Iertarea e lcuru cel mai de pret. Comoara ascunsa-n frunzisul inimii. Iertarea e "arma" unui om nobil si cu frica de Dumnezeu. A ierta inseamna a te vindeca de ego-ul ce urla in noi de ura si trufie. Iertam ca sa dam dovada de omenie, de iubire... Iertam pentru ca iubim. Dumnezeu ne iarta. Noi de ce nu iertam?
Se zice ca toamna adulmeca fiinta umana si o umple de parfum de melancolie si umbra de tristete. Omul duhovnicesc, omul credincios se raporteaza la Iisus Hristos Domul. Nu are voie sa fie trist. Hristos nu S-a Intrupat ca sa fim tristi ci ca sa aduca pace si bucurie. Sa nu fim tristi! Toamna e un anotimp nu o stare de fapt. Credinta nu tine de anotimpuri. Vara cred mai fierbinte ca e soarele mai geneors. Iarna nu cred deloc ca e foarte frig si imi igheata sufletul... Nu, nu exista astfel de pretexte in viata omului ancorat intru credinta, nadejde si dragoste. Omul cu adevarat credincios are Model Absolut pe Mantuitorul Iisus Hristos si cauta sa faca ceea ce ne-a propovaduit El, nu se ghideaza dupa filozofia lumii. Lumea e trista caci ii lipseste Bucuria. Bucuria de a crede si Bucuria de a Invia. Nu traim pentru a fi sau pentru a avea , noi traim pentru a invia. Impreuna cu Hristos avem nadejde de mantuire. Scopul vietii este mantuirea sufletului.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul si Cuvantul Lui Dumnezeu, sunt topit de invidie, sunt gelos si sunt trist si dezamagit. Iti marturisesc sincer ca am gresit, ajuta-mi Doamne sa fiu smerit! Ajuta-mi sa uit de tristete si de durerea de a fi om!
sâmbătă, 28 septembrie 2013
Smerenia te face scriitor
Dezamagit de "eul" prea plin de sine... privesc cum smerenia de face ceva. Da, imi doresc sa fiu "mare" mic fiind. Da, e clar... dupa cate vad la prietenii mei scriitori, da, nu incape indoiala smerenia te face scriitor. Normal fara talent, fara har, fara vocatie nu esti scriitor dar cand toate aceste daruri sunt incununate de smerenie, omul e minunat, omul care scrie. Smerenia nu te face doar scriitor , smerenia te face om.
Un copil intrebat de cineva ce vrei sa te faci cand vei fi mare? , raspunde OM.
A fi om e lucru mare. Eu vreau sa ma fac ganditor, scriitor nu am nicio sansa. Am incercat, nu-mi iese.
Eu vreau sa ma fac ceva
si nu zic la nimenea
ii zic mamei la ureche
ca mi-e prietena mai veche
Da, Doamne ajuta sa ma fac ganditor. Nu stiu daca ceva gen Petre Tutea dar macar o aroma din Petre Tutea, Mircea Vulcanescu, Nae Ionescu... Imi place sa fiu interbelic. Traiesc in sec. XXI dar caut sa gandesc "interbelic". Perioada interbelica a dat valori ortodoxe si laice de mare tinuta duhovniceasca, filosofica, culturala si morala. Spiritualitatea nu era blamata. Chair si Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade, Lucian Blaga... au avut idee de spirit si religie. Nu au "negat", nu au aruncat cu noroi in cer... ci pur si simplu au facut filosofie... fiecare in stil personal, inspirati ba de Friederic Nietzche, Bergson, Gothe si alti mari corifei ai filosofiei si literaturii universale. Si pe "luceafarul" Mihai Eminescu l-a inspirat Arthur Schopenhauer si Kant. Nimic fara filosfie in gandirea autorilor canonici de la noi din tara.
Si totusi asa mari si falnici, autorii romani nu s-au crezut "buricul pamantului" ... au fost de o modestie si o discretie rar intalnita. Deci, repet smerenia te face scriitor. Fara smerenie nici nu "carpim cerul cu stele" ci umplem cerul de ciori si de praf. Fara smerenie nu avem nici gandire ortodoxa nici constiinta ortodoxa, ci avem doar impresia ca suntem... dar ce suntem nu conteaza. Smerenia a dat nastere la eminescianul vers si gand : nu credeam sa-nvat a muri vreodata... sau eu imi apar saracia si nevoile si neamul...
Smerenia nu se discuta. Smerenia este si e de ajuns. Vrei sa fii om? Fii smerit! Vrei sa fii scriitor? Fii smerit. Vrei sa fii smerit? Smereste-te!
Un copil intrebat de cineva ce vrei sa te faci cand vei fi mare? , raspunde OM.
A fi om e lucru mare. Eu vreau sa ma fac ganditor, scriitor nu am nicio sansa. Am incercat, nu-mi iese.
Eu vreau sa ma fac ceva
si nu zic la nimenea
ii zic mamei la ureche
ca mi-e prietena mai veche
Da, Doamne ajuta sa ma fac ganditor. Nu stiu daca ceva gen Petre Tutea dar macar o aroma din Petre Tutea, Mircea Vulcanescu, Nae Ionescu... Imi place sa fiu interbelic. Traiesc in sec. XXI dar caut sa gandesc "interbelic". Perioada interbelica a dat valori ortodoxe si laice de mare tinuta duhovniceasca, filosofica, culturala si morala. Spiritualitatea nu era blamata. Chair si Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade, Lucian Blaga... au avut idee de spirit si religie. Nu au "negat", nu au aruncat cu noroi in cer... ci pur si simplu au facut filosofie... fiecare in stil personal, inspirati ba de Friederic Nietzche, Bergson, Gothe si alti mari corifei ai filosofiei si literaturii universale. Si pe "luceafarul" Mihai Eminescu l-a inspirat Arthur Schopenhauer si Kant. Nimic fara filosfie in gandirea autorilor canonici de la noi din tara.
Si totusi asa mari si falnici, autorii romani nu s-au crezut "buricul pamantului" ... au fost de o modestie si o discretie rar intalnita. Deci, repet smerenia te face scriitor. Fara smerenie nici nu "carpim cerul cu stele" ci umplem cerul de ciori si de praf. Fara smerenie nu avem nici gandire ortodoxa nici constiinta ortodoxa, ci avem doar impresia ca suntem... dar ce suntem nu conteaza. Smerenia a dat nastere la eminescianul vers si gand : nu credeam sa-nvat a muri vreodata... sau eu imi apar saracia si nevoile si neamul...
Smerenia nu se discuta. Smerenia este si e de ajuns. Vrei sa fii om? Fii smerit! Vrei sa fii scriitor? Fii smerit. Vrei sa fii smerit? Smereste-te!
vineri, 27 septembrie 2013
De ce scriu?
Sunt rupt de realitate si scriu ca sa-mi fie cald in propria-mi realitate filosofica. In realitatea reala e frig. Intru acest context "glaciar" iti este cald de frig si frig de cald... asa de stupida e realitatea asta postmodernista. Nu poti fi realist si nici idealist. Trebuie sa fii toate in una. Una e dragostea. Unde dragoste nu e nimic nu e...
Gasesc in cartea lui Nichita Stanescu (cartea Respirari, carte de idei... eseuri ... ceva de tip proza) pretentia ca o scriere, o opera literara sa aiba context, un gand simplu la prima vedere: sa contina introducere, cuprins si incheiere. Pe cat pare de simplu pe atat e de complex fenomenul artei scrisului, adica literatura. Literatura nu e matematica, fizica sau chimie... chiar daca cineva care stie sa vorbeasca inseamna ca stie matematica, spune tot Nichita Stanescu. Literatura nu e nici biologie, geografie, fiziologie, istorie, psihologie sau sociologie. Literatura este o arta reflexiva. (I.L. Caragiale) iar literatura aforistica este sarea gandirii (Lucian Blaga).
Pentru multi literatura este o "joaca", o expresie a nebuniei... a celor ce citesc foarte mult. Pentru altii literatura este un "negot" ... etc. Pentru mine, literatura este mama si moartea tatalui meu. Scriu de dor de tata. Dorul de tata ma anima sa scriu si sa citesc pana cand reusesc sa-mi indeplinesc visul de a scrie o carte eveniment. Nu stiu daca am puterea si "geniul" sa scriu vreo capodopera, insa incerc sa scriu pentru Dumnezeu, prieteni si pentru poporul roman. Semenii mei vad "jertfa" mea, ii las pe dansii sa judece daca merita sa scriu sau sa mai invat a scrie.
Scriu fiindca nu pot sa traiesc fara scris si fara sa citesc. Lectura a devenit un dat ontologic. Ceva ancorat profund intru fiinta. Ceva ce nu-mi da voie sa merg la razboi cu o sabie de lemn.
Pentru Nichita Stanescu nu exista poeti ci numai poezie... Nu exista scriitori ci scrisori si carti. Actul de a scrie poate fi confundat cu pasiunea de a scrie o scrisoare de dragoste. Prima mea scriere a fost o poezie... smerite versuri virgine dedicate mamei. Mama m-a nascut intru lumea cartilor si in universul scrisului, dar m-am descoperit singur mai tarziu. La inceput a fost muzica... Preafrumoasa si dulcea muzica. Inevitabil am iubit si sportul... Locuiesc la doi pasi de terenul de sport si nu puteam sa las fotbalul (fiind intre timp si dinamovist) sa treaca pe langa mine. Pur si simplu s-a legat de mine ... si asa mi-am dat seama ca am putin talent. Talent si la muzica, si la fotbal ... dar acum si la scris.
A gandi - gandire, a scrie - scriere, a vorbi - vorbire, a iubi - iubire, a citi - citire...
De ce scriu? Din acelasi motiv care l-a avut si marele Constantin Noica... pur si simplu cred in ceea ce spun. Cred ca am sens si idei. Ideea mea principala e dragostea. Dorul, cerul si dragostea... dar mai presus de toate dragostea.
Pun accent pe gandire... Cuget deci exist (Rene Descartes) . Deci scriu fiindca doresc sa nasc idei de stejar. Barbatul nu poate da nastere la puiul de om, asa ca da nastere la idei, la filosofie, teologie... Femeia e privilegiata in acest sublim context. Femeia e floare de colt , e imparateasa daruitoare... Femeia e tot ce e mai frumos pentru un barbat adevarat. Iar scrisul nu este la feminin sau la masculin... scrisul este universal precum dorul, jalea si cuviinta.
In final, scriu sa nu raman mut de tacere. Scriu sa nu ma pierd in neant. Scriu sa zbor prin ganduri in inima omului. Scriu sa fie scris. Si totusi scriu precum scriu si am scris dar nu sunt scriitor ci doar o pata de sange care vorbeste...
Gasesc in cartea lui Nichita Stanescu (cartea Respirari, carte de idei... eseuri ... ceva de tip proza) pretentia ca o scriere, o opera literara sa aiba context, un gand simplu la prima vedere: sa contina introducere, cuprins si incheiere. Pe cat pare de simplu pe atat e de complex fenomenul artei scrisului, adica literatura. Literatura nu e matematica, fizica sau chimie... chiar daca cineva care stie sa vorbeasca inseamna ca stie matematica, spune tot Nichita Stanescu. Literatura nu e nici biologie, geografie, fiziologie, istorie, psihologie sau sociologie. Literatura este o arta reflexiva. (I.L. Caragiale) iar literatura aforistica este sarea gandirii (Lucian Blaga).
Pentru multi literatura este o "joaca", o expresie a nebuniei... a celor ce citesc foarte mult. Pentru altii literatura este un "negot" ... etc. Pentru mine, literatura este mama si moartea tatalui meu. Scriu de dor de tata. Dorul de tata ma anima sa scriu si sa citesc pana cand reusesc sa-mi indeplinesc visul de a scrie o carte eveniment. Nu stiu daca am puterea si "geniul" sa scriu vreo capodopera, insa incerc sa scriu pentru Dumnezeu, prieteni si pentru poporul roman. Semenii mei vad "jertfa" mea, ii las pe dansii sa judece daca merita sa scriu sau sa mai invat a scrie.
Scriu fiindca nu pot sa traiesc fara scris si fara sa citesc. Lectura a devenit un dat ontologic. Ceva ancorat profund intru fiinta. Ceva ce nu-mi da voie sa merg la razboi cu o sabie de lemn.
Pentru Nichita Stanescu nu exista poeti ci numai poezie... Nu exista scriitori ci scrisori si carti. Actul de a scrie poate fi confundat cu pasiunea de a scrie o scrisoare de dragoste. Prima mea scriere a fost o poezie... smerite versuri virgine dedicate mamei. Mama m-a nascut intru lumea cartilor si in universul scrisului, dar m-am descoperit singur mai tarziu. La inceput a fost muzica... Preafrumoasa si dulcea muzica. Inevitabil am iubit si sportul... Locuiesc la doi pasi de terenul de sport si nu puteam sa las fotbalul (fiind intre timp si dinamovist) sa treaca pe langa mine. Pur si simplu s-a legat de mine ... si asa mi-am dat seama ca am putin talent. Talent si la muzica, si la fotbal ... dar acum si la scris.
A gandi - gandire, a scrie - scriere, a vorbi - vorbire, a iubi - iubire, a citi - citire...
De ce scriu? Din acelasi motiv care l-a avut si marele Constantin Noica... pur si simplu cred in ceea ce spun. Cred ca am sens si idei. Ideea mea principala e dragostea. Dorul, cerul si dragostea... dar mai presus de toate dragostea.
Pun accent pe gandire... Cuget deci exist (Rene Descartes) . Deci scriu fiindca doresc sa nasc idei de stejar. Barbatul nu poate da nastere la puiul de om, asa ca da nastere la idei, la filosofie, teologie... Femeia e privilegiata in acest sublim context. Femeia e floare de colt , e imparateasa daruitoare... Femeia e tot ce e mai frumos pentru un barbat adevarat. Iar scrisul nu este la feminin sau la masculin... scrisul este universal precum dorul, jalea si cuviinta.
In final, scriu sa nu raman mut de tacere. Scriu sa nu ma pierd in neant. Scriu sa zbor prin ganduri in inima omului. Scriu sa fie scris. Si totusi scriu precum scriu si am scris dar nu sunt scriitor ci doar o pata de sange care vorbeste...
Scriem
I
Scriem cuvinte, dar nu scriem Cuvantul potrivit. Scriem despre iubire dar uitam ca iubirea nu este o "scriere" ci o traire intensa. A iubi inseamna a ierta... A scrie nu inseamna a transcrie. Scrisul este o arta. Arta este un mestesug al sufletului. Orice scriere izvorata din suflet tinde sa fie o capodopera divino-umana. Sufletul scrie frumos nu mintea. A scrie din suflet inseamna a scrie frumos. Frumusetea nu este degeaba. Frumusetea este o enigma...
II
Inima. Si inima este o pana de roua, o pana de aur poleit cu freamat de cer, o pasare maiastra... ce scrie: elibereaza-ma de dor... Dorul de dor e cel mai autentic dor dintre cate doruri a avut lumea. Scriem de dragoste si de dor. Scriem cuvinte aidoma stelelor ce stralucesc ca niste licurici simpatici. Scriem sa scapam de teama de a fi... Scriem despre lumina caci ne e frica de intuneric. Scriem despre viata caci ne e frica de moarte. Suntem muritori. Nu vream sa recunostem ceea ce suntem. Scriem poezie... Poezia reprezinta taina fiintei si constiinta tainei omului sensibil si insesibil la sentimente reci. Intimitatea tainei, intimitatea fiintei... scrie ca si cum totul ar fi scriere. Scrie despre om sub semnul intrebarii. Omul este o intrebare fara raspuns... Omul este un curcubeu de vise. Omul este ceva inefabil, gingas si plapand... iar acel ceva este omul.
III
Stropi de aer plutesc prin universul credintei. Credem... Credem si scriem in ceea ce credem. Fara credinta scriem metafore pe apa. Metafore inundate de mal si alge. Fara credinta scriem precum am scrie pe o apa unde si pestii se ineaca. Un fel de Marea Moarta, dar nu moarta din cauza saraturii din apa ci moarta de scrieri moarte. De ce e moarta Marea Moarta sau Marea de sare? E simplu, e moarta ca nu are viata. Asa e si scrisul convertit absurd in mazgaleala, in spoiala... Totusi exista estetica uratului. Sa fie o barca de salvare estetica florilor de mucegai?
IV
Scriem ca sa nu ramanem ancorati in tacere. Scriem ca sa nu uitam ca exista scriere. Ne scriem numele. Ne scriem gandurile... dar de ce nu ne scriem timpul, inima, dorul, contiinta...? Timpul nu se scrie timpul se trece. Inima nu se scrie, inima bate... inima se traieste... inima iubeste... Nu se poate spune "te iubesc din stomac, creier sau ficat" ... "te iubesc din inima" da, "te iubesc din suflet" da merge... Dorul nu se scrie se simte, se traieste... Constiinta nu se scrie, constiinta se graieste... Si tot asa.
V
Iubim natura dar nu traim natural. Iubim cerul dar nu traim ceresc... Iubim dar nu iubim cu iubire. Scriem despre sublim, mister, har, neant, beatitudine... dar nu scriem despre esenta cuvintelor ci despre coaja lor tare ca piatra de rau. Scriem despre munte dar iubim marea. Ce paradox! Scriem despre Dumnezeu dar consideram "mit" pe Mantuitorul Iisus Hristos. Scriem cuvinte... dar nu credem in Cuvantul Vietii.
VI
Ne prefacem ca a scrie e o joaca. Scriu ca sa nu plang... Scriu din ciuda ca nu pot sa zbor, dar nu scriu cuvinte ci imagini. Cum scria Nichita Stanescu , vad o pasare ce se oua in timp ce zbura... Cum e posibila asemenea scriere? Un boboc de floare uscata ar privii drept "nebun" poetul si ar zice: clar e ceva abstract aici sau aberatii... pur si simplu aberatii... Asa sa fie? Scriem cuvinte prin necuvinte. Scriem sa salvam lumea de la ratacire si precadere in abisul desartaciunilor. Scriem sa fugim de efemer. Scriem sa schimbam omul si omul nu se schimba deloc. Omul nu se schimba de om, omul se schimba de Dumnezeu. Omul scrie si Dumnezeu da tonul la cantec. Cantarea e dulce, vocea constiintei e suava... si asa omul se lasa sedus de revelatie.
VII
Inspiratia transcede gandul intro idee, si ideea intro scriere si scrierea intro carte si cartea intro marturisire... Eu scriu tandru si timid, dar nu eu scriu ci Tu Doamne. Tu Inspiratie de Sus. Tu scrii prin omul ce scrie armonios. Eu stiu cine sunt, sunt doar o pata de sange care vorbeste... si stiu ca nu stiu nimic... si mai stiu ca nu am voie sa imit filozofia luciferica. Incerc sa scriu precum ingerii psalmodiaza in Cer dar fiecare scriem dupa stil si tipul de incercari poetice sau nepoetice. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii... dar scriu precum nu as scrie eu ci noi. Eu scriu despre cum scriem noi si noi scriem sub imboldul unui crez personal.
VIII
Nu exista eu scriu ci scriem... noi scriem. Noi scriem despre eu. Scriem despre eu sa nu ne stingem in anotimpuri anonime. Ne este rau de nefiinta. Ne este rau de atata bine nescris. Ne este rau de este...
IX
Scriem fiindca este bine. Scriem ca sa nu mai fim singuri. Singuratatea ne provoaca la tipat si urlet de durere. As vrea sa pipai si sa urlu este... As vrea sa miros ceea ce scriem precum mirosim floarea de cires. As vrea ca toti sa scriem... si sa scriem adevarat, insa nu putem scrie cu toti deodata caci n-ar mai fii cititori. Atunci e firesc sa scriem pe rand. E firesc sa scriem. Firea si conditia umana nu este suferinta, boala si moartea. Firescul conditiei umane este cerul din noi, cerul launtric. A scrie in cer fiind, cerul inimii, inseamna a scrie cu cerul pe buze.
X
Cuvintele tes hainute pentru suflete naive. Spiritul virgin scrie ca taina sa se imbrace in roua diminetii de toamna. Daca scriem nefiresc dizvirginam taina si arta de a scrie. Daca scriem nescriind nimic ne inscriem la verbul lumii ce nu-si are rost. "Rostul" pseudouman ce nu-si are rost. Literatura are rost. Credinta are rost. Omul are rost. Viata are rost... Totul are rost daca scriem sa convertim pe om la Dumnezeu, nu pe Dumnezeu la om. Dumnezeu nu este o scriere biblica si atat. Dumnezeu Este. Dumnezeu nu scrie, nu e "scriitor" ci Creator si Autor al Tainei, al Cerului, al Omului... Dumnezeu da darul de a scrie. Talantul va fi fost sadit in noi, nu avem decat sa rodim... dar sa rodim la timp. Timpul are timp. Timpul are rabdare. Deci, ce mai asteptam, sa scriem!
Scriem cuvinte, dar nu scriem Cuvantul potrivit. Scriem despre iubire dar uitam ca iubirea nu este o "scriere" ci o traire intensa. A iubi inseamna a ierta... A scrie nu inseamna a transcrie. Scrisul este o arta. Arta este un mestesug al sufletului. Orice scriere izvorata din suflet tinde sa fie o capodopera divino-umana. Sufletul scrie frumos nu mintea. A scrie din suflet inseamna a scrie frumos. Frumusetea nu este degeaba. Frumusetea este o enigma...
II
Inima. Si inima este o pana de roua, o pana de aur poleit cu freamat de cer, o pasare maiastra... ce scrie: elibereaza-ma de dor... Dorul de dor e cel mai autentic dor dintre cate doruri a avut lumea. Scriem de dragoste si de dor. Scriem cuvinte aidoma stelelor ce stralucesc ca niste licurici simpatici. Scriem sa scapam de teama de a fi... Scriem despre lumina caci ne e frica de intuneric. Scriem despre viata caci ne e frica de moarte. Suntem muritori. Nu vream sa recunostem ceea ce suntem. Scriem poezie... Poezia reprezinta taina fiintei si constiinta tainei omului sensibil si insesibil la sentimente reci. Intimitatea tainei, intimitatea fiintei... scrie ca si cum totul ar fi scriere. Scrie despre om sub semnul intrebarii. Omul este o intrebare fara raspuns... Omul este un curcubeu de vise. Omul este ceva inefabil, gingas si plapand... iar acel ceva este omul.
III
Stropi de aer plutesc prin universul credintei. Credem... Credem si scriem in ceea ce credem. Fara credinta scriem metafore pe apa. Metafore inundate de mal si alge. Fara credinta scriem precum am scrie pe o apa unde si pestii se ineaca. Un fel de Marea Moarta, dar nu moarta din cauza saraturii din apa ci moarta de scrieri moarte. De ce e moarta Marea Moarta sau Marea de sare? E simplu, e moarta ca nu are viata. Asa e si scrisul convertit absurd in mazgaleala, in spoiala... Totusi exista estetica uratului. Sa fie o barca de salvare estetica florilor de mucegai?
IV
Scriem ca sa nu ramanem ancorati in tacere. Scriem ca sa nu uitam ca exista scriere. Ne scriem numele. Ne scriem gandurile... dar de ce nu ne scriem timpul, inima, dorul, contiinta...? Timpul nu se scrie timpul se trece. Inima nu se scrie, inima bate... inima se traieste... inima iubeste... Nu se poate spune "te iubesc din stomac, creier sau ficat" ... "te iubesc din inima" da, "te iubesc din suflet" da merge... Dorul nu se scrie se simte, se traieste... Constiinta nu se scrie, constiinta se graieste... Si tot asa.
V
Iubim natura dar nu traim natural. Iubim cerul dar nu traim ceresc... Iubim dar nu iubim cu iubire. Scriem despre sublim, mister, har, neant, beatitudine... dar nu scriem despre esenta cuvintelor ci despre coaja lor tare ca piatra de rau. Scriem despre munte dar iubim marea. Ce paradox! Scriem despre Dumnezeu dar consideram "mit" pe Mantuitorul Iisus Hristos. Scriem cuvinte... dar nu credem in Cuvantul Vietii.
VI
Ne prefacem ca a scrie e o joaca. Scriu ca sa nu plang... Scriu din ciuda ca nu pot sa zbor, dar nu scriu cuvinte ci imagini. Cum scria Nichita Stanescu , vad o pasare ce se oua in timp ce zbura... Cum e posibila asemenea scriere? Un boboc de floare uscata ar privii drept "nebun" poetul si ar zice: clar e ceva abstract aici sau aberatii... pur si simplu aberatii... Asa sa fie? Scriem cuvinte prin necuvinte. Scriem sa salvam lumea de la ratacire si precadere in abisul desartaciunilor. Scriem sa fugim de efemer. Scriem sa schimbam omul si omul nu se schimba deloc. Omul nu se schimba de om, omul se schimba de Dumnezeu. Omul scrie si Dumnezeu da tonul la cantec. Cantarea e dulce, vocea constiintei e suava... si asa omul se lasa sedus de revelatie.
VII
Inspiratia transcede gandul intro idee, si ideea intro scriere si scrierea intro carte si cartea intro marturisire... Eu scriu tandru si timid, dar nu eu scriu ci Tu Doamne. Tu Inspiratie de Sus. Tu scrii prin omul ce scrie armonios. Eu stiu cine sunt, sunt doar o pata de sange care vorbeste... si stiu ca nu stiu nimic... si mai stiu ca nu am voie sa imit filozofia luciferica. Incerc sa scriu precum ingerii psalmodiaza in Cer dar fiecare scriem dupa stil si tipul de incercari poetice sau nepoetice. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii... dar scriu precum nu as scrie eu ci noi. Eu scriu despre cum scriem noi si noi scriem sub imboldul unui crez personal.
VIII
Nu exista eu scriu ci scriem... noi scriem. Noi scriem despre eu. Scriem despre eu sa nu ne stingem in anotimpuri anonime. Ne este rau de nefiinta. Ne este rau de atata bine nescris. Ne este rau de este...
IX
Scriem fiindca este bine. Scriem ca sa nu mai fim singuri. Singuratatea ne provoaca la tipat si urlet de durere. As vrea sa pipai si sa urlu este... As vrea sa miros ceea ce scriem precum mirosim floarea de cires. As vrea ca toti sa scriem... si sa scriem adevarat, insa nu putem scrie cu toti deodata caci n-ar mai fii cititori. Atunci e firesc sa scriem pe rand. E firesc sa scriem. Firea si conditia umana nu este suferinta, boala si moartea. Firescul conditiei umane este cerul din noi, cerul launtric. A scrie in cer fiind, cerul inimii, inseamna a scrie cu cerul pe buze.
X
Cuvintele tes hainute pentru suflete naive. Spiritul virgin scrie ca taina sa se imbrace in roua diminetii de toamna. Daca scriem nefiresc dizvirginam taina si arta de a scrie. Daca scriem nescriind nimic ne inscriem la verbul lumii ce nu-si are rost. "Rostul" pseudouman ce nu-si are rost. Literatura are rost. Credinta are rost. Omul are rost. Viata are rost... Totul are rost daca scriem sa convertim pe om la Dumnezeu, nu pe Dumnezeu la om. Dumnezeu nu este o scriere biblica si atat. Dumnezeu Este. Dumnezeu nu scrie, nu e "scriitor" ci Creator si Autor al Tainei, al Cerului, al Omului... Dumnezeu da darul de a scrie. Talantul va fi fost sadit in noi, nu avem decat sa rodim... dar sa rodim la timp. Timpul are timp. Timpul are rabdare. Deci, ce mai asteptam, sa scriem!
miercuri, 25 septembrie 2013
Cerul (Ultimul cuvant si citate despre cer)
Ultimul cuvant
Cerul a fost si va fi vesnic.
Citate despre cer
Ascultarea este scara cea mai scurta catre cer. (Sf. Vasile cel Mare)
Cerul instelat deasupra mea, iar legea morala in mine. (Immanuel Kant)
Cand privesc albastrul cerului si orice albastru, incetez pe loc de-a mai apartine acestei lumi.
(Emil Cioran)
Cerul a fost si va fi vesnic.
Citate despre cer
Ascultarea este scara cea mai scurta catre cer. (Sf. Vasile cel Mare)
Cerul instelat deasupra mea, iar legea morala in mine. (Immanuel Kant)
Cand privesc albastrul cerului si orice albastru, incetez pe loc de-a mai apartine acestei lumi.
(Emil Cioran)
Cerul (mesaje catre cer)
Mesaje catre cer
Sunt prietenul tau Ionut. Te rog frumos cerule nu lasa copii abandonati sa moara de foame!
Dumnezeule milostiv fi mie pacatosului! Aseara am fost sa ma plimb prin parc. Lipsa copacilor ma face trist. Lipsa oamenilor cu bun-simt... ma face sa plang ... Vreau sa pipai si sa urlu este!, cum zice Tudor Arghezi. Vreau zambete pe fata oamenilor! Vreau sanatate, omenie si ... si un gram de civilizatie! Vreau sa ne fie rusine de cer cand facem ceva urat in public... cand aruncam gunoie pe strada, cand aruncam mucuri de tigara... cand fumam si "poluam" sufletul... E prea mult zgomot in orasele mari... Imi dai voie cerule sa ma retrag la tara, la munte daca se poate?! ... Aici in orasul meu totul e poluat... si omul e "poluat" cu pacate, si cerul e poluat din pacate. Mintea ne e poluata de desfrau si altele... Privim la "nurii" femeilor si cerul deasupra noastra priveste cat de lipsiti de caracter suntem. Cerule, da-ne vointa sa te privim ... nu sa privim in alta parte! Sa privim in sus ... caci in jos privim majoritatea oamenilor. Prea mult aplecam ochii spre pamant... Da-ne vointa sa privim sus spre cer! Cu smerenie, Cristian!
Sa ne traiesti cerule drag! Sunt Alexandra. Ti-am scris si azi pentru ca nu cunosc alta cale sa ma adresez cerului. Tu vezi ce se intampla, scriu sa fiu impacata cu ideea ca ti-am scris. M-am despartit de iubitul meu Bogdan. Mi-a facut avansuri si mi s-a facut lehamite de el. Oare toti baietii vor numai sex? Nu exista si baieti cuminti, cumsecade, credinciosi... Cerule, te rog ... nu ma lasa sa cad iar in depresie, in deznadejde! Caut iubirea adevarata! Caut un baiat pe frecventa sufletului meu! Nu vreau sa fiu obiect sau "papusa" pentru nimeni! Baietii cu care am fost mi-au zis ca arat bine... oare la ce se gandesc cand zic ca arat bine?! ... M-am saturat de aluzii la sex! Vreau o viata noua cu un baiat cu frica de Dumnezeu! ... Eu iubesc cerul... Te iubesc cerule! Iubesc cultura, teologia, filosofia, literatura, poezia... Iubesc muzica, arta... Studiez Litere si litera mea preferata e "D" de la Dumnezeu si de la Dragoste. Vreau sa gasesc pe cineva care sa nu vrea sa facem dragoste ... amor ... sau altceva ... Vreau sa gasesc Dragostea cu "D" mare! Vreau iubire caci fara iubire nu exista nimic! Vreau sa intalnesc un om care sa cunoasca cerul! Imi daruiesti si mie un om frumos cerule? ... Te implor! Ai grija de mine ... sunt sigura ca cerul imi va raspunde! Tu esti singurul meu prieten adevarat... Tu cerule, numai tu...
Sunt prietenul tau Ionut. Te rog frumos cerule nu lasa copii abandonati sa moara de foame!
Dumnezeule milostiv fi mie pacatosului! Aseara am fost sa ma plimb prin parc. Lipsa copacilor ma face trist. Lipsa oamenilor cu bun-simt... ma face sa plang ... Vreau sa pipai si sa urlu este!, cum zice Tudor Arghezi. Vreau zambete pe fata oamenilor! Vreau sanatate, omenie si ... si un gram de civilizatie! Vreau sa ne fie rusine de cer cand facem ceva urat in public... cand aruncam gunoie pe strada, cand aruncam mucuri de tigara... cand fumam si "poluam" sufletul... E prea mult zgomot in orasele mari... Imi dai voie cerule sa ma retrag la tara, la munte daca se poate?! ... Aici in orasul meu totul e poluat... si omul e "poluat" cu pacate, si cerul e poluat din pacate. Mintea ne e poluata de desfrau si altele... Privim la "nurii" femeilor si cerul deasupra noastra priveste cat de lipsiti de caracter suntem. Cerule, da-ne vointa sa te privim ... nu sa privim in alta parte! Sa privim in sus ... caci in jos privim majoritatea oamenilor. Prea mult aplecam ochii spre pamant... Da-ne vointa sa privim sus spre cer! Cu smerenie, Cristian!
Sa ne traiesti cerule drag! Sunt Alexandra. Ti-am scris si azi pentru ca nu cunosc alta cale sa ma adresez cerului. Tu vezi ce se intampla, scriu sa fiu impacata cu ideea ca ti-am scris. M-am despartit de iubitul meu Bogdan. Mi-a facut avansuri si mi s-a facut lehamite de el. Oare toti baietii vor numai sex? Nu exista si baieti cuminti, cumsecade, credinciosi... Cerule, te rog ... nu ma lasa sa cad iar in depresie, in deznadejde! Caut iubirea adevarata! Caut un baiat pe frecventa sufletului meu! Nu vreau sa fiu obiect sau "papusa" pentru nimeni! Baietii cu care am fost mi-au zis ca arat bine... oare la ce se gandesc cand zic ca arat bine?! ... M-am saturat de aluzii la sex! Vreau o viata noua cu un baiat cu frica de Dumnezeu! ... Eu iubesc cerul... Te iubesc cerule! Iubesc cultura, teologia, filosofia, literatura, poezia... Iubesc muzica, arta... Studiez Litere si litera mea preferata e "D" de la Dumnezeu si de la Dragoste. Vreau sa gasesc pe cineva care sa nu vrea sa facem dragoste ... amor ... sau altceva ... Vreau sa gasesc Dragostea cu "D" mare! Vreau iubire caci fara iubire nu exista nimic! Vreau sa intalnesc un om care sa cunoasca cerul! Imi daruiesti si mie un om frumos cerule? ... Te implor! Ai grija de mine ... sunt sigura ca cerul imi va raspunde! Tu esti singurul meu prieten adevarat... Tu cerule, numai tu...
Cerul (cap. 2 VIS)
VIS
Daca-ar fi sa fie totul numai cer, ne-am face case din cer, ne-am face piscine din cer, ne-am face copii din cer. Drumul n-ar mai fi pietruit sau asfaltat, am merge pe nori si pe stele si am ajunge la timp oriunde in lume. Avem nevoie de cer ca aerul. Si aerul e format din cer. Si visul e un cer ratacit in memorie. Si viata e un vis, si cerul e un vis... Si visul e tot un vis din cer. Sa fie viata un vis frumos. Sa fie viata un vis precum cerul, ar traii omul fara probleme. Problema omului contemporan e lipsa viselor ceresti. Orice departare de vis si de cer duce la cosmar. Astfel viata devine un cosmar. Cosmarul de a traii fara vise si fara cer.
Daca-ar fi sa fie totul numai cer, ne-am face case din cer, ne-am face piscine din cer, ne-am face copii din cer. Drumul n-ar mai fi pietruit sau asfaltat, am merge pe nori si pe stele si am ajunge la timp oriunde in lume. Avem nevoie de cer ca aerul. Si aerul e format din cer. Si visul e un cer ratacit in memorie. Si viata e un vis, si cerul e un vis... Si visul e tot un vis din cer. Sa fie viata un vis frumos. Sa fie viata un vis precum cerul, ar traii omul fara probleme. Problema omului contemporan e lipsa viselor ceresti. Orice departare de vis si de cer duce la cosmar. Astfel viata devine un cosmar. Cosmarul de a traii fara vise si fara cer.
Cerul ( Dialog cu cerul)
Dialog cu cerul
- Divinule cer, batrane drag, ce mai faci?
- Of, omule... Mare complicat mai esti! Nu te supara frate om, nu-s batran, eu sunt un adolescent batran... Un vesnic adolescent... Ma intrebi ce fac. Incerc sa fac bine dar imi pare rau ca tu nu esti bine. De ce nu esti mai aproape de cer? De ce te pierzi in amanunte? De ce ignori "Nostalgia paradisului" de Nichifor Crainic? De ce omule de ce?
- Ce amanunte? ... Intrebari delicate... Sincer, eu sunt complicat iubite cer si tu esti tare delicat. Deci, ce amanunte? Marturiseste pe sleau... si cerul are dreptul la "libera exprimare"!
- Bani, cariera, lux...
- Ooo, da , la astea te referi! Nu-mi pot explica nici eu de ce. Era postmodernista in care supravietuim, ne fascineaza cu tehnologia... si eu sunt "naiv" si studiez teologia. A ajuns la performate imense tehnologia dar ne desparte de traire, de Dumnezeu, de constiinta. Omul recent e prins in capcana tbc, adica tehnologie, bani si confort. Uita de suflet, de credinta, de viata...
- Si la ce folos toate cele lumesti? Nu vezi, cu toate inventiile si evolutiile umane, omul tot suspina dupa cer. De ce nu lepadati "grijile lumesti" ?
- Sunt om si eu cerule scump si drag... Scuze, suntem oameni, suntem neputinciosi!
- Cerul intelege neputina umana dar vointa nu va este permis ca fie asa slaba. Aveti vointa si credinta. Nu neglijati darurile cerului! Omul cauta fericirea in lucruri efemere, in ceva trecator... Omul nu se regaseste in lucruri amagitoare, omul se regaseste in cer, in lucruri care raman, in ceva dumnezeiesc si vesnic.
- Ai dreptate cerule, eu nu te contrazic... dar sunt si eu om...
- Doar Dumnezeu are dreptate. Da, esti om, dar nu esti om obisnuit. Niciun om nu e simplu om, are talanti, are cu ce... dar nu vrea.
- Reaua vointa sa fie problema?
- Desigur, si reaua vointa dar si necredinta.
- De ce nu crede omul cerule?
- De ce a cazut Lucifer omule?
- Din cauza mandriei... din trufie...
- Corect. Asta intuneca pe om, mandria ... orgoliul luciferic.
- Am inteles. Si ce putem face sa lepadam mandria?
- Ce ne invata Domnul nostru Iisus Hristos?
- Sa avem smerenie... Mandria se combate prin smerenie...
- Vezi ca stii... De ce mai intrebi?
- Imi face o mare bucurie sa intru in dialog cu cerul.
- Dar tu crezi ca cerul are timp?
- Timp pentru dialog sau timp in general?
- Timp in general.
- Da, are... tu cerule si copilul, aveti timp mereu.
- Timp de joaca sau de lucruri serioase?
- Si timp de joaca si timp de lucruri serioase.
- Bun. Promit sa mai intru in dialog cu tine... esti un om bland, firav, sensibil... inteligent...
- Acum nu mai ai timp?
- Nu e vorba ca nu mai am timp, doar ca ma pregatesc de ploaie.
- Iarta-ma cerule, tu ai treaba! Doamne ajuta sa fie ploaie curata!
- Te iert... Doamne ajuta sa fie omul vrednic de ploaie!
- Divinule cer, batrane drag, ce mai faci?
- Of, omule... Mare complicat mai esti! Nu te supara frate om, nu-s batran, eu sunt un adolescent batran... Un vesnic adolescent... Ma intrebi ce fac. Incerc sa fac bine dar imi pare rau ca tu nu esti bine. De ce nu esti mai aproape de cer? De ce te pierzi in amanunte? De ce ignori "Nostalgia paradisului" de Nichifor Crainic? De ce omule de ce?
- Ce amanunte? ... Intrebari delicate... Sincer, eu sunt complicat iubite cer si tu esti tare delicat. Deci, ce amanunte? Marturiseste pe sleau... si cerul are dreptul la "libera exprimare"!
- Bani, cariera, lux...
- Ooo, da , la astea te referi! Nu-mi pot explica nici eu de ce. Era postmodernista in care supravietuim, ne fascineaza cu tehnologia... si eu sunt "naiv" si studiez teologia. A ajuns la performate imense tehnologia dar ne desparte de traire, de Dumnezeu, de constiinta. Omul recent e prins in capcana tbc, adica tehnologie, bani si confort. Uita de suflet, de credinta, de viata...
- Si la ce folos toate cele lumesti? Nu vezi, cu toate inventiile si evolutiile umane, omul tot suspina dupa cer. De ce nu lepadati "grijile lumesti" ?
- Sunt om si eu cerule scump si drag... Scuze, suntem oameni, suntem neputinciosi!
- Cerul intelege neputina umana dar vointa nu va este permis ca fie asa slaba. Aveti vointa si credinta. Nu neglijati darurile cerului! Omul cauta fericirea in lucruri efemere, in ceva trecator... Omul nu se regaseste in lucruri amagitoare, omul se regaseste in cer, in lucruri care raman, in ceva dumnezeiesc si vesnic.
- Ai dreptate cerule, eu nu te contrazic... dar sunt si eu om...
- Doar Dumnezeu are dreptate. Da, esti om, dar nu esti om obisnuit. Niciun om nu e simplu om, are talanti, are cu ce... dar nu vrea.
- Reaua vointa sa fie problema?
- Desigur, si reaua vointa dar si necredinta.
- De ce nu crede omul cerule?
- De ce a cazut Lucifer omule?
- Din cauza mandriei... din trufie...
- Corect. Asta intuneca pe om, mandria ... orgoliul luciferic.
- Am inteles. Si ce putem face sa lepadam mandria?
- Ce ne invata Domnul nostru Iisus Hristos?
- Sa avem smerenie... Mandria se combate prin smerenie...
- Vezi ca stii... De ce mai intrebi?
- Imi face o mare bucurie sa intru in dialog cu cerul.
- Dar tu crezi ca cerul are timp?
- Timp pentru dialog sau timp in general?
- Timp in general.
- Da, are... tu cerule si copilul, aveti timp mereu.
- Timp de joaca sau de lucruri serioase?
- Si timp de joaca si timp de lucruri serioase.
- Bun. Promit sa mai intru in dialog cu tine... esti un om bland, firav, sensibil... inteligent...
- Acum nu mai ai timp?
- Nu e vorba ca nu mai am timp, doar ca ma pregatesc de ploaie.
- Iarta-ma cerule, tu ai treaba! Doamne ajuta sa fie ploaie curata!
- Te iert... Doamne ajuta sa fie omul vrednic de ploaie!
Cerul (cap. 1 Ce este cerul?)
Frumusetea este o enigma , spune undeva marele scriitor F. M. Dostoievski. Cerul sa fie tot o enigma? Enigma sau taina? Poate sa fie enigma tainca sau o enigmatica taina. Oricum, ancorat intru taina, omul nu mai face filosofie. Taina te traieste , ne marturiseste teologul si filosoful rus Paul Evdokimov. Nu noi tarin taina ci taina ne traieste pe noi. Omul e un fenomen complex, o taina divina... si fara cer nu-si are sensul (rostul ceresc) in existenta pamanteasca. Taramul filosofiei ne da voie sa mergem mai departe si sa ne intrebam nu doar ce este cerul, omul, adevarul, timpul... ci sa ne intrebam ce este filosofia, taina, viata... Exista Dumnezeu? , intreaba filosofia , si astfel a ajuns la "ipoteza Dumnezeu" sau la "ideea de Dumnezeu", un fel de este dar nu prea este. Daca vrem un raspuns umanist ne punem si citim filosofie si gasim pe undeva o idee de raspuns. Insa de vrem un raspuns ferm, un raspuns din cer, nu avem alta cale decat rugaciunea. Dumnezeu ne raspunde la rugaciuni, mai ales la rugaciuni rostite cu durere si dragoste. Rugaciuni din inima. Nu conteaza numarul de rugagiuni ci calitatea lor si pocainta. Fara pocainta rugaciunile sunt simple vorbe. Omul de roaga constient si daca se roaga, nu se roaga superficial. Rugaciunile adevarate sunt bataile inimii auzite din cer. Cerul asculta orice rugaciune facuta cu smerenie. Smerenia este elementul principal in Ortodoxie. Sa intrebam cu smerenie, cu credinta , nadejde si dragoste... Cerul ne va raspunde. Sf. Ap. Pavel, a fost rapit in cer si avem argumente solide ca "viata de dincolo" nu este mit, basm sau poveste de "adormit copiii". Cerul este... Vesnicia exista. Prin Inviere si Mantuire, cerul si-a deschis usa catre om. Omul refuza "usa Raiului" si incearca tot mai des "usa interzisa". Cerul tace... Asteapta... Cerul este plin de mila si rabdare. Omul face filosofie si intreaba ce este cerul ? , dar raspunsul se gaseste in intrebare... Raspunsul este ... Este cerul ... Afirmatie. Este cerul si nu este degeaba. Este cu rost. Deci, fara alte interpretari nepotrivite : cerul este.
Cerul (ganduri septembrie 24)
* Cerul a plans azi toata ziua. A plans de fericire sau de tristete? Bucuria cerului este fericirea omului iar fericirea omului este bucuria cerului. Omul nu este facut sa traiasca singur si trist. Omul e facut sa traiasca in comuniune cu cerul, cu Dumnezeu, cu natura... De ce totusi exista oameni solitari? Probabil sunt romantici. Romantismul asteapta marea iubire. Asteapta sa-i pice din cer. Cand asteapta prea mult se sinucide, cand asteapta prea putin scrie poezii de dragoste.
Omul ortodox nu se pierde-n detalii romantice. Nu este nici prea sentimental, nici melancolic, nici naiv... Omul ortodox traieste pur si simplu frumos. Traieste in prezenta harului, in prezenta cerului, si cauta sa paseasca prin viata ca o smerita "floare de colt". Omul ortodox este un munte de om. Traieste si gandeste firesc... cu rost... si cu demnitate. Tinde spre omul ceresc. Omul ceresc este un sfant. Sfintii au pregustat cerul inca fiind pe pamant. Sfintii sunt oamenii lui Dumnezeu si traiesc cu adevarat intre cer si pamant.
Intre cer si pamant nu exista nimic in afara de om. Omul este liantul, cuvantul de legatura. Cerul isi asteapta "fiul ratacit" acasa. Omul nu se intoarce spre cer fiindca a devenit "pamant" rece si pustiu. Un individ sobru si absurd, acesta este omul fara cer.
Omul ortodox nu se pierde-n detalii romantice. Nu este nici prea sentimental, nici melancolic, nici naiv... Omul ortodox traieste pur si simplu frumos. Traieste in prezenta harului, in prezenta cerului, si cauta sa paseasca prin viata ca o smerita "floare de colt". Omul ortodox este un munte de om. Traieste si gandeste firesc... cu rost... si cu demnitate. Tinde spre omul ceresc. Omul ceresc este un sfant. Sfintii au pregustat cerul inca fiind pe pamant. Sfintii sunt oamenii lui Dumnezeu si traiesc cu adevarat intre cer si pamant.
Intre cer si pamant nu exista nimic in afara de om. Omul este liantul, cuvantul de legatura. Cerul isi asteapta "fiul ratacit" acasa. Omul nu se intoarce spre cer fiindca a devenit "pamant" rece si pustiu. Un individ sobru si absurd, acesta este omul fara cer.
Cerul - divina poezie
Cerul
Cerul, divina poezie
si armonie este
cerul sfant,
un paradis de taina
purtat de ingeri
prin stele cazatoare
si trecut.
Din cer
Din cer purcede totul,
neant si infinit
din cer purcede dorul
pe cruce rastignit.
Din cer curg lacrimi
dulci si amintiri curate
din cer pogoara omul,
iubirea, izvor de vesnicie
din cer se naste Viata
ce-aduce mantuire.
Din cer rasare-un zambet
luminator in cale
din cer se-aude oful
spotind numai a jale
din cer miroase floarea
sadita in msiter
din cer apare luna
si se ascunde-n cer
24/ Sept. / 2013
Cerul, divina poezie
si armonie este
cerul sfant,
un paradis de taina
purtat de ingeri
prin stele cazatoare
si trecut.
Din cer
Din cer purcede totul,
neant si infinit
din cer purcede dorul
pe cruce rastignit.
Din cer curg lacrimi
dulci si amintiri curate
din cer pogoara omul,
iubirea, izvor de vesnicie
din cer se naste Viata
ce-aduce mantuire.
Din cer rasare-un zambet
luminator in cale
din cer se-aude oful
spotind numai a jale
din cer miroase floarea
sadita in msiter
din cer apare luna
si se ascunde-n cer
24/ Sept. / 2013
sâmbătă, 21 septembrie 2013
Cerul (logosul si copilul)
Logosul cerului
Privesc cerul din toate punctele de vedere si simt profund ca cerul e idealul meu de dor. Cerul fiind sublim, inefabil... nu concepe ideea de abstract. Beatitudinea umanista intuieste viata la modul abstract. Beatitudinea cerului converteste (transfigureaza) si "estetica uratului" in arta. Viziunea umanista face din arta kitsch si anti-arta. Cerul, aidoma Logosului Intrupat intru Fiinta Sf. Treimi, pastreaza arta in spatiul sacru. Arta sacra sau ideea de arta celesta, nu seamana cu bruma de arta umanista. Niciodata cerul nu va desena, nu va picta ceva nud. Nuditatea, intimitatea este o taina ancorata intru pasiune si amor. Arta umanista, daca ar putea, ar picta nuduri pe cer. Spiritul umanist, candva ludic, este un spirit hedonist si nihilist. Accentul pe fenomenul nudist nu cade de azi de ieri. Umanismul a fost fascinat de ideea de nud din antichitate, cand bunul-simt si filosofia erau litera de lege. Dupa asa zisa "revolutie sexuala" nudismul a degenerat in pornografie. Cerul nu admite ideea de pornografie (fiind o "arta" demonica, o "iconografie" demonica) si contesta aceasta maladie a sec. XXI deoarece viciaza omul si-l desparte de constiinta, de Rai, de Dumnezeu...
Copilul
Copilul se trezeste zambind gingas si suav. Soarele se impletea cu bucuria copilului de a fi martorul unei zi splendide de vara. Oamenii se grabeau spre universul muncii, copilul astepta cuminte ziua cea mare. La zece ani... lumea e privita cu alti ochi. Copilul priveste simplu, natural si frumos. Copilul e curios si insetat de cunoastere, avand senzatia ca poate intra in comunicare si-n comuniune cu cerul, cu natura, cu iarba... E naiv, e inocent dar e simpatic. El e fericit sa fie contemporan cu o noua zi de joaca. Gandeste virgin, copilul gandeste firesc si inalta cu demnitate mintea catre cer. Pentru copil cerul este existenta lui fundamentala. Copilul (robotizat) din lumea actuala, autointemnitat intru mituri tehnice si jocuri virtuale, isi pierde puritatea, sensibilitatea, pudoarea... si se inchide singur intrun labirint al necuvintelor. Nu mai gandeste coerent, nu mai stie sa faca distinctia intre real, fictiune si virtual... nu mai vorbeste... nu se mai poate exprima... Devine un "calculator" , un "computer", un individ fara "suflet". Copilul nostru este un copil model, un copil special... Isi propune sa faca un pelerinaj in cer. Un pelerinaj nu fizic ci metafizic. Nu admite devenirea intru fiinta in cer sau devenirea intru fiinta cereasca, ci admite sa calatoreasca macar cu gandul in lumea stelelor, unde luna pluteste intre dor si armonie. Incitat de povestea omul - trestie cugetatoare , copilul isi face curaj si coboara din cer cu picioarele pe pamant. Deja in imaginatia sa se vedea un curcubeu desenat de ingeri, dar tot in imaginatie se vedea in padure. Dorea sa le dea copacilor de mancare. Vointa umana il facea sa creada ca orice utopie este posibila. Traia autentic in lumea basmelor. Nu mergea concret spre padure. Incerca sa mearga macar cu gandul. Gandul la cer si padure. Sus pe deal, gandea ca cerul e mai aproape de om si-l va atinge cu manuta lui plapanda de copil. Era fermecat de ideea de a pune mana pe cer. Orice copil are dorinta sa atinga cerul si norii pufosi. Omul matur si-a smuls cerul din inima si tanjeste dupa cerul copilariei. Omul matur este rational, logic si rece. Omul matur este radical, pragmatic... , nu mai gandeste cu inima, cu mintea de copil. Copilul insa are constiinta ca cerul ii da culoare, ca fara cer viata nu are rost. Rostul vietii este sa-i dam un sens divin, mantuitor. Esenta vietii este credinta si din credinta se nasc sfintii. Sfantul e mai presus de geniu. Sufletul e mai presus de ratiune, dar ratiunea fara suflet si sufletul fara ratiune nu-si au sensul. Copilul gandeste filosofic. Nu-si da seama cata filosfie face prin intrebari (uneori impertinente) , prin uimire... Curiozitatea, mirarea, setea de cunoastere face copilul un "filosof" al cerului. Cu toate ca si cerul are filosofia lui... cerul si copilul se impaca de minune.
Privesc cerul din toate punctele de vedere si simt profund ca cerul e idealul meu de dor. Cerul fiind sublim, inefabil... nu concepe ideea de abstract. Beatitudinea umanista intuieste viata la modul abstract. Beatitudinea cerului converteste (transfigureaza) si "estetica uratului" in arta. Viziunea umanista face din arta kitsch si anti-arta. Cerul, aidoma Logosului Intrupat intru Fiinta Sf. Treimi, pastreaza arta in spatiul sacru. Arta sacra sau ideea de arta celesta, nu seamana cu bruma de arta umanista. Niciodata cerul nu va desena, nu va picta ceva nud. Nuditatea, intimitatea este o taina ancorata intru pasiune si amor. Arta umanista, daca ar putea, ar picta nuduri pe cer. Spiritul umanist, candva ludic, este un spirit hedonist si nihilist. Accentul pe fenomenul nudist nu cade de azi de ieri. Umanismul a fost fascinat de ideea de nud din antichitate, cand bunul-simt si filosofia erau litera de lege. Dupa asa zisa "revolutie sexuala" nudismul a degenerat in pornografie. Cerul nu admite ideea de pornografie (fiind o "arta" demonica, o "iconografie" demonica) si contesta aceasta maladie a sec. XXI deoarece viciaza omul si-l desparte de constiinta, de Rai, de Dumnezeu...
Copilul
Copilul se trezeste zambind gingas si suav. Soarele se impletea cu bucuria copilului de a fi martorul unei zi splendide de vara. Oamenii se grabeau spre universul muncii, copilul astepta cuminte ziua cea mare. La zece ani... lumea e privita cu alti ochi. Copilul priveste simplu, natural si frumos. Copilul e curios si insetat de cunoastere, avand senzatia ca poate intra in comunicare si-n comuniune cu cerul, cu natura, cu iarba... E naiv, e inocent dar e simpatic. El e fericit sa fie contemporan cu o noua zi de joaca. Gandeste virgin, copilul gandeste firesc si inalta cu demnitate mintea catre cer. Pentru copil cerul este existenta lui fundamentala. Copilul (robotizat) din lumea actuala, autointemnitat intru mituri tehnice si jocuri virtuale, isi pierde puritatea, sensibilitatea, pudoarea... si se inchide singur intrun labirint al necuvintelor. Nu mai gandeste coerent, nu mai stie sa faca distinctia intre real, fictiune si virtual... nu mai vorbeste... nu se mai poate exprima... Devine un "calculator" , un "computer", un individ fara "suflet". Copilul nostru este un copil model, un copil special... Isi propune sa faca un pelerinaj in cer. Un pelerinaj nu fizic ci metafizic. Nu admite devenirea intru fiinta in cer sau devenirea intru fiinta cereasca, ci admite sa calatoreasca macar cu gandul in lumea stelelor, unde luna pluteste intre dor si armonie. Incitat de povestea omul - trestie cugetatoare , copilul isi face curaj si coboara din cer cu picioarele pe pamant. Deja in imaginatia sa se vedea un curcubeu desenat de ingeri, dar tot in imaginatie se vedea in padure. Dorea sa le dea copacilor de mancare. Vointa umana il facea sa creada ca orice utopie este posibila. Traia autentic in lumea basmelor. Nu mergea concret spre padure. Incerca sa mearga macar cu gandul. Gandul la cer si padure. Sus pe deal, gandea ca cerul e mai aproape de om si-l va atinge cu manuta lui plapanda de copil. Era fermecat de ideea de a pune mana pe cer. Orice copil are dorinta sa atinga cerul si norii pufosi. Omul matur si-a smuls cerul din inima si tanjeste dupa cerul copilariei. Omul matur este rational, logic si rece. Omul matur este radical, pragmatic... , nu mai gandeste cu inima, cu mintea de copil. Copilul insa are constiinta ca cerul ii da culoare, ca fara cer viata nu are rost. Rostul vietii este sa-i dam un sens divin, mantuitor. Esenta vietii este credinta si din credinta se nasc sfintii. Sfantul e mai presus de geniu. Sufletul e mai presus de ratiune, dar ratiunea fara suflet si sufletul fara ratiune nu-si au sensul. Copilul gandeste filosofic. Nu-si da seama cata filosfie face prin intrebari (uneori impertinente) , prin uimire... Curiozitatea, mirarea, setea de cunoastere face copilul un "filosof" al cerului. Cu toate ca si cerul are filosofia lui... cerul si copilul se impaca de minune.
Raspunsuri si bucurie...
Foarte mare bucurie pe mine sa discut cu personalitatile culturale, sportive, artistice... Am inceput cu literatura si mi-am cautat pe Facebook toti autorii preferati... si cat de cat i-am gasit... si mi-au raspuns... Apoi am inceput cu muzica... parca cu doamna Oana Sarbu, acum Corina Chiriac si azi Carmen Ienci... Cu bucurie va marturisesc ca si dansele mi-au raspuns...
Am amintit deja personalitatile din domeniul numit pur si simplu literatura : Daniel-Cristea Enache, Alex Stefanescu, Patricia Sadstorm, Florian Bichir, Ovidiu Hurduzeu, Catalina Danila, Savatie Bastovoi , Lurentiu Dumitru, Ciprian Voicila, Danion Vasile , Lelia Marcu si altii...
Iulian Capsali cu proiectul "ADN", - DEMNITATE NATIONALA ... si multi altii...
Muzica, imi cer iertare, muzica e prima mea dragoste. muzica si sportul... asa ca incerc sa intru in dialog cu personalitati din aceste domenii. ... Carmen Ienci, e pentru mine o prezenta deosebita in contextul muzicii de petrecere... Merita ascultata si aplaudata...
Nu ma laud cu aceasta "performanta", poate ca e ceva sentimental... DJ-ul din mine "striga"... dj pytyck e ancorat in bun-simt si poezie ... dar va stii sa-si faca treaba (sa puna muzica) daca este solicitat. Nu incerc sa ma lansez pe spatele altcuiva sau sa intru in polemici sa fac "scandal" ... etc. etc. Nu, doresc doar sa felicit ceea ce-mi place si ceea ce admir din suflet. N-am sa fac public ce discut in "privat", pe chat... sau pe e-mail... doar am sa pastrez pentru mine si daca e nevoie am sa marturisesc cateva idei (cu sursa desigur) pentru dreptate si adevar.
Am vorbit si cu doamna Ana Munteanu, redactor-sef la editura Minerva si dansa mi-a dat voie sa fac ce vreau cu mesajele dansei... sa le public daca doresc... insa nu am facut nimic... dar de va fi sa fie sa public acel roman... am sa atasez si discutita cu dansa ca un fel de "autocritica"... insa am sa-i cer acordul scris. Asa se face. Nu va apucati sa vorbiti cu personalitati si apoi sa le "barfiti"... Va spun cu mana pe inima, nu e mandire, e o bucurie sa iti raspunda Oana Sarbu, Corina Chiriac... si azi Carmen Ienci. Bucurii! Va iubesc!
Umor - zambet si zambete
Humor sau umor si cum va vine mai usor
"Ai, n-ai mingea dai la poarta !" (Gh. Hagi)
Mi-a zis mama sa spun ca nu este acasa! ...
iubirea de tip manea : te iubesc, te doresc / fara tine nu traiesc/ te ador, te ador/ fara tine simt ca mor...
...
de ce se duc fetele la mare?
ca s-au saturat de mica...
de aia mica de acasa!
...
"am facut sapte ani de carate intro vara..."
...
cum merge treaba? incet si prost
foaie verde de dudau / la anu o sa fie si mai bine
merg pe drum ma tin de gard... merg pe gard ma tin de drum
hai la munca sa muncim ... da Doamne sa nu gasim! (din perioada comunista)
ce-i al meu e al meu/ ce-i al tau e tot al meu ... (un lider comunist) apoi ... ce-i al meu i-al meu , ce-i alt tau negociem...
ce faci mai, ai cazut in butoiul cu melancolie???
ce stai asa pe ganduri/ ca soacramea pe scanduri...
etc.
"Ai, n-ai mingea dai la poarta !" (Gh. Hagi)
Mi-a zis mama sa spun ca nu este acasa! ...
iubirea de tip manea : te iubesc, te doresc / fara tine nu traiesc/ te ador, te ador/ fara tine simt ca mor...
...
de ce se duc fetele la mare?
ca s-au saturat de mica...
de aia mica de acasa!
...
"am facut sapte ani de carate intro vara..."
...
cum merge treaba? incet si prost
foaie verde de dudau / la anu o sa fie si mai bine
merg pe drum ma tin de gard... merg pe gard ma tin de drum
hai la munca sa muncim ... da Doamne sa nu gasim! (din perioada comunista)
ce-i al meu e al meu/ ce-i al tau e tot al meu ... (un lider comunist) apoi ... ce-i al meu i-al meu , ce-i alt tau negociem...
ce faci mai, ai cazut in butoiul cu melancolie???
ce stai asa pe ganduri/ ca soacramea pe scanduri...
etc.
duminică, 15 septembrie 2013
CERUL - (ganduri - septembrie , 15 - Duminica)
Cerul este o metafora, sopteste constiinta. Geneza cerului insa nu este metaforica ci divina. Metafora (cerul) sa fie sublima sau absurda? Intreb inima si raspunde sufletul. Exista oare diferenta intre inima si suflet? Ce fel de suflet este inima? Intreb, deci fac filosofie.
Revelatia. Sa purcedem cu ganduri despre revelatia cerului. Revelatia in general este revelatie divina. Revelatie, adica inspiratie. Cerul este inspirat de Dumnezeu? Nu. Cerul este creat de Dumnezeu. Ne tot intrebam intr-un soi de filosofie naiva, daca Dumnezeu l-a creat pe om sau omul pe Dumnezeu. Ce vrea sa insemne aceasta "filosofie" ? Simplu de inteles, omul autonom (ateu, nihilist sau liber cugetator) promoveaza ideea ca omul l-a creat pe Dumnezeu, deci si cerul este tot o creatie umanista. De fapt, dupa acest rationament relativist si autonom, omul a facut totul. Omul masura tuturor lucrurilor... se spune in antichitate. Fara om nu exista nimic. Dar fara Dumnezeu exista oare omul?
De unde sa aiba omul atata inteligenta si putere sa creeze, sa nasca totul? Omul a dat si viata? Omul a dat si moartea? Omul a dat si binele si raul? Daca filosofia umanista raspunde "da" , atunci de ce judecam pe Dumnezeu co-autor la rau? De ce dam vina pe Dumnezeu daca El nu exista?
Omul vrea sa-si explice unele lucruri tainice, fara Dumnezeu, fara Revelatie, fara TAINA TAINELOR si PARADOXUL PARADOXURILOR care este Hristos Iisus, Fiul si Cuvantul Lui Dumnezeu. Exclude pe Dumnezeu din ecuatie, din context numai sa para ca el (omul) are dreptate. Ce dreptate sa aiba omul fara Dumnezeu?
Cerul, fiinta divina (dar nu autodivinizata precum mintea omului autonom) nu cunoaste astfel de idei pseudofilosofice. Cerul are demnitate. Cerul nu face filosofie fara Dumnezeu. Filosofia fara Dumnezeu nici macar nu e filosofie, sau poate e filosofie luciferica. Comunismul (la inceput o filosofie materialista, o idee devenita - practic - ideologie ...) a fost "absolut" fara Dumnezeu si stim din pacate ce a rezultat din aceasta filosofie nebuna.
Ma intorc la revelatia cerului... Revelatia durerii la Emil Cioran. Si cerul traieste cu durere si dragoste pentru omul contemporan. Adevarul e ca omul de azi vrea sa "transfigureze" cerul prin tehnologie, fara pic de teologie... Omul autonom chiar blameaza teologia iar omul tehnic ignora orice idee de teologie. Adevarul "tehnic" nu e adevarul teologic. Petre Tutea ne spune clar ca fara Revelatie nu exista adevar sau mai exact Adevarul este Revelat iar adevarul de alta natura este pur si simplu o "minciuna" , o "iluzie". Omul contemporan isi face iluzii. Este profund ancorat in TBC - tehnologie, bani si confort. Cauta sa faca din orice "iluzie" pentru ca "iluzia" iti da senzatia de vis... il duce intro stare euforica... precum in sevraj ... si totul se bazeaza pe "drog", drogul aici fiind "iluzia"... Si cerul este o iluzie pentru omul postmodern. Magie si iluzionism. Ne lasam manipulati (nu doar de mass-media) de magie si iluzionism, de parca am fi niste copii de gradinita. Orice descoperie NASA ne frapeaza. Dar Dumnezeu si cerul nu ne minuneaza deloc? De ce? Oare sa fie stiinta mai "desteapta" decat Dumnezeu? Oare sa fie NASA mai Tare decat Dumnezeu? Oare sa fie omul - Dumnezeu , si Dumnezeu - om ?
Revelatia. Sa purcedem cu ganduri despre revelatia cerului. Revelatia in general este revelatie divina. Revelatie, adica inspiratie. Cerul este inspirat de Dumnezeu? Nu. Cerul este creat de Dumnezeu. Ne tot intrebam intr-un soi de filosofie naiva, daca Dumnezeu l-a creat pe om sau omul pe Dumnezeu. Ce vrea sa insemne aceasta "filosofie" ? Simplu de inteles, omul autonom (ateu, nihilist sau liber cugetator) promoveaza ideea ca omul l-a creat pe Dumnezeu, deci si cerul este tot o creatie umanista. De fapt, dupa acest rationament relativist si autonom, omul a facut totul. Omul masura tuturor lucrurilor... se spune in antichitate. Fara om nu exista nimic. Dar fara Dumnezeu exista oare omul?
De unde sa aiba omul atata inteligenta si putere sa creeze, sa nasca totul? Omul a dat si viata? Omul a dat si moartea? Omul a dat si binele si raul? Daca filosofia umanista raspunde "da" , atunci de ce judecam pe Dumnezeu co-autor la rau? De ce dam vina pe Dumnezeu daca El nu exista?
Omul vrea sa-si explice unele lucruri tainice, fara Dumnezeu, fara Revelatie, fara TAINA TAINELOR si PARADOXUL PARADOXURILOR care este Hristos Iisus, Fiul si Cuvantul Lui Dumnezeu. Exclude pe Dumnezeu din ecuatie, din context numai sa para ca el (omul) are dreptate. Ce dreptate sa aiba omul fara Dumnezeu?
Cerul, fiinta divina (dar nu autodivinizata precum mintea omului autonom) nu cunoaste astfel de idei pseudofilosofice. Cerul are demnitate. Cerul nu face filosofie fara Dumnezeu. Filosofia fara Dumnezeu nici macar nu e filosofie, sau poate e filosofie luciferica. Comunismul (la inceput o filosofie materialista, o idee devenita - practic - ideologie ...) a fost "absolut" fara Dumnezeu si stim din pacate ce a rezultat din aceasta filosofie nebuna.
Ma intorc la revelatia cerului... Revelatia durerii la Emil Cioran. Si cerul traieste cu durere si dragoste pentru omul contemporan. Adevarul e ca omul de azi vrea sa "transfigureze" cerul prin tehnologie, fara pic de teologie... Omul autonom chiar blameaza teologia iar omul tehnic ignora orice idee de teologie. Adevarul "tehnic" nu e adevarul teologic. Petre Tutea ne spune clar ca fara Revelatie nu exista adevar sau mai exact Adevarul este Revelat iar adevarul de alta natura este pur si simplu o "minciuna" , o "iluzie". Omul contemporan isi face iluzii. Este profund ancorat in TBC - tehnologie, bani si confort. Cauta sa faca din orice "iluzie" pentru ca "iluzia" iti da senzatia de vis... il duce intro stare euforica... precum in sevraj ... si totul se bazeaza pe "drog", drogul aici fiind "iluzia"... Si cerul este o iluzie pentru omul postmodern. Magie si iluzionism. Ne lasam manipulati (nu doar de mass-media) de magie si iluzionism, de parca am fi niste copii de gradinita. Orice descoperie NASA ne frapeaza. Dar Dumnezeu si cerul nu ne minuneaza deloc? De ce? Oare sa fie stiinta mai "desteapta" decat Dumnezeu? Oare sa fie NASA mai Tare decat Dumnezeu? Oare sa fie omul - Dumnezeu , si Dumnezeu - om ?
"te iubesc" in ritm manea!
Intors (cu capul varza) de la disco , salasluiesc umile ganduri despre "te iubesc ... sa moara mama..." , adica "te iubesc" in ritm (stil) manea. Mentalitatea menelista o stim prea bine cum se manifesta, cum se desfasoara... Tovarasii gutza, adrian minune si salam florin ne "spune" totul ; ca sa ma "exprimez" (sau exprim...) manelistic. Imi cer scuze unei prietene cand folosesc astfel de expresii "mentalitate manelista" ... precum in articolul precedent - "mentalitate feminista" ... avem si "mentalitate comunista", "mentalitate nihilista" , "mentalitate otevista" ... si tot asa. Ma refer strict la "gandirea - mentalitatea" de tip manea. La fenomenul "manele" ... "manelos" cum imi place sa ii spun ironic. Ideea sau expresia "mentalitate feminista" a parut "deplasata" (precum un "afront" la adresea femeilor ... mai exact , ca jignesc femeia) deoarece am omis sa precizez ca ma refer direct la "curentul feminist", nu la altceva. In fine... Probabil si perceptia a fost gresita, ori daca nu s-a interpretat pur si simplu.
Aici, in contextul "manelistic", incerc sa nu mai las loc de interpretari ... fiindca viata la disco si viata in manele, este aceeasi mereu. Ingredientele le stim. Cititi va rog articolul Pr. Savatie Bastovoi , De ce se sting luminile in discoteca ... si "capitolul" despre DJ si disco, pictat in cartea Exercitii de echilibru a lui Tudor Chirila. Nu-mi permit sa adaug ceva in plus la ce au scris dansii. Eu caut sa lamuresc ideea de iubire in ritm manea. Daca exista iubire adevarata in manele?! ... Daca nu, cautam precum Lucian Blaga ... caut , caut ... / nu stiu ce caut... Caut iubire... Astept iubire (tra la la la...) canta cei de la trupa CasaNova. Ce fel de iubire? Iubire manelista?
Nu vad normal un sentiment de iubire asociat cu un dans (din buric, din fundulet, din sani...) lasciv, cu bataiala si destrabalare. Ce treaba are iubirea cu destrabalarea sau cu desfranarea? Absolut nicio treaba. Iubirea e poezie, e ceva dumnezeiesc, nu e "galagie" si "urlete"... Da, uneori, celebrul salam florin (salam de vara sau salam expirat) "urla" in microfon ... si fanii lui au impresia ca e vocea no one , ca e "lautar" , "cantator" ... si "artist". In piese de dragoste, e "genial"... Mai adus la disperare... ce inima fara mila... inimoara rau ma doare... tra la la la la... apoi refrenul: la inima mai ars/ dar tot n-am sa te las... Live, live o da bine. Urla, tipa ... fara ghilimele, urla la propriu si la figurat. Dl. Claudiu Balan intrun articol pe Ortodoxia Tinerilor ii ia apararea, dar sincer nu mi se pare deloc inspirat articolul. A recunoscut si dansul personal la Sambata de Sus (Tabara de toamna de anul trecut) ca a cam gresit "adresa" ... cu acel articol. Se incearca o viziune ortodoxa la o atitudine super aberanta si infernal de galacioasa... zgomot si atat. La asta se rezuma "muzica" lui salam, zgomot si nimic mai mult. Galagie, galagie... Totusi sa vedeti dvs. articolul http://www.ortodoxiatinerilor.ro/despre-muzica/17958-florin-salam-si-goran-bregovic , cine stie poate salam florin chiar e "artist"... si nu ne dam seama noi.
Nu are rost sa scriu aici de ce nu-mi mai place salam florin... chiar si in duet cu Paula Seling. Candva mi-a placut recunosc. Am fost manelist si eu. Vorbesc din acest punct de vedere. Majoritatea CD-urilor si casetelor din colectia mea contin muzica gen manele. Vorbesc din "experienta" negativa. M-am despartit pe la 16-17 ani de Laura, o iubita ... ce am iubito "pe ritm manea" (glumesc) , si inchis intro camera din casa , incercam ca "boul" sa plang dupa ea , ascultand o manea de "jale"... o manea trista foarte. Deci la asta se rezuma "iubirea" de tip manea, la prostie. In loc sa fiu barbat, rational si sa spun "asta e..." E si maine o zi... sau am sa trec si peste asta/ce va fi va fi/ am sa strig iar asta-i viata/ e si maine o zi... (Voltaj) Pacat de mine, am cazut in prostia (moda) cu maneaua fara sens. Aveam fond, incepusem cu Trei Sud Est (sentimentalii) , Voltaj, Romania, Holograf... Adica aveam "nebuneala" de DJ, dar nu de "lautar"... sau de "cocalar"... Insa, prin 2000 si... 2002-2004 ... am dato pe manele... si adio danut... adio "sentimente" curate. De ce? Pai , piesele din genul acesta manele (provenit din fosta geampara... un stil "ciordit" dupa greci, turci, sarbi, bulgari... un fel de muzica orientala... balcanica daca vreti, dar muzica de cea mai proasta calitate) au si cantareti ca ACM (adrian copilul minune) cu una piesa bunicica (nu zic nu, sunt si manele frumoase... serios, si acum ascult unele piese... ca fost DJ le stiu pe cele mai bune si nebune) ceva frumos de dragoste , dar vine si 600SEL cu pe la spate pe la spate/ ca si-a vor fetele toate... Pe la spate ce? Ce vrea sa insemne acest "indemn" ? Pe la spate sa dam "iubire" sau ce sa dam? ... E vorba de pornografie aici. Da, indiferent de ce se incearca pe unele canale tv (sau in mass-media comerciala sa nu zic jegoasa , cum spune "Nasul" - Radu Moraru) , cu manelele si manelistii, eu afirm fara nicio retinere ca multe clipuri "manelos" sunt semipornografice. Mai ales susanu si mr. juve acum (candva trupa play aj) , cu "misca misca din buric" ... sau alte porcarii de piese.
Sa vezi la disco cum se rupe "lumea" , "fetili sexy" pe piese destea pe "balance"... "Hai la dans/ pe balans"... In loc sa dansam pe piese etno... piese delea "misto" gen "gigolo" (ma refer la ritm nu la text, textul e caricatura, e caterinca) marca gutza "mondialu" ... , dansam non-stop pe manele si iar manele... cum am dansat aseara la o discoteca din Poiana Cristeti - Vrancea.
Si fetele si baietii la dans se "sparg in figuri". Nu facem diferenta aici. Spunem doar ca baietii sunt mai ciudati, vor trupul... vor ceva apetisant... saliveaza dupa forme trupesti... si asa ajungem sa "privim" femeia doar sani, fund... buze ... Ne raportam la ea ca la un obiect, fiind excitati (sau incitati) de fizic... si atat. Se pare ca vrem sa facem bilogie punand accent pe fizic (fiziologic) si nimic in rest. Bine, cu pretentia sa fie "bomba sexy" , sa "fie buna"... Fetitele "dulci" sunt provocatoare, dar si baietii "rai" sunt ciudati. Frate, daca vezi o tipa "buna" , de ce sa o doresti ??? Hai sa o ajutam sa-si dea seama ca "baietii destepti" roiesc in jurul ei doar pentru sex... doar pentru ca arata bine. Chiar de e o tipa fara caracter, fara studii... fara chef de ceva ortodox, trebuie compatimita nu judecata. Candva, se va trezii la realitate si va vrea si ea "iubire" ... la fel si un baiat "cocalar" (antonim la "pitipoanca" sau sinonim ?!) "vagabont" ... va termina cu "destrabalarea" si cand e sa caute iubire... nu prea gaseste. Pai, frate sau sora, "iubirea" s-a consumat aiurea in cazul tau, dar totusi fara deznadeje ... iubire exista. Nu e ok sa generalizam, nici in manele, nici in alt domeniu. Exista iubire si pentru tine... si nu iubire manelista... ci iubire ortodoxa. Sa stii, nu exista iubire fara Dumnezeu. Doar cu Dumnezeu este iubire cu adevarat. In rest e prosteala, amagire... sex ... amor "ghebos" ... sau amor periculos.
Din cate vad , consider ca e bine sa ne ferim de "manele" si de iubire pe ritm de manea. "Te iubesc" aici este minciuna gogonata. "Te iubesc" aici in cadrul restrans al "manelelor" ... este minciuna si vrajeala. Te iubesc ortodox , este capodopera! Este poezie... Este cu adevarat te iubesc. Te iubesc pentru ca te iubesc... (Liviu Rebreanu) Te iubesc pentru ca iubirea e jertfa, e viata, e iubire... Da, iubirea e iubire... alta definitie "nu exista".
Iubirea adevarata nu conduce in pat sau in "boscheti". Iubirea adevarata conduce in Rai. Impreuna nadajduim sa ne mantuim ... nu sa ne amagim sau sa ne "iubim" pe ritm manea. Iubirea ... nu e ceva de tip caricatura decat in manele, mass-media si mai ales in viata de vedete. Tot vin "n" vedete pe la tv si vorbesc de iubire dar au 5-6 divorturi in spate... sau schimba partenerii ca pe sosete. Sa terminam cu acest gen de caricaturi. Iubirea e iubire... Iubirea e Dumnezeu...
vineri, 13 septembrie 2013
DESPRE SEXUALITATE SI EROS (o viziune ortodoxa)
In primul si-n primul rand doresc sa lamuresc ideea despre sexualitate si eros... Ideea umanista, gen Freud (vedeti cartea Intre Freud si Hristos de SAVATIE BASTOVOI) , insista cu afirmatia ca "omul e doar sex"... atat, asta predomina la om de cand se naste si pana moare. Nu mai are nicio treaba cu mancarea, cu hrana, painea cea de toate zilele, cu gandirea, cu iubirea... Este ancorat profund doar in "tainele" sexului si face doar sex... sex non-stop ... Pune accent doar pe sex caci fara sex nu exista nimic. Nu? E adevarat ce scriu aici? ... E adevarat in mentalitatea umanista, neopagana... si mai ales in mentalitatea feminista si in filozofia tantra yoga, new-age sau de alta natura asiatica si orientalista. Deja "amorul", "sexualitatea" in Asia, India, Africa... a devenit o "religie", un "act de cult"... un preludiu "divin"... o "jertfa" adusa altarului zeului Eros.
Acum daca am ajuns la eros, va recomand din suflet dialogul socratic (cules de Platon sau scris de Platon, sa ramanem in lumea scrisului) Despre eros sau despre iubire ... cartea BANCHETUL - PLATON. Filosofia, mai ales filosofia lui Socrate ne arata o viziune "ortodoxa" despre eros, amor... si dragoste. Nu vad acolo nicio idee nihilista sau aberanta.
Nu e corect (sa numim lucrurile corect , spune ganditorul Lao Tz) sa facem comparatii intre o capodopera si altceva, gen scrieri Sandra Brown, Laura Andresan sau http://blondacupantofiirosii.ro/love-sex-and-life/ ... sau Cristina Nemerovski , sau alte "fantezii" si bazaconii. Sa privim, sa citim Platon - Banchetul http://www.scribd.com/doc/39399474/Platon-Banchetul si apoi sa vedem si alte "optiuni", "viziuni" gen pavel corut, dan brown ... Sunt destui autori contemporani cu romane "sexy", cu romane siropoase, toate cu valoare de hartie igienica. Nicio poveste de iubire... Nimic frumos, nimic interesant. Eu m-am lamurit cu Herta Muller, cartea Omul este un mare fazan pe lume, contine o poveste ... fara nicio poveste, o prostie daca vreti... o prostie de "poveste"... Am cartea acasa, nu vorbesc din "informatii" dupa net. Este un roman "jegos", "mizerabil"... unde intalnim o "grasa", scuze o "femeie grasa" , descrisa de autoare absolut deloc literar, cum se masturbeaza. Capitolul "Acul" te inteapa pe tot parcursul lecturii. Pe mine m-a costat 24 de lei parca, dar sincer va zic, carte scoasa la Humanitas de nicio valoare, nici macar 0,1 bani. O caricatura de roman. O porcarie de "lux"... caci autoarea, detinatoare a "Premiului Nobel" pentru literatura, e de lux... In fine... O poveste handicapata scrisa fara text si fara context. Orice critic-literar care "saluta" cartea respectiva, se prostitueaza suta la suta. Da, e si ipocrit si nesimtit acel critic care da ok-ul cartii Omul este un mare fazan pe lume. Capitol de capitol, personajul feminin se masturbeaza... si nu afli nimic, decat aluzii la sex si aberatii marca Herta Muller. Nu stiu daca o intrece pe Alina Pipidi Mungiu, cea cu piesa "Evanghelistii" ... o blasfemie postmodernista de tot "plansul", dar oricum intrece bunul-simt.
Nu e corect (sa numim lucrurile corect , spune ganditorul Lao Tz) sa facem comparatii intre o capodopera si altceva, gen scrieri Sandra Brown, Laura Andresan sau http://blondacupantofiirosii.ro/love-sex-and-life/ ... sau Cristina Nemerovski , sau alte "fantezii" si bazaconii. Sa privim, sa citim Platon - Banchetul http://www.scribd.com/doc/39399474/Platon-Banchetul si apoi sa vedem si alte "optiuni", "viziuni" gen pavel corut, dan brown ... Sunt destui autori contemporani cu romane "sexy", cu romane siropoase, toate cu valoare de hartie igienica. Nicio poveste de iubire... Nimic frumos, nimic interesant. Eu m-am lamurit cu Herta Muller, cartea Omul este un mare fazan pe lume, contine o poveste ... fara nicio poveste, o prostie daca vreti... o prostie de "poveste"... Am cartea acasa, nu vorbesc din "informatii" dupa net. Este un roman "jegos", "mizerabil"... unde intalnim o "grasa", scuze o "femeie grasa" , descrisa de autoare absolut deloc literar, cum se masturbeaza. Capitolul "Acul" te inteapa pe tot parcursul lecturii. Pe mine m-a costat 24 de lei parca, dar sincer va zic, carte scoasa la Humanitas de nicio valoare, nici macar 0,1 bani. O caricatura de roman. O porcarie de "lux"... caci autoarea, detinatoare a "Premiului Nobel" pentru literatura, e de lux... In fine... O poveste handicapata scrisa fara text si fara context. Orice critic-literar care "saluta" cartea respectiva, se prostitueaza suta la suta. Da, e si ipocrit si nesimtit acel critic care da ok-ul cartii Omul este un mare fazan pe lume. Capitol de capitol, personajul feminin se masturbeaza... si nu afli nimic, decat aluzii la sex si aberatii marca Herta Muller. Nu stiu daca o intrece pe Alina Pipidi Mungiu, cea cu piesa "Evanghelistii" ... o blasfemie postmodernista de tot "plansul", dar oricum intrece bunul-simt.
Sper sa nu fie cu suparare... pana aici am pomenit de viziunea "sexualizata" sau pro sex... unde omul e considerat (aiurea) o fiinta sexuala. Tratez cu "caricaturi" acest subiect, ma refer la sexualitatea perversa, pervertita de industria si mentalitatea porno. Daca e sa intrebam pe Alina Plugaru sau X din lumea XXX , ce parare are despre sexualitate, normal ca ea isi exprima o parere cu tenta pornografica. Asa e mintea ei, mai libertina si deschisa la orice tip de perversiuni sexuale. Ma refer la mintea ei, a actritei de filme pentru adulti. Orice actor din acest domeniu "periculos" (din aceasta afacere mai exact) iti raspunde despre eros, despre dragoste, despre sex... limitat. La el totul se limiteaza la bani si placere... "Totul se rezuma la sex", in industria porno. Cu ce ne poate ajuta o astfel de viziune nefireasca? ...
Va rog sa aveti putina rabdare, incerc sa trec in revista toate cartile ortodoxe citite de mine in contextul in care ne aflam; apoi trecem la viziunea mea despre sexualitate si eros. Va anunt de acum ca nu-i o viziune gen revista "Libertatea" cand spre sfarsit o "profa de sex" ne invata ce si cum... Acolo conteaza altceva (precum si in revista Playboy, Click!, Can-Can... etc.) , publicitatea ... Nu conteaza sexualitatea (decat daca vinde...) ci reclamele "sexy", publicitatea erotica... Suni si te "satisface", te "satisface" de bani... Mergi la masaj erotic si esti "implinit"... dar esti mai sarac cu cel putin 100 RON in buzunar. In fine... Stim cu totii despre ce e vorba. Publicitatea fara "erotism" nu-si vinde produsul. Orice obiect, absolut orice (in lumea afacerilor necurate) se vinde cu una in bikini, cu una cu sanii mari.... sani mari pentru creiere mici... si tot asa.
Sa amintim cartile despre care am zis: Tinerii si sexualitatea - repere pentru mileniul III (DANION VASILE, ed. Egumenita) , Tinerii si ispitele XXX (CRISTIAN SERBAN, ed. Agnos) , Pornografia, o iconografie demonica (Pr. Jhon Breck ...) , Pornografia - maladia sec. XXI (VIRGILIU GHEORGHE) si multe articole din reviste ortodoxe si dupa net, reviste precum Familia ortodoxa, ATITUDINI, Lumea Credintei, APOSTOLIA... Probabil mai sunt si alte carti, poate si laice... dar nu ne folosesc intru viziunea ortodoxa. Si Maica Siluana Vlad are cateva capitole (in cartile dansei) despre sexualitate... Si in cartea Sotul ideal sotia ideala (Pr. Nicolae Tanase) gasim repere ortodoxe pentru dragoste. Din pacate, lumea postmoderna, lumea laica (atee sau nihilista) trateaza in bascalie Biserica si Ortodoxia. Da, ziarul Academia Catavencu spune ca "malahia NU e o boala" ... http://www.academiacatavencu.info/actualitate/malahia-nu-te-baga-n-boala.html ... malahia (masturbarea) e ok din punctul lor de vedere. De ce? Ca sa-si faca jocul ... Au nevoie baietii sa vanda pornografie si alte dracii, cum sa spuna adevarul despre "boala", despre patimi, despre vicii...
ORTODOXIA TINERILOR vine in sprijinul firescului , a normalitatii... cu cartea Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie http://www.ortodoxiatinerilor.ro/relatii-intime-inaintea- casatoriei/17556-mii-de-tineri-isi-pastreaza-fecioria-pana-la-casatorie pret carte 15 lei, o carte pe care n-am ajuns inca sa o citesc dat fiind faptul ca ma cunosc personal cu dl. presedinte Claudiu Balan, va rocomand din suflet cartea... sunt marturii precum in cartea Patericul mirenilor de Danion Vasile.
In operele si gandirea Sf. Parinti (Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Vasile cel Mare, Fericitul Augustin, Sf. Maxim Marturisitorul ...) , mai ales al Sfintilor filocalici (Filocalia este o opera de texte patristice, in 12 volume... unde intalnim trairea, experienta ascetica si iubirea de frumos , ceea ce inseamna si "filocalie" din greaca) , nu exista nicio idee ca sexualitatea e rea sau ca omul (mireanul) nu are voie sa faca dragoste in cadrul familiei, casatorit fiind. Unde-i lege nu-i pacat, ne spunea la faclutate Parintele Prof. Dr. Gagu. Adica, dragostea prin Cununie (Taina savarsita in Biserica) este binecuvantata de Dumnezeu. Sf. Parinti vorbesc despre abuzuri, despre anomalii... despre desfrau, adulter, malahie... patimi si pacate... si nu recomanda. Aici nici Dumnezeu nu binecuvinteaza nimic, nu binecuvinteaza pacatul, doar diavolul e pro pacat. Niciodata nu se va "binecuvanta" de Sus, relatiile gray, casatoriile homosexuale, sodomia... gomoria... sau relatiile intime de tip lesbi. Lesbiansimul este o practica absurda, unde nu exista iubire sau altceva decat "sex" ... sex prin perversiuni, sex oral... iar la gay - sex anal... si alte figuri de nedescris. Cum poate afirma cineva ca in relatiile de lesbiansim (unde totul cade pe organul genital si sarutari ... sarutari feminine...) exista dragoste? Accentul pica pe ceva de jos ... ca sa fiu elegant, pe vagin. "Fetele", "femeile" lesby, "iubesc" vaginul nu altceva.... sexul oral intra in contextul relatiilor de lesbiansim , ca fiind un gest "normal". Normalitatea in pornografie si in relatiile nefiresti este intru totul denaturata, isi pierde esenta, valoarea, farmecul... Sf. Parinti ne ajuta sa privim frumos, ortodox... mai ca Hristos , cum zice Pr. Teofil Paraian. Sf. Parinti nu ne lasa sa ne batem joc de trup, trupul fiind templul Duhului Sfant. Sf. Ap. Pavel ne marturiseste clar in Epistolele sale, cuprinse in Noul Testament ca trupul e templul Duhului Sfant...
"Baietii destepti" vin cu alta viziune. Apasa tare pedala de acceleratie cu "drepturile omului" si astfel avem liber la orice, la sex de tip lesby si la sex anal... de tip homo... Sa-i lasam in pace ne recomanda ideologia politically correct si "drepturile omului". Pai noi nu le facem nimic... ii lasam in lumea lor, doar ca le amintim ca exista suflet, constiinta... si in primul rand exista Dumnezeu. Lumea moderna si postmoderna considera mit tot ce scrie in Biblie. Notiunea de pacat nu-si are rostul in postmodernism. Invatatura Biserici e "moarta", e "invechita"... Lumea pro sex (de orice natura) este noncomformista... libertina... si asa prin libertinaj se ajunge la viol, la pedofilie, la sex de tip sadomaso... la sinucideri, la amor cu animale (zoofilie) ... si la alte si alte "nebunii".
Bierica nu opreste, nu spune nu... nu obliga ...Biserica recomanda. Da, recomanda abstinenta, fecioria pana la casatorie... Recomanda asceza si infranarea. Nu obliga pe nimeni sa creada... doar ii aminteste de credinta, nadejde si dragoste. Biserica nu lasa loc de interpretare, Biserica marturiseste ceea ce ne-a lasat Mantuitorul Iisus Hristos, nu alte "povesti de adormit copiii". Biserica nu-si propune sa convigna pe nimeni... caci ortodoxia nu convinge ci seduce... Biserica pune accent pe traire, pe viata... nu pe filozofii absurde si teorii sexy ... Nici macar in literatura, in arta, in poezie ... (ma refer la literatura adevarata...) nu exista amor redus la "sex" obscen. Erotismul, senzualitatea, iubirea, femeia, frumusetea, idila ... sunt "teme" prezentate cu talent "sacru' si cu bun-simt. Niciodata un autor genial (precum Mihai Eminescu, Dostoievski, Victor Hugo ...) nu a scris "vulgar" , sau cu tenta "sexuala" explicita... gen : iti bag mana intre craci/ si tu , fa muiere... taci/ dar incepi sa te dezbraci/ si cu foc ma satisfaci... etc. etc. etc.
Sexualitatea si erosul (eroticul) , in viziunea ortodoxa, sunt subiecte ancorate doar in dragoste... in credinta si dragoste. Cand accentul cade pe pofta trupeasca, pe biologic, pe placere si sex... actul in sine devine ceva de tip dobitocesc. Da, fara suparare, si animalele fac "dragoste"... Au un timp anume pentru reproducere. Noi , oamenii de ce sa avem inclinatii doar pentru sex si atat? Avand o bogata experienta in aventuri si sex in toate pozitiile, ajungi sa nu mai stii de iubire... de iubire adevarata... Te lasi prostit de mentalitatea tv care zice ca sex = dragoste, si devii obsedat de sex. Dragostea e de natura spirituala, trup si suflet... Sexul e doar satisfacerea placerilor trupesti si nimic in rest. Nu poate o X sa afirme ca te iubeste daca face sex oral. E de la sine inteles ca tu, cel ce accepti sexul oral, nu ai in vedere o relatie serioasa cu tipa respectiva, decat o aventura pornografica. A iubii nu inseamna a face sex... Sex fac doar "baietii destepti" (postmodernisti) ... "prostii" fac dragoste. Asa vrea lumea contemporana sa lase impresia. Romantismul, iubirea normala, dragostea adevarata... e o "prostie" ... De ce? Pentru ca mentalitatea porno ne indeamna la perversiuni, iar iubirea, iubirea ortodoxa... nu indeamna omul decat la jertfa, demnitate, indumnezeire... Omul este si "chip divin", stim versetul din Sf. Scriptura ... omul este facut dupa chipul si asemanarea (duhovniceasca) Lui Dumnezeu. Ce chip si asemanare divina gasim in pornografie? ... Ce tip de sexualitate gasim prin mass-media comerciala? ... Pr. Teofil PARAIAN , in cartea Fereste-te de rau si fa binele! , vorbeste despre sexualitate ca ceva firesc... un dat al omului... sexualitate care a existat doar dupa caderea in pacat a protoparintilor Adam si Eva. Prin sexualitate fireasca ne inmultim ca neam, nu ca specie. Specie este gandirea celor care reduc omul la sex, foame, frica... Specimene sunt cei care promoveaza sexualitatea de tip porno... colorand ideea ca e vorba de erotism, de erotic... de ceva soft nu hard. Nici vorba de erotism normal in cartile si filmele erotice. Pasiunea ... pasiunea pentru sex ... nu-i nicio pasiune, e dependenta. Deci, sa nu cadem in ispita sa credem ca autorul de gen erotic e bine intentionat, fiind pasionat de amor... Erotismul descris e o blasfemie. Taina, intimitatea... nu se descrie. Faci amor cu o femeie si apoi scrii pe blog sau intro carte cum ai facut cu ea... E ok asa ceva? ... Nu e deloc ok, e chiar urat. Poate si eu am avut o semi-experienta pseudo-erotica cu Anda ... dar mi-am propus sa nu scriu niciun amanunt despre treaba asta... fara detalii, fara texte erotice. Pur si simplu nu vreau. Nu admit asa ceva. E foarte, foarte urat (nu urat) sa scrii cum ai facut cu X sau cu Y... sau sa recomanzi sexul ... ca si mancarea, un fel de "sex pe paine". Adevarul ca in sec. XXI suntem "obsedati" de sex... dar nu obsedati sexual suta la suta, ci obsedati de ideea de sex... Consider ca "nebuneala" asta pleaca de la pornografie. Daca am avut "deschidere" catre pornografie ne-am ars. Mintea s-a sricat... suntem intinati... si traim in minte cu fel si fel de fantezii. Mai bine punem mana si traim frumos, traim ortodox... caci sexualitatea XXX , erotismul pervers... nu ne face oameni! Malahia, masturbarea, pornografia... nu foloseste la nimic, ci doar distruge, autodistruge... Nu traim pentru a fi sau pentru a avea ... ci traim pentru a invia. Nu traim pentru a manca ci mancam ca sa traim... Nu traim pentru sex, ci traim pentru dragoste! Biserica nu incepe cu nu, nu atinge! ... pericol de... Eu va intampin cu nu, pentru ca nici eu nu am stiut ca desfranarea e pacat... si ca duce la patima... iar patima e tare greu de vindecat. Atentie la neatentie! Cei fara credinta, fara Dumnezeu , sunt sigur ca nu baga in seama aceste cuvinte... Ii lasam in pace... Nu-i judecam, doar incercam sa marturisim adevarul... Eu nu sunt erotic... sau om - fiinta sexuala, eu sunt crestin-ortodox si roman vrancean... Daca imi permiteti inchei astfel: pentru o viata sanatoasa , traiti si ganditi ortodox!!!
miercuri, 11 septembrie 2013
De ce stau pi facebook (idee de carte)
Pentru inceput, incerc sa lamuresc ce inseamna pentru mine siteul facebook. Consider acest site "socialist" (denumit ironic de dl. critic-literar Daniel Cristea Enache) un "lucru folositor" daca stii sa nu te lasi vrajit prea mult de internet si de mediul virtual. Te agati de facebook pentru ceva anume. Nu este o intalnire personala cu prietenii, nu este comuniune face to face ... ci este un fel de "comunicare fara comuniune", dar o comunicare buna, daca asculti constiinta si daca esti rational. Cred ca am vreo 2 ani "vechime" pe facebook. De e sa verific exact si am mai mult, imi cer scuze! In fine... Eram anti-facebook. Din intamplare (chiar daca nimic nu este intamplator) , sustinut de fratele meu, mi-am facut si eu facebook; in speranta ca aici voi gasi "vizitatori" pentru blogul meu http://beludanutz.wordpress.com . Slava Domnului, nu am gasit doar vizitatori, am gasit prieteni... Am gasit persoane care scriu, care gandesc frumos, care iubesc poezia si care cauta sa-si marturiseasca talentul pe o pagina de facebook sau pe un grup. Inainte de facebook, stiam "toti" de siteul hi5. Acolo se punea accent mai mult pe poze si nimic in rest. Deja exista pe internet o "explozie" de bloguri si de comentarii on line. Mii, sute de mii de polemici. Nick-nameuri, anonimi... "reali" ... personalitati... etc., comentatu fara numar pe bloguri. Facebook nu tine loc de blog, dar iti da posibilitatea sa ajuti blogul, precum doresc sa fac eu aici si acum. ... Cu timpul, usor-usor , au aparut si glumele, chiar si bascalia fata de facebook. Se spunea n-ai facebook nu existi! sau toata lumea are facebook! sau ne vedem pe facebook... si tot asa. Pentru mine astazi, facebook este un "sprijin", un mijloc prin care ma pot afirma ca si "scriitor"... Nu e ok sa facem un scop in sine din facebook si nici sa lasam impresia ca suntem altcineva decat suntem in realitate, deoarece cadem in ipocrizie. ... Cel mai mult imi place, va marturisesc cu mana pe inima, ca pe facebook am descoperit persoane minunate... Nu le mai pomenesc aici caci stiu dansele cine sunt. Plus ca ador sa vorbesc cu personalitai... si prin intermediul facebook-ului am avut oportunitatea , onoarea, ocazia... sa discut cu personalitatile dragi mie. Si nu doar atat. Recunosc, detest paginile, profilurile de facebook "colorate", pictate "nud", cu milioane de poze si cu poze handicapate... unde , x si y (niste anonimi stupizi) isi etaleaza muschii, corpul , biologicul .... prostia, mandria... si nimic mai mult. Mentalitatea manelista si "tziganeala" reduce individul la absurd si la ridicol... ducand spre penibil. Omul frumos si adevarat, omul ortodox este ancorat in bun-simt, in smerenie, in discretie, in atitudini si demnitate... nu in efemer, superficial si bazaconii sau blasfemii. Problema e foarte delicata in acest context "neopagan". Lumea vrea sa se afirme cu orice... Vedem prea bine trista realitate tv (indusa de mass-media ca fiind generala) cu vedete care promoveaza distractia, trupul, estetica uratului, senzationalul, banalul, dementa, banii, desfraul, pornografia, sexualitatea perversa, nihilismul, circul si showul imbecil etc. Aceasta maimutareala pe la tv nu este demna de urmat. Asa zisele vedete nu sunt "modele". Vedetele (cele care tin la titlul acesta) sunt caricaturi. Nu dau nume sa nu para ca jignesc pe cineva. Stiti dvs. cine sunt "vedetele" patriei, lumea mondena, gastele (cu pedale) din show-bizz. Speram sa nu ne lasam amagiti de vedetism si de internet (sau mass-media comerciala). Internetul e o sabie cu doua taisuri. Internetul e si bun si "rau". Depinde ce accesam pe internet. Depinde cat stam pe internet... Depinde ce activitate avem pe internet... si nu in ultimul rand depinde de noi, de discernamant. E normal sa facem distinctia intre carte, lectura naturala si internet, lectura virtuala - on line. Nici nu prea este recomandata lectura pe internet. Insa, decat sa nu citesti deloc, citeste cum vrei, citeste on line, numai citeste! Citeste pe facebook... numai sa citesti ceva frumos si folositor de suflet!
Atingem o parte "sensibila" a statului pe facebook si nu numai, a statului pe internet in general. Cercetatori si specialisti (psihologi, medici, psihiatrii, neurologi, biofizicieni, bioeticieni...) cumsecade, spun ca facebook duce la depresie. Dl. Virgiliu Gheorghe a luat act de aceasta pozitie a "stiintei" (sau mai corect spus a constiintei) si afirma si dansul acelasi lucru. Sa fie oare asa periculos statul pe facebook? Duce la depresie sau este un semnal de alarma fals? ... Eu unul nu neg acest adevar "stiintific". Da, e clar, e limpede ca apa de izvor , ca facebook poate duce si la depresie. De ce? Din cauza faptului ca nu gasim ceea ce ne dorim. Cautam , cautam si ... si nimic. Incet, incet incepi sa te simti aiurea, te intristezi.... te doare pur si simplu capul de atata cautat. Ba cauti "marea dragoste" pe facebook. Ba cauti un prieten de nadejde etc. etc. etc. Trebuie sa fim oameni verticali, facebook nu este un site "matrimonial" sau un medicament anti-deznadejde. Daca suferi real de depresie, eu zic ca mai bine iei o pauza de facebook ... si te odihnesti, te plimbi... calatoresti... mergi la munte, la aer curat... Depresia e de la statul prea mult in casa, in spatiul inchis... Depresia vine de la statul orelor in sir la tv, la PC, pe internet... Depresia apare cand vizionezi filme xxx, cand "nu te mai saturi" de pornografie... Depresia apare daca ai probleme cu malahia si masturbarea... dar nu-i exclus sa fie si de la facebook.
Vedeti dvs. , nu facebook-ul e de vina , eu, omul e de vina ca exagereaza. Cum sa ai impresia ca iti gasesti pe facebook o sotie, o partenera (nu e imposibil, dar nu-i recomandat) ? Cum sa stai pe facebook pt. acest scop? Daca urmaresti pe facebook "combinatii", "indragosteala" si altele... normal ca intrii in depresie. Si eu am gresit din acest punct de vedere. Da, nu ma ascund dupa deget. Am cautat si eu "iubire", "amor", "relatii serioase" ... pe facebook. Pana la urma m-am lamurit, relatia personala e "divina", nu e electronica... precum e pe internet si la telefon. Te vezi, te simti... TRAIESTI.... te traiesti daca vreti, precum taina. Pe facebook vb. pe chat si... te vezi in poze... si cam atat. Visezi la "zana din povesti" dar "zana" nu exista... Pur si simplu te amagesti. Iubirea adevarata se gaseste real, la Biserica... nu prin "boscheti" sau prin cluburi. Facebook are si "neputinte"... nu indeplineste toate "dorintele" umaniste. Facebook este pentru altceva nu pentru a te da "rotund" ca esti intro relatie cu gigel frone sau cu fernando de la caransebes. Facebook este pentru a te face cunoscut (in viziunea mea) ca valoare... daca ai valoare... Valoare de om de cultura, nu valoare de imbecil. ... In fine... Ne complicam.... Suntem in democratie , libertinajul e in floare, putem face ce vrem, nu?! ... Libertatea de exprimare ne da voie sa rostit ce vrem si ce nu vrem. Asta-i viata postmodernista, fiecare are dreptul sa fie cum vrea si cine vrea... Problema e ca nu vrea bine, vrea numai rau, vrea mereu prost...
De ce stau pi facebook? Sa raspund. In titlu parca ar fi o intrebare retorica sau o afirmatie. Stau pe facebook ca sa omor plictiseala, sa pierd timpul... Glumesc. Stau pe facebook pentru ca imi ofera sansa sa-mi lansez cartea... Pe facebook am intalnit personalitatile dragi mie (Savatie Bastovoi, Ovidiu Hurduzeu, Laurentiu Dumitru, Iulian Capsali, Oana Sarbu, Alex Stefanescu, Daniel-Cristea Enache, Lelia Marcu, Ciprian Voicila, Catalina Danila... s.a.)
Pe facebook am gasit oameni si oameni... dar mai mult oameni frumosi, de calitate... pentru ca asta ma intereseaza. Am avut si eu polemici... am fost "suspendat", "blocat", "amendat" ... Poate am si exagerat dar in mare am o activitate draguta pe facebook si peste 900 prieteni... dintre care foarte multi cu care ma cunosc real.
Daca e sa analizam poza de mai sus si textul respectiv, as spune doar ca facebook are o imensa lipsa de "priviri"... Nu te poti privii in ochi. Ochii inimii insa pot privii spiritual si astfel cel cu care vorbesti simte ca esti om bland, om bun. ... Nu-i recomandat nici facebook-ul in exces, adica sa stam ore intregi pe facebook. E de folos si atat... Cat? Cat stim fiecare dintre noi. Mai frumos e sa iesim afara, sa mergem la padure, sa ne plimbam... sa traim natural , firesc, real... nu "izolati" in spatiul www... Nu poti sta pe facebook Duminica dimineata pe la 9 si ceva cand incepe Sf. si Dumnezeiasca Liturghie. Se renunta la facebook in diferite momente. Esti in doliu.... lasi orice, si facebook si tot. In perioada Deniilor, in Saptamana Patimilor, fara facebook. E bine sa tinem "post" si de facebook ... dar daca avem si e ok, nu-i necesar "postul negru". Deci, sa nu parasiti de tot facebook ... ramaneti acolo... cine stie, peste 2 ani ajungem la 4.999 de prieteni... si la un catralion de like-uri. Glumesc. Nu asta e important. Nu conteaza cate like-uri ai sau dai... conteaza ce postezi, ce faci, cum gandesti si cine esti. Conteaza atitudinea ta, valoarea ta, caracterul, constiinta, viata... Restul e facebook... sau restul e tacere!
Bucuresti - a fost odata "micul Paris" ...
.jpg)
Aseara, in sfarsit pasesc pentru prima oara (in viata mea) in orasul Bucuresti (intamplator ... si capitala a Romaniei) si va marturisesc din inima ca am avut un sentiment frumos... pana am intrat in "jungla", in "aglomeratia urbana", in "trafic". Se merge haotic tare prin Bucuresti. Scuze, se circula aiurea tare dar se si merge anapoda. ... Candva, acest oras - capitala , va fi fost denumit (alintat) micul Paris. Da, in perioada interbelica poate arata precum Parisul... Acum arata ca un oras de 1 milion de locuitori, plin de masini si caini, dupa viziunea unora. Totusi asa "urat" cum este, capitala tarii "invarte" tot in domeniul afacerilor. Din Bucuresti ... in toata tara. Din Bucuresti se face politica la nivel inalt, din Bucuresti transmit marele canale tv... din Bucuresti rasuna clopotele Mitropoliei si Patriarhiei... "Dealul Mitropoliei" este acum "dealul Patriarhiei". In fine... Bucurestiul, ca idee sta bine ... Important e cine il priveste si cum il priveste. Infrastructura lasa de dorit peste tot in tara, deci nici in Bucuresti nu sunt "minuni" la acest capitol. Bucurestiul vechi, sa nu uitam era o capodopera... Bine, era si lumea altfel. Acum, in epoca postmodernista, in era internetului si in lumea super-tehnologizata, e putin ciudat.
Bururestiul astazi nu este asa "infect" precum spun multi, e doar foarte aglomerat. In Bucuresti sunt si lucruri bune, nu doar prostii si aberatii. Exista si o bruma de cultura. Avem si o idee de sport. Cat de cat ne descurcam. "Casa Poporului" e ce mai gradioasa si imensa cladire din lume... cladire distribuita politicii. Avem cu ce ne lauda! Glumesc. Nu e vorba de mandrie aici, e vorba de ceea ce este frumos si ceea ce este urat. Caut sa nu-mi exprim gandurile "negativ". Nu stiu de ce, prea multi "formatori de opinie" au pareri negative despre Romania si in special despre Bucuresti. Capitala tarii nu e un "rai" dar nici iad nu este. Prefer sa privesc si realist dar si optimist. Asa "praf si pulbere" cum este Bucurestiul, a dat valori si da inca. Interesant e omul, omul care locuieste in Bucuresti nu doar aspectul orasului in sine. ... Lumea e agitata, e stresata, drogata, manipulata... Nu ai ce face, lumea e materialista si consumerista. ... Imi place (sa tratez ironic) accentul de bucurestean, in rest , asa la prima vedere... pare ok. Adevarul ca erau niste "golani" pe strada... logic, aseara era si meciul ... si m-am cam speriat , dar peste tot gasesti flori si "gunoaie"... Aud despre Focsani ca este un oras curat, fara mizerie... Nu stiu. Eu n-am vazut asa ceva... Peste tot este mizerie, dar este si curat. N-am fost in Sibiu, Cluj, Timisoara... Sper ca acolo e frumos, e curat... sper ca e frumos din toate punctele de vedere. Liniste, civilizatie si bun-simt sa fie si e "perfect".
Asa ca pentru prima data in Bucuresti, zic ca l-as revedea cu drag. Viata din Bucuresti e diferita, normal sa fie astfel... dar tot "viata de oras" este. ... Macar sa nu fim nostalgici, sa nu tanjim dupa "micul Paris". Bucuresti are nevoie de modernizare ortodoxa, de ceva facut "nemteste". Orice lucrare in Bucuresti sa fie de durata si de maxima calitate. Daca se face doar asa gen plombarea gropilor din asfalt, e echivalent cu nimic. ... Eu ma opresc aici... n-am mers sa vizitez Bucurestiul ci am mers pentru o treaba, munca fizica.... Va las pe dvs. sa adaugati ganduri despre Bucuresti... iar cei ca mine care n-ati fost niciodata in capitala, mergeti... mergeti macar din "curiozitate" !!!
luni, 9 septembrie 2013
Cerul (ganduri - septembrie)
Cerul isi inalta splendoarea. Lumea se minuneaza de cer dar totusi traim intro lume fara cer. Nu mai privim, nici nu mai gandim pe verticala ci pe orizontala. Inaltimea cerului, inaltimea omului s-a pierdut in neant. Acest neant postmodernist... Candva, neant comunist, utopie... Ideologii transformate-n nimic. Pur si simplu, comunismul (bolsevismul, nazismul, nihilismul...), iluminismul, renascentismul si azi postmodernismul (dupa modernismul super-tehnologizat) sunt "idei" (puse in practica) care se rezuma la nimic, la absurd. Revolutia Franceza (1789) a vrut sa scoata omul din evul mediu , din intuneric ... dar de fapt nu la scos din nimic, la bagat mai tare in "libertinaj" si in ateism. Liberte, egalite, fraternite ... E adevarat? Sa fie libertate, egalitate si fraternitate? Adica, daca imi permiteti sa exagerez putin, guta (manelistul) este egal cu Eminescu? ... E o prostie sa crezi in libertate umanista (pardon, am uitat sa pomenesc umanismul, rationalismul ... care pune accent pe omul masura tuturor lucrurilor - aberatie de milioane ...) , in egalitarism (nici macar in comunism nu exista egalitate decat la nivel declarativ... in democratie nici vorba de egalitate... in monarhie nici atat... regele nu-i egal cu bufonul...) si fratie... Fa-te frate cu dracu pana treci puntea! Si daca fratia asta, compromisul asta nefiresc, te baga intro conjunctura (precum cea politica) din care nu mai poti iesii? ... Sa luam acum si asa-zisa revolutie sexuala, savarsita parca prin sec. XX . E normal unde a ajuns lumea cu pornografia, desfraul, concubinajul? ... E normal sa auzim vedete pro perversiuni sexuale (gen sex oral recomandat de nu stiu ce diva americana) si sa avem o mentalitate intinata?
Dl. Virgiliu Gheorghe, ne spune ca revolutia sexuala a aparut odata cu razvratirea de la 1789 (Revolutia franceza). De atunci cerul clasic, cerul "evului mediu" are o mare pata. Acea pata se numeste nihilismul si pornorafia. Aceste "viziuni" negre, intuneca cerul... si din albastru aprins, din albastru frumos... se duce spre gri. Un cer "urat"... Plin de fantezii si mizerii. Un cer mort. Un cer fara strop de viata. Acesta este cerul celor care promoveaza pornografia si prostitutia tv. Un "cer" din pamant... Un cer fara cer... Un cer neceresc. Un kitsch de cer. O blasfemie de "cer". Un cer in ghilimele. Mai bine zis e un fel de neant... un abis absurd... un hau ...
Filosofia cerului, nu este precum filosofia umana. Cerul are alt "sistem de valori". Cerul are alta gandire, simtire si traire. Cerul traieste cu adevarat liber. Omul fara cer, fara cerul ortodox, nu este liber... ci are doar impresia de libertate. De ce? Din cauza pacatului. Pacatul nu-ti da niciodata libertate. Pacatul (mai ales patima, pacatul repetat) este o temnita din care se iese prin spovedanie deasa, post si rugaciune. Pacatul este un cer nexistent. Un "cer" inchis... Un "cer" egoist... Cerul mare, cerul ce-l vedem noi cu ochii nostrii umani, s-a desprins de pacat si nu are constiinta pacatului savarsit in sine, are mai mult constiinta omului incarcata de pacate. Da, cerul are grija de om si cand face pacate. Cerul ramane cer, omul insa nu... Nu mai este om cand cade in pacat. Pur si simplu se dezumanizeaza. Fiinta umana gusta dulceata pacatului pentru placere si pentru a-si potolii frica de moarte, angoasa... Vedem aici o forma de ateism si amagire. Nu-i cu suparare, suntem atei cand facem pacate. Orice pacat savarsit este o negare a Bunului Dumnezeu. Imediat ce alegi pacatul, adio cerul..., adio Dumnezeu. Nu ne pasa de nimic, astfel... intram in sfera ateista, si unde nu e Dumnezeu, e permis orice. Suntem pierduti in acest sens. Ne-am pierdut in vicii si boli... boli sufletesti. Cerul, cerul senin vindeca orice boala. Priviti Cerul si chiar bolile incurabile au nadejde de izbavire! Priviti cerul prin credinta, nadejde si dragoste.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)