RECENZIE de PAUL KRIZNER

Încercări poetice de Dănut Belu Recenzie

În ultima vreme mi-a fost dat să recenzez numeroase cărți însă nu și poezie. Ca simplu cititor al unor versuri e mult mai ușor să spui ceva despre o carte însă ca un cunoscătoar în cele ale meșteșugului rimelor e de-a dreptul o provocare. Ca om de litere nu pot sa spun că nu mi-a fost greu să fac o prezentare a unui volum de poezii, ce pentru mine este o reală provocare din cel puțin două motive: primo poezia este asemeni poetului cum credea și Nichita Stănescu în lucrarea saAntimetafizăca în care sublinează că: un poet poate fi mai bun decât sine însuși sau mai slab decât sine însuși, de aceea nu cred într-o critică obiectivă atâta timp cât nu cunoști valoarea poeziei șisecondo să scri despre un volum de versuri ale unui tânăr ce trăiește sentimente nobile față de stările poetice cu care eram obișnuiți până nu de unăzi reptezintă incercarea intrării în viața acestuia. Modestele mele cuvinte nu vin doar să încurajeze un talant al Domnului Hristos ci mai degrabă o curiozitate pentru cei care vor dori să citească aceste versuri pe care tânărul poet Dănuț Belu le-a scris dintr-o inimă curată. Volulul de față întitulat cu smerenie Încercări poetice prezintă versuri elogiatoare față de unii mentori care i-au călăuzit viața într-un fel sau altul în arta poeziei cum ar fi Zorica Lațcu Teodosia, Dan Puric, Eminescu, Nichita Stănescu, Lucian Blaga etc., chiar autorul mărturisește căîntr-o lume plină de teorii erotice apar și eu smeritul, cu încercări poetice... Pasiunea pentru poezie apare în Dănuț ca o flacără ce nu se stinge în ciuda încercărilor eșuate de a duce la bun sfârșit un vis ce ulterior a devenit realitate, el s-a năcut din poezie, s-a născut pentru poezie și trăiește fieecare clipă a vieții asemnei unui vers interminabil simțind în sufletul său multitudinea de stări adoleșcentine; cum ar fi amorul, dragostea, divinul, cunoasterea, convertirea pe care a dobândit-o prin poezie, suferință dar în același timp simte o repulsie față de gâdirea bacoviană cum însuși afirmă în Calea spre poezie...Mi-e frică de el de simbolism Fiindcă doresc să respir prin tradiționalism... Ca orice tânăr dragostea este cea care pune stăpânire pe toți și mai cu seamă pe poeți, făcându-i asemeni semnelor de întrebare ce caută la nesfârșit răspunsul dureros dar pe care și-l asumă cu toată ființa, în acest contest Dănuț Belu se întreabă în poezia De ce...?, De ce murim nemuritori? De ce trăim fără culori? De ce oare culoarea mea este numai dragostea? și totuși pentru o iubire, cred eu platonică, poetul riscă să cadă într-o alegere ce-l va duce spre suferință, spre dor cum frumos și plastic afirmă: De dragul morții aleg viața... de dragul dimineții aleg noaptea și speranța de dragul tău, iubita...aleg dorul. Ceea ce mi s-a părut indetit într-un astfel de volum de versuri este faptul că în paginile sale sunt cuprise conversați personale ale poetului cu unele persoane ce pe bună dreptate îl încurajează și îl susțin în drumul pe care tocmai a debutat, conversați personale ce denotă aprecierile sincere și necondiționate. Mai trebuie spus că problema secularizării lumii este des întâlnită în rândurile acestui volum iar autorul parcă își asumă suferința unei umanități profanate de atâtea sisteme și dureri ale urbiei de azi scoțând în evidență indiferentismul oamenilor: Văd oameni care nu văd că și dânșii trec pe lângă mine, conchide tânărul poet. Ca un incurabil visător, autorul încheie acest volum de versuri cu poezia Un vis ciudat cerând de la cititori iertare, făcând chiar penitență dorindu-și un debut mistic, tainic, de neînțeles de cei profani în domeniu. La vârsta de 22 de ani pe care-i are tânărul poet, ne pune în față un volum care la prima vedere pare destul de simplu structurat iar dacă am simți în profunzime unele cugetări ne-am da seama cât de complicată poate fi viața la această vârstă mai ales dacă-ți propui să înmulțești talanții dați de Dumnezeu. Pentru cei care încă nu au reușit să înțeleagă această carte de poezii îmi permit o parafrazare a unei geniale expresi a marelui istoric român Nicolae Iorga, nu există carte proastă ci doar persoane care n-o înțeleg. Sincer mă bucur că am avut ocazia să lecutez aceste rânduri, iar în unele din ele pot spune cu mâna pe inimă, că m-am regăsit și mi-au stârnit nostalgii plăcute. Apreciem munca depusă de tânărul poet Dănuț Belu recomandând acest volum de debut cu speranța ca nu va fi ultimul ci dimpotrivă rugăm pe Bunul Dumnezeu să-i dăruiască har pentru a așterne nu doar în inimile multora, cuvinte frumoase ci și pe hârtie. Carte frumoasă cintre cui te-a scris eseist, prof Paul Krizner