de pelerinaje, de calatorii, de drumetii... Tinerii de azi au nevoie de libertate ... nu de libertinaj. Tinerii de azi au nevoie de frumos, de filosofie, de Filocalie... nu de fantezii si facebook. Tinerii de azi au nevoie de exemple si de experienta celor mai mari ca ei. Tinerii de azi au nevoie de deschidere ... de dialog ... si mai ales de dragoste.

   Fara iubire si libertate, tinerii de azi se pierd in diverse capcane. Postmodernismul ofera destule, dar nu ofera nimic bun daca nu stim sa discernem binele de rau.

    Vorbim cu un tanar de azi... cu un copil de azi, si vedem limpede cum se exprima. Oare nu orele pe internet si pe facebook , l-au facut asa mut si crazy ? Oare nu lumea tv l-a invatat sa vorbeasca asa urat? Oare nu pe facebook invata unele prostii? 

   Facebook nu e o "fereastra catre cer" , dar nici o inventie satanica, demonica nu este. Facebook e un site de socializare de top. Nu e rau sa avem facebook, e rau sa ne inchidem pe internet si pe facebook.

   Sa incercam sa iesim putin afara din casa. Poate e soare si aer curat. Nu pierdem nimic daca lasam facebook-ul inchis. Mai bine sa inchidem facebook-ul decat sa ne inchidem sufletul. Felicitari pentru cei care au inteles ca facebook nu e dumnezeu. Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8).

joi, 19 iunie 2014

Manastirea Varzaresti - oaza de liniste si rai duhovnicesc


   Comuna Urechesti, din judetul nostru, va fi fost imbogatita de Dumnezeu, cu doua comori ortodoxe: Manastirea Varzaresti (cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" si "Sf. M. Mc. Gheorghe") si Schitul "Acoperamantul Maicii Domnului". Intru acest articol, ne-am propus sa pictam cateva impresii despre Manastirea Varzaresti. Superb asezamant de maici (fosta manastire de calugari) ce straluceste prin liniste si har. Linistea este elementul principal cand pasesti in curtea Manastirii.

   Acest loc sfant te frapeaza  prin isihie si sfintenie. Isihia naturii si padurii, nu doar isihia maicilor si a Preacuviosului Pr. Ierom. Gavriil - duhovnicul obstei monahale. Manastirea Varzaresti este un minunat asezamant de taina, ancorat profund in rugaciune si dor. Dorul dupa vesnicie sau nostalgia paradisului. Nichifor Crainic vorbeste de Nostalgia paradislui, intr-o carte cu  acest titlu. In orice Manastire, omul postmodern, se rupe de vraja lumii si coboara din spatiul virtual in spatiul liturgic.

   Ramanem in contextul: isihie, sfintenie, rugaciune si dor de Dumnezeu, si amintim ca aici a vietuit un mare ascet si staret: Sfantul Cuvios Paisie Velicicovschi. Evenimentul se petrece in anul 1764. Sfantul a venit de la Muntele Athos fiind in drum spre Manastirea Neamt, a poposit cateva luni la Varzaresti. Chiar daca nu a stat mult, ne putem bucura de amprenta Sf. Cuvioase Teodora de la Sihla, prin anii 1700. Sfanta a vietuit intr-o chilie de pe deal, frumos amenajata in prezent. Pelerinii si credinciosii pot vizita grota in care a trait sfanta, dar nu o pot gasi ingropata in incinta manastirii, precum este Cuviosul Vasile de la Manastirea Poiana Marului.

   In treacat, in Manastirea Varzaresti, au vietuit renumiti monahi induhovniciti si cartutari, precum arhimandritii Dionisie, Teofilact, Clement si Zosima.

   Manastirea Varzraesti a fost infiintata in anul 1644, avand ctitor pe boierul Radu Varzaru - mare dregator domnesc al voievodului Matei Basarab al Tarii Romanesti. De la deosebita viata duhvniceasca, purcedem la cultura si istorie. Astfel sunt toate Manastirile din Romania. Traiesc intru comuniune prin har, asceza, cultura si istorie.

   Drumul catre Manastirea Varzaresti nu este deloc anevoios. De pe soseaua E 85 se intra in Comuna Urechesti si se parcurc 8 km, dintre care 3-4 km prin padure, incepand din satul Palanca. Manastirea se afla intr-o frumoasa poiana, inconjurata de padure. Cadrul natural, izvorul si lacul din curtea manastirii te fascineaza. Asadar, marturisim ca Manastirea Varzaresti este o oaza de lininste si un rai duhovnicesc.

vineri, 6 iunie 2014

Literatura este...



Literatura este o arta morala (asa spune si Alex Stefanescu). Literatura daca nu este un act moral nu este literatura.

Literatura este un fel de marturisire. Cuvantul scris marturiseste gandul si inspiratia autorului, astfel putem spune ca cititul (ca si scrisul) este o stare de spirit.

Literatura este o lume. Lumea ideilor si a cuvintelor alese. De aici purcede si cuvantul care zideste. Tot de aici provin si cuvintele potrivite (Tudor Arghezi) , dar si estetica (etica formelor... in acest context fiind exclusa ideea  formelor fara fond a lui T. Maiorescu) ce este strans legata de frumos. Literatura fara adevar, bine si frumos este moarta.

Literatura este o muzica. Muzica sufletului si muzica tacerii (Andrea Bocelli). Armonia literaturii depinde de talent si de intuitia scriitorului.

Literatura este o constiinta. Este glasul divin din fiinta umana. Cand se ignora constiinta si cand autorul se lasa amagit de iluzii pierdute (Balzac) si adopta un limbaj abstract, simplist sau obscen (aidoma genului postmodernist extremist) literatura devine pseudoliteratura, literatura de tip nisa sau literatura comerciala., in niciun caz literatura de referinta.

Literatura este o salvare si o vindecare. O salvare a omului din neant si o vindecare a omului de angoasa (frica de moarte inoculata de mass-media in stil horror), depresie, anxietate, dependenta de spatiul virtual, efemer, superficial, banal, ridicol si penibil.

Literatura este o rugaciune. Frumusetea omului modern este redata prin simplitate, iubire, rabdare si rugaciune. Oamenii de azi sunt in mare parte orfani de Dumnezeu sau divortati de Dumnezeu. Ma refer la oamenii din lumea larga nu la oamenii de la noi din tara, care inca mai sunt ancorati in bun-simt si credinta ortodoxa. Franta (de ex.) este peste 70% atee. Deci, pentru cei straini de Dumnezeu, literatura este o rugaciune, o alinare ... si chiar un medicament.

Literatura este o "religie". "Religie" al carei "dumnezeu" este Ideea.

Literatura este un mar... al caror samburi nu sunt de aruncat. Acest mar poate sa fie otravitor in clipa cand fiinta umana se razvrateste in mod absolut. Orice spirit nihilist planteaza copaci neroditori ... sau copaci care fac fructe otravitoare. Marul sanatos si bun este marul netratat cu OMG. Asa e si literatura. E usor de digerat atunci cand e scrisa curat si sanatos. Din pacate, si merele bune se strica. Depinde de contextul in care este plantat pomul. Depinde de gradina... gradina sufletului ... si credinta autorului. Multi zic ca nu depinde totul de credinta. Ba da, totul tine de credinta. Fara credinta nu am manca, nu am merge, nu am iubi... nu am face nimic. Trebuie sa crezi ca apa e apa de izvor ca sa bei. Trebuie sa crezi ca oul e bun ca sa-l mananci. Etc. Etc. Etc. Omul fara credinta e pierdut. Asa e si cu literatura. Daca nu exista credinta, literatura este profana, pornografica sau mizerabila.

Literatura este un vis. Visul de a fi un fluture, o pasare, o floare, o raza de soare... Literatura este un vis frumos si un ideal. Literatura este o calatorie. Calatoria si visul merg mana-n mana. Cand vrei sa calatoresti si sa visezi paseste in literatura. Aici se intra... dar nu se mai iese niciodata. Literatura este un model. Un model de viata.