La ce ne raportam?

   Dorinta fiecarei persoane este sa devina ceva si sa ajunga cineva. Nimic rau in ceasta dorinta. Dar totusi depinde ce-ti doresti sa fii in viata. Nu-i firesc sa fii orice si oricum.

   Psihologia spune ca suntem ceea ce ne dorim sau de ce nu, suntem ceea ce iubim si putem sa filozofam pe aceasta idee pana aproape ca epuizam subiectul.

    E minunat sa ne gandim la iubire si la ce iubim, dar nu e gresit sa ne gandim si la ce ne raportam.

   Daca ne raportam la iubire e perfect, cu toate ca nu exista perfectiune la scara umana. Din pacate nu prea ne raportam la Modelul Iubirii - Iisus Hristos, credinta, cultura, poezie, bine, adevar si frumos.

    Noi ne raportam la facebook si la pseudovalori. Suntem fanii unor antimodele, asa-zise vedete si punem accent pe un surogat de "iubire", "bine" , "adevar" si "frumos".

   In loc sa ne raportam la suflet, la viata... , noi ne raportam la trup si moarte. Moartea prin pacat si vicii.

   In loc sa ne raportam la soare, luna si stele, noi ne raportam la becuri, neoane, lasere, telefoane mobile, televizoare, calculatoare...

    In loc sa ne raportam la dragoste, noi ne raportam la sex.

  In loc sa ne raportam la natura, frumusete si adevar, noi ne raportam la lucruri artificiale, superficiale, banale... , la estetic si minciuna.

    Candva o sa vrem sa fim mai buni, mai ingaduitori, mai rabdatori si mai ancorati in suflet, dar poate e prea tarziu sau cine stie!, niciodata nu-i tarziu, mereu e Dumnezeu alaturi de noi si bate la usa inimii cu smerenie. Doar de noi tine daca deschidem sau nu.

    Candva o sa ajungem sa stim ca nu prea stim nimic, insa de ce nu vrem sa stim la ce ne raportam?

    

   

Efectul de trezire - cartea ta de suflet

EFECTUL DE TREZIRE - Cartea ta de suflet

Cele mai multe științe ale omului folosesc o unealtă ajunsă aproape de perfecțiune: matematica. Nu se întâmplă mai niciodată invers, adică o altă stiință, fie ea fizica, chimia, biologia, etc să poată ajuta matematica. De la acest fapt de netăgăduit am început să înțeleg importanța deosebită a acestei cărți. Pentru cel ce o citește, lucrarea Mariei Tacino (un nume cu rezonanțe stranii, din alte vremi) se dovedește a fi o carte a afirmațiilor. Iar provocarea, ridicată ca o minge la fileul scepticilor, este că nu e posibilă negarea acestor afirmații, folosind aceeași unealtă care este matematica.

Pot încerca, desigur, dar fără nici un folos și rămânând într-o veșnică rătăcire. Și așa cum un semafor, prin lumina lui mică, verde sau roșie, poate face ordine între monștrii cailor-putere ale celor mai aglomerate autostrăzi, la fel cartea aceasta reușește să aducă claritate în intersecțiile atât de haotice ale circulației ideilor (și cărților) din lumea de azi.
Adevărul este simplu. Este clar, vizibil, la îndemâna oricui. Dar vederea lui, stră-vederea, cum spune Nichita Stănescu, este îngăduită numai celor ce știu să observe, fără odihnă, cu dragoste pentru descoperirea a ceea ce poate elibera prin cunoaștere.

Adevărul, dobândit prin simțuri, dar conducând către descoperirea unui al șaselea: intuiția. Dincolo de perdeaua somnului conștiinței, intuiția este în mod natural activată la un anumit moment, iar “Amprenta Divină” este un asemenea moment pentru cititor. Așa cum vânturile marilor altitudini curăță cerul de nori, lăsându-i seninul vizibil, la fel se clarifică tot ceea ce ființa umană păstrează încă sub vălul ceții înșelătoare a uitării. O stare de hipnoză (de altfel bine planificată de cei care urăsc adevărul, trăind într-o perpetuă umbră) este înlăturată la o citire atentă. Acesta este efectul de trezire, atât de necesar în zilele pe care le trăim, prea grăbiți pentru meditații profund revelatoare. Înlăturând efectul acestei hipnoze, cuvinte precum hazard, coinicidență, întâmplare, noroc (asociate de regulă cu adjectivul orb), își pierd semnificația prin lectura cărții. În locul autosuficienței lor explicative pentru cei mai mulți oameni, aceste cuvinte își găsesc legi care sunt pe deplin demonstrabile. Regulile sunt, bineînțeles, matematice.

Se simte pe întreg parcursul cărții o ordine care poartă amprenta divină a naturalului, de creștere firească, pas cu pas, de la simplu la complex. Un Dumnezeu după chipul și asemănarea omului devine insuficient pentru Maria Tacino, de aceea descoperirea unor unelte divine (în cazul de față matematica) permite aflarea lui Dumnezeu în tot ceea ce ne înconjoară, ca manifestare directă și de netăgăduit. Regăsirea cea mai frumoasă a chipului și asemănării este aceea din ființă umană, redându-i sensul originar. Ascunsă sub cortex, între cele două emisfere cerebrale ale creierului omenesc, se află o mică glandă (corpul calos, sediul intuiției, atrofiat prin nefolosire în anii raționalității), pe care cartea o poate reactiva, reintegrând astfel cel mai complex organ al omului. Sunt mici taine pe care scrierea le relevă, cu dăruirea pe care autoarea o lasă să se simtă în întreaga călătorie la care ne invită.

Tot la fel cum descoperim cu uimire inexistența negativului, acceptat doar dintr-o pură convenție. Negativului îi corespunde numai valoarea zero, așa cum totului îi corespunde noțiunea de infinit. După fiecare capitol, regăsim același spirit de creștere, de trecere de la întunericul desăvârșit al necunoașterii (din uitare, ignoranță, neștiință) spre lumină, aflare prin descoperire și eliberare din întuneric. O călăuză se află întotdeauna în apropiere pentru cel care cheamă. La îndemâna oricui se găsesc adevărul (eliberator), binele, frumusețea și deasupra a toate dragostea. Și astfel regăsim minunea matematică din cochilia unui melc, pe care unul o ignoră, în timp ce altul o descoperă.
Fără să vrei, la un moment dat auzi ceea ce scria pe frontispiciul Oracolului din Delphi: cunoaște-te pe tine însuți și îi vei cunoaște pe zei. (O întrebare: oare cum ar arăta lumea în care fiecare făptură omenească ar împărtăși celorlalți într-o carte propria cunoaștere a divinității lui interioare?) Într-o spirală a timpului, prin toate rătăcirile prezentului, căutarea divinității se accelerează în cele mai diverse (și din păcate disperate) moduri.

Regăsirea rădăcinilor primordiale ale cunoașterii, în momentul deplinei lucidități a conștiinței, este un semn de evoluție a omului, un început al ridicării din cădere. Lucrarea Mariei Tacino are un efect integrator al cunoașterii, fără disprețuirea celuilalt, fără orgoliul cunoașterii supremului adevăr, fără artificialitate. Este rodul unei căutări împărtășite cu dragoste. Nume precum Pitagora, Euclid, Fibonacci, Kepler, ș.a. sunt trezite la o realitate nouă, aceea a navelor cosmice făurite de om, al ingineriei genetice cu toate pericolele încă ascunse și al unui eventual contact apropiat cu ființe nebănuite din univers. Fără impulsul unor asemenea mari spirite, căderea umană ar fi fost deja desăvârșită. Că nu se poate petrece acest lucru ne-o demonstrează clar și credibil cartea Mariei Tacino, „Amprenta Divină”. Este o colaborare dintre editura Singur din Târgoviște și Grinta din Cluj, care oferă surpriza plăcută a unor adânci revelații. A acelor revelații care pot produce efectul de trezire cu real succes.

Constantin P. Popescu

FELICITARE - DL PRIMAR NISTOR BRATOSIN

      "DĂRUIND VEI DOBÂNDI"

    Cu stimă și respect, prietenul (primarul) dvs. vă scrie din suflet o mică felicitare de Crăciun. Nimic mai frumos nu este în inima mea, decât atunci când vă mărturisesc că voi cetățenii com. Urechesti, sunteți famila mea. 

     Toate proiectele și realizările puse la punct până acum sunt o bucurie pe care o dăruiesc cu drag distinșilor mei consăteni. În viață vrem să facem multe, dar nu putem face nimic fără voia bunul Dumnezeu. Eu am credința că v-am fost alături în orice problemă posibilă ați avut. Sunt un primar cu deschidere față de oameni și îmi place să ajut pe toată lumea.

     Vă mulțumesc din suflet pentru sprijinul acordat în 2012 și până în prezent!

     În prag de Sărbători, vă urez multă sănătate, bucurii și pace! Darul meu pentru dvs. este sinceritatea și dragostea cu care am fost ales să vă reprezint. 

     Sărbători cu bine și Crăciun fericit! Doamne ajută!

                               LA MULȚI ANI! 

      Cu demnitate, primar NISTOR BRATOSIN!  

Lumea cartilor

    Oamenii de azi isi cumpara masini straine, haine scumpe, telefoane mobile de ultima generatie, laptop-uri si alte obiecte de lux. La mall se mananca bine (de preferat fast-food) si se cheltuiesc cateva sute de lei. Nimic anormal intr-o societate postmodernista si super civilizata.

     Niste oameni nebuni , in toata goana asta dupa aur, cumpara carti. Sa fie sau sa nu fie un paradox? Problema e alta. Nu are rost sa ne ferim a spune lucrurilor pe nume si a vorbi pe sleau. E foarte adevarat, oamenii care cumpara si citesc carti, sunt considerati nebuni.

      Cine stie, poate chiar este o nebunie sa citesti astazi si sa cumperi carti, nu-i asa? Sau... ce folos sa citim carti? De ce sunt acesti oameni nebuni ancorati in lumea cartilor? Ce au cartile in plus? Ce valoare au cartile?

    Cartile au viata, au suflet, au o viziune geniala, o constiinta aparte si o credinta nemuritoare. Cartile au un ideal frumos. Cartile te fac sa gandesti cu adevarat. Cartile iti deschid un orizont vast. Cartile aduc bucurie, tristete si lacrimi. Cartile te ajuta sa calatoresti peste tot. Cartile au un sens si univers virgin. Cartile sunt ca o lume, o lume in care exista doar o poarta de intrare. O lume fermecata si fascinanta. O lume minunata: lumea cartilor.

Cel mai frumos cadou de Craciun

   

   
   Cel mai frumos cadou de Craciun este dragostea. Dragostea de a darui si de a face un copil sa zambeasca. Acel copil cu ghetele rupte si cu haine ponosite. Acel copil care nu are nicio vina ca s-a nascut sarac si acel copil care stie ca saracia nu este o virtute sau o mizerie, ci o cruce pe care unii o poarta cu demnitate.

     Important nu e ceea ce daruim de Craciun. Important este cum daruim. Bine e sa daruim din inima si din suflet. Nu avem ce sa daruim? Nu-i nicio problema, sa daruim o fapta buna, un zambet, o vorba buna, un colind...

     Degeaba donam prin SMS - 2 euro, daca noi nu avem nicio deschidere catre persoana caruia daruim. Degeaba dam un SMS de Sarbatori si de Craciun cu "Sarbatori fericite" (iar noi suntem tristi) cu "La multi ani!", daca noi nu traim ceea ce scriem. O felicitare, o urare se face din inima si cu dragoste. Dragostea este argumentul principal in acest context al daruirii si astfel ajungem la ceea ce a spus Nicolae Steinhardt prin "daruind vei dobandi".

      Daruiesti dragoste si primesti cel mai frumos zambet. Daruiesti o inima calda si primesti un suflet smerit si bland. Totul e sa daruiesti cu bucurie. A darui inseamna a face un om fericit. Iar a fi fericit inseamna a avea dragoste, fiindca dragostea este darul cel mai de pret.

Inger cu aripa franta

Azi am gasit un inger cu aripa franta
cazut in raiul gainilor
si l-am privit cum se zbatea
sa scape de ciocul lor ascutit
dar n-am rezistat mult
si am plans
iar din plans
am izbucnit in crize de nervi
si intr-un exces de nebunie
am lovit cu piciorul totul in jur
pana am ajuns la inger
de l-am luat in brate
sa-l duc in casa langa soba...

in drum spre casa l-am intrebat
daca-l doare ceva
si ingerul a soptit in taina:
"da... ma doare lumea
in care traiti voi oamenii"

si am tacut, si am plans...
si am plans...
si am plans.

De ce exista certuri intr-o relatie serioasa?

    Intru acest context putem interpreta ca nu este relatia serioasa (precum se crede) sau ca el/ea are pe altcineva. De obicei aceste idei ne vin in minte cand apar certuri si polemici intr-o relatie. Totusi, de ce sa fie certuri intr-o relatie serioasa? 

    Poate lipseste ceva... Poate nu este comunicare si intelegere! Poate sunt orgolii! Poate sa fie nu stiu ce... Nu e nimic concret. Doar banuim. Banuim fiindca nu suntem sinceri si nu ne spunem mereu tot adevarul.

    In iubire adevarul este intangibil si esential. Daca nu este adevar, inseamna ca nu este iubire adevarata. Iubirea adevarata nu sufera jumatati de masura. Iubirea adevarata sufera intru totul si iarta intru totul. IUBIRE FARA IERTARE NU EXISTA.

     Dar pana la urma cum ramane cu raspunsul la intrebarea din titlu: de ce exista certuri intr-o relatie serioasa? Nu e un raspuns general valabil. Depinde de fiecare cuplu in parte. E greu de dat un raspuns caci auzim ca mai toate relatiile serioase au motive de cearta. Cine se cearta se impaca, nu? Sau: cine se cearta se iubeste?

     Cu toate ca se spune ca exista certuri si la case mai mari, eu personal nu sunt de acord cu certurile si nu admit certuri la mine in relatie, dar recunosc ca ma cert si eu (din orice, din nimic, din gelozie...) de ma seaca la inima. 

     Nu putem sa fim naivi sau sa ne mintim singuri. O relatie serioasa inseamna comunicare, intelegere, armonie, liniste si in principal iubire. Cearta nu e ceva serios. Cearta nu e de la Dumnezeu. Iubirea, pacea, frumusetea sunt de la Dumnezeu. Cearta, din pacate este de la diavol, de la cel rau si omul pus pe cearta si suparare (tot timpul) e un om ursuz si rece.

     Nu e corect sa ne facem iluzii. Daca este cearta non-stop, inseamna ca iubirea s-a cam pierdut si a devenit obisnuinta, obsesie, indragosteala... O relatie serioasa stie sa puna punct la certuri. O iubire adevarata se impaca si cand se cearta. Nimic mai urat ca o cearta de dragul de a te certa. Frumos este sa nu fie cearta deloc, dar aceasta relatie e ceva prea ideal sau utopic. Oare, nu stiu ma intreb: iubirea fara cearta nu are farmec?

A plange...

    A plange nu este doar un verb din limba romana. A plange este o taina si o exteriorizare a suferintei umane. Se poate plange si din fericire, dar plansul din fericire nu "ucide" omul launtric, precum plansul din prea multa tristete, dor si suferinta.

     Sufletul plange, inima plange, ochii plang... si astfel omul invata sa planga din iubire si din suferinta pricinuita din pierderea unei drage femei sau a altei drame din aceasta viata efemera.

        Sa plangi de tanar ... nu e lucru usor! Sa plangi cum plange marea... Sa plangi cum plange un copil speriat de intuneric si de bezna societatii de azi! Sa plangi cum plange un penitent care doreste sa lepede patima desfraului! Sa plangi cum plange cerul...! Sa plangi cu demnitate si constiinta curata! Sa plangi cu bucurie!

Este suferinta o placere?

    Azi am cazut in depresie. Tot azi m-am despartit virtual (prin sms) de prietena mea. Azi am aflat o veste proasta. Etc. etc. etc. 

    Ati patit si dvs. asa ceva? Intr-o zi sa suferi din mai multe motive, nu-i asa ca e greu? In fine, nu m-am despartit de nimeni, doar m-am certat. Candva, intr-o alta prietenie (sau relatie de iubire) o cunostinta imi spune: "Dani, dar tie iti place sa suferi... !"

    Am retinut aceasta idee si intreb si eu acum: oare este suferinta o placere? Ne place noua oamenilor sa suferim din dragoste sau din alt motiv?

     Nu stiu, dar nu cred ca ne place sa suferim, insa ne place sa fim tratati ca oameni care sufera. Se poate face o drama pe seama noastra. Asa aparem si la televizor. Toti oamenii care sufera sa fie in direct la tv, la stiri sau la Acces direct. Asa e normal, nu? Suferinta trebuie sa fie mediatizata. Nu e frumos sa suferi in tacere sau in taina. E bine sa te vada toata lumea ca suferi. Asta e filozofia tv.

     Chipul suferintei este "senzational" de bun pentru orice, inclusiv pentru placere. Din pacate, in industria XXX, s-a ajuns la a-ti satisface placerea prin suferinta si durere.

    De la suferinta romanelor lui Dostoievski, la "suferinta porno" este un salt urias in abis. In abisul desertaciunilor si in neantul pseudospiritual. Un "spirit" format doar din trup, forme si carne.

    Deci, este suferinta o placere? Sau depinde de suferinta? ... Suferinta nu este o placere este o despartire de suflet, frumos, bine si adevar. Suferinta nu este un dat ontologic, dar exista o suferinta de bun-simt si aceasta suferinta inseamna chiar demnitate si mantuire. Este asemenea cu suferinta in Hristos. Suferinta Crucii de pe Golgota. Suferinta care a transfigurat moartea si suferinta care a Inviat. Adevarata suferinta: cale si nadejde catre mantuire.

SCRISOARE DESCHISA CATRE DL. VICTOR PONTA

   Doamne ajuta!

   Maestrul Dan Puric marturiseste cu demnitate: "ma doare tara!" ... Ma numesc Danut Belu, sunt un simplu tanar (student) din comuna Urechesti, jud. Vrancea. Nu am peste 30 de ani si nu sunt "destept" ca Remus Cernea. Am 26 de ani si sunt modest, poate prea modest... si cu prea mult bun-simt (asa imi spun cei din jur). Sunt orfan de tata, dar nu si orfan de Dumnezeu. Sunt si eu nepot de preot si doresc sa va pun la suflet cateva ganduri.

    Stimate Dl. Premier Victor Ponta, ati citit cartea Cuviosului Paisie Aghioritul - Cu durere si dragoste pentru omul contemporan?

     Va aud la tv spunand ca si Dvs. sunteti nepot de preot si ca sunteti un om credincios si cu frica de Dumnezeu. Ar fi bine sa fie adevarat, dar un om credincios, un crestin-ortodox practicant, nu se comporta astfel ca Dvs. , nu face politica de tip PSD, nu minte si nu este arogant.

    Obs. cu tristete si indignare, ca va place foarte mult ipocrizia. Si Dvs. si dl. Mircea Geoana vreti sa cuceriti electoratul cu falsa smerenie si cu falsa idee ca sunteti un om credincios. Tovarasul Mircea Geoana, ca sa ma exprim corect, a dat citate din Sf. Parinti, a ales "model" pe PF Pr. Patriarh DANIEL, ca sa castige voturi si sa prosteasca lumea crestina, lumea iubitoare de credinta si de Biserica. Imi pare rau sa va zic acest lucru, dar daca tot spuneti ca sunteti credincios, de ce nu ACUM ORI NICIODATA ... , de ce nu azi... azi ... va dati demisia si va retrageti din cursa pentru presedinte al tarii??? De ce nu spuneti ADEVARUL?

     Adevarul e ca ideologia "socialist-democrata" e "laptele batut al comunismului". ADEVARUL e ca Romania vrea un alt MODEL de Presedinte. Adevarul e ca Dvs. sunteti "modelul" tovarasului suprem - Ion Iliescu. Adevarul e ca zambetul Dvs. "ucide". Adevarul e ca PSD a facut cel mai mult rau Romaniei. Adevarul e ca Dvs. aveti o singura "politica" si un singur discurs: "Jos Basescu!" ... Nu stiti altceva decat sa loviti in Basescu si sa dati vina pe PDL (acum si PNL). Nu aveti demnitate si curaj. Nu vreti sa recunoasteti ca PSD egal CORUPTIE, DEMAGOGIE SI NEOCOMUNISM. Nu vreti sa vedeti ca albul e alb si negrul e negru. Nu vreti nimic bun... din aroganta, mandrie si prostie. Da, e o mare prostie sa conduci PSD si sa crezi ca politicile de stanga pot scoate tara din neant.

     PSD oare nu a facut un dezastru din tara asta si acum vrea sa o arunce de tot in prapastie? Un om onest, sincer si credincios ... si patriot, NU VOTEAZA PSD si nu admite ideea de stanga (pe profilul Iliescu-Nastase- Geoana- Ponta) . Dvs. chiar nu vedeti asa-zisii "baroni locali"? Nu vedeti ca toti imbecilii si mafiotii (gen Radu Mazare, Marian Vanghelie, Marian Oprisan...) sunt in PSD??? Nu vedeti ca intreaga clasa politica (cu mici exceptii) are pete, bube si o pregatire nepotrivita pentru deputat, senator sau ministru?

     Cati de la Dvs. (inclusiv persoana Dvs.) ati citit PETRE TUTEA??? Unde gasim la genialul PETRE TUTEA sa recomande socialismul sau doctrina de stanga??? Unde vedeti Dvs. o Romanie mai buna cu PSD???

     Sunt nascut in '88 si fara suparare, stiu cat de cat (nu aproape tot) ce inseamna PSD, aidoma "ciumei rosii". Da, PSD = "ciuma rosie" si neocomunism... si un electorat de batrani care sunt manipulati prin pensii. In mare parte aveti un electorat format din prostime si batrani. De ce nu spuneti adevarul acelor batrani care voteaza de frica? Nu de frica de Dumnezeu, ci de frica PSD-ului, un partid criminal si odios. Sper ca distrugerea tuturor fabricilor din tara (dupa '90) se poate considera o crima? Sper ca infrastructura proasta, este o crima? ... Sper ca atat cat ati furat (gasca, mafia de la PSD) se poate cataloga drept o crima? ...

    PS: Sunt tanar si doresc o tara fara PSD si fara ipocriti ca Dvs. ! Va rog din suflet, daca aveti cu adevarat credinta si frica de Dumnezeu, votati cu dreapta acum in turul doi sau nu mai mergeti la vot!

   Cu durere si sinceritate, tanarul vrancean, Danut Belu!

De unde vine despartirea?

    Prima forma de despartire, vine din lumea ingerilor. Cel mai frumos dintre ingeri, considerat Luceafarul de dimineata, a voit (din mandrie si libertate rau inteleasa) sa se desparta de Creator. Razvratirea fata de bunul si dreptul Dumnezeu, este o razvratire fata de ceva sublim, fata de iubire. Stim din Sf. Ev. dupa Ioan, ca Dumnezeu este iubire.

    Inseamna ca Lucifer, capetenia demonilor (dupa cadere) s-a despartit de iubire, de credinta, de lumina si mai ales de rai. Raiul cel mult dorit si raiul iubirii.

     Asa va fi fost si cu protoparintii Adam si Eva. Primii oameni au ales sa se desparta de Dumnezeu, dar sa fim atenti, ce paradox extraordinar: Dumnezeu nu s-a despartit de Adam si Eva.

    Cu alte cuvinte, pacatul si neascultarea desparte. Desparte de Dumnezeu si de iubire. Pacatul stramosesc care a adus moartea si suferinta. Pacatul mandriei luciferice care a adus raul si dezbinarea.

      Ideea de rau si rautatea, provin de la ingerul cazut - Lucifer, dar nu interpretam aici (in acest context filozofic, controversat si complex) ca Dumnezeu e coautor la rau sau ca definitia raului e duhul si persoana lui  Lucifer. Nu, nu e corect. Raul e absenta binelui si de fapt raul nu exista (ca entitate) nefiind creat, ne spun Sf. Parinti.

         Doamne ajuta sa nu interpretam gresit si sa pretuim gandirea si invatatura Sf. Parinti.

        Pana aici, putem retine ideea ca raul si mandria desparte, neavand radacina in iubire si smerenie, ci in egoism , orgoliu si vanitate. Iubirea si frumosul ne tin impreuna intru comuniune cu Dumnezeu.

       Domnul Hristos, este iarasi rastignit astazi, prin ignoranta, indiferenta, pacate, patimi, desfranare, nihilism si deznadejde. Domnul Hristos e bine sa fie "rastignit" intru credinta, nadejde si dragoste. E bine sa fie "rastignit" in pace, armonie si iubire. Accentul cade pe iubire pentru ca e adevarat: unde nu e iubire nimic (bun) nu e.

      Iubirea este argumentul credintei, frumusetii divine si omeniei. Fara iubire, fiinta umana se pierde in neantul si bezna lumii postmoderne.

     Cea mai grea despartire e despartirea de suflet. Nu ma refer la despartirea sufletului de trup prin moarte. Gandesc la despartirea sufletului de iubire. Incerc sa vorbesc cu sufletul despre oameni si despre iubire. Oamenii se despart. Iubirea nu se desparte, iubirea ramane vesnica un soare nepieritor si o capodopera.

       

               

MESAJ CATRE TINERI - ALEX STEFANESCU

    Cartea dl. Alex Stefanescu, Mesaj catre tineri - Redescoperiti literatura, aparuta la editura Curtea Veche, Bucuresti, 2014 ; nu este o carte oarecare sau o carte comerciala, ci este o carte-eveniment. Textul (mesajul) curge lin, frumos (duios) si limpede ca apa de izvor. Pesemne ca se pot scrie carti bune (pentru tineri) intr-un limbaj simplu si bine ales.

    Adolescentul batran, distinsul critic literar si scriitor, Alex Stefanescu, din nefericire este contestat de diversi anonimi din pseudocultura si pseudoliteratura de mana a treia, afisata super postmodernist, prin anumite judete din tara. Chiar la noi in Vrancea, cativa autori minusculi, s-au gasit sa faca cu ou si cu otet pe Alex Stefanescu, Daniel Cristea-Enache, Dan Puric...

    Imi pare rau ca am publicat (debutat) si eu in revista cu pricina, unde gasim jigniri la adresa unor personalitati contemporane. Cred ca in acest context e bun proverbul: vulpea cand nu ajunge la struguri zice ca sunt acri.

    Mie imi place Alex Stefanescu si il consider un critic literar si scriitor simpatic, precum imi este simpatic tare si dl. istoric, Neagu Djuvara. Nu pot sa ascund acest adevar ca-mi place Alex Stefanescu. L-am urmarit la TVR CULTURAL (cand exista acest program tv - alternativa) si i-am citit cu mare interes cartea Cum te poti rata ca scriitor, fiind curios daca ma regasesc aici, publicand si eu in 2012 o carte de poezii, desigur, o carte proasta.

    Despre noua carte Mesaj catre tineri, nu am de gand a filozofa sau a spune multe.  Cartea nu este o incercare sau un testament si atat, cartea aceasta este o spovedanie. Ma frapeaza sinceritatea cu care este scrisa si autoironia autorului. Nu se simte rusinat sa spuna ca e un "tip greoi si molcom". Nu se erijeaza in ex-catedra sau instanta suprema intru critica si istoria literara. Nu se sfieste ca spuna pe sleau care sunt cele 250 de carti proaste (si nu numai) in Romania. Nu se lasa vrajit de Horia Roman-Patapievici, si scrie despre el cand si unde greseste. PS : NU MINTE!

     A fi un scriitor de calitate , un scriitor adevarat, inseamna (dupa Alex Stefanescu) a avea talent, dar nu doar talent, ci si ceva in plus. Ce sa fie acel ceva? Un scriitor bun trebuie sa aiba talent si cultura. Fara cultura se pierde in neant.

    Literatura adevarata transmite ceva. Povesteste ceva. Emotioneaza, precum poezia de prim-plan. Fara emotii, literatura este o forma de aflare-n treaba.

   Mesaj catre tineri transmite ceva important:  Cand tinerii, intrand in librarii, vor cere poeziile lui Eminescu (si aceasta nu pentru a indeplini o obligatie scolara), vom putea considera ca in Romania a inceput din nou sa se traiasca normal. (pag. 105)

   Mesaj catre tineri seduce si fascineaza prin simplitate si sinceritate. Mesaj catre tineri nu te apropie  (obligatoriu) de literatura, te informeaza ca literatura e un fel de constiinta a omului frumos. Mesaj catre tineri te invita la dans, la dansul cartilor si la o muzica launtrica (muzica sufleteasca), un fel de muzica tacerii. Mesaj catre tineri iti recomanda un sentiment extraordinar: dragostea.

    Literatura este dragoste, o dragoste de frumos si o dragoste ancorata in vesnicie, dor si taina. Taina iubirii si taina credintei, caci fara credinta si iubire nici literatura nu ar fi ceea ce este: o capodopera.

Limbajul si mentalitatea tinerilor adolescenti

 

    Intru in lumea adolescentilor, o lume crazy, nice ... , o lume rebela, teribilista (uneori)... o lume in care se petrec schimbari majore in mentalitatea, fiinta si constiinta omului, dar o lume frumoasa si inteligenta. Depinde din ce punct de vedere privim aceasta lume. O lume de care nu pot sa ma despart, pentru ca nu de mult am fost si eu adolescent si recunosc ca am avut si eu un comportament si un limbaj ciudat. Acum stau si ma intreb:

    De ce vorbesc tinerii de azi prostii? De ce vorbim urat? De ce folosim un limbaj vulgar, obscen? Oare sa fie cool sa vorbim murdar? Oare sa fim mai destepti, mai smecheri daca vorbim astfel? Putem spune in acest context: spune-mi cum vorbesti, ca sa-ti spun cine esti... sau spune-mi ce carti citesti, ca sa-ti spun cine esti... etc. etc. 

    Tinerii de azi nu mai citesc, din pacate. Prefera sa vada un film, sa stea pe facebook, sa vada o emisiune de prost gust la tv si tot asa. In mod special, tinerii de azi, asculta muzica. Muzica comerciala este la moda. Tinerii de azi prefera distractia, dar nu distractia de bun-simt, ci destrabalarea. Tinerii de azi vor libertinaj nu libertate. Vor sa fumeze in clasa cu dl. profesor. Vor sa se drogheze peste tot, sa faca sex oriunde, sa consume alcool, sa-si faca tatuaje... vor sa fie ca asa-zisele vedete de la tv. Cum se vorbeste la tv asa se vorbeste si pe strada? De aici sa invete tinerii acest limbaj frumos: ce ...ula mea vrei! , ce mortii ma-tii vrei!, ma cac pe tine!, du-te-n ...zda ma-tii!, ce ma futi la cap!, ce ma tot freci la cap!, ce pana mea tot ai!, du-te dracu...!, ce dracu ai!, ce dracu vrei... etc. ?

    Si ce vrei tu acum? Sa vorbim frumos? Sa nu ne mai bagam ...ula? Sa ne scoatem ... si sa nu ne mai bagam picioarele in ea de viata? Ce propui tu mai pretenas? Sa nu mai fim noi cool ca esti tu desteptul lu' peste prajit? Vrei sa ne apucam sa citim carti si sa ne plictisim de moarte? Vrei sa fim nebuni ca tine si sa ne convertim (dracu stie ce inseamna prostia asta!) ? Vrei sa ne schimbam? Vrei sa nu ne mai ...utem in public? Vrei sa nu ne mai uitam pe site-uri XXX si sa renuntam la pornografie? Vrei sa nu ne mai masturbam (cu toate ca noi noi vorbim de labageala si ...uteala) ? Vrei sa folosim cuvantul "fund" in loc de "cur" ? Ce dracu vrei tu acum ca nu te inteleg? Tu nu ai fost ca noi? Tu nu ai vorbim murdar? Tu nu ai facut prostii? Du-te mai frate si lasa-ne! Stim noi ce e bine sa facem si ce nu... Tu nu faci nimic daca ne certi si ne arati mereu partea "urata" din noi! Tu esti mai jegos ca noi, fiindca o faci pe lupul moralist si habar nu ai ce-i aia viata adevarata! Pleaca, dispari, iesi... ! Vezi de nebunia ta si nu te mai baga in viata noastra! Suntem si noi tineri... Stii melodia: suntem tineri ce ne pasa/ cand viata e asa frumoasa... Noi vrem afirmare si dorim sa ne afirmam prin orice. Un cercel, o tzoala belea, un tatuaj misto, un limbaj naspa ... Asa suntem noi, tu de ce nu esti ca noi? De ce nu ne lasi sa facem ce ne place?

    Cam in acesti "termeni" iti vorbeste un adolescent astazi, daca il superi. Normal, nu toti adolescentii sunt asa. Nu toti vor sa fie cool prin limbaj obscen. Nu toti vor sa iasa in evidenta prin nimic. Nu toti au o mentalitate manelista si p(r)ost-modernista. Mai sunt si adolescenti de bun-simt, adolescenti frumosi si la chip si la suflet.

    Limbajul si mentalitatea adolescentilor din "generatia facebook" , lasa mult de dorit. Cum putem sa cucerim si sa educam un adolescent razvratit? Cred ca cel mai important e sa-l asculti. Sa intri in dialog cu el. Sa-l intelegi si sa ii dai exemple concrete din viata ta. Nu e ok sa-l judecam, dar nici sa-l lasam in lumea lui pesudofericita. El e inchis. Daca ajungi sa comunici cu el ai sa vezi ca nu e multumit de nimic. Nu se regaseste in ceea ce face rau. Nu e in firea lui a fi circar, scamator, papagal, ciudat, absurd, penibil, banal... Nu e pasionat de vicii. Adolescentul stie ca se amageste prin vicii, dar vrea sa fie in trand cu anturajul. Daca toti injura, injura si el. Daca gasca fumeaza, fumeaza si el. Si exemplele negative pot continua. Cu toate ca exista si mici exceptii in acest context.

    In final, trebuie sa fim atenti! Ceea ce e stricat la tinerete poate sa fie stricat si mai tarziu. Daca nu ne corectam si indreptam acum, sa nu fie prea tarziu maine. Vorbim (poate) urat cu parintii. Asa o sa ne vorbeasca si noua "odraslele" noastre. Ne place acest lucru? Nu, asa ca e frumos sa ne revenim in fire si sa intelegem ca limbajul si mentalitatea adolescentina nu tine de cald, de foame sau de sete. E ceea ce numim noi fitze ... Totul tine de fitze in limbajul obscen si mentalitatea sexista a tinerilor adolescenti, a tinerilor din licee. Fitze de doi bani. Figuri si ifose, mofturi... Credem ca totul ne apartine si ca doar noi avem dreptate. Credem ca totul ni se cuvine. Credem numai ce vrem noi, dar oare noi (tinerii) am trecut prin viata sa ne dam cu parerea despre orice si oricum? Avem noi experienta? Nu avem, fiindca noi nu am trecut prin cate au trecut parintii si bunicii nostri. Noi avem impresia si iluzia ca suntem cineva, dar nu suntem mai nimic daca nu suntem ancorati in bun-simt, cultura, modestie si demnitate.

De ce fac rating, nebunii la televizor?

    Nu pot sa zic ca sunt indignat sau frapat de acest fenomen din lumea mondena, denumit intr-o limba oarecare: showbizz. Daca ne intereseaza acest subiect, e clar ca suntem pasionati de tv si de scandalurile vedetelor, care nu stiu ca rufele nu se spala-n public...

   Suntem in contextul Acces direct (ca sa dam doar un exemplu din aceasta nebunie tv) si intrebam: pe cine intereseaza cearta dintre Oana si Viorel Lis, Madalina & Narcisa si Guta, X si Y ? Acest soi de scandaluri, intereseaza doar pe oamenii fara educatie crestina si fara cultura.

    Lumea mediocra si ipocrita, se uita la fel si fel de aberatii si tampenii tv. Mass-media castiga bani frumosi pe manipulare, scandaluri si subiecte fierbinti. Se spune ca lumea cere... lumea e obsedata de senzational, stiri horror etc. etc.

     Nu este deloc adevarat. Lumea nu cere nimic. Lumea (publicul Acces direct) e nebuna, nebuna, nebuna... - ca sa nu zic dementa - , si "normal" ca digera aceasta "mancare" ieftina si expirata.

    Producatorii si moderatorii, nu vad ca invitatii (cu diverse probleme de familie) nu sunt sanatosi psihic??? Si eu copil, apelez la o intrebare retorica in industria mass-mediei comerciale, unde primeaza banul. Acolo, majoritatea e nebuna de bani si doar banii fac legea in lumea lor crazy crazy crazy. Ma refer la mass-media axata pe scandal si manipulare, nu generalizez.

    De ce fac rating, nebunii la televizor? Pentru ca acei nebuni (invitati in direct la tv) sunt chip si asemanare cu tovarasii telespectatori. Nu e vorba aia din popor: cine se-aseamna se-aduna???

De ce plangem din iubire?

    Pentru inceput, incerc sa definesc iubirea. Iubirea este... Ce este iubirea? Iubirea este totul. Nu exista definitie pentru iubire. Iubirea este un pleonasm ancorat in genul feminin si masculin. Eu simt iubirea ca argumentul fiintei mele. De mic copil iubesc si-mi place sa iubesc. Traiesc sa iubesc si iubesc sa traiesc.

    Nu stiu ce este iubirea, dar iubesc... ador sa iubesc. Poate iubirea este fericire. Iubim sa fim fericiti? Sau de ce iubim? ... Ne e drag sa iubim si sa fim iubiti, insa nu e doar fericire in iubire. In iubire curg si lacrimi. Lacrimi de iubire. Asa ca m-am gandit sa intreb: de ce plangem din iubire?

    Lacrimi de iubire si dor. Putem spune ca plangem de dor sau oare suferim din iubire? Nu putem exclude din contextul iubirii: suferinta. Suferinta umana - tema principala in romanele lui F. M. Dostoievski.

     Si eu am plans din iubire. Si eu am suferit din iubire si am avut o pseudoexperienta in iubire, dar acum am descoperit iubirea si multumesc bunului Dumnezeu, pentru acest eveniment frumos si minunat.

     Totusi, de ce plangem din iubire? Plangem de dor... Plangem fiindca nu suntem vrednici de vesnicie in raiul iubirii. Limitam iubirea la anumite placeri trupesti si pangarim vesnicia cu gelozie si despartire. Plangem pentru ca nu stim sa iubim cu adevarat.

Omul-paradox

    Omul duhovnicesc, va fi convertit fiinta umana, in om-rugaciune, om-post (sau om-asceza), om-dor, om-pace, om-armonie... om-iubire. Cel mai frumos om intru acest context este omul-iubire.

    Ce este omul-iubire? Omul-iubire este omul-dor, omul-paradox. Un fiu nascut prin har al Fiului lui Dumnezeu. Iisus Hristos - Paradoxul Absolut. Un fiu sau un frate duhovnicesc, un apostol. Dar nu orice apostol, ci un apostol al iubirii.

   Iubirea este si ea un paradox. Un paradox ancorat in taina. Taina inimii si taina iubirii. Omul-paradox, iubeste si traieste intru credinta, nadejde si dragoste. Dar totusi, ce este mai paradoxal ca omul - aceasta intrebare fara raspuns ?

Ce-as putea face?

   

    Am o problema. Ma tot gandesc si intreb: ce-as putea face? As putea face ceva daca nu mi-as mai face iluzii.

    Caut prea mult ajutor de la oameni si oamenii  care vreau sa ma ajute au probleme mai mari ca ale mele. Nici bine nu apuc sa spun cuiva despre problema mea, ca deja imi spune el problema lui si tac. Abandonez ideea de a spune ceva despre mine cand vad ca aproapele meu are nevoie de ajutor.

    Ce fel de ajutor? Macar sa fie ascultat. Din pacate nu prea mai avem rabdare sa ascultam pe cel de langa noi. Vrem sa ne auzim tot timpul vorbind si ne pasa doar de problema noastra.

    Totusi, e bine sa privim realist si peste tot in jur. Sunt probleme mult mai mari, asa ca ... noi putem astepta. Nadejdea la Dumnezeu, nu la oameni. Oamenii se schimba si au un interes. Dumnezeu nu se schimba si nu are niciun interes. Dumnezeu e cu noi... noi suntem mereu cu Dumnezeu???

Campanie electorala (made in Romania)

    In Romania, se face campanie electorala: ba cu pumnul in gura, ba cu galeti, cozonaci, mita, Biblii cu 50 de lei sub coperte, spectacole de tip circ, bere si mici, vin si tuica etc. etc. etc.

    Anul acesta la prezidentiale, campania se face mai mult la tv. Elena Udrea declara ceva (si-si aranjeaza sutienul cu mana... ca sa vada lumea cat e de buna... buna si la propriu si la figurat, nu?). Victor Ponta spune numai si numai  aberatii si din pacate e luat in serios de o mare parte din populatie (votangii patriei socialiste), iar neamtul nu e bun ca are capricii: case cu piscina pe acoperis, nu are copiii, nu e compatibil...

    Si tot asa, pana ajungem la balamuc. Scuze, suntem deja la balamuc. Campania electorala e o nebunie. Ne zbatem pentru nu stiu cine si iese cine trebuie.

    Asta-i soarta, nu? ... Nu, Asta-i Romania!, ar spune Kanal D. Nu, nu e asta Romania, asta e "puterea" partidelor mari, care au un bazin electoral si de 24-25 de ani (intru democratie, cica...) ne tot votam noi intre noi.

    Majoritatea in lumea voturilor este mereu "majoritatea tacuta". Adica, cei care nu voteaza. Deci, e limpede: PSD castiga cu prostimea, PNL si PDL cu cei "intelectuali" (electoratul de dreapta... care dreapta, Dumnezeu stie!) , Elena Udrea cu... restul. Restul nu conteaza.

    Repet, mereu se voteaza ei intre ei, ca sa nu mai zic noi intre noi, caci poate noi suntem oameni cu demnitate si nu votam cum ne zice x, y si z. Cine castiga? Nimeni. Da, nimeni, pentru ca cei mai multi sunt tot cei care nu voteaza. De ce? Fiindca asta e campania electorala made in Romania.

Cartile Tinerilor - Florina Dinu

    Florina Dinu, deschide o noua pagina on line, pentru a pune in valoare universul lecturii si in special cartile tinerilor.

    Omul in viata urca niste trepte. Sunt diferite etape de parcurs. Nu putem sa citim I. Kant si S. Freud la 5 ani. Tinerii si copii, au nevoie de povesti. Am uitam sa citim povesti nemuritoare si sa vizionam filme de tip capodopera, gen "Robii" cu Kim Novak. Am uitam sa facem multe lucruri simple si frumoase in acest context postmodernist si ultra'tehnologic, acaparat de jocuri on line si facebook sau alte retele de "socializare".

    Florina Dinu, autoarea cartii de poezii Vipera (editura Stef) , recomanda cu drag cartile ce nu pot sa lipseasca din viata tinerilor pasionati sau nu de lectura. Nu toti citesc carti. Nu toti tinerii au rabdare sa citeasca, insa totusi, mai mare rusinea sa nu citim macar o carte in viata.

    Consider de mare folos acest blog - Cartile Tinerilor http://www.cartiletinerilor.com/ si la randul meu, pasionat de carti si de lectura, va recomand cu demnitate acest loc unde gasim (copilul din noi) si ne regasim in lumea basmelor.

Din ce traiesc saracii?

   Saracii traiesc din mila altora, se spune. Nu, saracii traiesc din bun-simt si omenie. Au frica de Dumnezeu. Saracii au cea mai mare bogatie: credinta.

    Nu toti saracii sunt credinciosi, precum nici toti bogatii nu sunt necredinciosi. Nu e nimic batut in cuie in acest context, doar ca ne-am obisnuit cu fel si fel de prejudecati si ne place sa punem etichete.

  Auzim la tv: saracii sunt un caz social... Perfect gresit. Saracii sunt oameni. Majoritatea au constiinta adevarata si multumesc lui Dumnezeu pentru putin. Distinsii politicieni ii folosesc in scopuri (caritabile) - pardon - , electorale. In lumea politikiei (asta ca sa nu-l uitam pe contemporanul Caragiale) saracii sunt socotiti bazin electoral, masa de manevra, turma, sclavi fericiti, roboti usor de manipulat...

    Saracii nu sunt animale. Politicienii sunt in mare parte jivine, dar asta-i alta poveste. Saracii, ca sa nu uitam acest aspect deosebit, sunt oameni bun la suflet. Nu traiesc in mizerie. Nu traiesc in saracie. Saracii traiesc in credinta, omenie si demnitate.

    Saracii sunt oameni adevarati si daruiesc nu din ce au, ci din ce nu au. Saracii daruiesc totul si nu pierd nimic. Viata lor e frumoasa, chiar daca e lipsita de bucuriile bogatiei. Banii nu sunt o problema pentru ei, banii sunt ceva firesc si sunt castigati corect. 

   Din ce traiesc saracii? Din munca cinstita, credinta, nadejde si dragoste.

Intra, este deschis!

   - Intra, este deschis! Spune ea, cu o voce tare... Pesemne ca era tot nervoasa. Nici nu mai stiu daca am batut la usa. Insa, ce mai conteaza acest detaliu? Prea ne complicam cu multe detalii si uitam sa traim viata simplu si frumos. Uitam chiar sa gandim (nu doar sa traim) simplu si frumos, fiindca am ajuns sa ne placa sa ne complicam viata. In fine, sa lasam filozofeala! O privesc calm. Eram asa calm incat si cerul de-mi vorbea urat, nu ma suparam. Ce-am zis? Cerul sa vorbeasca urat? Cum sa vorbeasca cerul? Oare sunt nebun??? ... Da, sunt nebun. Nebun din iubire.

   Sa trecem la poveste, nu? Sigur nu intereseaza pe nimeni filozofia sau nebunia mea. Din pacate in lumea de azi, filosof a ajuns "sinonim" cu nebun. Trecem peste. Omul e interesat de ceea cel doare. Pe ea o doare ceva. Nu stiu ce, pentru ca nu vrea sa-mi zica nimic. Eu, baiat destept (asa mi-a spus vecina mea profesoara ca sunt...) si citit, banuiesc ca o stapaneste demonul geloziei. Un demon nenorocit, care ma necajeste si pe mine.

    Mama ei de gelozie ca rau tare imi face! Ajung sa cred ca gelozia este o boala. Cine stie, poate chiar este o boala? ... Iubirea este un sentiment extraordinar. Iubirea e ceva minunat ce nu se poate exprima in cuvinte. Gelozia insa e o nebunie. Nu poti face nimic bun fiind gelos. Gandesti mereu ca ea te minte... si te inseala. Of! ... Mama ei de gelozie nebuna!

   O privesc cum isi plimba mainile de aur prin par. In ochii ei vad tot ce doresc eu de la ea. In ochii ei vad marea... marea iubire ce-mi poarta. Brusc, ea rupe tacerea:

   - Vorbeste, omule! Ce vrei de la mine?

   - Nu vreau nimic...

   - Atunci de ce ai venit la mine?

   - Sa te privesc... imi place sa te privesc...

   - Stiu! Si mie imi place sa te iubesc!

   - Doamne, esti superba!

   - Nu stiu... sunt ... sunt doar pentru tine, tinere domn!

   - De ce-mi spui "tinere domn" ?

   - Glumesc! Nu am voie sa glumesc cu tine?

   - Ba da, desigur...

   - Mi-ai scris in scrisoarea de azi dimineata, ca tu imi daruiesti inima... ca tu iti pui sufletul pe tava... Dar tu crezi ca eu nu daruiesc nimic?

    - Cum sa nu, tu daruiesti totul, doar ca eu...

    - Tu esti gelos!

    - ...

    - Mi-am dat seama, dar n-am vrut sa te mai deranjez.

    - Niciun deranj cand e vorba de iubire si de sinceritate.

    - Tu esti sincer dragul meu?

    - Sunt.

   - Bine, stai aici pe canapea langa mine! Vreau sa ma strangi in brate si sa uitam totul... totul ce e rau...

    Polemica si gelozia s-a pierdut in neant. Tot raul a fugit, fiindca iubirea e un dar de la Dumnezeu si Dumnezeu nu inseamna vrajba. Vrajba sau cearta e de la diavol. Cel rau nu admite iubire, pace, armonie... Asa ca nici eu nu voiesc sa fiu posedat de demon. Demonul geloziei si nu numai. ... Parul ei era acum in mainile mele. Ma jucam cu drag in parul ei si o tineam in brate. O imbratisare face cat zece mii de cuvinte. O iubesc... ... Doamne, ce mult si tare o iubesc!!!

Viata - capitol de iubire

Omul isi alege o cale... un drum... un mod de viata. Omul cauta ceva anume si sa se regaseasca intr-un context frumos. Omul adevarat alege Viata - capitol de iubire.

Calea inimii si calea ratiunii. Mergem pe calea inimii si pasim naivi, orbi, nebuni... catre dragoste. Dragostea ne da un sens, un rost. Vedem din pacate, ca omul fara dragoste e trist, inchis in sine si neimplinit.

Iubirea aduce farmec in viata. Iubirea te face sa zbori... si sa plutesti. ... Cineva a spus ca "iubesti cand devii matur emotional". Interesanta idee. Cel mai sigur: iubesti cand esti iubit si cand simti ca iubirea e totul.

Cum stam cu nervii?

Am crezut ca e usor sa traiesti in armonie, pace si binecuvantare. Dar nu este deloc usor, mai ales cand omul e preaplin de "eu" sau preaplin de sine. Orgoliul face ca omul sa nu renunte la niciun defect si sa se considere "perfect" - vicios fiind.

Cum stam cu nervii? ... Cum putem pretinde ca suntem credinciosi sau oameni duhovnicesti si sa avem un comportament iesit din comun? Cum putem sa cerem de la Dumnezeu, rabdare si smerenie, daca noi facem crize de nervi si ne impunem prin mandrie?

Cel mai bine e sa vedem cum stam cu nervii... si apoi sa incercam sa schimbam ceva intru fiinta noastra complexa si tainica. "Cunoaste-te pe tine insuti!", nu e o idee filozofica si atat. "Cunoaste-te pe tine insuti!", e o adevarata arta. Arta de a te cunoaste si de a te accepta asa cum esti tu.

Constiinta nu minte niciodata. Putem pune accent pe constiinta intru acest context "nervos". Vrem sa scapam de nervi? ... Pai sa luam pastile, nu? NU. Trebuie sa luam altceva. Sa luam atitudine ortodoxa fata de noi si sa facem ceva concret in acest sens. 

Dumnezeu nu ne vrea nervosi si incruntati. Dumnezeu ne vrea altfel. Cu inima buna, in pace, in lumina, in liniste sufleteasca, in iubire si in duhul rugaciunii. Daca ne rugam si tot urat ne comportam, sa ne intrebam mai des: cum stam cu nervii si de ce avem nervi???

"Bine" fara Hristos...

    Lumea materialista si postmodernista vrea bine, pace, dreptate, frumusete, civilizatie... fara Hristos. Ideea aceasta cu binele fara Hristos , o regasim in romanul Adolescentul de F. M. Dostoievski.

    Genialul scriitor rus a observat ca lumea de atunci (precum este si lumea de azi) in ateismul ei, ravnea sa fie bine pe planeta noastra, dar bine fara Hristos.

    Hristos Domnul - Fiul lui Dumnezeu, Izvorul Binelui si Adevarul-Persoana, nu exista intru acest context al lumii. Lumea doreste sa fie bine, armonie, liniste... in societate, dar nu pe calea credintei, ci strict uman, rational si modern. Aceste cai sunt "bune". Hristos Domnul nu e "bun" fiindca lumea nu are nevoie de un "mit rastignit", lumea are nevoie de logica, stiinta, bani, tehnologie, bombe nucleare, divertisment, internet, mass-media... etc. etc. etc.

    Nu spune nimeni ca mijloacele moderne de comunicare nu sunt utile sau de folos, dar nu e cazul sa facem idol din ele. Folosim noi aceste instrumente postmoderniste, nu ele sa ne foloseasca pe noi.

    Biserica nu e absurda. Hristos Domnul - Capul Bisericii, nu e contra stiintei omului si nu ne judeca daca descoperim ceva sau avansam in tehnica si alte domenii lumesti. Problema se pune doar atunci cand omul isi face din minte dumnezeu si nu vrea sa auda de Hristos, fiindca "nu vrea" si punct.

    Fiecare e liber sa faca si sa creada ce doreste, insa un om fara Hristos nu este un om fericit si implinit. 

     Nu exista "bine fara Hristos", exista Hristos, si unde este Hristos este si bine, pace, frumos, armonie, mantuire...

POVESTE DE IUBIRE

    Omul isi doreste fericire si iubire. Aceste sentimente, aceste stari de paradis... nu sunt doar "urari" la zile de sarbatoare. Nu sunt "ideologii", concepte filosofice, utopii, iluzii sau niste chestiuni abstracte. Poate sunt vise, dar sunt si impliniri. Realitate de suflet. Realitati de suflet, mai bine si corect spus.

   Se vorbeste despre povesti de iubire, si toti ne dorim sa avem cea mai frumoasa poveste de iubire. Nu cred ca e necesar sa fie cea mai frumoasa. Important ca este o poveste de iubire, si tot e ceva mai mult decat nimic.

    O poveste de iubire in epoca postmodernista, pare asa un soi de romantism naiv, inocent si virgin. Pentru unii mai rationali si pragmatici, o poveste de iubire azi - pare o prostie. Pentru mine, o poveste de iubire este un ideal. Este o poezie, dar nu o poezie scrisa, ci o poezie traita.

Fost-am manelist, se stie!

    Manele ele ele ele ele.../ cum sa traiesc fara ele ele ele ele...? ... Glumesc! Am fost manelist, nu-mi e rusine sa zic. Fiecare ins are o experienta in viata. Eu am avut tangente cu genul "manele".

   Azi, vine la mine un vecin sa-i bag pe un stick niste muzica, normal - manele. Ma gandesc cum era atunci cand eram menelist si obsedat de muzica. Ascult ceva manele vechi si zic: parca atunci eram mai fericit si mai dinamic. Dar ma trezesc si imi dau seama ce naiv sunt. Acele piese de atunci nu ma reprezinta. Nu ma regaseam in ele, dar am ascultat pentru ca erau la moda.

    Textele din manele sunt vrajeala 100% si amagire. Iubire surogat, lauda... si fara numar. Insa, nu sunt negativist sau absurd. Nu generalizez. Sunt si manele frumoase care imi plac si acum. PS: Nu e rau sa asculti manele, e rau sa ai o mentalitate manelista!

Lipsa de cultura

   Vorbim cu nerv (sau filozofam la greu) despre un fenomen ciudat: lipsa de cultura. Dar uitam ca suntem in contextul postmodern? In postomdernism predomina cultura banului, cultura internetului, cultura virtuala, cultura tehinca, cultura prostiei, cultura porno, subcultura, anticultura etc. Nu stam acum sa enumeram toate soiurile de cultura postmoderna. 

   La noi in Romania, fara sa cadem in ispita cioraniana de a nega aproape totul, stim prea bine ca predomina cultura agricola. Despre ce cultura vrem sa vorbim pana la urma? Cultura umana, cultura duhului sau cultura in general? Cioran afirma in "Schimbarea la fata a Romanei" ca suntem o cultura mica. 

   

    Nu suntem gen Franta, Germania, Rusia, Italia... Nu suntem, e adevarat, dar nici cultura mica nu suntem. Eu cred ca suntem o cultura extraordinara, dar necunoscuta. De ce? Pentru ca azi nu se mai promoveaza cultura. Azi se promoveaza altceva. Totusi, lipsa de cultura e buna. Asa vedem si noi la ce nivel suntem. Daca ne place asa e ok, daca nu sa schimbam sistemul (sistemul de valori) si sa punem accent pe cultura. "Un  popor fara cultura, e un popor foarte usor de manipulat!" (I. Kant).

Dialog de suflet intre Inima si Ratiune

Inima: Imi e dor, imi e dor de iubire... iubesc cu patima si dor...

Ratiunea: Aseara te-am prins cu iubirea... Cu iubirea-iluzie... Erai sa mori de inima rea... Iti faci singur sange rau! Ce naiv esti omule! Ce naiv, absurd, ridicol si fraier esti! Nu vezi ca nimic nu exista, totul e neant, vid si abis de suferinta... Crezi in iubire?

Inima: Da, cred in iubire si sufar din iubire.

Ratiunea: Gata, m-am lamurit! Esti idiot... iti place sa suferi! Asta e problema ta: iti place sa suferi! Tu nu vezi ca viata e o vale a plangerii... Tu traiesti in carti, in vise, in lumea ta ... Tu esti idealist si utopic!

Inima: Nu, nu... sunt realist. Cred in Dumnezeu si-n iubire. Scuze de acest pleonasm!

Ratiunea: In ce crezi? In Dumnezeu? Esti nebun...??? ... Care Dumnezeu? Unde este Dumnezeu? Ideea de Dumnezeu sau Ipoteza-Dumnezeu, vrei sa zici? Dumnezeu nu exista. Dumnezeu este o minciuna a Bisericii sa fure lumea de bani. Dumnezeu e mort pentru ca lumea e ancorata in suferinta si El doarme. Nu sunt argumente stiintifice in favoarea lui Dumnezeu. Nu poti explica logic pe Dumnezeu. Deci - priveste in jur, uite cata suferinta este: Dumnezeu nu exista.

Inima: Suferinta e o stare. Nu Dumnezeu ne-a adus in suferinta. Omul isi provoaca suferinta singur, cum ai zis si tu. Dar omul autonom isi face din minte dumnezeu si uita de Dumnezeul Cel Adevarat.

Ratiunea: E normal sa zici asa, esti inima, om-inima... ai sentimente, dar nu vezi in ce lume traim? Iti place sa privesti cu ochelarii de cal? Fara ratiune si logica nu exista nimic. E prea copilaresc sa credem in Dumnezeu, mai ales in acest context materialist si tehnic. Nu vezi la ce nivel a ajuns stiinta umana astazi? Nu vezi ce sus este informatica si internetul? Chiar asa nebuni sa fim sa credem in Ceva ce nu se poate explica logic?

Inima: Logica lui Dumnezeu este credinta. Nici iubirea nu se poate explica si exista. Nu poti  afirma ca nu exista iubire.

Ratiunea: Credinta e pentru prosti (inculti si batrani) si oameni slabi. Cei destepti si tari... nu au credinta. Nu au nevoie de credinta. Credinta este o iluzie, la fel ca iubirea.

Inima: Tu crezi in iubire?

Ratiunea: Cred, dar nu cred cu adevarat.

Inima: Atunci, iubirea este un paradox?

Ratiunea: Poate sa fie. Pe mine nu ma intereseaza iubirea. La ce folos atata iubire cand lumea sufera si moare de foame?

Inima: Iubirea e mantuire... hrana cereasca si cale catre vesnicie.

Ratiunea: Esti sedus de metafore si figuri de stil. Care vesnicie? Traim doar in prezent, nu mai este timp de vesnicie.

Inima: Bine, eu sunt sedus de metafore si tu esti robit de mandrie...

Ratiunea: Mandria e atuul oamenilor puternici. Fara mandrie... ratiunea este o inima franta.

Inima: Iar inima fara ratiune... este o metafora fara sens.

Ratiunea: Deci e bine sa cautam o armonie intre inima si ratiune.

Inima: Da.

Ratiunea: Eu incerc sa caut... dar nu sunt sigur daca am sa gasesc.

NU VREAU!

    Sunt indragostit (simt ca iubesc cu adevarat) , dar nu vreau sa fiu considerat prost. Nu vreau sa devin absurd. Accept si respect felul de a fi al prietenei mele, dar nu pot sa mint: sunt ranit direct in inima si in suflet de acest ... NU VREAU!

    Fiecare dintre noi am fost refuzati in viata, mai ales in viata sentimentala, insa ma gandesc cum sa convertim acest nu vreau!, nu am chef! ... in "da" sau in "da, cu mare drag".

     Ma gandesc la omul credincios si la rugaciunile sale. Daca si Bunul Dumnezeu la o ruga: Doamne, te rog, da-mi pace si sanatate! , ar spune pur si simplu: NU VREAU! , cum s-ar simti bietul credincios?

    Femeia, fata, prietena, iubita, doamnele si domnisoarele... spun mai usor nu vreau! , si barbatul trebuie sa se supuna si sa-i faca pe plac. De ce? Pentru ca asa e firesc si frumos, sa mai lasi de la tine. Sa ai rabdare si sa intelegi ca prietena ta nu spune nu vreau! , din rautate. Ea spune nu vreau!, din iubire. Un fel de te iubesc... dar nu vreau sa mergem azi la padure!

    Tu incerci sa o lamuresti si sa o indupleci, dar e foarte greu. Cand te izbesti de acest agasant nu vreau!, te doare sufletul si mai bine o lasi pe ea sa-si dea singurica seama ca e gresit sa iti spuna mai mereu nu vreau! ... nu vreau pentru ca nu vreau! ...

    Tu: Scumpa mea, hai sa mergem in parc! Vrei?

     Ea: Nu vreau!

     Tu: Bine, ok... dar de ce?

     Ea: Nu vreau si punct...

     Tu: Am inteles, gata... "nu vrei"... e ca tine... daca tu vrei asa...

      Ea: :) Zambeste!

    Deci - femeia conduce in iubire, dar nu prin nu vreau! , ci prin farmecul ei divin, frumueste si dor. Dorul de ea trece peste orice... si depaseste totul. Acest obstacol, acest nu vreau! (rostit cu nerv uneori), va fi sa fie istorie in timp. Timpul le vindeca pe toate. Repet, iubesc si las timpul sa decida. Iubesc, dar nu iubesc in zadar... iubesc cu rost si cu sufletul curat. Iubesc pentru ca ador sa iubesc, dar nu vreau sa ma joc. Vreau doar sa iubesc cu adevarat si sa fiu iubit. Oare ea ce vrea?

Prezidentiale 2014 - politikie si umor

    Tovarasii politicieni si simpaticii prezidentiabili din toamna aceasta (care se pliaza perfect in contextul caricaturi si specimene) au o filozofie de rasul curcilor.

    Elena Undrea se crede cea mai buna (adevarat ca este un candidat sexy pentru sustinatorii PMP) , dar unde este alternativa PMP in acest sens? De la un partid "curat", "virgin" si plin de intelectuali... PMP a ajuns un partidulet care pune accent pe imagine. Imaginea Elenei Udrea, fosta activista PDL, o candidata blonda si sexy... ce o sa aduca 1 miliard de voturi (asta doar daca ne mutam in China) ... nu?

     Ne place sa ne mintim singuri... si mai ales ca in politikie, demagogia este la ea acasa, asa si acum cu Elena Udrea. E clar ca nu face nicio branza, dar candideaza fix de ceea ce numim aflarea-n treaba.

    Nu stiu cand vreodata o sa dispara coruptia, ipocrizia si manipularea, din politikia romaneasca contemporana. E destul de greu sa lasi obicieiurile vechi. Asa ca se afirma sus si tare ca exista un soi de neocomunism si neoliberalism, dar nimeni nu ia atitudini si nu schimba fata politicului din Romania. De ce? Pentru ca nu au chef de ceva nou cu adevarat. Ramanem pe "stilul vechi" ca e mai comod. Plus ca se pune accent pe iluzii pierdute si astfel jocul puterii si jocul politicii, e un joc pervers, murdar si penibil.

    Pana acum ceva timp, la PNL era vorba ca e Crin Antonescu - presedinte. Dat fiind faptul ca la Europarlamentare a fost un rezultat prost, s-a facut rocada cu Klaus Iohanis, un candidat puternic, dar fara sanse prea mari fiindca lumea de rand habar nu are cine este acest "neamt" - primar al Sibiului.

     Majoritatea celor cu drept de vot (asta vedem si in sondaje daca e sa punem botul la asa ceva... multe sondajde fiind comandate de ei pentru ei) spun ca Ponta ajunge presedinte.

     Altii candideaza fix de pomana, gen: Calin Popescu Tariceanu, Monica Macovei, Dan Diaconescu... si alte personaje de acest fel.

     In concluzie, aceste prezidentiale 2014 sunt imbracate in politikie si umor. Doar ca acest umor nu ne tine nici de cald si nici de foame. De 24-25 de ani tot radem si facem bascalie (prin diverse trupe de umor gen Divertis) , insa politikia aceasta e de plans.

     Un presedinte adevarat se impune prin demnitate si personalitate, nu prin masina de propaganda electorala, nu prin partid si manipulare (in mare parte prin mass-media si pe internet). Un presedinte adevarat este om, nu individ sau politician corupt. Avem acest tip si model de presedinte?

Jurnal - Facultate/ Galati/ Filosofie, Constiinta...

    In primul an de facultate la Galati, am stat mai mult singur. Nu aveam ce sa fac (nu aveam nici tv si nici internet), pana am ajuns la tipografie sa muncesc si sa petrec timpul cu rost. Cum imi petreceam pana atunci timpul liber? Mancam, citeam si scriam... si mai ieseam prin oras uneori sau mai mergeam pe la ASCOR, cu dra. secretara Lidia.

   Intr-o zi cu soare si cu doua dimineti, se gandeste danut la o idee de carte. Citeam multa filosofie la Galati. Ce lipseste in filosofie, ma intreb eu retoric. Aaa, gata, am gasit: constiinta. Filosofia nu are constiinta. Incep sa scriu despre acest lucru. Sper ca v-ati prins cat de penibil suna aceasta idee a mea! De ce penibil cand e vorba de constiinta? Penibil sunt eu, nu constiinta.

   Ma uit pe o carte si vad pe verso alte lucrari de filosofie. Parca era o carte de C. Noica. Ce credeti dvs. ca vad? Normal, o carte despre constiinta filosofica, de Lucian Blaga. Deci mi-am luat teapa. Lucian Blaga s-a gandit inaintea mea sa scrie despre aceasta lacuna a filosofiei. Asa ca eu nu stiu ce pot sa mai scriu, ca tot ce e bun s-a scris deja... nu-i asa?

    

Circumstante atenuante

   Sa luam un caz de viol, crima, furt, coruptie, mita... , si sa analizam in context aceasta problema. Daca se savarseste o fapta reprobabila, se vorbeste pentru inceput de prezumtia de nevinovatie si se pune accent (foarte mult) pe drepturile omului.

   

   In alta ordine de idei, o persoana care savarseste o fapta abdominabila nu-si recunoaste niciodata vina, ci face uz de asa-zisele circumstante atenuante.

   Nu sunt eu de vina ca am facut nu stiu ce (ar zice un infractor), ci societatea. De ce spunem ca alti factori imping individul uman sa faca un rau anume? Probabil ne e teama sa recunoastem ca "omul e un despot din fire" (Dostoievski), si ca sa nu mai fie omul stapanit de faradelegi e bine sa fie ancorat in spiritualitate, literatura, cultura, arta, muzica, traditie, munca si tot ce face omul frumos si sanatos.

    Dupa ce dam vina pe societate (in caz de ceva rau si urat), cautam sa ne scoatem prin altele: bautura (n-am vrut... eram beat...), nervii, intamplarea, anturajul, etc.

   Astazi avem un alt fenomen care amplifica aceste circumstante atenuante: uciderea din culpa. Pana la urma, omul voind sa scape de temnita constiintei, ajunge sa dea vina pe femeie, pe diavol si nu in sfarsit, pe Dumnezeu.

    Omul nu poate sa-si asume savarsirea unei fapte ilegale si inumane, fiindca nu vrea sa accepte etichete gen: criminal, pedofil, violator, profanator, hot, puscarias...

   Adevarul ca si semenii din jur nu sunt normali in acest sens si pun mereu gaz pe foc sau sare pe rana. Poate exista un accident din greseala, insa omul contemporan nu iarta, dar bunul Dumnezeu iarta orice, numai sa fie pocainta cu adevarat si renuntarea la a cauta diverse circumsante atenuante.

Mass Media Insider - o carte de un milion de euro

Tudor Calin Zarojanu - Mass Media Insider (editura Polirom, Iasi, 2012)

    De ceva timp, intalnesc (descopar) prin Trinitas TV (constiinta sfanta si demna din spatiul mass-media de azi) anumite personalitati ... in mare parte scriitori. Asa am dat de Radu Paraschivescu, Sorin Lavric, Tudor Calin Zarojanu s.a. , si eu cum sunt pasionat de carti, normal ca am comandat cateva carti din opera lor... sa cunosc omul altfel.

     Astfel am procedat si cu distinsul domn T. C. Z. , autorul cartii prezentate aici. Am comandat doua carti: Mass Media Insider si Sfarsitul lumii (editura Polirom).

    Am indraznit si am vorbit cu domnia sa, pe facebook. Recunosc ca m-a frapat ca mi-a raspuns cu naturalete si prietenie.

    Despre cartea Mass Media Insider, citita de curand, nu am a spune multe, ci doar ca imi e draga tare si ca sunt intru totul de acord ca cineva din breasla jurnalistilor sa spuna lucrurilor pe nume si sa spuna pe sleau ce se petrece in "spatele" industriei mass-media.

     Aceasta carte a dl. Tudor Calin Zarojanu, e de o sinceritate virgina. Autorul are un fel de a spune cum e viata de jurnalist (ziarist, gazetar, scriitor...), are si umor si e clar ca spune adevarul. 

Am zic o carte de un milion de euro, adica, o carte de nota zece. Nu sunt multi cei care recunosc adevarul despre contextul vietii lor si mai ales despre contextul lansarii lor. Nu e chiar asa simplu sa te lansezi si sa ajungi vocal in Romania. Ma refer la cei ce vor sa faca ceva serios si frumos. Pe scandal si bascalie te afirmi foarte usor. Nu e cazul in acest context. Dl. Tudor Calin Zarojanu nu e personaj mondel, e un om eveniment... un om deosebit si un scriitor bun.

   Pentru cei pasionati si interesati de "fata nevazuta" a mass-mediei, va recomand cu drag: Mass Media Insider - Tudor Calin Zarojan. O carte de un milion de euro, care costa doar 25 de lei. :) Va salut! Lectura placuta!