Românul s-a născut poet sau despre genul poetic pe Facebook

    Sintagma: Românul s-a născut poet, deja a devenit o ironie... o blasfemie. Mai e puţin şi se poate spune că: românul s-a născut manelist (chiar dacă acest gen nu ne aparţine, e preluat şi prelucrat... fără număr... ca să nu spunem etc.). Ideea că românul s-a născut poet ne duce cu gândul la Eminescu. Trăim cu iluzia că în fiecare român există un mic Eminescu. Eminescu este un punct de repet, un geniu al poeziei româneşti, dar nu facem din el un idol. Nu ne raportăm la el ca la Poetul Absolut.

    Ce facem cu Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Vasile Alecsandri, Nichita Stănescu, Ion Minulescu, Ana Blandiana... ???

    Grigore Vieru nu a fost Poet??? În fine... Nu discutăm în acest context despre poeţii şi autorii canonici din literatura noastră. Totuşi, trebuie să fim realişti, viaţa nu înseamnă doar literatură. Nu putem face din orice literatură, muzică şi artă... Nu putem cânta manele, rock şi hip-hop la înmormântare. Sunt unele lucruri distincte.

      Trecem la subiectul: poezie pe facebook. Genul poetic pe facebook. Dacă Eminescu trăia azi (o ipoteză fantezistă) avea cont de facebook? Posta sau scria poezii pe facebook? Îi dădea like, comm, share, add, block sau unfriend Veronicăi Micle pe facebook?

       Se scrie poezie pe facebook. La prima vedere un critic literar ar spune că e multă versificaţie. Ce gen se scrie pe facebook? (Poezia se scrie, nu se postează... sau se publică...). În mare parte se încearcă un gen modernist, dar găsim şi multă poezie în dulcele stil clasic.

      Îmi place cum scrie Mihaela Oancea (Bucureşti), Marinela Preda (Focşani, Vrancea), Ana-Maria Gîbu (Dorohoi, Botoşani - studentă la Litere în Iaşi), Nelu Borodi (Sighetul-Marmaţiei, Maramureş), Florina Dinu (Slatina) ş. a. .

      Nelu Borodi din Sighet chiar are succes cu poezia pe facebook. Dar omul e foarte serios şi scrie frumos. Chiar dacă unele persoane te pot lua în băşcălie cu poezia pe facebook, tu trebuie să ai demnitate şi simţul umorului... şi să treci peste. Fiecare scrie în ce stil şi gen doreşte... dar genul preferat astăzi este proză scurtă. Păi noi vorbin de poezie sau de proză??? Poezia poate să devină un citat, un gând... un vers, o strofă, un catren... Proza scurtă, un mic text, un fragment... puţine cuvinte care spun multe. 

     Oamenii de azi nu citesc romane pe facebook. Facebook este un altfel de Hi5 şi dacă nu are multe poze, imagini... nu are farmec. Noi vrem să punem doar texte, gânduri, versuri... şi primim maxim zece like, iar alţii cu poze primesc mii de like. Nu vânăm like-uri pe facebook, dar vedem exact cum stă treaba. Noi ne alegem grupuri de poezie, oamenii care iubesc poezia, căutăm ceva de calitate. Ne selectăm prietenii. Dar nu putem schimba lumea. Mai ales lumea facebook. Cât ne permite politica facebook aici toată lumea e liberă.

     Din acest motiv ne putem alege grupuri de poezie şi suntem noi între noi. Vedem ce genuri se preferă astăzi. Unele sunt doar încercări poetice. Altele sunt poezie cu adevărat. Versuri... Păcat. Unele persoane scriu frumos... scriu bine... scriu Poezie, şi rămân în anonimat. Îmi spune mie cineva: noroc cu facebook că te mai lansezi şi tu...! :) Mai bine taci şi nu răspunzi la astfel de provocări. Eu am publicat prima carte şi am vândut maxim zece pe facebook şi 100 de cărţi le-am dăruit. Am auzit un prieten care a vândut foarte bine pe facebook. A doua carte este o antologie. Sunt mulţumit. Ideea e că poţi să fii mai vizibil pe facebook, dar trebuie să ieşim în real. O lansare de carte. O conferinţă. Avem multe de spus. Sunt persoane care pot să devină personalităţi. Au emoţii... Sunt timide. Nu au încredere în sine. Sunt sensibile. Nu pot face faţă la critici. Ceva le reţine să iasă la lumină. Dar faptul că publică în reviste... în volum... şi pe facebook, e totuşi un plus.

    Sunt multe probleme în România, şi noi poate suntem blamaţi că scriem poezie. Ţara arde şi nouă ne arde de poezii. Cu toate că eu am făcut şi politică... am încercat să mă implic în societate, dar prefer o pauză. Şi o poezie poate schimba ceva. Poezia merge direct la suflet. Ne dă de mâncare poezia? Nu. Dar ne potoleşte setea spirituală. 

    Nu poate să fie totul raţional, material, concret... matematic. Nu e imoral sau anormal să scriem poezie în sec. XXI. Nu putem spune că poeţii, biserica, intelectualii, profesorii... sunt de vină că ţara asta merge prost. Politica şi cei care au votat poartă toată vina. Restul a făcut şi face cât poate. 

     De la poze şi ideologii... trecem la poezie şi diferite genuri poetice pe facebook.  Facebook nu este un site de literatură, dar pentru mine e frumos să văd un text bun şi o poezie frumoasă. Recunosc, am o slăbiciune pentru poezia feminină. O femeie scrie ca un preludiu... O femeie este o Poezie nu un poet. Iar o poezie scrisă de o femeie pe facebook este un vis, o artă, o capodoperă... E prea mult urât în jur, o femeie prin poezie ştie să promoveze un pic de frumos. Ce e mai frumos ca o femeie care scrie poezie? FEMEIA, POEZIA...

BLASOVA - sau povestea unui mit

     

    Încep acest text prin a spune că ne cam place să ne îmbătăm cu apă rece sau apă tulbure. Există peşte în unele bălţi din România, dar e şi multă apă care îl astupă. :) 

    Ideea principală e alta: de ce nu prea trage peştele în bălţile din România? Sunt pasionat de pescuit (poate am trecut de nivelul de amator), dar nu sunt pescar profesionist. Fratele meu în schimb se pricepe destul de bine să nu zic foarte bine, dar ajung la concluzia că uneori o partidă bună de pescuit ţine şi de noroc, şi de locul unde pescuieşti... Nu doar de nadă, momeală, montură, lansete, beţe, undiţe...

    

    E luna septembrie. Sfârşit de vară... început de toamnă. Se spune că acesta este sezonul de crap. Ne-am gândit să mergem la Blasova. Celebra Blasova. Am fost pe 30-31.07.2017. O noapte şi o zi. Se tot auzea că se prinde novac. Tot felul de fantezii gen: 50 kg de novac... Ok, depinde de novac. Fiind un peşte mare, cu maxin 10 novaci ai făcut zeci de kg. Problema e alta acum: de ce trage novacul la unele persoane şi la alţii nu??? Unde e crapul , dacă tot e sezon de crap???

    Nu vreau să fiu ca o sabie cu două tăişuri, dar dacă e să spunem lucrurilor pe nume, majoritatea bălţilor cu taxă din România sunt afacere curată. Balta mea preferată rămâne balta Movila Miresii. Blasova e frumoasă ca loc, ca peisaj, relaxare. Trecere cu bacul. PEŞTE? Parcă acesta e scopul, nuuu? Dacă suntem pasionaţi pe pescuit mergem la Blasova şi pentru peşte... nu pentru a prinde guviţi sau pungi... sau bidoane de bere... nuuu???

    Ok, poate nu are farmec partida de pescuit fără o bere, vin sau ţuică. Dar nu mergem acolo la cârciumă sau la bodegă. Mergem la pescuit. Ce am prins noi în peste 24 de ore??? Caras (foarte mare, carasul e frumos la Blasova), o plătică şi o roşioară. Cât caras? Maxim zece. Eu cinci... fratele meu cinci. La băţ? Caras foarte mic... Scule??? Am dat cu 7 lansete şi două beţe. Eu cu trei lansete, fratele meu cu patru. Montura de novac specială cu nadă specială??? DAAA. Noaptea nu a tras absolut nimic.

     Ziua treceau băieţii veseli cu barca pe baltă cu mâncare. CUM? DAAA. ASTA E ROMÂNIA! Pur şi simplu ne sfidau (desigur tipii erau beţi... şi nu au ei nicio vină, şeful e boss...) . Unde? Pe lângă vila lui Ceauşescu sau în potcoavă. Se prindea pe lângă noi??? NUUU. Deci care e buba? De ce nu trage ...? 

      La balta Lunca Mihăileşti, pazincul ne-a spus clar: dar ce, aţi venit şi voi să vă relaxaţi... Taxa nu e pentru pescuit oameni buni, e pentru relaxare. :( Chestia e că nu suntem lacomi. Nu vrem tone de peşte sau 50 - 100 de kg. Dar 5 kg măcar. Un crap, un novac... La Lunca Mihăileşti a fost şi mai prost ca ieri la Blasova. Ok, poate sunt bălţi pentru pescuit sportiv şi se dă doar după peşte mare, dar noi ce facem? Noi stăm şi ne uităm? Sau noi suntem responsabili cu minciogul? Dar pentru ce... dacă nu se prinde peşte!

     Deci vorba pazinicului: mergem la pescuit pentru relaxare... nu pentru peşte... Mergem la Blasova pentru peisaj sau pentru peşte? Mergem la Blasova pentru crap şi novac sau pentru guviţi???

     Experienţa mea de Blasova (am fost de 3 ori în 2 ani) e foarte modestă. Partide de pescuit destul de slabe. Movila Miresii - nota 8, 9 şi 10. Blasova - 5,6 şi 7.

     Unde mergem la pescuit? La balta Ciocârlia 4??? Nu am fost acolo, dar poate o să mergem. Noi fiind din Vrancea, nu prea avem oportunităţi la capitolul bălţi de pescuit. Se aude că la balta Mândreşti a populat cu crap şi ciortan, taxa 40 de lei. Poate o să încercăm. Dar când te duci tu... parcă fuge peştele. Nu prinzi nici măcar 1 kg. O baltă care se respectă are caras la discreţie (precum e la Movila Miresii) şi se prinde bine la băţ caras şi ciortan, iar la lansetă: ten, crap, novac etc.

     Repet, nu sunt adeptul la sute de kg de peşte. Dacă am prins un peşte de 5-6 kg sau chiar 3-4 kg pot pleca acasă. Mai bine prinzi 2-3 peşti mari. Alta e senzaţia şi satisfacţia la un peşte mare. Peştele mic mai rău ne amăgeşte, dar în loc de nimic, e bun şi peştele de jumătate de kg.

     Ce se întâmplă cu Blasova? Unde e crapul? Rămâne o enigmă. Din ce în ce se strică treaba cu pescuitul în România. Ori peştele e zăpăcit şi ghiftuit de mâncare. Ori noi nu pescuim corect. Ori se aruncă prea multă nadă. Ori nu e locul bun. Ori... ori... ori. Ori mergem în Delta Dunării? Oare acolo e peşte??? :)

   Rămâne să încercăm varianta cu barca. Pescuit din barcă lângă stuf. Dacă nici aşa nu merge, înseamnă că e peştele supărat pe noi. Glumesc! Peştele nu are nicio problemă.Patronii au o problemă: sunt supăraţi pe viaţă şi oamenii vor să facă bani... nu au niciun interes să prindă lumea peşte. Şi m-ai au şi reguli. Reguli pentru ce? Dacă nu se prinde nimic ce reguli...?  În fine, Blasova rămâne o poveste sau un mit.