Cum sărbătorim Crăciunul

    Crăciunul nu înseamnă filozofia stomacului: carne de porc, sarmale, cozonac și alte produse de pe la Carrefour. Crăciunul înseamnă Nașterea lui Hristos. Această mare Sărbătoare este frumos împodobită cu colinde și fapte bune. Noi ne-am obișnuit să-l așteptăm pe Moș Crăciun. și nu e deloc greșit. Moș Crăciun este  generozitatea noastră în această perioadă de iarnă. Copilul din fiecare om are nevoie de daruri, cadouri și bucurie. Poate suntem triști că nu este zăpadă, dar este altceva: spiritul Crăciunului. O taină ce o sărbătorim cu dragoste. Nu facem teologie sau filosofie pe marginea acestui subiect. Trăim împreună cu Pruncul Născut din Fecioara Maria și cântăm cu îngerii: Astăzi s-a născut Hristos / Mesia chip luminos... Până la urmă cum sărbătorim  Crăciunul? Cu pace, cu bucurie și cu smerenie. 

De ce ne e frica de oameni

    Pentru noi unii oameni sunt sperietoare de ciori. Noi ii privim cu bunatate, ei ne jignesc. Noi ii atingem cu bucurie, ei ne lovesc. Noi ii ajutam, ei ne fac rau. Din pacate intre noi si ei este o imensa prapastie. Cine suntem noi si cine sunt ei? Noi suntem suflete naive si oameni cu frica de Dumnezeu. Ei sunt semenii nostri, dar au ceva in fiinta lor incat ne e teama cand ii vedem. Ne ferim sa-i intalnim fiindca sunt agresivi. Totusi e timpul sa spunem adevarul. Si noi suntem ca ei in neputinta noastra. Nimic nu ne difera de acesti oameni cand si noi cadem in deznadejde, ura si dusmanie. Avem si noi momente urate in viata. Nu exista oameni ideali. Si oamenii buni din fire pot sa greseasca. Cu totii avem calitati si defecte. Ce ne facem ca ne e frica de anumiti oamei din contextul social in care traim?

       Noi vrem sa ii lamurim ca nu avem nimic cu ei, insa tot nu vor sa ne lase in pace. Sunt anumiti oameni atat de inversunati si nu doresc altceva decat sa se afirme prin violenta. Tu le explici ceva, ei te injura. Chiar daca nu le zici nimic, ei tot te ameninta si iti vor raul. Pana la urma moartea ne paste pe toti. Dar nu ne putem ucide prin cuvinte urate, frica si lovire fizica. Degeaba bagi frica intr-un om prin acte de violenta, daca nu intelegi ca Dumnezeu nu ne vrea dezbinati. Frica de moarte este mai mare decat frica de acesti oameni "razbonici" si primitivi. Orice am face nu suntem in jungla. Trebuie sa ne gandim ca o sa raspundem pentru tot la sfarsitul vietii. Azi suntem mari si tari. Ne mandrim ca le e frica unora de noi, dar dominarea prin agresivitate este lasitate. Fiecare om e construit intr-un fel sau are probleme de sanatate. Nu poate un om puternic sa bage frica intr-un om slab (slab la trup) prin impunere cu pumnii si picioarele. Viata nu e lupta intre noi. Nu e o partida de box.  Nu trebuie sa ne batem, trebuie sa ne respectam. Asta inseamna omenie, educatie si civilizatie.

          Faptul ca ne e frica de acesti oameni violenti, nu inseamna ca suntem prosti. E clar in acest context ca nu exista comunicare si intelegere. Cineva care te ameninta si iti scrie mesaje urate in primul rand nu te cunoaste si da dovada de probleme psihice. Omul care nu raspunde si nu riposteaza la aceste tampenii a castigat. Din experienta pot zice ca e extrem de greu sa potolesti un asemenea individ care are impresia ca el este buricul pamantului. Cel mai indicat este sa taci si sa pleci. Cum se spune, mai bine il lasi in pace si gata. Trece. Daca te suna non-stop sa iti zica ceva sau iti da mesaje de amenintare (pur si simplu degeaba) tu stii ca ai in fata un om disperat, obsedat si nu-l bagi in seama. Cand ataci pui sare pe rana. El spune ca nu esti barbat (ca esti fetita), ca nu ai curaj ... , dar el nu stie ca tu vrei sa eviti un conflict si nu ai chef de polemici inutile. El crede ca baga frica in tine, insa nu baga nimic fiindca un asemenea om trebuie compatimit si e limpede ca sufera. Oricum sa avem grija, cu asemenea oameni nu e de glumit!

Cum arata o fata frumoasa

              O fata frumoasa nu arata ca dupa revista sau ca la tv. Asa-zisele vedete si dive, nu sunt femei frumoase, ci sunt un fel de "estetica uratului" sau frumuseti artificiale. Concursurile de Miss Univers sau Miss (in general) putem zice ca fac "discriminare" intre femei. Exista zeci, sute , mii, milioane de femei si fete frumoase care nu participa la Miss. Si nu putem concepe ideea ca o fata frumoasa trebuie sa aiba automat 90-60-90. Nu este bine sa ne inselam in aceasta privinta.

               Intr-un alt context putem afirma ca nu exista femei frumoase si femei urate. Frumusetea este oglinda sufletului, nu doar ochii. Un chip frumos nu reflecta mereu un suflet frumos. Din pacate unde este prea multa frumusete, aidoma zeitelor, este si multa mandrie. La barbati se vorbeste de narcisism. Nu stiu daca la femei putem sa vorbim de iubire se sine sau de egoism, dar in mod clar intalnim un orgoliu exagerat. Sa te fereasca Dumnezeu de orgoliul feminin!

             Suntem pe strada. Vedem o fata sau o femeie frumoasa. Ce remarcam prima data la ea? Mersul? Trupul-fizicul ? Formele? Eleganta? Chipul? Parul? Ochii? Vedeti dvs. , incercam sa privim cu drag o fata frumoasa , dar ne oprim exclusiv la trup. Nu ne intereseaza vocea, farmecul, gandirea, sensibilitatea, sufletul, inteligenta, sarmul, daruirea, modestia, talentul... Oricum, intre noi fie vorba, nu putem aprecia la o fata de pe strada asemenea calitati. Fetele pe strada trec si vin. Nu ai timp sa le vezi frumusetea adevarata, decat umbra frumusetii. Parfumul...

                   Din punctul meu de vedere, o fata frumoasa arata ca orice fata care iubeste mult. Mai ales o fata timida, simpatica, virgina... O fata ca o floare. O "floare de colt" sau o floare de "nu-ma-uita". O fata ca o taina. Taina iubirii... Cand intalnesti o fata care iubeste cu adevarat si este sincera, sa stii ca ai aproape o fata frumoasa. Sentimentele unei fete nu sunt ca ale noastre ale baietilor. Baietii tineri in special: nu stiu sa iubeasca. Am uitat sa iubim. Fetele frumoase iubesc ca-n povesti. Vorbesc putin si bine. Traiesc in pace, dor si armonie. Scriu poezii. Asculta muzica buna. Citesc carti de calitate. Pretuiesc valorile credintei si ale neamului romanesc. Nu injura. Nu vorbesc prostii. Nu au un limbaj vulgar sau obscen. Nu se imbraca urat sau prea provocator. Se imbraca simplu si decent. Nu se lauda. Nu se trufesc. Nu mint. Nu inseala. Nu ranesc... Fetele frumoase sunt fetele din vis. Visul iubirii si al unui ideal ceresc.

                      Fetele frumoase arata "perfect" fara sa fie perfecte. Nu se masculinizeaza in niciun fel. Tandretea, naturaletea si spiritul feminin sunt la loc de cinste in fiinta lor. Fetele frumoase care stiu sa iubeasca cu adevarat sunt adorabile. Nu cunosc pornografia. Nu cunosc destrabalarea. Nu cunosc viciile adolscentine si nici teribilismul. Sunt fete... Au si ele capricii, dar nu au mofturi. Au demnitate, dar nu ai fitze sau figuri. Sunt la moda, dar nu se schimba. Au carcater si mai au ceva: au dragoste nemuritoare.

                   

     

Intalnirea cu scriitorul Gheorghe Andrei NEAGU

   Timid, modest si rusinos cum sunt, pasesc incet spre "Directia de Cultura" - Focsani, str. "Nicolae Titulescu", nr. 1. Este ora 14.oo . Intalnirea cu dl. Gh. Neagu, trebuie sa fie la orele 17.oo . Asa  mi-a scris in e-mail. Nu intru. Citesc afisul de pe usa - Lansare de carte a dl. Varujan Vosganian etc. , unde vorbeste si dl. Gh. Neagu, redactor sef al rev. Oglinda Literara.

        Prin oras m-am gasit cu verisoara mea Catalina. A fost ziua ei (implineste 20 de ani) si am mers la un suc. Dupa ce-am condus-o pe ea la microbuz (este din Panciu), ma vad cu o "surioara de suflet" (Melisa, fata dl. vice-pimar), care-mi zice sa mananc ceva ca sunt palid la fata si sa fiu mai puternic. Eram in fata Librariei "Universul cartilor". Mi-am luat 2 carti. "Micul pateric" - Savatie Bastovoi. "Patria mea A 4" - Ana Blandiana. Apoi am plecat la matusa mea si am stat acolo pana la ora 17. Totusi m-am gandit sa fiu mai devreme si am mers la 16.30. L-am luat si pe varul meu. Cu toate ca el e adolescent (in cls. a 9-a) si s-a plictisit groaznic, eu m-am simtit superb la Cenaclul Literar.

    Dl. Gh. Neagu, a facut prezentarea. Eu am citit 2 poezii si dansul mi-a citit 2 poezii din carte. A fost frumos. A fost un eveniment. Sunt bucuros ca pot face ceva in cultura si literatura vranceana. Un domn venit la Cenaclu, m-a recunoscut dupa nume zicand: tu nu scrii la Ziarul de Vrancea? E impresionant sa vezi ca cineva iti recunoaste munca. Am scris cateva articole in Ziarul de Vrancea si sunt multumit. Nu pot avea iluzia ca sunt jurnalist sau scriitor, dar incerc sa fiu vocal. Caut sa ma manifest in scris. Incerc sa pun accent pe atitudini. Nu sunt un nume. Sunt inca "anonim", dar nu renunt. Incet, incet sper sa ajung unde imi doresc. Intalnirea cu dl. Gh. Neagu imi da aripi. Zbor spre cerul literaturii...

"CARTEA DESPRE FEMEI" sau "FEMEI CARE IUBESC PREA MULT"

    Motto:

    Toate lucrurile sunt posibile prin iubire.

     "Cartea despre femei" a Pr. SAVATIE BASTOVOI, nu este o carte fantezista, feminista sau postmodernista. Nu seamana deloc cu De ce iubim femeile de M. Cartarescu. Cartea Pr. SAVATIE este o carte simpla, dar nu simplista. Este o carte simpla si frumoasa. Nu este o carte de  filosofie sau de psihologie. Este o carte de suflet. Cartea nu-i minunata, perfecta sau geniala, insa e o carte foarte interesanta. Ce-mi place cel mai mult ca e scrisa intr-un context de genul "proza scurta" (extrem de scurta) si ca se citeste mai repede decat ai viziona un film. La fel ca multe alte carti ale Parintelui, care se citesc foarte usor.

     Nu facem aici o paralela intre Cartea despre femei si cartea Femei care iubesc prea mult. Cartea aceasta e o carte de dezvoltare personala si atat. Te ajuta in cazul in care ai probleme sentimentale sau mai grav: deceptii, despartire, divort... etc. Cartea Parintelui in schimb vine cu un alt mesaj. Ma frapeaza faptul ca tema principala a celor doua carti nu este "femeia", ci iubirea. Pana la urma putem spune ca iubirea este sinonim cu femeia si invers.

    Dupa cum am zis, cartea Parintelui S.B. , vine cu un alt mesaj si este altceva. Nu se incadreaza in tiparul "carti de duzina" sau "literatura de cutit" a la Liviu Andrei. Cred cu toata constiinta ca Pr. Savatie a scris o carte-dar. Un dar... O carte-floare. O floare de colt. O "carte despre femei" dedicata pentru barbati. In Literatura de azi (promovata de tanarul critic, Daniel Cristea-Enache) ,  Cartea despre femei, apare ca ceva mai mult fiindca "viata este ceva mai mult", ne zice Pr. Savatie.

DESPRE ILUZIE

    Avem iluzia ca suntem o tara normala, o tara civilizata si europeana, dar suferim enorm la capitolul coruptie, demagogie si infrastructura. Avem iluzia ca suntem un stat de drept (democratic) cu politici de stanga si de dreapta, dar ne acuzam de neocomunism si neoliberalism. Avem iluzia ca stim sa ne comportam frumos. Avem iluzia ca iubim, dar suntem plini de ura. Avem iluzia ca suntem bogati, dar suntem tara cea mai saraca din UE. Si ce mai avem?

     Avem iluzii! Iar daca nu avem iluzii, ne facem iluzii. Noi nu stim sa iubim cu adevarat. Nu stim sa ne pretuim semenii, credinta si cultura. Noi doar avem iluzia ca iubim. Suntem un popor frumos, dar nu suntem un  popor unit. Ne dezbina muzica, sportul, politica si  mass-media. Ne zapacim singuri. Facem doua tabere: manelisti si rock-ari, pesedisti si penelisti-liberali, credinciosi si necredinciosi, destepti si prosti etc. Desteptii de azi au bani. Prostii fac miting-uri. Ce sa mai comentam! Traim intr-o lume iluzorie, o lume debusolata. O lume plina de iluzii, fantezii, amagiri si deceptii. Cel mai trist este ca nu e o lume reala, este o lume tv. Lumea facebook. O lume paralela. O lume care are iluzia ca face o noua revolutie, dar nu face nimic. O lume care a uitat de curaj, demnitate si omenie.

    In aceasta lume avem iluzia ca a fi om inseamna a fi smecher. Tot in aceasta lume avem impresia ca a fi politician este un lucru mare. Nimic mai gresit. Politicienii de azi au fost comunistii de ieri. Nu chiar toti, dar in mare pare. Acesti indivizi au iluzia ca fac bine, dar au facut numai rau. De ce ne place sa traim ancorati in iluzii? Filosofia hindusa (de tip oriental) considera totul (chiar si suferinta) maya , adica - iluzie. Deci putem spune ca totul este o iluzie? NU! Exista si o viata altfel. Sunt tari care traiesc decent si sunt tari super dezvoltate. Acolo de ce nu au oamenii iluzii? Acolo de ce nu au iluzia ca au autostrazi? Acolo de ce se poate si aici la noi nu? Nu ca nu se poate, nu se vrea... De 25 de ani ne-au vandut iluzii si acum se vad roadele. Pacat! Anumite politici si legi (extrem de proaste) calca pe cadavre. Nu se mai tine cont de nimic. "Coruptia ucide!" Vrem sa iesim din bezna la lumina. Vrem sa iesim din contextul iluzii. Avem si noi dreptul la o viata decenta si normala?

Versuri sau poezie

Motto:

"E usor a scrie versuri.
 Cand nimic nu ai a spune..."

    A scrie azi (azi insemnand epoca postmoderna si lumea contemporana) poezie este un act de curaj. Cu toate ca scriitorii (si de poezie si de proza) sunt socotiti nebuni, noi scriem fiindca avem ceva de spus. Incercam sa facem literatura intr-o societate consumerista si o generatie pasionata de manele, rock, rap si multa muzica comerciala. Nimic rau in a asculta aceste genuri de muzica. Gusturile nu se discuta. Fiecare asculta muzica in care se regaseste. Asa-i si cu literatura. Daniel Cristea- Enache a pus monopol pe literatura si o denumeste Literatura de azi. In fine... 

    Mircea Cartarescu, in cartea Ochiul caprui al dragostei noastre (editura Humanitas, Bucuresti, 2012) , ne spune ca "poezia este pisica moarta a lumii consumiste, hedoniste si mediatice in care traim". Deci avem acum o definitie a poeziei de azi. Poezia - pisica moarta. De ce sa fie poezia o pisica moarta? Poezia este adusa in acest context fiindca aproape toate marile edituri fug ca dracul de tamaie de poezie. Nu mai vor sa publice poezie caci nu se vinde.

    Eu caut sa fac o distinctie clara intre poezie si versuri. Buna mea prietena Mihaela Oancea (cu un feedback foarte bun pe FB) exceleaza uimitor de bine la acest capitol. Mihaela Oancea este o autoare tanara din Bucuresti si scrie cu adevarat poezie. Scrie chiar si poezie pentru copii.

     In vartejul acesta postmodernist intalnim mai mult versuri decat poezie. De la versuri se ajunge foarte usor la versificatie. Adica versuri banale. O "poezie" simplista. Fara nicio valoare artistica si literara. In poezia postmoderna lipseste cu desavarsire Poezia. Pe FB (facebook) scriu multe persoane, dar nu scriu poezie ... ci versuri. Nici eu personal nu stiu daca am scris in viata mea vreo poezie, dar versuri am scris destule. A scrie versuri inseamna a scrie pur si simplu in stil clasic. A scrie un fel de copiute dupa alte genuri de poezie canonica. Totusi nu blamam poezia postmoderna sau poezia de pe facebook. Printre sute si mii de versuri poate exista si o poezie si sa aiba un mesaj frumos. Nu stiu daca se mai poarta astazi "marca" Adrian Paunescu, dar daca se mai naste un Grigore Vieru, eu ii sarut picioarele.

Ecoul iubirii

    Din departare se aude cu un glas dulce. Vinooo! Vino, David! Strange-ma in brate! Sunt eu, draga ta...  Fata a coborat parca dintr-un vis. Nu stia ce cauta in acel loc. In jur erau copaci si daca te atingeai de ei aveai senzatia ca plang. Se auzea un suspin in toata padurea. Nimic nu era normal. Totul se petrecea ca intr-o poveste. O poveste fara nume.

    David, un baiat inalt, cu ochii verzi ca lacurile din acea padure intunecata, statea in genunchi si striga catre cer: De ce sa sufar? Sunt om... Doamne cu ce am gresit? De ce sufar eu acum? De ce...? Diana, nu mai scotea niciun cuvant. Stia ca din cauza ei David avea o boala incurabila. Medicii se intrebau daca e cancer sau nu. David dupa ce a parasit spitalul, facand un set complet de analize, a fugit singur in padure... sa se roage. Alinarea lui era rugaciunea. A si postat un mesaj pe FB: CERUL OFTEAZA SI OMUL SE ROAGA...

     Diana, o fata frumusica, dar prea orgolioasa si incapatanata, a mers dupa prietenul ei in padure. Frunzele copacilor ii sopteau ca prezenta ei acolo nu e de bine. Lui David ii era rau... Nu stiu daca ii era rau ca o vedea pe ea, dar ii era rau si avea nevoie de o liniste aparte.

     Diana era indrazneata. Nu a acceptat ca David al ei sa fie intr-o intimitate si armonie cu natura. A pasit usor catre el si ii spune:

     - David, ma crezi nebuna? Hai David, vinooo la mine! Stii cat de mult te iubesc... Te iubesc, blegul pamantului!

      - Diana... Imi pare rau... tu vrei sa parca ca nu s-a intamplat nimic, ca totul e roz... DIANA, TE ROG SA DISPARI DIN FATA MEA!

       - Dragul meu, de ce vorbesti asa cu mine?

       - Mi-ai distrus viata... mi-ai umplut inima si sufletul de rani... Ce mai vrei de la mine? Lasa-ma in pace! Te implor!

      - Nu e adevarat... eu nu ti-am facut niciun rau!

      - Nu mai inselat niciodata?

     - Ba da, dar nu am vrut sa fac asta... eram inconstienta... sunt sau am fost o proasta! Te rog mult iarta-ma!

     - Te-am iertat! Dar iertarea asta mi-a provocat o boala...

     - Dragul meu, o sa te vindeci...

     - Pe naiba... o sa mor...

     - Of...

     - Ce iti pasa tie, tu nu vezi cum ma privesti, nu vezi ce ochi vicleni ai?

     - Bine... ai dreptate! Te-am tradat, te-am facut sa suferi... ! Dar eu te iubesc...

     - O iubire care face rau... nu este iubire.

     - Si ce vrei sa fac acum... sa ma sinucid pentru tine?

     - Nu vreau nimic... absolut nimic... Totul e neant, si "Dumnezeu e neant", zicea Nietzsche. Invata sa iubesti! Nu stiu daca mai are vreun rost. Invata...

     - Invata tu sa ma respecti...

     - Eu?

     - Da... tu...

     - Eu am facut multe... deci in clipa asta te rog sa dispari din fata mea...

     - Bine, bine... o sa plec, dar o sa regreti!

    

    Lumina ce se reflecta printre crengile copacilor, parca avea miros de plumb. Sufletul lui David era greu si pustiu. Nici Dumnezeu la care tinea enorm nu mai era un punct de repet pentru el. Se tavali peste covorul de frunze si urla foarte tare: teee uraaasc! teee blesteeem! ... adiooo iubireee! Ecoul rezona in toata padurea. Oamenii care erau la taiat de leme au incremenit. Au crezut ca este vocea padurii. Totusi nu faceau legatura intre cuvintele adio, iubire si padure. De pe un corn canta o pasare maiastra. David s-a oprit brusc. Si-a zis in minte, daca aceasta pasare canta si nu sufera... eu de ce sa sufar? , s-a ridicat si a plecat. Nu stim unde este David acum, dar cred ca este in fiecare din noi. In toti oamenii care iubesc himere. In toti oamenii care vor povesti de iubire cu happy end. Dar sa nu uitam, viata este ceva mai mult. Viata nu incepe si nu se termina cu o iubire tradata, cu o deceptie. Viata e o taina, viata e un ecou divin... Viata e un ecou fermecat, viata e ecoul iubirii.

De ce nu stiu sa scriu frumos

       Scrisul este o taina. Taina te traieste, nu se traieste, spune Paul Evdokimov. A scrie frumos inseamna a culege struguri cu sufletul. De obicei culegem fructe cu mana. Putem sa fim murdari pe maini ca noi tot culegem.

            Nu-i acelasi lucru si-n arta scrisului. Nu putem scrie daca suntem murdari pe maini sau murdari la suflet. Murdaria de pe fructe si de pe maini se spala cu apa si sapun. Dar murdaria de pe suflet nu se spala asa usor. Daca scriem asa pur si simplu nu va fi sa fie un scris murdar, ci un scris uarat ca noaptea. Noaptea e urata din cauza intunericului. Scrisul e urat daca e scris fara lumina. In fine... Nu facem filosofie aici.

    Eu am tot incercat sa scriu frumos, insa nu pot. Raman mereu in lumea mea. Sunt la capitolul incercari. Ma prefac ca stiu sa scriu, dar de fapt nu stiu sa scriu frumos sau stiu ca nu stiu nimic. De ce? Fiindca ma mandresc si mandria strica tot. Cel mai frumos scris se naste din smerenie. Unde e smerenie este izvor de har. Fara smerenie si fara har nu putem face nimic bun. E ca atunci cand nu ai ambele maini si vrei sa joci basket. Nimic nu se face decat cu un rost. Si scrisul are un rost. Asa ca nu e bine sa ne apucam de scris doar de dragul de a scrie (de amorul artei) sau din fantezie. Vraja aceasta nu tine mult. Orice minune dureaza trei zile, nu? Ne place sa scriem? Atunci... sa avem rabdare si sa invatam sa scriem frumos. Scrisul e un mestesug. Scrisul... e o taina.

Cuvinte despre lumea de azi

    Lumea de azi este o lume nefericita, urata... Tristetea, plictiseala si singuratatea o inunda din toate punctele de vedere. Lumea de azi este o lume mizerabila. O lume ancorata-n absurd, neant si supercial. Lumea de azi...

     Cum suna asemenea viziune despre lumea in care traim? Ce putem face daca toti spunem aceste cuvinte dure (dar realiste) despre lumea contemporana? Maestrul Dan Puric, marturiseste despre Cine suntem, Omul frumos, Fii demn!, Suflet romanesc, Dulci... In tot ce scrie si vorbeste, Dan Puric, slujeste adevarul, binele si frumosul. Dar asa nu inseamna ca nu este sincer si ca nu spune pe sleau ca la noi in tara nu se traieste, ci se supravietuieste. In fine...

     Mergand prin tara vedem fel si fel de oameni. Lumea se schimba de la un judet la altul si de la o regiune la alta. Nu e corect sa punem etichete sau sa generalizam. Azi am fost pe teren. Un cetatean de la noi din sat (pasionat de fotbal) incearca sa faca o echipa de juniori. Nu am stat foarte mult. Pe teren acum toamna bate vantul si e curent. Poti sa racesti foarte repede. Depinde de imunitate. Totusi, sa nu ne abatem. Asta e alta poveste. Ce credeti ca vreau sa zic? Pe teren azi am intalnit o lume... O caricatura de lume. Chiar daca e vorba de niste copilasi, uite ca lumea lor era o lume extrem de agresiva, care injura la secunda si vorbea numai prostii. Limbajul obscen probabil e imprumutat din familie. Nu stiu, imi e mila de ei. Cred ca e generatia Facebook. Of... Pe internet (parintii sunt multumiti ca stau dragutii de ei pe computer, laptop, tableta... fiindca sunt inteligenti) gasim si informatii foarte bune, dar gasim si atatea lucruri periculoase cum ar fi pornografia. Consider ca pornografia ucide. Ucide sufleteste si psihologic.

       Din pacate, am vazut azi niste juniori care batjocoreau un tanar cu probleme grave de handicap. N-am putut sa mai stau. Am plecat acasa sa termin de citit cartea "Dulci" de Dan Puric. Da, recunosc... am fost si noi mici. Am facut si noi tampenii, dar nu eram in halul asta de exagerati si de spurcati la gura. Indiferent cat de nesimtiti eram, tot mai aveam o bruma de bun-simt. Aveam sensibiliate. Aveam respect de oamenii mari. Aveam frica de Dumnezeu. Nu injuram de cele sfinte. Traiam intr-o alta lume si inca nu aveam acces la internet.

       Lumea de azi are aproape tot ce vrea, dar nu are constiinta si cuviinta. Pe undeva este o lume buna, in alt sens este o lume nebuna. Pare un fel de corcitura. Nu mai e o lume de rasa, precum era lumea in perioada interbelica. Sincer sa fiu, nu pot sa vorbesc despre o societate. Prefer sa scriu despre lumea de azi si sa scot din termenul lume: umanismul, materialismul, postmodernismul si omenia. Omenia este ceva rar. Vrem sa transformam si omenia in ceva artificial. Vrem sa facem din toate cele de suflet un fel de fast-food sau super-market. Uite ca dragostea, suferinta, dorul... nu sunt produse ambalate care zac pe rafturi. Nu gasim asa ceva in context comercial. Dragostea nu e de vanzare. Lumea in care dragostea se vinde, e o lume orfana moral si spiritual.

     Ce fel mai este lumea de azi? Lumea de azi e o lume hipnotizata dupa jocuri de noroc, stiri si barfe. Dar tot in lumea de azi exista si o Simona Halep. Noi nu stim cati olipici si cati tineri geniali avem in tara, fiindca la televizor nu se da asa ceva decat de Pasi si de Craciun si de 1 Decembrie. In rest, Romania, lumea din Romania, e o lume moarta. Plina de morti, raniti... si de accidente. Mai rau e ca lumea in viziunea mass-mediei, e o lume politica si o lume de vedete. Lumea politica zace in demagogie si coruptie, iar lumea mondena zace in prostie si fudulie. Cam asta e lumea prezentata de mass-media.

     Putem sa ne gandim in ce lume traim? In lumea mare oamenii se precipita pentru razboi. Tot se vorbeste de pace, dar nu mai incetam cu razboiul rece. Pana la urma, stim oare in ce lume traim?

Cultura la sate este invizibila

    Vrem nu vrem, trebuie sa zicem adevarul. Nu mai e timp sa ne ascundem dupa deget. Cultura in mediul rural este la nivelul zero, chiar sub zero. Tot avem acum clasa zero, ne inspiram de unde putem. Sau oare incercam sa pornim de la zero?

    Sincer nu prea cred ca se mai porneste de la zero aproape pe niciun domeniu legat de cultura. Pur si simplu nu ne intereseaza cultura. Sau mai bine zis , nu ii intereseaza pe distinsi domni politicieni. Aceasta specie de oameni de tip caricaturi.

Daca mai exista functia in primariile din comune de referent cultural sau director de camin, e bine sa recunoastem ca este o functie in plus sau in minus. Adica nu prea se face nimic cultural la tara. Din pacate sunt atatea locuri la stat platite fara rost. Problema e ca acei indivizi care ocupa acele functii, au 15-20 de ani de munca si fapte in contextul cultural zero. Asta ca tot am zis ca pornit de la zero.

    As putea sa fiu intrebat, dar ce doriti sa se faca? Spectacole de teatru, evenimente muzicale, cenaclu literar, conferinte, excursii la muzee si mausolee, pelerinaje la manastiri, biblioteca... etc. Sunt atatea lucruri care se pot face sub aspect cultural. Dar la noi se manipuleaza prostimea (astia mici mai ales) cu circ. Si la noi in comuna a venit trupa de circ X, au luat banii si cam asta e. Nu stiu daca se poate trece asa ceva ca eveniment cultural. Dar totusi sa nu uitam ca suntem in Romania si orice este posibil.

Atingerea

    Atingerea ne face sa traim altfel. Atingem obiecte, animale, plante... , dar cel mai frumos este sa atingem oameni. Atingerea dintre doi oameni (prieteni sau iubiti) este o atingere de taina. Cred ca cea mai placuta atingere este atingerea dintre un barbat si o femeie.

   In lumea spirituala, atingerea lucrurilor sfinte ne incurajeaza nadejdea ca putem atinge pe Dumnezeu. Vorbim cu Dumnezeu prin credinta, slujbe si rugaciuni, insa putem sa atingem desavarsirea prin pocainta (Sf. Spovedanie si Sf. Impartasanie), post, iertare, iubire si smerenie. Deci, acestea fiind spuse, se pare ca putem atinge aproape orice. Sa vedem ce nu putem atinge. 

   Nu putem atinge soarele, luna si stelele, cerul si piscul muntilor. Daca suntem alpinisti sau profesionisti in excaladarea muntilor, putem sa atingem si varfurile cele mai inalte. Aici depinde de la caz la caz si tine foarte mult de pasiune. Nu putem atinge curentul - energia electrica, decat daca vrem sa atingem moartea. Nu putem atinge cele ce sunt murdare. Nu putem atinge multe functii si lucruri, dar in poezie putem atinge orice, chiar si cerul, soarele, luna si stelele. La nivel fantezist si in imaginatie putem atinge ce vrem si ce nu vrem. Ca oameni putem atinge un vis. Visul se atinge nu doar prin noroc si perseverenta, visul se atinge si prin munca si multa rabdare.

    De exemplu: visul meu este sa scriu o carte. Cea mai frumoasa carte din lume. Gasesc astazi pe internet acest titlu Cea mai frumoasa carte din lume, la editura Humanitas. Dar ca si continut nu cred ca este aceasta carte "cea mai frumoasa din lume". Sunt multe alte carti mai frumoase. Exista opere geniale la Dostoievski, Shakespeare, Balzac, Eminescu s.a.

    Ce trebuie sa fac eu ca sa ating acest vis? In primul rand trebuie sa scriu. Sa scriu bine si frumos. Degeaba scriu, daca nu scriu ceva deosebit. Cred ca cel mai mult trebuie sa scriu o poveste noua. Un stil nou. Sa scriu cat de cat asa cum nu s-a mai scris "niciodata". Insa va marturisesc ca este doar un vis si nu stiu daca pot atinge vreodata acest vis.

    Mie mult tare mi-a placut sa ating mana unei fete... Sa ma tin de mana cu ea. Prima atingere cu aceasta minunata fata a fost o taina, o atingere virgina. Nu am crezut ca pot pune atata pret pe atingere si pe tinutul de mana. Nici nu mai stiu daca m-am sarutat, pupat, iubit ... etc. Nici nu era vorba de asa ceva. Aceasta fata simteam ca are nevoie de afectiune, dar si de atingeri de taina. Nu atingeri patimase sau senzuale. Nu voiam nimic erotic, chiar daca atractia sexuala era profund ancorata in subconstient. Constiinta imi zicea ca asemenea fata (fetita) e totul pentru mine si ca prin atingere pot sa ating un vis. Ceva ideal. Nu pot zice ca atingerea aceasta a fost o minciuna, dar cat a fost... a fost ceva superb. Am atins un vis. O iubire de vis.

     Atingerea din pacate se poate transforma in violenta, cand atingerea este ceva brutal si bestial. Sunt unele persoane care ating atat de delicat oamenii, copii si obiectele din jur. Of, dar sunt si altfel de persoane (mai bine zic indivizi) care ating "cu palma", "cu pumnul", "cu parul" ... semenii din preajma lor. Atingerea cea mai urata este atingerea care ucide. Atingerea cu un cutit sau cu altceva care duce spre crima. Acea atingere este o atingere diabolica. Demonul care schimba inimi, nu atinge omul cu blandete, ci cu ura, rautate si ganduri nefiresti. Doar bunul Dumnezeu atinge omul cu pace si dragoste. Si uite cam asa atingerea devine o taina si suferim daca nu mai suntem atinsi de ceea ce am iubit candva cu lacrimi si dor.

      P.S. - Sa nu uitam ca femeia se atinge doar cu o floare! Dar cu o floare nu se face primavara, nu-i asa? ... ... ...

"Mai bine mor decat sa te iert!"

    Poate exageram uneori, dar ne place sa ne lovim cu tot felul de cuvinte urate. Nu tinem cont de nimic la nervi si la suparare si spunem aproape orice. Dupa avalansa de injurii si acuze, unul din doi cedeaza si din bun-simt, spune "iarta-ma!, am exagerat!, am gresit!".

         Daca e vorba de o cearta intre doi fosti iubiti (deci un baiat si o fata), ea sau el ataca: "Mai bine mor decat sa te iert!"

        De ce este aleasa aceasta atitudine? Din cauza unui orgoliu luciferic. Alegem sa nu mai vorbim cu acea persoana... decat sa ne calcam pe inima (pe orgoliu) si sa o iertam din tot sufletul. Mergem mereu la  extreme.

          Nu ne intereseaza de celalalt si din prea mult egoism dorim ca noi sa fim bine si restul lumii nu. Ne mintim ca vrem binele la toti, dar de fapt ne bucuram de raul altor oameni care ne-au gresit sau nu. Zicem in sinea noastra: "bine i-a facut Dumnezeu!, asa merita...!".

    Trece o vreme si ne revenim. Cautam sa intram in dialog cu acel om caruia i-am facut rau involuntar sau constient. Pana la urma cat de mult ne-am cere iertare sau scuze, ceva ramane. Exista un gol... un zid intre cei doi si se simte.

      Sa ne gandim la o persoana care a fost lovita de noi. Nu stiu din ce cauza. Sigur am lovit pe cineva in viata noastra intr-un anumit context. Nu mai conteaza ca a fost o palma, un picior... , un cuvant urat. Conteaza ca am lovit si ca purtam povara constiintei pentru aceasta fapta.

       Mai este loc de iertare in acest univers inchis in loviri, jigniri, reprosuri, amenintari, despartiri, polemici... ? Da, este loc de iertare fiindca iertarea e cel mai bun medicament pentru suflet. Astfel ne vindecam de ura, manie si altele. Prin iertare si iubire putem vindeca aproape orice boala. "Mai bine mor decat sa te iert!" ... nu are ce cauta in viata noastra. Iar daca nu vrem sa ne intorcem din drum, atunci sa invatam sa mergem pe calea iertarii si pe calea iubirii. Pe calea care duce spre drumul fericirii.

       Tot ce facem pe acest pamant. Toate formele de distractie. Divertismentul. Iesirile in oras cu colegii si cu prietenii. Plimbarile. Luxul. Obiectele scumpe. Hainele scumpe. Succesul. Etc. Nimic nu valoreaza daca nu iertam si daca nu iubim sincer, curat si adevarat.

Iubire sau atractie sexuala?

    M. Valentin, un prieten al meu foarte bun (fost coleg de sc. generala) mi-a spus de cateva ori sa ma gandesc foarte bine ce a fost cand aveam o relatie cu fete mult mai mici ca mine. Iubire sau atractie sexuala? Eu repede ziceam: iubire. De fapt aceasta iubire nu era deloc iubire...

    Trebuie sa ne gandim serios daca sentimentul nostru este de iubire adevarata sau este doar o atractie sexuala si nimic mai mult. Nu ne putem permite o amagire in acest sens. Din pacate, o mentalitate pornografica ne indeamna sa numim "iubire" orice joc erotic si orice tip de obsesie sexuala. Daca accentul cade pe sexualitate, consider ca relatia si iubirea nu e chiar ceea ce am dorit noi la inceput. Vorbind pe sleau - pornografia si masturbarea intr-o relatie (ce se pretinde a fi serioasa) duce la distrugerea cuplului si a partenerei sau partenerului.

     Pornografia nu este nimic altceva decat o afacere si un lucru extrem de agresiv. Sexualitatea nu este o bestialitate sau cotaiala in spirit animalic (salbatic). Sexualitatea este ceva firesc, frumos si normal... Sexualitatea este o arta intr-un anumit context romantic si civilizat. Noi astazi nu stim sa facem nici sex, nici dragoste ... nici sa iubim sincer si curat nu stim. Aproape ca nu ma stim nimic, dar avem iluzia ca stim totul.

    Sper ca am fost si suntem indragostiti... Cum este fiinta umana (omul in general) atunci cand este indragostit si cum este el atunci cand simte doar o simpla atractie sexuala? De ce ne incapatanam sa numim aceasta atractie sexuala - "iubire"  ?

    Iubirea este o taina. Atractia sexuala sau actul sexual in sine este o placere, o senzatie... si atat. Nu cred ca suntem atat de egoisti si hedonisti, incat sa dorim placerea trupeasca in pofida unei povesti de iubire. O poveste de iubire adevarata duce spre casatorie. O noapte de amor, o clipa de placere efemera... duce spre despartire. De ce? Pai pur si simplu X se plictiseste de Y sau invers. Deja a cunoscut totul la el sau la ea si gata vor alta relatie. Nu e corect sa ne mintim singuri. Viata sexuala are si ea o limita. Lumea placerilor si a fanteziilor nu e vesnica. Treaba asta nu tine la infinit. De la niste jocuri erotice "nevinovate" se ajunge la sex ... si de la sex la perversiuni sexuale si de aici se ajunge in neant. Unii se amagesc si spun ca "noi facem dragoste nu sex... prostii fac sex, oamenii inteligenti fac dragoste"... si din dragoste in scurt timp se ajunge la despartire si la ura. Din ce cauza? Fiindca ne-am grabit prea repede sa intram in acest univers al sexului si sa cunoastem partenerul sau partenera din toate punctele de vedere. Se zice ca femeile sunt mai curioase din fire si ca ele se lasa mai usor... Dar si barbatii sunt uneori prea nebuni dupa sex si asa ajungem la certuri si despartire. Femeia nu vrea sa fie un obiect al placerilor. Femeia vrea sa fie ceea ce este - o imparateasa daruitoare. O zeita a frumusetii. Daca noi barbatii transformam iubirea in atractie sexuala si privim doar la formele iubitei noastre, atunci de fapt problema este la noi. Sunt de acord ca sunt si femei care vor ele sex si alte nebunii si nu se opresc sa experimenteze in acest domeniu, dar noi barbatii putem sa fim rationali si sa nu ne batem joc de corpul uman si de suflet. In subconstient, orice patida de sex (sau petting) la varste fragede (sa zicem prin adolescenta) ne trage mereu un semnal de alarma ca prea ne-am grabit aici. Sunt multe fete care regreta ca au facut ce au facut "atunci". Sunt si baieti care simt ca nu a fost ok sa se culce cu ea in acea zi. Ea s-a despartit de el. El o vrea inapoi. Ea a plecat de tot. El plange... Oare sa spele lacrimile rusinea de a ne juca cu virginitatea?

     Nu vreau sa epuizez acest subiect. Nu exista un punct de vedere absolut pe tema asta. Exista idei si idei. Exista opinii diferite. Asa ca eu ma opresc si va pun in atentie acest gand-intrebare: iubire sau atractie sexuala?

LOUISE L. HAY - Poti sa-ti vindeci viata

   Din punctul meu de vedere, DUREREA de toate felurile reprezinta un indiciu al vinovatiei. Vinovatia doreste intotdeauna sa fie pedepsita, astfel incat subconstientul creeaza o stare de durere. Durerile cronice se datoreaza unor vinovatii cronice, de multe ori ingropate atat de adanc in subconstient incat omul nici nu mai stie de ele.

   Vinovatia este o emotie profund inutila. Ea nu ajuta niciodata pe nimeni. Nu schimba cu nimic situatia si este incapabila sa te faca sa te simti mai bine.

    Daca suferi de dureri, renunta la vinovatie. Gandeste-te ca ti-ai ispasit pedeapsa si elibereaza-te singur din inchisoare. In aceasta directie, cea mai buna cale este iertarea.

(LOUISE L. HAY - Poti sa-ti vindeci viata, pag. 193, cap. Corpul, ed. "Adevar*Divin, Brasov, 2010)

Cum poti ajunge de la iubire la ura?

    Se presupune ca iubirea este totul. Ce reprezinta acest "tot" in viata, fiinta si constiinta umana? Ne gandim, daca iubirea inseamna totul... de ce exista despartire si suferinta din dragoste?

    Psihologic si sociologic vorbind, s-a ajuns la concluzia ca gelozia este primul factor care dezbina si rupe o relatie. Oare asa sa fie?

LA INCEPUT A FOST IUBIRE...

   Iubirea se zice ca tine max. 2 ani. Nu cred ca un sentiment se poate numara in zile, saptamani, luni sau ani. Nu pot afirma ca azi iubesc pe cineva si maine nu mai iubesc. Ori iubesc , ori nu iubesc. Ori iubesc cu adevarat, ori nu iubesc deloc. Nu te joci in contextul iubirii, caci de la acea "iluzie" (sau amagire) numita la inceput iubire, se ajunge la ura, dusmanie, rautate...

   Cum? Cum vedem astazi ca fac majoritatea cuplurilor adolescentine. Ba spun ca se iubesc la nebunie, ba se despart de la cea mai mica cearta si apoi intervine ura. Nu isi mai vorbesc cei doi... candva "iubiti". Sterg numerele de telefon. Cauta sa se ignore reciproc. Vor sa fie macar prieteni, dar apoi nu mai vor sa fie nimic. Se sterg sau se blocheaza pe facebook. Diverse prostii specifice perioadei si mentalitatii adolescentei. Mai rau e cu cei doi fosti "indragostiti" care recurg la violenta fizica si verbala. La amenintari. La tribunal (in cazul celor proaspat casatoriti si divortati). La blesteme. La jigniri. La reprosuri...

    Cel mai urat e ca dupa ce se termina relatia, el sau ea trancaneste: tu ai fost mereu de vina!, din cauza ta ne-am despartit!, tu erai un dictator!, tu ai inselat, ai vorbit urat!, tu ai fost o femeie usoara!, tu ai fost infidel!, tu nu mi-ai dat libertate!, tu mai sufocat cu iubirea ta!, tu... si numai tu...

    Despre "eu" nimic? Nu, fiindca din acel orgoliu luciferic prefer sa dau vina doar pe el sau pe ea. Depinde de cuplu. In fine... Daca povestea s-a terminat, cel mai frumos e sa clarificam lucrurile, sa iesim la un suc sa ne lamurim ce a fost si ce nu a fost si sa punem punct. Cel care a ales despartirea are totusi un minus. Degeaba au promis cei doi ca se iubesc vesnic, dar unul a cedat si a ales calea cea mai nepotrivita - despartirea. Nu sunt de acord cu despartirea, decat in cazuri grave si extreme.

   Acum sa trecem la subiect: cum poti ajunge de la iubire la ura? Consider ca se ajunge aici pentru ca nu a fost iubire. Acea bruma de iubire nu se poate spune ca este iubire. Iubirea care face rau nu este iubire. Se ajunge la ura si din motivul imaturitatii. Ura explodeaza acolo unde sunt orgolii mari. Cei doi se mint (mai mult ca atunci cand erau impreuna) si isi zic cuvinte dure. Orice cuvant urat in iubire afecteaza enorm. Ea poate spune "nu mai simt nimic pentru tine!, esti un nemernic!", dar de fapt ea inca il iubeste doar ca nu are curajul sa spuna adevarul, pentru ca adevarul te face liber.

   Iubesti? Daca da, atunci nu ai voie sa urasti. Urasti? Daca da, atunci gresesti foarte mult. Un om care uraste e un om care ucide. Nu vrei sa ierti? Nu vrei sa iti ceri iertare? Incearca macar sa nu urasti. Poate vei ajunge si sa ierti si sa iti ceri iertare. Nu e un semn de lasitate daca iti ceri iertare. A ierta este firesc. Iubire fara iertare nu exista. Si nici iertare fara iubire. Daca nu ierti nu iubesti si daca nu iubesti nu ierti. Ura nu e de niciun folos. Iubirea e cel mai frumos lucru. Iubeste si fa ce vrei! (Fericitul Augustin)

   

   

Parintele ARSENIE BOCA, idol sau sfant?

    Cu durere in suflet incerc sa lamuresc lumea anti si pro Pr. Arsenie Boca, ca nu e ceva demn de ortodoxie sa iscam polemici pe seama unui Parinte, foarte iubit de Ardeal si o mare parte din poporul drept credincios. Din pacate apare un "monah" pe facebook (Matei Vulcanescu) care ne spune non-stop ca Pr. Arsenie Boca e un "sarlatan", un "dumnezeu", un "idol" etc. etc. etc. Dna. Aurora Liiceanu (intr-un articol in ROMANIA CURATA, semnat de dna. Silvia Vranceanu, redactor-sef la Ziarul de Vrancea) ne spune ca e un "brand comercial" si tot asa. Pareri peste pareri. Credinciosii care il iubesc enorm pe Parintele il considera sfant. Care sa fie pana la urma adevarul despre acest Parinte "controversat"?

   Parintele Arsenie Boca, nu este nici idol, nici "brand", nici sfant... nici nimic din ce vrem noi sa fie. Parintele Arsenie Boca este o personalitate. O personalitate duhovniceasca. Parintele Arsenie Boca este un OM. Un om al lui Dumnezeu. Este absurd sa facem din Parintele Arsenie Boca un "dumnezeu", fiindca stim prea bine ca Dumnezeu lucreaza prin oameni si face minuni prin oamenii alesi de El. Avem in viata pe Pr. Macarie de la schitul Muntioru. Si dansul este iubit... dar si dusmanit si blamat. Prost e ca noi intre noi (crestinii ortodocsi, practicanti... care mai mergem cat de cat la Biserica si mai avem habar de cele sfinte) ne judecam si ne hulim. Adica, unii preoti vorbesc urat de acest superb Parinte Macarie. Marele Pr. Dumitru Staniloae a intrat in polemici cu Pr. Arsenie Boca. Ce sa mai zicem de cei care nu cred? Nu ii judecam, dar ei au tot dreptul sa vorbeasca oricum daca ei nu cred, nu?

    Au fost parinti duhovnici mari (si sunt in cer si in constiinta Bisericii...) Pr. Cleopa, Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Justin Parvu, Pr. Teofil Paraian si multi altii. Niciodata nu a existat un Parinte recunosc care sa fie iubit de toata lumea. Dar si lumea greseste fiindca se grabeste sa faca sfant dintr-un parinte duhovnic vazator sau nu cu duhul. Are Dumnezeu grija sa-l faca sfant sau nu. Pr. Porfirie de la greci, nu stiu sigur daca e canonizat, dar e considerat un parinte cu viata sfanta. Cuviosul Paisie Aghioritul, a fost recent canonizat. Parintele Arsenie Boca, nu a fost un oarecare. A reusit destul de multe in viata sa si sigur a trait cu adevarat credinta ortodoxa. Nu are nicio vina Parintele ca este cautat de multa lume la Prislop si nu numai. La Sambata de Sus, alta Manastire unde Pr. Arsenie si-a pus amprenta serios. Totusi, trebuie sa ne revenim la normal si sa spunem lucrurilor pe nume. Daca exista niste nebuni care fac ceva "comercial" din Pr. Arsenie Boca si profita de pe urma acestui "brand", asta nu inseamna ca toata lumea e razna si-l considera sfant?

    Uitam prea repede ca Pr. Arsenie Boca a lasat multe scrieri de mare folos sufletesc. Ne putem ghida sau nu dupa reperele duhovnicesti ale Pr. Arsenie de la Prislop. Pr. Teofil de la Sambata, il aprecia foarte mult. Oare Pr. Teofil era inselat cand recomanda unele invataturi ale Pr. Arsenie Boca? Eu personal nu sunt "fan" Pr. Arsenie Boca, il respect pentru ceea ce este si pentru ceea ce a fost, dar mai drag imi e Pr. Arsenie Papacioc. Dar asta nu inseamna ca eu imi permit precum "monahul" Matei Vulcanescu de pe facebook, sa jignesc pe Parintele sau lumea care merge la Prislop. Am acasa destule carti ale Parintelui si le citesc cu drag. Nu am fost pana acum la Prislop si nu ma grabesc in acest sens. Deci sa nu fiu interpretat ca sunt si eu un "fanatic" sau un "habotnic" etc etc.

    La orice text scris de acest gen unii se irita si pun etichete. Aaaa, da stim noi cine esti tu... zic unii. Vad cateva idei intru lamurirea acestei probleme cu Pr. Arsenie Boca si cred ca si eu sunt tot din "gasca" - "hai sa-l canonizam pe Pr. Arsenie Boca... ca daca nu ne ia naiba!". Nuuu! Niciodata n-am sa afirm asa ceva. Nu ma bag in deciziile Sf. Sinod. Cand hotarasc dansii si cand trec peste faptul ca Pr. Arsenie a facut temnita comunista (din motivele bine stiute) si de va fi sa fie canonizat, ma bucur. Insa de nu vor sa canonizeze pe acest Parinte, nu am de ce sa ma supar eu, fiindca in primul rand "canonizeaza" poporul, apoi Sf. Sinod al BOR. Se face bascalie pe faptul ca Pr. Arsenie Boca are deja acatist si paraclis. Uite ca Pr. Constantin Necula, Pr. Valerie de la schitul Muntioru si multi altii, il iubesc pe Pr. Arsenie si au o evlavie deosebita fata de dansul. Asta nu inseamna ca il ignoram sau micsoram pe Dumnezeu. La Dumnezeu avem mijlocitori. Nu e nimic rau sa il rugam pe Pr. Arsenie Boca sa fie mijlocitor la Dumnezeu pentru noi. Nu e gresit sa ne rugam : Pentru rugaciunile Pr. Cleopa, Doamne miluleste-ne si mantuieste-ne pre noi! Sau vrem sa spunem ca si Pr. Cleopa a fost un "idol"? Stim noi sa facem diferenta intre "idol" si un Parinte duhovnicesc? Nu prea stim. Noi stim numai sa aruncam cu cuvinte si sa avem pareri pro si contra. Uneori ne credem prea destepti si ne consideram un mic univers, dar de fapt avem carente mari in cultura si credinta.

   PS - Parintele Arsenie Boca nu este idol, sfant, brand... Pr. Arsenie Boca este un om ales de Dumnezeu. Pr. Arsenie Boca este.

Despre moarte

Ati vazut vreodata cum moare un om
si cat se zbate ca sa-i iasa sufletul...?
Noi nu stim daca e durere sau altceva,
noi stim doar ca omul trebuie sa moara si atat.

Nu vrem sa stim ce e in sufletul omul
cand se apropie zilele de sfarsit
si nu vrem sa stim ca despre moarte
nu se scrie cu frica sau cu bucurie,
ci se scrie cu dragoste...
caci moartea e doar o trecere
nu o trecere in nefiinta,
o trecere in vesnicie.

Ce este suferinta?

   Ce este suferinta? Suferinta este o pata de cenusa pe sange. Sangele iubirii... Sangele iubirii ce curce din izvorul de lacrimi si dor. Cred ca acolo unde lipseste cu desavarsire iubirea exista si multa suferinta. Totusi, ce se intampla si ne intrebam de ce? Dumnezeu nu vrea suferinta omului. Noi vrem mereu sa raspundem sau sa ne raspunda cineva la intrebarea "de ce...?" , si niciodata nu primim un raspuns adevarat. Daca ne intrebam "de ce suferim?" si nu ne intrebam "de ce nu iubim?, de ce nu iertam?", degeaba intrebam de ce... de ce... De ce ne este rau? Raul e o stare. Avem o stare de rau, insa omul nu e inclinat doar spre rau sau a face rau.

    Stim prea bine ca omul are suflet. Vointa, ratiune si sentiment. Omul gandeste si poate face mult mai mult decat animalele care nu au decat instinct si viata (suflare). Din pacate omul ajunge o fiara daca-si pierde vointa, ratiunea si sentimentele umane. Putem sa scriem, cantam muzica, pictam... Scriem poezii. Facem bine si lucruri bune, dar tot noi oamenii avem ura, rautate, dusmanie. Suntem agresivi, violenti... Jignim, injuram, ne batem, violam, facem crime etc. etc. etc. Ne mai putem intreba in acest context ce este suferinta ? Atata timp cat nu exista iubire, credinta si omenie ... normal ca nu avem liniste si pace. Sunt si oameni cu viata sfanta care sufera si traiesc in suferinta. Dar ei traiesc suferinta cu bucurie si cu demnitate. Este un paradox. Viata crestina este un paradox. Viata postmoderna este o fantezie. Viata ca un "film porno". Insa nu se rezuma totul la asa ceva. Viata este altceva. Viata nu e doar destrabalare si sex. Viata in esenta ei este HRISTOS. Acolo unde viata nu este Hristos, intalnim multa suferinta, depresie, anxietate... etc. In cateva cuvinte, unde lipseste iubirea, lipseste totul si omul sufera. Cauta alinare in droguri, tutun si bautura. Betia nu tine mult. Cand ne trezim din betie suntem la fel de saraci, suparati si bolnavi. Cel mai bine e sa ne trezim la realitate si sa invatam sa iubim si sa iertam.

Viata duhovniceasca intre cer si pamant

    Viata duhovniceasca traita cu adevarat inseamna bucurie, har si smerenie. Bucurie ce se naste din iubire. Nimic frumos nu savarsim fara iubire in contextul duhovnicesc. Iubirea curata care ne invata sa iertam. Nu degeaba spune Pr. Savatie Bastovoi - a iubi inseamna a ierta. Cel ce iubeste din tot sufletul stie sa ierte din toata inima.

Bucurie si har - poezii de suflet

Bucurie si har

Cobor incet de pe Muntele mantuirii
si nu gasesc padurea sa ma sperie
si nici jivine sa imi fie frica
nu gasesc in aceasta padure
de brazi, fiindca am fost
sus la schitul Muntioru,
la Parintele Macarie
si m-am impartasit
cu bucurie si har.

Bucurie si har

Bucurie si har
nimic nu este in zadar
pe al inimii altar
cand omul este solitar
si simte totul ca un dar
iar sufletul nu-i e hoinar
cand totul incepe
cu bucurie si cu har.

Bucurie si har

Credinta este bucurie si har
si dor de Dumnezeu este credinta,
iubire izvorata din smerenie
curaj, nadejde, taina este
credinta mostenita din Altarul Vietii
si din Ieslea Mantuirii,
ce cu pace si blandete
S-a rastignit pe Crucea Nemuririi.

Am prins...

Am prins un om savarsind un pacat
si s-a rusinat,
dar nu s-a rusinat de pacat
ci s-a rusinat ca un alt om pacatos
l-a vazut gol de constiinta si de har.

Parintele Macarie

Parintele Macarie este bucurie si sfintenie
si dor si lacrimi este dansul,
copilul iubirii si copilul mantuirii neamului
traitor in Tara Vrancei, sus pe Munte
unde sta si asteapta o mare de lume
cu griji si probleme multe.

Parintele

Parintele e dragoste si mangaiere
si duh de rugaciune este el,
un om al bucuriei ce traieste
credinta sfanta in Hristos
Mantuitorul care se jertfeste
pentru talhar
si pentru omul cel frumos.

(cu pretuire, pentru Pr. Valerie)

Cel mai mare dusman

Cel mai mare dusman al omului este minciuna
si faptul ca nu vrea sa creada in suflet,
in Dumnezeu, si-n iubire...

Nimic nu conteaza in lumea de azi,
in afara de bani si-un trup de aur
imbracat in vesminte scumpe
ce ascunde multa, foarte multa
ura si rautate.

Asa am devenit intr noi,
straini de orice sentimente umane
si mai ales de sentimente crestine
ce palesc la umbra mandriei umflata
ca o gogoasa cu zahar
din bucataria lui Lucifer...
acel inger de lumina
cazut din cer
in iad si-n minciuna minciunilor:
deznadejdea.

Greu la deal cu boii mici sau de ce vor toti sa conduca...

     Lucrez în primăria Urechesti de vreo 9 luni și ceva. Văd cu alți ochi sistemul acesta extrem de criticat și blamat. Dar văd și altceva din interior. Într-un fel lumea are dreptate, dar are dreptate pe jumătate. Va așteptați să zic că în primărie se stă degeaba, că se freacă mentă... Nu-i așa? Îmi pare rău că va contrazic. Poate va dezamăgesc. Nu se stă degeaba. Se muncește cu adevărat și anumiți angajați (căci pădure fără uscături nu există) fac treabă cum se cuvine. 

  

    Problemă e altă. Cine sunt șefii în primărie? Din păcate la noi în România nu s-a înțeles ideea că există un singur șef, un singur președinte, un singur patriarh, un singur director, un singur primar... În primărie la noi vor să fie cam toți șefi și "primari". Păi ce e greșit? Suntem toți deștepți, ce naiba! Pardon, unde nu e lăsat primarul să fie primar, înseamnă că ne batem joc de votul alegătorilor și de Dumnezeu. Cel de Sus a vrut că X să fie primar, trebuie respectat și sprijinit din toate punctele de vedere. Dacă primarul trage la o căruță cu roțile sparte și noi toți ne dăm viteji în ale conducerii, înseamnă că e greu cu noi... Greu la deal cu boii mici. 

Ce vrea omul de la om?

   Am intalnit in viata mea un om care-si dorea iubire. Si eu i-am daruit iubire. Omul a inceput sa nu-mi recunosca iubirea si sa zica: "lasa-ma!" , "nu vreau!" , "iesi!", "nu-mi pasa!" etc. etc. Ma doare sufletul si acum pentru acest om, insa mie imi pasa. De ce imi pasa? Pentru ca eu iubesc prea mult. Eu am fost sincer si am pus sufletul pe tava.

    Omul de care vorbesc suntem noi toti. In fiecare "eu" zace un om care nu raspunde cu iubire la iubire sau cu bine la bine si cu frumos la frumos. Omului in general ii place sa triumfe si sa se joace cu cel de langa el. Jocul acesta consta in multe. Cel mai dureros joc este jocul iubirii. Atunci cand tratezi iubirea ca pe un joc si un om sufera din cauza aceasta, inseamna ca tu nu te-ai nascut pentru iubire, adevar, bine si frumos.

    Sunt anumite persoane care au o pofta nebuna sa faca rau. A face rau nu e ceva normal. A face rau e ceva deplasat si urat. De ce totusi uneori ne place sa facem rau? De ce facem "rau" prin iubire? Iubirea care face rau nu este iubire. Atunci ce este? Se zice foarte frumos ca unde dragoste nu e nimic nu e. Totusi de ce intre doi oameni care au promis ca se iubesc intru vesnicie, exista ura si dusmanie? Ce castiga doi oameni care nu se mai iubesc prin polemici si ironii ieftine? Ce sa intelegem din acest fel de iubire? Ce vrea sa insemne aceasta iubire?

    Omul isi doreste sa fie ascultat, sa fie inteles si mai ales sa fie iubit. Bun, si ce face omul in schimb? Ce vrea omul de la om? Vrea iubire? Daca vrea iubire sau daca vrea respect, cum se face ca nu daruieste nimic si vrea totul?

Femei care iubesc prea mult - Robin Norwood

    La inceput ai fost cucerita doar cu o floare. Intre timp ai intrat intr-un cer vicios si relatia a devenit o relatie de compromis. Chiar o relatie fortata. Sentimentele sincere au ajuns sa fie niste sentimente bolnave. Nu mai stii daca iubesti sau nu. Suferi. Vrei sa fie ca la inceput, acel inceput frumos si dulce. Toti indragostitii tanjesc dupa primele zile de relatie si vor mereu un nou inceput. Femeile toate isi doresc un barbat puternic. Indiferent de ce se petrece in relatie, unele femei (care iubesc prea mult) nu renunta la partener. E bine, e rau? Nu stiu, dar stiu sigur ca o relatie cu un barbat violent, alcoolic, obsedat sexual... nu este o relatie buna.

    Omul in mare parte doreste sa fie doar ca el. Uneori se contrazice singur si se minte singur. Asa este si in dragoste. Unde e prea mult orgoliu nu este dragoste adevarata. Femeile care iubesc prea mult se lasa cucerite de barbati nepotriviti. Ele se indragostesc de o masca, de o iluzie si sunt dezamagite.

    La inceput, ar zice Ana (un personaj fictiv) : ... Daniel ma iubea, era tandru cu mine... a inceput totul asa frumos... ma intelegea, avea rabdare, era tare dragut... imi facea surprize, imi facea mereu cadouri... imi oferea flori... imi scria poezii... imi arata afectiune, era atent... ma lasa in pace cand eram suparata si nervoasa... nu se rastea la mine, nu ma lovea niciodata... ma saruta dulce, am imbratisa cu drag, ma tinea de mana foarte frumos... ma iubea sincer... era fidel... era ideal... ... ... Dupa o vreme, ceva s-a intamplat si ne-am stricat relatia. Nu stiu daca de la prea multa gelozie sau din orgolii prostesti. Ne-am contrazis... Ne-am certat. Nu ne-am vorbit cateva zile. L-am mintit. L-am inselat. I-am vorbit urat. Si el a devenit dintr-un baiat bun, un om "nebun". Un om rau. Violent. Agresiv. Avea nervi. A avut intentia sa ma loveasca. A vorbit urat. Mi-a zis vorbe care ma ranesc si acum. Ma ameninta cu despartirea. De ziua mea m-a facut sa plang. Etc. etc. etc.

    In acest context, Ana se intreaba ce nu a mers? Ce a fost intre ea si Daniel de s-a ajuns de la iubire la despartire, ura si agresivitate? Femeile care iubesc prea mult ar raspunde ca nu femeia e de vina, ci barbatul. Femeile care iubesc prea mult nu vad realitatea relatiei. Ele vad doar farmecul cu care a inceput relatia si nu observa ca nu exista pic de armonie si se tinde spre "singur in doi". Unele persoane sunt de parere ca relatia se rupe fiindca apare monotonia. Eu nu cred in asa ceva. Acolo unde nu este dragoste adevarata normal ca intervine rutina, plictiseala si monotonia. Intr-o relatie serioasa nu exista asa ceva. Daca era peste tot asa, nu se mai casatorea nimeni si nu mai stiam de casnicii de peste 50 de ani. Va vine sa credeti, 50 de ani de stat impreuna intr-o familie? Asta da iubire. Iubirea adevarata trebuie sa fie si prietenie. Femeile care iubesc prea mult vor ele sa domine. Vor numai ele sa aiba dreptate. Vor libertate, dar o libertate care provoaca dependenta. Femeile care iubesc prea mult se cred cele mai destepte de pe planeta. Sunt incapatanate. Nu-si recunosc vina. Nu vor sa inteleaga ca dragostea nu este obsesie si nu e ceva de tip psihologic. Dragostea e ceva de suflet. Iubesti cu inima nu cu psihicul. Unde este iubire adevarata inseamna ca omul gandeste si traieste cu inima. Inima - organul iubirii...

Ana Maria ‎Gîbu , poeta iubirii si frumusetii nemuritoare

    Ana Maria Gibu, este o frumoasa scriitoare din Dorohoi, jud. Botosani. Iubeste poezia si muzica. De putin timp a incercat sa scrie si proza si nu a incercat rau. Are doar 18 ani, si este la a 8 carte publicata la diverse edituri. In prefata volumului Secretul zborului, domnisoara Ana Maria, este declarata ca fiind "bolnava de poezie". Eu zic ca este "bolnava de iubire" si "bolnava de frumos". Iar aici in acest context trebuie sa amintim ce a zis F. M. Dostoievski: frumusetea va mantui lumea sau frumusetea va schimba lumea. Important este ca binele, adevarul si frumosul, transcende totul si transfigureaza lumea intr-un univers plin de armonie si de sens. Sensul divin si asa ajungem la ceva dumnezeiesc din om.

   Volumul Secretul zborului, este profund ancorat in iubire si dor. Iubirea de frumos si dorul dupa vesnicie. Aproape orice scriitor a devenit nemuritor prin opera sa. Acum, Ana Maria, incearca prin muzica si poezie sa ramana aici pretutindeni. Din punctul meu de vedere, un scriitor adevarat coboara cerul pe pamant si nu moare niciodata. Ramane un suflet viu prin opera si biografie.

   Intre timp, scriitorul isi va scrie viata si va lasa o amprenta nu doar in ochii cititorului, ci in inima celor ce iubesc lectura. Ana Maria, ne lasa drept testament si mostenire o vraja. Vraja iubirii si vraja frumuestii invaluita intr-un mister dulce. Poezia ei nu este pur si simplu poezie. Poezia ei este viata.

mostenire

te gasesc intr-un pumn gol

ori de cate ori te caut

si vreau sa te duc acasa

cand sunt pe punctul de a te recompune

fugi

rugandu-ma sa te las

pana-ti gasesti hainele potrivite

pentru lumea in care vreau sa te scot

... ... ...

   Am pictat aici doar o singura strofa din poezia "Mostenire", pag. 100, volumul Secretul zborului, editura PIM, Iasi, 2015. O singura strofa dintr-o poezie care curge lin ca un izvor de munte. O poezie muzicala. O poezie adevarata. O poezie frumoasa si sincera. O poezie nesincera si urata este o "poezie" postmodernista exagerata gen: "un bec de 60 de W/ a pocnit si .../ a aruncat mucii de fosfor/ pe peretii manjiti cu glet CT 127 etc etc etc" ... Asta nu este poezie, este porcarie sau prostie. Asa ca ador poezia-poezie. Poezia adevarata scrisa simplu si frumos. Poezia inseamna Ana Blandiana... Poezia inseamna si Ana Maria Gibu. O poezie care o reprezinta. O poezie de care m-am indragostit si o poezie scrisa nu doar cu talent, ci o poezie scrisa cu inspiratie, iubire si dor.

Mi-am aruncat privirea catre cer...

Mi-am aruncat privirea catre cer
si soarele il vad ca o ispita
ce se invarte-n jurul meu
cu dor de amintiri
neintinate.

In departare am zarit un om
care traia-n trecut
si-n bucurie
dar nu a vrut
sa fie cum a fost
si a plecat
cu dor
in vesnicie.

Inima - organul iubirii

Putem zice "te iubesc din inima!" sau "te iubesc din suflet!". Alt mod organic de "te iubesc!" nu exista. Iubirea reprezinta totul in fiinta umana. Traim fara aer, fara apa si fara mancare. Dar nu traim nicio secunda fara iubire. Si cel mai mare criminal tot are undeva ascuns acolo in inima un sentiment de iubire. Practic iubirea este totul si nu este nimic fara iubire, fiindca iubirea este Dumnezeu si Dumnezeu este Iubire.

Iubirea nu este o idee abstracta sau o pura fantezie. Iubirea este Persoana. Persoana-Dumnezeu intrupata intru Iisus Hristos Mantuitorul lumii. Daca nu exista o asa mare iubire de oameni, Dumnezeu nu se mai arata prin Fiul Sau si nu se mai jertfea cu moarte pe cruce.

Iubirea este sinonima cu inima. Iubirea izvoraste din inima si o inima plina de iubire este o inima ancorata in Dumnezeu. Astfel putem spune ca inima este organul iubirii. Inima si sufletul. Sufletul - acest duh dumnezeiesc. Cu toate ca uneori omul autonom, incearca sa demonstreze ca nu exista suflet, ca nu exista Dumnezeu, uite ca exista. Argumentul existentei sufletului si a Lui Dumnezeu este IUBIREA.

Jurnal filosofic (idei si ganduri/ despre om/ despre moarte...)

Miercuri, 1 Iulie

Omul moare cand isi pierde constiinta. Cu toate ca  sufletul este nemuritor, sunt anumite persoane fara suflet si fara constiinta. Si cum traieste omul daca nu are suflet? Nu traieste, vietuieste precum animalele care nu au suflet, constiinta si ratiune. Cu toate astea nu cred ca exista animal care se sinucide. Omul e singurul "animal" care face acest gest necugetat. In primul rand e o sfidare fata de viata si fata de Dumnezeu. Nu omul a dat viata lumii, naturii si intregului univers. Omul este o creatura. De ce nu-si cunoaste limitele? De ce se comporta salbatic si criminal? Sincer sa fiu nu inteleg ce simte omul cand face o crima sau cand se  manifesta violent. Un om normal simte ca nu este bine asa ceva. Se intelege o iesire necontrolata la nervi, dar nu se intelege a face un obicei din asta. Se accepta un mic rau savarsit din greseala, dar nu se admite sa persisti in aceeasi greseala la nesfarsit. Omul se minte singur daca se crede bun cand face ceva rau. Raul nu e de natura umana. Trebuie sa ne dam seama ca nu ne caracterizeaza ca fiinte umane raul. Raul e de natura demonica si de fapt raul nu exista, este absenta binelui. Stiu ca ne preocupa problema raului si este o intreaga filosofie aceasta ispita de a pune o definitie exacta raului. In filosofie nu exista defintii, exista idei. Ideea cea mai superba este Ideea de Dumnezeu. Acolo unde este Dumnezeu, este iubire, pace si frumos. Unde nu este Dumnezeu, nu este nimic. Sau putem zice ca este neant. Un abis ancorat intr-un vid existential. Chiar daca pentru nihilism e "bine" fara Dumnezeu si fara credinta, nu putem face pe placul ateismului si sa ne bucuram ca "zis-a cel nebun: nu exista Dumnezeu..." Dumnezeu nu exista acolo unde nu este iubire. Iubirea fara Dumnezeu este placere efemera si pacat. Desfrau. Nu trebuie sa ne fie rusine sa spunem lucrurilor pe nume. Dumnezeu este Izvorul Iubirii. Fara Dumnezeu nu exista iubire. Si iubirea este cel mai frumos sentiment din lume. Daca nu iubim suntem fiinte moarte. Murim sufleteste si moartea sufleteasca e mai dureroasa decat moartea fizica. In iubire nu exista moarte. In credinta nu exista moarte. Moartea este doar in lumea celor necredinciosi. Paganii se tem de moarte. Oamenii lui Dumnezeu primesc moartea cu bucurie si o numesc "adormire", "trecere in vesnicie", nu "trecere in nefiinta". Trecere in vesnicie, fiindca iubirea e vesnicie si iubirea nu moare... Nu moare pentru ca e nascuta din Viata si vesnicie. Iubirea nu moare pentru ca iubirea e Dumnezeu.

Poemul uitarii

Doresc sa-mi cer
iertare in vis
unei fiinte dragi
ce i-am gresit
cu vorbe urate
rostite
din mlastina inimii
si fapte ce sunt
izvorate din...
nervii de otel
ce-au izbugnit
in lacrimi de sange
si-n palme de lut
ce lovesc cerul
iubirii si cerul
luminat, nu de stele
ci de ochii 
uitati de dor.

DIALOG DESPRE MUZICA SI POEZIE

1. - Draga prietena, Ana Maria Gibu, ne-am intalnit in spatiul virtual - facebook, acest "site socialist" (numit astfel de criticul literar, Daniel Cristea-Enache) si sunt tare bucuros sa vad o domnisoara de 17 ani, profund ancorata in universul poeziei si in armonia muzicii. Tu esti din Dorohoi (unde se agata harta-n cui), iar eu din Vrancea. Pentru inceput hai sa facem cunostina: cine este Ana Maria Gibu?

Ana Maria Gîbu : Am 17 ani si sunt eleva in clasa a XI-a la Colegiul National 'Grigore Ghica'. Muzica si poezia au fost si sunt printre primele mele pasiuni la care nu cred ca voi renunta vreodată, prin intermediul cărora am cunoscut oameni minunati, am invatat lucruri noi si am cunoscut o alta lume, mai frumoasa decât cea pe care o stiam. De asemenea, ca orice adolescenta, îmi plac plimbările, excursiile, oamenii pozitivi si distractia.  - Eu de mic copil sunt legat de muzica si poezie. Nu stiu daca imi place mai mult muzica sau poezia.

2. D.B. Suntem in contextul postmodernist si tu scrii vers alb. Te definesti ca fiind "bolnava de poezie". Ce te caraterizeaza mai mult muzica sau poezia?

A.M.G. Amândouă mă caracterizează, îmi este imposibil sa aleg una dintre ele. Atat poezia, cat si muzica fac parte din viata mea de zi cu zi, deoarece nu trece zi in care sa nu cant, sa nu scriu ori sa nu citesc ceva. Îmi place sa-mi ocup o buna parte din timpul liber cu aceste doua pasiuni ale mele, deoarece niciodată nu ma plictisesc de ele.

3. D.B. - Cum ai ajuns sa scrii? Prin lectura sau prin altceva?

A.M.G. Am început sa scriu de mica si, sincera sa fiu, nu stiu de ce sau cum am început sa scriu, însă de un lucru sunt sigura, mereu mi-a plăcut sa citesc. Am început acest drum scriind poezii cu rima, apoi am evoluat, iar mai nou am început sa-mi perfectionez si stilul de a scrie proza. 

4. D.B.  Ai 8 volume de versuri si scrii foarte frumos, ce te face sa scrii si sa citesti?

A.M.G. Multumesc! Sunt atrasa de anumite stiluri, mai bizare, fără un inteles concret, care ma fac sa vreau sa citesc mai mult si sa descopăr lumi noi a căror întrebări nu au răspuns. Îmi place sa cred ca voi reusi intr-un final sa ajung la acest nivel, am chiar cativa autori preferati dupa care ma ghidez.

5. D.B.  Poezia este sinonima cu dorul. Ce este pentru tine dorul?

A.M.G. Nu cred ca pot găsi o definitie potrivita cuvântului 'dor'. Este ceva ce nu as vrea sa simt prea des.

6.D.B.  Poezia are radacini adanci in iubire si suferinta. Daca imi permiti, ce este dragostea?

A.M.G. Din păcate, nici aici nu pot găsi o definitie care sa cuprinda in totalitate însemnătatea acestui cuvânt. Pe scurt, un sentiment frumos.

7. D.B.  Muzica nu inseamna zgomot si manele. Muzica aceasta comerciala este ceva superficial. Ce reprezinta pentru tine muzica? Si care este muzica adevarata?

A.M.G. Pentru mine, muzica adevarata este cea care ma face fericita, indiferent de gen, cea care ma face cu adevărat sa simt ceva, pe care o fredonez sau o ascult cand sunt trista si-mi readuce soarele pe cer.

8. D.B.  Gandul meu se indreapta catre filosofie. Cata filosofie crezi ca exista in literatura?

A.M.G. Cred ca fără filozofie nu ar exista literatura de calitate. Prefer sa nu intru mai adânc in acest subiect, având in vedere ca nu stapanesc foarte bine cunostintele despre filozofie. Cred că însăşi literatura este o filozofie, nu?

9. D.B.  Ce ai fi facut daca nu erai pasionata de scris, muzica si poezie?

A. M.G. Nu stiu ce as fi facut, nu-mi pot imagina lumea mea fără aceste pasiuni. Probabil tot in zona artei m-as fi 'ancorat', teatru, pictura, cinematografie. Cine stie?

10. D.B.  Cum te vezi in lumea poeziei si cum te vezi in lumea prozei?

A.M.G.  In lumea prozei sunt începătoare, în lumea poeziei sunt la mine acasă!

11. D.B. Scumpa domnisoara, Ana Maria Gibu, o intrebare foarte grea: ce este poezia si ce este muzica?

A.M.G. Eu le consider doua surori gemene, dependente una de cealaltă, oarecum nedespartite. Nu spun ca nu poate exista poezie fără muzica si muzica fără poezie, dar cele doua se completează perfect si exista o legătură pe care nu cred ca o poate rupe ceva sau cineva.

12. D.B.  Pentru final incerc sa te provoc intr-un anumit sens. Se spune ca poetii sunt "nebuni". Eu personal am publicat o carte de poezii in 2012 si consider asta o "nebunie". Ce parere ai despre aceasta impresie? Este sau nu este o nebunie ca astazi sa scrii poezie? Este nebunie ca astazi sa canti muzica de suflet si nu muzica dance, house, hip-hop, manele etc. ? Este nebunie sa fii altfel sau este normalitate interpretata diferit? 

A.M.G. Daca nebunia se rezuma la a face ceea ce-ti place, atunci pot afirma fără regrete sau retineri ca-mi place sa fiu nebuna. Normalitatea este subiectiva, fiecare intelege ceea ce vrea prin acest cuvânt, dar eu consider ca a fi normal nu se rezuma la un cod de reguli bătut in cuie, ci la a fi tu insuti, a nu încerca sa devii altcineva. Normaalitatea tine de fiecare si nu ar trebui sa-i judecam pe altii doar prin prisma noastră.

Jurnal duhovnicesc 5

Sambata, 27 Iunie

Dialog imaginar intre inima si constiinta

- Cum te simti omule, intreaba constiinta?

- Of,  nu ma simt bine deloc!

- Draga mea inima, dar ce te doare?

- Ma doare sufletul si ma arde constiinta.

- De ce? Ai facut ceva rau?

- Da, ceva foarte rau.

- Ce ai facut?

- Of, de parca nu stii! Am avut intentia sa lovesc o fata.

- Doamne fereste! Cel ce loveste o fata sau o femeie este un misel, un om slab si fara caracter... Un individ fara Dumnezeu si fara suflet. Un biet animal rational... Un om cu inima de piatra.

- Da, da... Asa este!

- Inseamna ca ti-a facut mult rau persoana respectiva de ai fost pe cale sa izbugnesti asa dur...

- Da, e adevarat ca mi-a facut mult rau, dar si eu am gresit enorm.

- Am inteles, toti gresim... Dar acum ce te chinuie cel mai tare?

- Sincer sa fiu... ma chinuie dorul.

- Dorul de ea?

- Nu, dorul de tata.

- Tatal tau se odihneste sus in cer. Nu-i tulbura linistea cu tristete, anxietate si episoade de depresie!

- Dar de unde stii tu ca sufar de o forma de anxietate?

- Stiu tot pentru ca ce esti tu sunt si eu. Nichita Stanescu spunea ca suntem ceea ce iubim, dar in mare parte suntem ceea ce gandim. Cum ne e gandirea asa ne este si viata. Pr. Teofil Paraian, ar zice: ce faci, te face! Adica tu ca om esti ceea ce faci. Faptele tale esti tu pe interior si pe exterior.

- Adevarat! Si ce-mi recomanzi ca sa dobandesc liniste sufleteasca si pace?

- Sa te rogi mai mult! Sa mergi la Biserica si sa fii activ la Sfintele Slujbe! Sa te spovedesti mai des si sa citesti carti de informare spirituala, carti ortodoxe ziditoare de suflet! Poti sa citeti si altfel de carti, dar sa culegi precum albina. Sa culegi doar ce este bun. Sa ai grija sa nu te smintesti!

- Multumesc!

- Cu mare drag! Si nu uita: fii optimist! Gandirea pozitiva ajuta enorm. Gandeste cu inima, fii sensibil asa cum esti tu, dar incearca sa fii si rational. Si realist. Si vezi daca poti sa fii mereu calm. Nu trebuie sa fim violenti, vulgari sau rai. Cauta sa nu vorbesti cand esti nervos. Mai bine taci si vorbesti mai tarziu.

- Bine... Multumesc din suflet! Sper sa pun in practica tot ce mi-ai zis!

- Ce inima blanda si smerita! O inima calda care-mi multumeste din suflet... Eu iti multumesc pentru ca asculti. Multa lume azi nu mai stie sa asculte. Din pacate nu mai vrea sa asculte si vorbeste fara sa gandeasca.

- Ai dreptate...

- Si tu ai dreptate cand plangi si suferi din iubire. Iubirea adevarata nu inseamna suferinta. Iubirea adevarata este bucurie.

- Multumesc mult! Te superi daca notez aceste cuvinte de la tine?

- Nu ma supar! Ma supar doar daca mai repeti greselile facute...

- Trag nadejde sa nu mai fac greseli si sa nu mai fac rau! Doamne ajuta!