Doresc sa-mi cer
iertare in vis
unei fiinte dragi
ce i-am gresit
cu vorbe urate
rostite
din mlastina inimii
si fapte ce sunt
izvorate din...
nervii de otel
ce-au izbugnit
in lacrimi de sange
si-n palme de lut
ce lovesc cerul
iubirii si cerul
luminat, nu de stele
ci de ochii
uitati de dor.
marți, 30 iunie 2015
luni, 29 iunie 2015
DIALOG DESPRE MUZICA SI POEZIE
1. - Draga prietena, Ana Maria Gibu, ne-am intalnit in spatiul virtual - facebook, acest "site socialist" (numit astfel de criticul literar, Daniel Cristea-Enache) si sunt tare bucuros sa vad o domnisoara de 17 ani, profund ancorata in universul poeziei si in armonia muzicii. Tu esti din Dorohoi (unde se agata harta-n cui), iar eu din Vrancea. Pentru inceput hai sa facem cunostina: cine este Ana Maria Gibu?
Ana Maria Gîbu : Am 17 ani si sunt eleva in clasa a XI-a la Colegiul National 'Grigore Ghica'. Muzica si poezia au fost si sunt printre primele mele pasiuni la care nu cred ca voi renunta vreodată, prin intermediul cărora am cunoscut oameni minunati, am invatat lucruri noi si am cunoscut o alta lume, mai frumoasa decât cea pe care o stiam. De asemenea, ca orice adolescenta, îmi plac plimbările, excursiile, oamenii pozitivi si distractia. - Eu de mic copil sunt legat de muzica si poezie. Nu stiu daca imi place mai mult muzica sau poezia.
2. D.B. Suntem in contextul postmodernist si tu scrii vers alb. Te definesti ca fiind "bolnava de poezie". Ce te caraterizeaza mai mult muzica sau poezia?
A.M.G. Amândouă mă caracterizează, îmi este imposibil sa aleg una dintre ele. Atat poezia, cat si muzica fac parte din viata mea de zi cu zi, deoarece nu trece zi in care sa nu cant, sa nu scriu ori sa nu citesc ceva. Îmi place sa-mi ocup o buna parte din timpul liber cu aceste doua pasiuni ale mele, deoarece niciodată nu ma plictisesc de ele.
3. D.B. - Cum ai ajuns sa scrii? Prin lectura sau prin altceva?
A.M.G. Am început sa scriu de mica si, sincera sa fiu, nu stiu de ce sau cum am început sa scriu, însă de un lucru sunt sigura, mereu mi-a plăcut sa citesc. Am început acest drum scriind poezii cu rima, apoi am evoluat, iar mai nou am început sa-mi perfectionez si stilul de a scrie proza.
4. D.B. Ai 8 volume de versuri si scrii foarte frumos, ce te face sa scrii si sa citesti?
A.M.G. Multumesc! Sunt atrasa de anumite stiluri, mai bizare, fără un inteles concret, care ma fac sa vreau sa citesc mai mult si sa descopăr lumi noi a căror întrebări nu au răspuns. Îmi place sa cred ca voi reusi intr-un final sa ajung la acest nivel, am chiar cativa autori preferati dupa care ma ghidez.
5. D.B. Poezia este sinonima cu dorul. Ce este pentru tine dorul?
A.M.G. Nu cred ca pot găsi o definitie potrivita cuvântului 'dor'. Este ceva ce nu as vrea sa simt prea des.
6.D.B. Poezia are radacini adanci in iubire si suferinta. Daca imi permiti, ce este dragostea?
A.M.G. Din păcate, nici aici nu pot găsi o definitie care sa cuprinda in totalitate însemnătatea acestui cuvânt. Pe scurt, un sentiment frumos.
7. D.B. Muzica nu inseamna zgomot si manele. Muzica aceasta comerciala este ceva superficial. Ce reprezinta pentru tine muzica? Si care este muzica adevarata?
A.M.G. Pentru mine, muzica adevarata este cea care ma face fericita, indiferent de gen, cea care ma face cu adevărat sa simt ceva, pe care o fredonez sau o ascult cand sunt trista si-mi readuce soarele pe cer.
8. D.B. Gandul meu se indreapta catre filosofie. Cata filosofie crezi ca exista in literatura?
A.M.G. Cred ca fără filozofie nu ar exista literatura de calitate. Prefer sa nu intru mai adânc in acest subiect, având in vedere ca nu stapanesc foarte bine cunostintele despre filozofie. Cred că însăşi literatura este o filozofie, nu?
9. D.B. Ce ai fi facut daca nu erai pasionata de scris, muzica si poezie?
A. M.G. Nu stiu ce as fi facut, nu-mi pot imagina lumea mea fără aceste pasiuni. Probabil tot in zona artei m-as fi 'ancorat', teatru, pictura, cinematografie. Cine stie?
10. D.B. Cum te vezi in lumea poeziei si cum te vezi in lumea prozei?
A.M.G. In lumea prozei sunt începătoare, în lumea poeziei sunt la mine acasă!
11. D.B. Scumpa domnisoara, Ana Maria Gibu, o intrebare foarte grea: ce este poezia si ce este muzica?
A.M.G. Eu le consider doua surori gemene, dependente una de cealaltă, oarecum nedespartite. Nu spun ca nu poate exista poezie fără muzica si muzica fără poezie, dar cele doua se completează perfect si exista o legătură pe care nu cred ca o poate rupe ceva sau cineva.
12. D.B. Pentru final incerc sa te provoc intr-un anumit sens. Se spune ca poetii sunt "nebuni". Eu personal am publicat o carte de poezii in 2012 si consider asta o "nebunie". Ce parere ai despre aceasta impresie? Este sau nu este o nebunie ca astazi sa scrii poezie? Este nebunie ca astazi sa canti muzica de suflet si nu muzica dance, house, hip-hop, manele etc. ? Este nebunie sa fii altfel sau este normalitate interpretata diferit?
A.M.G. Daca nebunia se rezuma la a face ceea ce-ti place, atunci pot afirma fără regrete sau retineri ca-mi place sa fiu nebuna. Normalitatea este subiectiva, fiecare intelege ceea ce vrea prin acest cuvânt, dar eu consider ca a fi normal nu se rezuma la un cod de reguli bătut in cuie, ci la a fi tu insuti, a nu încerca sa devii altcineva. Normaalitatea tine de fiecare si nu ar trebui sa-i judecam pe altii doar prin prisma noastră.
sâmbătă, 27 iunie 2015
Jurnal duhovnicesc 5
Sambata, 27 Iunie
Dialog imaginar intre inima si constiinta
- Cum te simti omule, intreaba constiinta?
- Of, nu ma simt bine deloc!
- Draga mea inima, dar ce te doare?
- Ma doare sufletul si ma arde constiinta.
- De ce? Ai facut ceva rau?
- Da, ceva foarte rau.
- Ce ai facut?
- Of, de parca nu stii! Am avut intentia sa lovesc o fata.
- Doamne fereste! Cel ce loveste o fata sau o femeie este un misel, un om slab si fara caracter... Un individ fara Dumnezeu si fara suflet. Un biet animal rational... Un om cu inima de piatra.
- Da, da... Asa este!
- Inseamna ca ti-a facut mult rau persoana respectiva de ai fost pe cale sa izbugnesti asa dur...
- Da, e adevarat ca mi-a facut mult rau, dar si eu am gresit enorm.
- Am inteles, toti gresim... Dar acum ce te chinuie cel mai tare?
- Sincer sa fiu... ma chinuie dorul.
- Dorul de ea?
- Nu, dorul de tata.
- Tatal tau se odihneste sus in cer. Nu-i tulbura linistea cu tristete, anxietate si episoade de depresie!
- Dar de unde stii tu ca sufar de o forma de anxietate?
- Stiu tot pentru ca ce esti tu sunt si eu. Nichita Stanescu spunea ca suntem ceea ce iubim, dar in mare parte suntem ceea ce gandim. Cum ne e gandirea asa ne este si viata. Pr. Teofil Paraian, ar zice: ce faci, te face! Adica tu ca om esti ceea ce faci. Faptele tale esti tu pe interior si pe exterior.
- Adevarat! Si ce-mi recomanzi ca sa dobandesc liniste sufleteasca si pace?
- Sa te rogi mai mult! Sa mergi la Biserica si sa fii activ la Sfintele Slujbe! Sa te spovedesti mai des si sa citesti carti de informare spirituala, carti ortodoxe ziditoare de suflet! Poti sa citeti si altfel de carti, dar sa culegi precum albina. Sa culegi doar ce este bun. Sa ai grija sa nu te smintesti!
- Multumesc!
- Cu mare drag! Si nu uita: fii optimist! Gandirea pozitiva ajuta enorm. Gandeste cu inima, fii sensibil asa cum esti tu, dar incearca sa fii si rational. Si realist. Si vezi daca poti sa fii mereu calm. Nu trebuie sa fim violenti, vulgari sau rai. Cauta sa nu vorbesti cand esti nervos. Mai bine taci si vorbesti mai tarziu.
- Bine... Multumesc din suflet! Sper sa pun in practica tot ce mi-ai zis!
- Ce inima blanda si smerita! O inima calda care-mi multumeste din suflet... Eu iti multumesc pentru ca asculti. Multa lume azi nu mai stie sa asculte. Din pacate nu mai vrea sa asculte si vorbeste fara sa gandeasca.
- Ai dreptate...
- Si tu ai dreptate cand plangi si suferi din iubire. Iubirea adevarata nu inseamna suferinta. Iubirea adevarata este bucurie.
- Multumesc mult! Te superi daca notez aceste cuvinte de la tine?
- Nu ma supar! Ma supar doar daca mai repeti greselile facute...
- Trag nadejde sa nu mai fac greseli si sa nu mai fac rau! Doamne ajuta!
Dialog imaginar intre inima si constiinta
- Cum te simti omule, intreaba constiinta?
- Of, nu ma simt bine deloc!
- Draga mea inima, dar ce te doare?
- Ma doare sufletul si ma arde constiinta.
- De ce? Ai facut ceva rau?
- Da, ceva foarte rau.
- Ce ai facut?
- Of, de parca nu stii! Am avut intentia sa lovesc o fata.
- Doamne fereste! Cel ce loveste o fata sau o femeie este un misel, un om slab si fara caracter... Un individ fara Dumnezeu si fara suflet. Un biet animal rational... Un om cu inima de piatra.
- Da, da... Asa este!
- Inseamna ca ti-a facut mult rau persoana respectiva de ai fost pe cale sa izbugnesti asa dur...
- Da, e adevarat ca mi-a facut mult rau, dar si eu am gresit enorm.
- Am inteles, toti gresim... Dar acum ce te chinuie cel mai tare?
- Sincer sa fiu... ma chinuie dorul.
- Dorul de ea?
- Nu, dorul de tata.
- Tatal tau se odihneste sus in cer. Nu-i tulbura linistea cu tristete, anxietate si episoade de depresie!
- Dar de unde stii tu ca sufar de o forma de anxietate?
- Stiu tot pentru ca ce esti tu sunt si eu. Nichita Stanescu spunea ca suntem ceea ce iubim, dar in mare parte suntem ceea ce gandim. Cum ne e gandirea asa ne este si viata. Pr. Teofil Paraian, ar zice: ce faci, te face! Adica tu ca om esti ceea ce faci. Faptele tale esti tu pe interior si pe exterior.
- Adevarat! Si ce-mi recomanzi ca sa dobandesc liniste sufleteasca si pace?
- Sa te rogi mai mult! Sa mergi la Biserica si sa fii activ la Sfintele Slujbe! Sa te spovedesti mai des si sa citesti carti de informare spirituala, carti ortodoxe ziditoare de suflet! Poti sa citeti si altfel de carti, dar sa culegi precum albina. Sa culegi doar ce este bun. Sa ai grija sa nu te smintesti!
- Multumesc!
- Cu mare drag! Si nu uita: fii optimist! Gandirea pozitiva ajuta enorm. Gandeste cu inima, fii sensibil asa cum esti tu, dar incearca sa fii si rational. Si realist. Si vezi daca poti sa fii mereu calm. Nu trebuie sa fim violenti, vulgari sau rai. Cauta sa nu vorbesti cand esti nervos. Mai bine taci si vorbesti mai tarziu.
- Bine... Multumesc din suflet! Sper sa pun in practica tot ce mi-ai zis!
- Ce inima blanda si smerita! O inima calda care-mi multumeste din suflet... Eu iti multumesc pentru ca asculti. Multa lume azi nu mai stie sa asculte. Din pacate nu mai vrea sa asculte si vorbeste fara sa gandeasca.
- Ai dreptate...
- Si tu ai dreptate cand plangi si suferi din iubire. Iubirea adevarata nu inseamna suferinta. Iubirea adevarata este bucurie.
- Multumesc mult! Te superi daca notez aceste cuvinte de la tine?
- Nu ma supar! Ma supar doar daca mai repeti greselile facute...
- Trag nadejde sa nu mai fac greseli si sa nu mai fac rau! Doamne ajuta!
sâmbătă, 20 iunie 2015
Masculinizarea feminina
Femeia moderna se pare ca nu vrea doar sa fie egala cu barbatul (ceea ce nu este rau in anumite circumstante) , ci vrea sa fie femeie-barbat. Obs. cu tristete un soi de masculinizare la unele fete de 16 ani. Poate nici nu mai conteaza varsta in acest context. Problema e ca multe fete vor sa fie asemenea barbatilor. Nu stiu de ce se tinde spre o masculinizare iesita din comun.
Femeia adevartata este frumoasa natural. Sinceri sa fim nu putem iubi o caricatura de femeie. Adica o femeie care se masculinizeaza prin limbaj, comportament si estetica. Femeia trebuie sa fie frumoasa prin blandete si delicatete si sa aiba mereu o aura de mister. Nu se poate sa iubim o femeie care fumeaza in exces, consuma alcool si se bate mai rau ca un baiat destrabalat. Pur si simplu nu ai ce sa iubesti la o fata care loveste cu pumnul sau cu piciorul. Acest gen de fata are probleme grave de comportament si la nivel psihic. Mentalitatea ei este redusa la ceva salbatic si tinde spre un spirit de jungla sau de mahala. Desigur nu suntem de acord cu barbatii care lovesc femeile. Niciodata nu putem admite acest lucru. Indiferent de situatie e bine sa evitam si sa ne potolim. Da, unii poate vor rade, sunt atatia barbati care au luat bataie de la femeile lor si au tacut. Se pare ca acest tip de femei vor sa domine prin violenta si "masculinizare". Ele cred ca totul li se cuvinte. Sunt niste "copile" rasfatate si pline de ifose. Nu e prea bine sa avem legatura cu asemenea specimene de fete si se pare ca ele sunt mai mult singure. Nu pot avea partener. Nu din cauza partenerului, ci din cauza atitudinii lor masculine.
Sa privim realist. Cine poate sa iubeasca o fata pe jumatate baiat? Unde mai este farmecul femeii daca ea se masculinizeaza si se prosteste in acest sens? Grav este sa te indragostesti de o masca. De o fata placuta la chip si urata la caracter si la suflet. Si mai grav este sa te indragostesti de o fata perversa care joaca teatru, minte si inseala non-stop. Extrem de grav este sa te indragostesti de un demon sau sa faci dintr-o femeie idol.
Sa privim realist. Cine poate sa iubeasca o fata pe jumatate baiat? Unde mai este farmecul femeii daca ea se masculinizeaza si se prosteste in acest sens? Grav este sa te indragostesti de o masca. De o fata placuta la chip si urata la caracter si la suflet. Si mai grav este sa te indragostesti de o fata perversa care joaca teatru, minte si inseala non-stop. Extrem de grav este sa te indragostesti de un demon sau sa faci dintr-o femeie idol.
vineri, 19 iunie 2015
Jurnal duhovnicesc 4 (DESPRE PARINTELE MACARIE)
Vineri, 19 Iunie
PARINTELE MACARIE - OMUL IUBIRII
Un batran atat de simplu, dupa vorba, dupa port... Parintele MACARIE BESLIU, de la Schitul Muntioru - Vintileasca, frapeaza prin simplitate si smerenie. Este Omul-Iubirii si Omul-Rugaciunii. Doar o clipa sa-l vezi pe Parintele MACARIE si deja esti ancorat in vesnicie si rai. Raiul duhovnicesc dupa care tanjim toti credinciosii. Credinta nu este o forma absurda de psihologie si mimetism religios. Nu este nici bigotism sau habotnicie. Credinta este un mod de viata firesc. Credinta crestina este firea omului. Credinta crestina este marturisirea (prin cuvant, viata si fapte) adevarata intru Domnul nostru Iisus Hristos.
Parintele MACARIE este un minunat marturisitor si traitor intru Hristos Domnul. Numele Macarie in limba greaca inseamna "fericit". Parintele MACARIE de la Schitul Muntioru, cu siguranta este un om fericit. Traieste o bucurie sfanta in Hristos. Prima data cand il vezi pe Parintele, ai senzatia ca esti in cer. Parintele MACARIE are cerul pe buze si Iubirea in inima. Te priveste cu cei mai frumosi ochi si iti deschide un nou orizont duhovnicesc. Este o mare binecuvantare sa te intalnesti cu Parintele MACARIE, macar pentru cateva minute. Eu am fost la Parintele de 3 ori pana acum. Recunosc ca imi este mai drag Parintele Valerie, ucenicul Pr. MACARIE, dar nu putem face diferenta intre un om cu viata sfant si un om profund duhovnicesc. Ne aplecam cu smerenie in fata Parintilor cu viata aleasa si multumim Bunului Dumnezeu pentru acesti Duhovnici deosebiti.
Acum se ajunge greu la Parintele MACARIE. La Poiana Marului se ajungea mult mai bine si mai usor. Aici sus pe "muntele mantuirii" (Muntioru) se ajunge cu osteneala si mare efort. Dar sa stim ca nimic nu este usor in viata aceasta numita o vale a plangerii. Mai ales cand ai o suferinta grea. Uiti de toate si mergi cu drag la Parintele MACARIE, pentru vindecare, izbavire si liniste. Schitul Muntioru iti da o pace de nedescris. Este un loc decupat din rai. Duhul rugaciunii e prezent de jos pana sus. Viata duhovniceasca coboara si urca. Viata trebuie sa fie un urcus duhovnicesc, dar de la pacate ne mai scapam in abisul desertaciunilor lumesti. Cadem in mlastina desfraului si uitam de post si rugaciune. Suntem comozi si punem accent pe placere. Parintele MACARIE pune accent pe sfintenie si iubire. Nimic fara IUBIRE. A iubi... iubire. Cel mai frumos in viata este sa iubesti si sa fii iubit. Iubirea vindeca orice boala. Parintele MACARIE este Omul-Iubirii. Om cu "o" mare si Iubire cu "i" mare. De unde a ajuns Parintele la aceasta calitate de OM-IUBIRE? De la o dragoste sfanta pentru Dumnezeu si de la o smerenie deosebita. Dragostea si smerenia sunt pe aceiasi poteca in contextul duhovnicesc. SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU BUCURIA DE A AVEA LA NOI IN VRANCEA PE PARINTELE MACARIE! AMIN!
Violenta in familie
Se spune intr-un anume context, ca bataia e rupta din rai. Deci se pare ca avem un argument divin pentru violenta. Doamne fereste! Nu putem sustine o asemenea aberatie decat daca suntem nebuni.
De obicei violenta in familie inseamna nu doar violenta verbala sau violenta fizica, ci si abuz sexual, un fel de viol din "dragoste". Din pacate toate aceste lucruri (de tip jungla) pleaca de la alcool, bani si gelozie.
Barbatii casatoriti (care au probleme cu nervii) isi bat nevestele fara scrupule. Acesti indivizi au impresia ca femeia este un robot de bucatarie si un obiect sexual. Nu lasa femeia nici sa respire si o foloseste in uz casnic. Acest tip de barbati violenti se cred un fel de dictatori si uita ca barbatul trebuie sa-si iubeasca si sa-si respecte femeia.
Din nefericire exista si multe cazuri cand femeia isi bate sotul si-l pune la punct cu o tigaie in cap. Nu cred ca singura rezolvare intr-o cearta este violenta. Se pot aplana destule conflicte daca cel mai destept cedeaza primul. Asadar nu putem sa fim de acord cu violenta in familie si recomandam (nu divortul din prima) o mica-mare reclamatie la politie si o benefica vizita la psiholog. Nu putem sa stam indiferenti fata de violenta in familie sau violenta in scoli si licee. Exista o expresie "societate de tip jungla". Nu e normal sa se rezume totul la violenta si salbaticie domestica. Legea pumnului nu rezolva nimic. Din contra face mai rau si de aici auzim de crime si scandaluri exagerbate. Solutia? Sa prevenim violenta in familie prin conferinte si programe ale statului si mai ales sa combatem acest flagel prin indemn la curaj si normalitate. Violenta nu este o solutie este o prostie.
sâmbătă, 13 iunie 2015
Jurnal duhovnicesc 3
Sambata, 13 Iunie
Iarta...
Iarta, precum Hristos a iertat!
nu lasa in urma nimic
si nu uita ca tot ce fazi azi
este prezentul de maine.
Fiecare om este in lumea lui. Scrie cu litere nevazute pe fruntea omului contemporan "nu ma deranja!" si tot auzim in limbajul postmodern "nu vreau!" , "lasa-ma!", "pleaca!" , "pa!" ... etc. etc. etc. Ai senzatia ca e un fel de a spune adio. Dar nu e nici pe departe "adio, dar ramai cu mine..." din poezia lui Eminescu. Este un adio absurd. Un adio fara ecou si fara esenta. Un adio mut.
Incercam de multe ori sa iubim. Nu conteaza daca ne potrivim sau nu, noi vrem sa iubim si sa fim iubiti. Nu ne intereseaza nimic altceva decat iubirea. Iubim la nebunie, dar nu stim sa daruim sau sa primim o iubire adevarata si vesnica. Iubirea noastra nu tine nici macar doi ani. Iubirea noastra tine maxim o vara. Este o iubire efemera si o iubire superficiala. De ce zic sa tina iubirea macar doi ani? Asa a constatat psihologia. Dar ce noi ne luam dupa psihologie? Sunt atatea persoane care neaga psihologia si nu sunt de acord cu aceasta specialitate. Propabil atunci cand nu ne place ceva fugim de acel domeniu si nici nu-l intelegem. Problema mai grava e ca nu ne intelegem intre noi. Nu mai stim sa ne intelegem. Nu mai avem rabdare. Vrem totul intr-o secunda.
Aseara a batut la usa inimii mele Cineva. Eu scriam un text despre filosofie. M-am oprit din scris si m-am intrebat "Cine este?" sau "Cine esti Doamne?" ... Tu esti Doamne? Si am simtit acest raspuns: DA EU SUNT CEL CE SUNT. Mi-am dat seama ca DUMNEZEU ESTE , iar filosofia mea e apa de ploaie. Dumnezeu este AFIRMATIE. La Dumnezeu nu e nimic negativ. Acest negativism din lumea noastra de azi, provine din alt context. Daca zic ca vine de la demon sunt penibil. Totusi, romanul Demonii din opera lui Dostoievski, ne lamureste in acest sens. Diavolul lupta cel mai tare sa te faca sa zici ca nu exista rau, ca nu exista demoni si mai ales ca nu exista Dumnezeu. In viziunea demonica totul este neant. Nu exista nimic. Dar absolut nimic. Si asa usor am picat in inselare. Ne pierdem in nihilism (filozofie luciferica) si nu ne mai intereseaza ce e bine si ce e rau. Traim strict rational si strict biologic. Un fel de forme fara fond. Forme umaniste fara niciun fond duhovnicesc. Iar sintagma NIMIC FARA DUMNEZEU, este inlocuita de ideea OMUL ESTE MASURA TUTUROR LUCRURILOR.
joi, 11 iunie 2015
Niciodata
Niciodata sa nu spui "te iubesc!"
daca nu stii sa iubesti cu adevarat...
si niciodata sa nu spui "pleaca!"
daca tu ai plecat...
Ai timp sa te gandesti la toate,
dar nu ai timp sa inveti
din greseli
si din experiente
fara ecou.
Ai timp sa uiti,
dar nu ai timp niciodata
sa te uiti pe tine
si sa traiesti iubirea
ca intr-un vis de smarald.
daca nu stii sa iubesti cu adevarat...
si niciodata sa nu spui "pleaca!"
daca tu ai plecat...
Ai timp sa te gandesti la toate,
dar nu ai timp sa inveti
din greseli
si din experiente
fara ecou.
Ai timp sa uiti,
dar nu ai timp niciodata
sa te uiti pe tine
si sa traiesti iubirea
ca intr-un vis de smarald.
miercuri, 10 iunie 2015
Jurnal duhovnicesc 2
Miercuri, 10 Iunie
Doamne, milostiv fii mie pacatosului! Doamne, azi vreau sa ma eliberez de tot raul din mine! Caut sa nu mai fiu pesimist si nervos! Nervii nu ma ajuta la nimic bun. Ma enervez degeaba. Daca doresc sa traiesc in Hristos, trebuie sa renunt la vechile obiceiuri si patimi. De multi ani nu gasesc nimic bun in mine. Nu sunt un om ancorat in pace si milostenie. Sunt un om indragostit... Sunt sentimental si foarte sensibil. Dar ce fac eu Doamne cand dragostea mea se transforma in eros si pun accent pe placeri trupesti? Stiu ca dragostea are nevoie si de eros, dar poate nu sunt pregatit pentru o relatie intima. De ce tot ma gandesc la acest aspect? Doamne, nu stii Tu ce-mi lipseste? Doamne, Tu stii toate, Tu stii ce am nevoie! Eu ma rog prea putin. Tare draga imi e rugaciunea: Crucii Tale ne inchinam Hristoase si Sfanta Invierea Ta o laudam si o slavim!
Rugaciunea nu trebuie sa fie o forma de "cersetorie". Nu ne milogim de Dumnezeu sa ne implineasca dorintele lumesti. Dumnezeu nu raspunde la aberatii gen "Da-mi Doamne noroc sa castig la loto!" sau "Da-mi Doamne sanatate sa reusesc sa-mi pun silicoane si sa-mi fac zece tatuaje!". Dumnezeu nu e absurd. Dumnezeu e bun, dar e si drept. Nu e bine sa ne jucam cu Dumnezeu. Dumnezeu are grija de noi, doar ca noi nu avem mereu credinta in Dumnezeu. In anumite situatii ne lepadam.
Doamne, vreau sa invat sa ma rog si sa Te iubesc! Degeaba iubesc lumea si anumite persoane din aceasta lume, daca nu invat sa Te iubesc pe Tine, Tatal cel Ceresc, nimic nu folosesc prin iubirea patimasa. Te rog Doamne ajuta-ma sa invat sa Te iubesc si sa ma rog cu adevarat! Doamne, Doamne, Doamne...
marți, 9 iunie 2015
DESPRE DRAGOSTE SI AMAGIRE
Danut Belu , student "Univ. Dunarea de Jos" - Galati, Fac. de Istorie, Filosofie si Teologie si ELENA BERBINSCHI - studenta , Teologie Asistenta Sociala
- Draga Elena, incepem acest dialog direct cu o prima intrebare: de ce ne indragostim?
Elena: Grea intrebare!!! Depinde din ce punct de vedere vedem noi aceast termen Indragostire.Noi oamenii suntem facuti in asa fel incat sa dam frau liber sentimentelor fata de persoanele care ne atrag din toate punctele de vedere. Nu gasesc o anumita explicare intrebarii respective!!! Suntem creati pentru a iubi, a oferi si a primi iubire!!!
- Da, suntem nascuti pentru iubire si sa daruim iubire. Daca nu stim de ce ne indragostim, ce crezi tu cu amagirea in acest context al iubirii? De ce ne amagim?
Elena: Deoarece nu stim sa iubim si sa alegem corect!!!! Atunci cand iubim corect, atunci alegem corect. Iubirea trece prin suflet filtrandu-se prin minte. Multi spun ca iubirea e oarba si surda.. Eu nu sunt debacord cu aceasta. Putem iubi si fara sa ne amagim. Uneori gresim, dar cel mai bine e sa ne oprim la timp. Prima oara e o atractie fizica, apoi peste un timp devine atasament ( asa numita iubire in mintea noastra) si apoi devine o durere dupa ce pierdem.
- Dar cum putem sa convertim iubirea in prietenie?
Elena: Iubirea nu se converteste in iubire, ci invers. De la prietenie ajungem la iubire. trebuie doar sa stim cum sa o stapanim si sa le mentinem la un anumit nivel de echilibru. Tu ce zici?
- Eu ma gandesc la ceea ce se spune intr-o relatie ca uneori se ajunge la monotonie si din acest motiv zic sa convertim iubirea, indragostirea in prietenie. Fac apel aici la cartea dl. Costion Nicolescu - "Carte pentru indragostitii care vor sa se imprieteneasca". Ce preferi dragostea sau prietenia intr-o relatie serioasa?
Elena: Ce intelegi prin Dragoste? Eu prefer sa citesc putin despre asa numitele teorii ale dragostei.. Sunt dispusa sa vad cazuri reale ale vietiii care ma pot ajuta la intelegerea corecta a termenilor de iubire. Eu as prefera prietenie intr-o relatie serioasa. Merg dupa motto-ul: Fara prietenie nu e dragoste, fara dragoste nu e prietenie. O relatie ajunge la monotonie deoarece persoanele sau cunoscut indestul si nu isi doresc sa isi ofere sansa de a fi aceiasi prieteni ca la inceput. Uita sa mai fie prieteni buni sufleteste unul fata de celalalt.Uita sa fie cartea deschisa, cu file noi pentru fiecare zi.
- Prin dragoste inteleg ce stim din definitia Sf. Ap. si Ev. Ioan: "Dumnezeu este iubire". Tu ce intelegi prin dragoste si de ce crezi ca nu putem sa traim fara dragoste?
Elena: Pai raspunsul l-ai dat deja. Daca Dumnezeu este iubire, atunci cum putem trai fara Dumnezeu?
- Draga Elena, sa nu plictisim cu un dialog lung... Ultimele intrebari: care este pentru tine cel mai frumos cadoul intr-o relatie de iubire si de ce punem atata suflet in iubire?
Elena: Cel mai rumos cadou pentru mine intr-o relatie este respectul si atentia. Pur si simplu sa fiu iubita asa cum sunt si restul vine de la sine. Punem suflet in iubire deoarece e cel mai frumos, cel mai minunat, cel mai pretios sentiment care l-a lasat Dumnezeu-omului. Cum ne iubim aproapele, asa ne iubeste si pe noi Dumnezeu indiferent de pacate, greseili si neasculatri. Sa nu uitam ca Dumnezeu este iubire- asa cum ai mentionat si tu mai sus. Sa Il iubim pe Dumnezeu mai intai si restul vine de la sine!!!
- Da, suntem nascuti pentru iubire si sa daruim iubire. Daca nu stim de ce ne indragostim, ce crezi tu cu amagirea in acest context al iubirii? De ce ne amagim?
Elena: Deoarece nu stim sa iubim si sa alegem corect!!!! Atunci cand iubim corect, atunci alegem corect. Iubirea trece prin suflet filtrandu-se prin minte. Multi spun ca iubirea e oarba si surda.. Eu nu sunt debacord cu aceasta. Putem iubi si fara sa ne amagim. Uneori gresim, dar cel mai bine e sa ne oprim la timp. Prima oara e o atractie fizica, apoi peste un timp devine atasament ( asa numita iubire in mintea noastra) si apoi devine o durere dupa ce pierdem.
- Dar cum putem sa convertim iubirea in prietenie?
Elena: Iubirea nu se converteste in iubire, ci invers. De la prietenie ajungem la iubire. trebuie doar sa stim cum sa o stapanim si sa le mentinem la un anumit nivel de echilibru. Tu ce zici?
- Eu ma gandesc la ceea ce se spune intr-o relatie ca uneori se ajunge la monotonie si din acest motiv zic sa convertim iubirea, indragostirea in prietenie. Fac apel aici la cartea dl. Costion Nicolescu - "Carte pentru indragostitii care vor sa se imprieteneasca". Ce preferi dragostea sau prietenia intr-o relatie serioasa?
Elena: Ce intelegi prin Dragoste? Eu prefer sa citesc putin despre asa numitele teorii ale dragostei.. Sunt dispusa sa vad cazuri reale ale vietiii care ma pot ajuta la intelegerea corecta a termenilor de iubire. Eu as prefera prietenie intr-o relatie serioasa. Merg dupa motto-ul: Fara prietenie nu e dragoste, fara dragoste nu e prietenie. O relatie ajunge la monotonie deoarece persoanele sau cunoscut indestul si nu isi doresc sa isi ofere sansa de a fi aceiasi prieteni ca la inceput. Uita sa mai fie prieteni buni sufleteste unul fata de celalalt.Uita sa fie cartea deschisa, cu file noi pentru fiecare zi.
- Prin dragoste inteleg ce stim din definitia Sf. Ap. si Ev. Ioan: "Dumnezeu este iubire". Tu ce intelegi prin dragoste si de ce crezi ca nu putem sa traim fara dragoste?
Elena: Pai raspunsul l-ai dat deja. Daca Dumnezeu este iubire, atunci cum putem trai fara Dumnezeu?
- Draga Elena, sa nu plictisim cu un dialog lung... Ultimele intrebari: care este pentru tine cel mai frumos cadoul intr-o relatie de iubire si de ce punem atata suflet in iubire?
Elena: Cel mai rumos cadou pentru mine intr-o relatie este respectul si atentia. Pur si simplu sa fiu iubita asa cum sunt si restul vine de la sine. Punem suflet in iubire deoarece e cel mai frumos, cel mai minunat, cel mai pretios sentiment care l-a lasat Dumnezeu-omului. Cum ne iubim aproapele, asa ne iubeste si pe noi Dumnezeu indiferent de pacate, greseili si neasculatri. Sa nu uitam ca Dumnezeu este iubire- asa cum ai mentionat si tu mai sus. Sa Il iubim pe Dumnezeu mai intai si restul vine de la sine!!!
Jurnal duhovnicesc 1
Marti, 9 Iunie
Prima intalnire cu un prieten, a fost cu Marius. Parca el e si primul meu prieten adevarat. Marius e un baiat foarte credincios, dar e putin incapatanat si egoist. Vedeti ce usor judec? Asa am facut mereu. In loc sa ma vad pe mine cum sunt vad pe altii si mai ales prietenii. Am tendinta de a judeca si cand judec pe cineva in ziua respectiva pic intr-un pacat si dupa ce am cazut imi dau seama cine sunt eu de fapt. Nu sunt nimic din ceea ce pare ca sunt. Nu sunt un om bun sau un om special. Lumea imi zice ca sunt un om smerit. A fi smerit inseamna a nu stii ca esti smerit. Rusinea si emotivitatea nu este smerenie. Smerenia e un lucru mare. Modelul Smereniei este Mantuitorul Hristos si Maica Domnului. Ce om va fi fost asemenea?
Afara e cald. Ma pregatesc cu Marius sa merg undeva sa facem o baie. In drum spre balta incep sa-i reprosez lui Marius diverse chestiuni. Ajung sa-l jignesc si ii zic ca e cel mai mare prost. Marius fumeaza. Ma leg de el ca nu are vointa sa lase tigarile, dar eu nu ma gandesc ca am o patima mai urata decat fumatul si nu ma lepad de ea. Din ce cauza? Poate din placere sau poate din prostie. Nici eu nu am vointa. In fine... Marius se enerveaza si imi spune: mai Dani, ce te invata pe tine cartile care le citesti? Am omis sa va spun ca de la moartea tatalui meu am inceput sa citesc extrem de mult. Aproape ca exagerez in acest sens. M-am inchis in lumea cartilor si incept sa fiu foarte pasionat de scris. Marius se supara si mai tare si intram in polemici pe teme de filosofie.
- Mai Dani, stii care e faza... filozofii astia pentru mine sunt niste nebuni! Ce intelegi tu prin vorba aia "eu stiu ca nu stiu nimic"? Este o prostie...
- Esti lipsit de cultura frate! Se vede ca esti paralel cu toate... Habar nu ai pe ce plantea traiesti! Nu esti bun de nimic!
- Bravo tie mai Dani ca esti tu destept si le stii pe toate! Bravo!
- Nu le stiu pe toate, dar am idee cat de cat de unele domenii din cultura universala.
- Ai idee pe dracu... Tu nu vezi cat ma judeci pe mine mai frate? Esti Dumnezeu tu sa judeci?
- Ce ai mai...? Esti nervos?
- Da frate sunt , pentru ca esti mai mic ca mine si vii tu sa-mi dai lectii! Mai dale-n colo de carti si mai dao Doamne iarta-ma! de filozofie... Degeaba citesti carti daca nu ai scoala vietii!
- Esti prost... Deci chiar esti prost! Cartile reflecta cel mai bine viata. Sunt franturi din viata. Se zice filosofie cu s, nu filozofie.
- Nu ma intereseaza! Pentru mine important e sa bei ceva... sa te distrezi, sa asculti muzica, sa ai fete si sa te iubesti cu ele, sa...
- Sa faci sex?
- Da.
- Pai ce mai Marius, totul se rezuma la sex?
- Da, zice si Puya : secolul XXI e bazat pe sex...
- Dar de Freud ai auzit?
- Cine mai e si asta?
- Parintele psihologiei moderne si parintele psihanalizei. El a zis ca "omul e doar inclinat spre sexualitate si atat". Adica a redus individul uman la a face sex si punct.
- Si ce... nu are dreptate?
- Mai Marius , tu esti prost sau te faci? Unde e viziunea ortodoxa?
- Hai ma ma lasi cu viziunea ta ortodoxa! Tu cand vorbesti prostii mai esti ortodox?
- ...
- Nu mai zici nimic?
- Mai e mult pana la balta aia?
- Ce smecher esti... schimbi vorba repede? Da mai avem de mers. Daca vrei o luam pe scurtatura prin paduricea asta.
Si am mers pe o cararuie prin padurice. Nu am facut mult. Coboram. Era asa frumos sa mergi prin tunelul acela de copaci tineri. Ajunsi la balta, Marius se baga primul in apa. Eu nu aveam curaj. Stau ce stau si ma ajuta el sa intru si eu. Ne balacim. Incearca Marius sa inoate cand colo vin niste ciobani sa adape oile. Noi eram dezbracati in apa. Eu sar repede pe mal. Ciobanii striga la noi. Credeam ca glumesc. Ne fac semne cu bata si ne injura. Iese imediat si Marius. Ne-am imbracat in viteza si fugi spre padure. Abia am inimerit undeva in spre un rau. Am mers prin padure si am ajuns la drumul mare. Ne-a fost foarte frica. Frica face pe om sa fie altfel. Nu trebuie sa mintim. Ne este frica tuturor. Fiecare om are frica de ceva anume. Noua ne-a fost frica sa nu ne prinda ciobanii sa ne bata. Pana la urma am scapat cu bine si ne-am intors acasa.
In timp ce ne-au fugarit ciobanii ne rugam. Ne rugam de frica. Brusc ne-am adus aminte de rugaciune si de Dumnezeu. Pana atunci vorbeam numai prostii despre fete. Eram ambii niste obsedati sexual. Vorbeam prostii de parca eram actori de filme porno. Nu ne pasa de nimic. Cand am dat de greu, ne-am adus aminte de rugaciune si de Domnul Hristos. Pe drum prin padure ii zic lui Marius, frate sa nu uitam ca si apostolii s-au temut. Au avut si ei o mare frica atunci cand l-au prins pe Hristos si mai ales atunci cand l-au rastignit. Uitasem ce prostii am vorbit. Eram credinciosi acum. Asa e omul in general. La bine uita de credinta si de Dumnezeu. Cand da de rau, face zece acatiste pe zi si se roaga non-stop. Dupa ce a trecut raul respectiv, uita si de Dumnezeu si de rugaciune. Asa e omul. Are numai si numai interese. Este oportunist. Se foloseste de cineva cat ii este bine, apoi nu mai are nevoie de nimeni. Mandria il face sa creada ca el este "dumnezeu". Dar de fapt un asemenea om este orfan de Dumnezeu si ajunge la nihilism. Ajunge mai rau si mai razvratit ca Fr. Nietzche.
duminică, 7 iunie 2015
Jurnal duhovnicesc
Duminica, 7 Iunie
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul! Nu pot incepe altfel acest jurnal decat cu rugaciunea inimii. Inima este totul in fiinta mea launtrica. Inima este esenta si armonia vietii mele. Traiesc si iubesc cu inima. Nu fac nimic fara inima si fara suflet. Pun suflet in tot ce fac. Din acest motiv accentul cade pe inima si pe suflet. Chiar si aceste randuri sunt scrise din inima. La mine inima este organul iubirii. Iubesc cu inima... si traiesc sa iubesc din suflet. Un suflet de copil. Un suflet de poet. Un suflet sensibil si o inima ca o melodie psaltica. Oare sa fie vorba de un om ideal in acest context duhovnicesc? Nu, nici pe departe. Sunt un simplu om. Numai ca imi este drag sa fiu mereu ancorat in iubire. Indiferent daca sunt inselat sau nu, eu iubesc si respir prin iubire.
Filosofia (adica iubirea de intelepciune) doreste sa raspunda la cateva intrebari de natura existentiala. Convertim acele patru intrebari ale lui I. Kant intr-una singura: ce este omul? Nu caut sa intreb cine sunt eu? si nu pornesc de la sintagma cunoaste-te pe tine insuti! , ci doar incerc sa fiu pseudosocratic si sa aflu ca stiu ca nu stiu nimic. Filosoful german, I. Kant, intreaba "ce este omul?" , iar eu vreau sa ma asigur ca nu stiu "ce este omul?" fiindca nu stiu cine sunt eu. De la "eu" pornesc toate intrebarile si toata filosofia. Eul intreaba in zadar si ecoul cunoasterii raspunde. Nu avem date fixe despre om si am inventat psihologia umana ca sa interpretam anumite fapte si caractere. Niciodata nu putem afla "ce este omul?" daca nu cunoastem Cine este Dumnezeu. Accentul cade pe Persoana, nu pe Idee ca-n sfera filosofica. Dupa Petre Tutea, omul adevarat este om credincios, iar omul fara Dumnezeu devine un biet animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri. In viziunea ortodoxa, omul este chip al lui Dumnezeu si tinde spre asemanare cu Fiinta Suprema. Ce facem cu acest om cand devine bolnav si plin de pacate? Mai este ceva din Dumnezeu in el? Sf. Parinti ne invata ca omul este un microcosmos. Adica un mic univers. Omul este un complex de taine. Dupa atata filosofie putem intelege "ce este omul" ? Avem curaj sa dam o definitie exacta fata de om?
Merg pe strada si ma gandesc la iubita mea. Faptul ca ma gandesc (cuget deci exist... cum ne spune Rene Descartes) ma face sa fiu om? Gandirea sa fie singura calitate superioara a omului? Nu stiu ce sa zic, doar ma intreb si nu vreau sa gresesc a da un raspuns. Cred cu tarie ca totul porneste de la "eu" si de la ganduri. Gandurile te fac din om sanatos un om cu probleme psihice. Gen: anxietate, depresie... Cum putem controla aceste ganduri? In viata duhovniceasca pornirea spre pacate (de ex. desfranarea) pleaca de la un gand. Asa ca in asceza se pune mare pret pe metanoia - schimbarea sau pocainta mintii. O schimbare cu radacini profunde in fiinta launtrica. O schimbare ce tine mare cont de rugaciune. In special rugaciunea mintii: Doamne Iisuse... Deci nu este o schimbare superficiala sau o amagire. Este o convertire intru fiinta.
joi, 4 iunie 2015
Ganduri - 4 Iunie 2015
* Cat de josnica e fiinta umana cand are un interes... Se preface om, dar de fapt e o fiara si cand interesul a disparut isi arata coltii si musca. Interesul cel mai mare e legat de bani. Omului-jivina cat ii dai bani e prieten cu tine. Daca ai terminat ajutorul material, a terminat si el prietenia cu tine. Oare asta sa fie prietenie care se rezuma la bani?
* De ce ne e frica de oameni si nu ne e frica de Dumnezeu?
* Unele persoane nu merita nimic sentimental. Nu merita fiindca nu stiu sa daruiasca. Vor doar sa primeasca si sa fie alintate. Dar nu poti alinta un individ-demon. Mai devreme sau mai tarziu o sa-ti arate adevarata fata si o sa fie cel mai rau pentru tine cel ce ai pus la suflet si ai investit sentimente sincere.
miercuri, 3 iunie 2015
De ce despartirea inseamna depresie?
Unora ne place sa traim ca-n filme. Tratam viata nu ca ceva real, ci ca o fictiune. Intram in mediul virtual si nu mai stim sa iesim de acolo. Cautam totul pe net. Vrem sa gasim si marea dragoste tot pe net. Trebuie sa fie ceva confortabil, comod. Sa stam acasa pe chat si sa vina dragostea la noi. Noi stam si asteptam, oare vine?
Nu stim daca vine sau nu dragostea, dar ce ne facem daca vine despartirea? Stam si ne intrebam: de ce despartirea inseamna depresie? Despartirea vine atunci cand nu exista dragoste adevarata, iar depresia apare acolo unde lipseste cu desavarsire rugaciunea.
Pentru ce sa ne rugam daca nu avem parte de iubire, pace si armonie? Ne rugam atunci cand ne despartim? Nu prea ne arde de rugaciune, stam si plangem si ne autovictimizam. Pai atunci la ce ne mai intrebam de ce apare depresia? Da, nu e de gluma, depresia apare acolo unde nu exista o viata duhovniceasca activa. Depresia nu apare doar pe fond nervos. Depresia este si atunci cand ocolit de tot Biserica si rugaciunea.
Normal, ne regasim in acest context doar daca avem tangente cu credinta. Unde nu este credinta nu este adevar si nu este Dumnezeu. Religia este ignorata acolo unde nu exista credinta. Pentru S. Freud, religia era considerata "nebunie in masa". Nu ne referim la aceasta lume atee care pune doar accent pe psihologie. Nu stiu cum se trateaza depresia unde nu exista strop de credinta. Frumos ar fi sa se trateze prin iubire si convertire. Omul e firesc sa se converteasca la iubire si sa ierte din tot sufletul. Iubirea si iertarea vindeca orice boala psihica, inclusiv depresia.
marți, 2 iunie 2015
Sunt liber...
Sunt liber sa iubesc si sa ma trezesc mereu cu zambetul pe buze. Sunt liber sa multumesc lui Dumnezeu, chiar daca nu sunt in armonie cu ateismul, nihilismul si postmodernismul contemporan. Sunt liber sa fac ce vreau si cand zic "sa fac ce vreau" , inseamna sa fac ce imi place. Imi place sa scriu si sa citesc. Imi place filosofia... Imi place sa gandesc si sa studiez. Imi place sa fiu "eu" si sa visez. Imi place tot ce e frumos si drag lui Dumnezeu.
Cu timpul am invatat ca ceea ce stiu eu astazi, maine e prea putin. Viata e un prezent continuu. Timpul e o pasare ce zboara in neant. Tot ce iubim noi aici e frumos, dar nu tine vesnic. Iubirea tine cat dorim noi. Daca nu ne dorim nimic, totul este anost si neinteresant. Ne plictisim... De ce ne plictisim?
Raspunzand sincer la aceasta intrebare putem schimba in mod radical viata noastra. Suntem obisnuiti cu starea de lenevie si de sedentarism. Nu mai vrem sa fim oameni care muncesc cu adevarat. Nu ne mai pasa de lucruri cu adevarat importante. Ne e sila de trecut si ne e frica de viitor. Prezentul e un fel de fastfood ...
Ne place sa ne distram. Nimeni nu spune ca distractia e ceva urat. Dar exista si distractie fara alcool. Exista placere si fara sex, tutun sau droguri. Exista o altfel de placere. Placerea de suflet. Sensibilitatea de a rupe o floare din inima. Dragostea de a darui si de a scrie o poezie. De ce sa scriu poezii, ce... eu sunt poet? Nu sunt poet, dar am suflet de poet. Nu sunt poet, sunt o poezie. Da, un suflet-poezie si un om-poezie. Cel mai bine si frumos este sa fiu un suflet-iubire si un om-iubire. Daca am ajuns la Iubire... , la iubirea adevarata, am castigat. Ce am castigat? Am castigat o Viata. Viata-Hristos. Viata adevarata care este Iisus Hristos. Si daca traiesc in Hristos, sunt liber? Da... sunt liber, pentru ca Adevarul (Adevarul-Persoana nu adevarul-idee) te face liber.
Raspunzand sincer la aceasta intrebare putem schimba in mod radical viata noastra. Suntem obisnuiti cu starea de lenevie si de sedentarism. Nu mai vrem sa fim oameni care muncesc cu adevarat. Nu ne mai pasa de lucruri cu adevarat importante. Ne e sila de trecut si ne e frica de viitor. Prezentul e un fel de fastfood ...
Ne place sa ne distram. Nimeni nu spune ca distractia e ceva urat. Dar exista si distractie fara alcool. Exista placere si fara sex, tutun sau droguri. Exista o altfel de placere. Placerea de suflet. Sensibilitatea de a rupe o floare din inima. Dragostea de a darui si de a scrie o poezie. De ce sa scriu poezii, ce... eu sunt poet? Nu sunt poet, dar am suflet de poet. Nu sunt poet, sunt o poezie. Da, un suflet-poezie si un om-poezie. Cel mai bine si frumos este sa fiu un suflet-iubire si un om-iubire. Daca am ajuns la Iubire... , la iubirea adevarata, am castigat. Ce am castigat? Am castigat o Viata. Viata-Hristos. Viata adevarata care este Iisus Hristos. Si daca traiesc in Hristos, sunt liber? Da... sunt liber, pentru ca Adevarul (Adevarul-Persoana nu adevarul-idee) te face liber.
luni, 1 iunie 2015
Intalnirea
Am intalnit in viata oameni cu caracter si oameni de nimic. Acesti oameni de nimic sunt oamenii cu suflete de gheata. Stiu ca am sa intalnesc tot felul de oameni si stiu ca omenia este cea mai de pret in acest context postmodern.
Poti avea sansa sa cunosti, sa intalnesti oameni frumosi a caror taina este deosebita. Dar poti avea si deceptii. Sa fii dezamagit de semenii tai e cel mai urat. De ce? Pentru ca ai crezut in ei. Ai avut nadejde si ai fost inselat.
Credeam ca am intalnit marea iubire si nu a fost asa, fiindca nu exista iubire fara Hristos. Intalnirea in comuniunea iubirii adevarate este Intoarcerea la Hristos. Fara Hristos - Modelul Iubirii firesti, orice iubire hedonista este ceva amagitor si efemer. Iubirea fara Hristos nu dureaza. Iubirea fara Hristos este psihologie searbada. Iubirea fara Hristos este o obsesie si nimic mai mult.
Iubirea adevarata e atunci cand ajungi in fata Sf. Altar si te intalnesti in Taina Casatoriei. Aceasta iubire nu este oriunde. Aceasta iubire este o comoara. Vrem sa iubim cu adevarat? Atunci sa invatam a face unele compromisuri si sa invatam sa iertam. Daca nu iertam nu iubim cu adevarat si nu intalnim niciodata marea iubire.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)