De ce nu stiu sa scriu frumos

       Scrisul este o taina. Taina te traieste, nu se traieste, spune Paul Evdokimov. A scrie frumos inseamna a culege struguri cu sufletul. De obicei culegem fructe cu mana. Putem sa fim murdari pe maini ca noi tot culegem.

            Nu-i acelasi lucru si-n arta scrisului. Nu putem scrie daca suntem murdari pe maini sau murdari la suflet. Murdaria de pe fructe si de pe maini se spala cu apa si sapun. Dar murdaria de pe suflet nu se spala asa usor. Daca scriem asa pur si simplu nu va fi sa fie un scris murdar, ci un scris uarat ca noaptea. Noaptea e urata din cauza intunericului. Scrisul e urat daca e scris fara lumina. In fine... Nu facem filosofie aici.

    Eu am tot incercat sa scriu frumos, insa nu pot. Raman mereu in lumea mea. Sunt la capitolul incercari. Ma prefac ca stiu sa scriu, dar de fapt nu stiu sa scriu frumos sau stiu ca nu stiu nimic. De ce? Fiindca ma mandresc si mandria strica tot. Cel mai frumos scris se naste din smerenie. Unde e smerenie este izvor de har. Fara smerenie si fara har nu putem face nimic bun. E ca atunci cand nu ai ambele maini si vrei sa joci basket. Nimic nu se face decat cu un rost. Si scrisul are un rost. Asa ca nu e bine sa ne apucam de scris doar de dragul de a scrie (de amorul artei) sau din fantezie. Vraja aceasta nu tine mult. Orice minune dureaza trei zile, nu? Ne place sa scriem? Atunci... sa avem rabdare si sa invatam sa scriem frumos. Scrisul e un mestesug. Scrisul... e o taina.

Cuvinte despre lumea de azi

    Lumea de azi este o lume nefericita, urata... Tristetea, plictiseala si singuratatea o inunda din toate punctele de vedere. Lumea de azi este o lume mizerabila. O lume ancorata-n absurd, neant si supercial. Lumea de azi...

     Cum suna asemenea viziune despre lumea in care traim? Ce putem face daca toti spunem aceste cuvinte dure (dar realiste) despre lumea contemporana? Maestrul Dan Puric, marturiseste despre Cine suntem, Omul frumos, Fii demn!, Suflet romanesc, Dulci... In tot ce scrie si vorbeste, Dan Puric, slujeste adevarul, binele si frumosul. Dar asa nu inseamna ca nu este sincer si ca nu spune pe sleau ca la noi in tara nu se traieste, ci se supravietuieste. In fine...

     Mergand prin tara vedem fel si fel de oameni. Lumea se schimba de la un judet la altul si de la o regiune la alta. Nu e corect sa punem etichete sau sa generalizam. Azi am fost pe teren. Un cetatean de la noi din sat (pasionat de fotbal) incearca sa faca o echipa de juniori. Nu am stat foarte mult. Pe teren acum toamna bate vantul si e curent. Poti sa racesti foarte repede. Depinde de imunitate. Totusi, sa nu ne abatem. Asta e alta poveste. Ce credeti ca vreau sa zic? Pe teren azi am intalnit o lume... O caricatura de lume. Chiar daca e vorba de niste copilasi, uite ca lumea lor era o lume extrem de agresiva, care injura la secunda si vorbea numai prostii. Limbajul obscen probabil e imprumutat din familie. Nu stiu, imi e mila de ei. Cred ca e generatia Facebook. Of... Pe internet (parintii sunt multumiti ca stau dragutii de ei pe computer, laptop, tableta... fiindca sunt inteligenti) gasim si informatii foarte bune, dar gasim si atatea lucruri periculoase cum ar fi pornografia. Consider ca pornografia ucide. Ucide sufleteste si psihologic.

       Din pacate, am vazut azi niste juniori care batjocoreau un tanar cu probleme grave de handicap. N-am putut sa mai stau. Am plecat acasa sa termin de citit cartea "Dulci" de Dan Puric. Da, recunosc... am fost si noi mici. Am facut si noi tampenii, dar nu eram in halul asta de exagerati si de spurcati la gura. Indiferent cat de nesimtiti eram, tot mai aveam o bruma de bun-simt. Aveam sensibiliate. Aveam respect de oamenii mari. Aveam frica de Dumnezeu. Nu injuram de cele sfinte. Traiam intr-o alta lume si inca nu aveam acces la internet.

       Lumea de azi are aproape tot ce vrea, dar nu are constiinta si cuviinta. Pe undeva este o lume buna, in alt sens este o lume nebuna. Pare un fel de corcitura. Nu mai e o lume de rasa, precum era lumea in perioada interbelica. Sincer sa fiu, nu pot sa vorbesc despre o societate. Prefer sa scriu despre lumea de azi si sa scot din termenul lume: umanismul, materialismul, postmodernismul si omenia. Omenia este ceva rar. Vrem sa transformam si omenia in ceva artificial. Vrem sa facem din toate cele de suflet un fel de fast-food sau super-market. Uite ca dragostea, suferinta, dorul... nu sunt produse ambalate care zac pe rafturi. Nu gasim asa ceva in context comercial. Dragostea nu e de vanzare. Lumea in care dragostea se vinde, e o lume orfana moral si spiritual.

     Ce fel mai este lumea de azi? Lumea de azi e o lume hipnotizata dupa jocuri de noroc, stiri si barfe. Dar tot in lumea de azi exista si o Simona Halep. Noi nu stim cati olipici si cati tineri geniali avem in tara, fiindca la televizor nu se da asa ceva decat de Pasi si de Craciun si de 1 Decembrie. In rest, Romania, lumea din Romania, e o lume moarta. Plina de morti, raniti... si de accidente. Mai rau e ca lumea in viziunea mass-mediei, e o lume politica si o lume de vedete. Lumea politica zace in demagogie si coruptie, iar lumea mondena zace in prostie si fudulie. Cam asta e lumea prezentata de mass-media.

     Putem sa ne gandim in ce lume traim? In lumea mare oamenii se precipita pentru razboi. Tot se vorbeste de pace, dar nu mai incetam cu razboiul rece. Pana la urma, stim oare in ce lume traim?

Cultura la sate este invizibila

    Vrem nu vrem, trebuie sa zicem adevarul. Nu mai e timp sa ne ascundem dupa deget. Cultura in mediul rural este la nivelul zero, chiar sub zero. Tot avem acum clasa zero, ne inspiram de unde putem. Sau oare incercam sa pornim de la zero?

    Sincer nu prea cred ca se mai porneste de la zero aproape pe niciun domeniu legat de cultura. Pur si simplu nu ne intereseaza cultura. Sau mai bine zis , nu ii intereseaza pe distinsi domni politicieni. Aceasta specie de oameni de tip caricaturi.

Daca mai exista functia in primariile din comune de referent cultural sau director de camin, e bine sa recunoastem ca este o functie in plus sau in minus. Adica nu prea se face nimic cultural la tara. Din pacate sunt atatea locuri la stat platite fara rost. Problema e ca acei indivizi care ocupa acele functii, au 15-20 de ani de munca si fapte in contextul cultural zero. Asta ca tot am zis ca pornit de la zero.

    As putea sa fiu intrebat, dar ce doriti sa se faca? Spectacole de teatru, evenimente muzicale, cenaclu literar, conferinte, excursii la muzee si mausolee, pelerinaje la manastiri, biblioteca... etc. Sunt atatea lucruri care se pot face sub aspect cultural. Dar la noi se manipuleaza prostimea (astia mici mai ales) cu circ. Si la noi in comuna a venit trupa de circ X, au luat banii si cam asta e. Nu stiu daca se poate trece asa ceva ca eveniment cultural. Dar totusi sa nu uitam ca suntem in Romania si orice este posibil.

Atingerea

    Atingerea ne face sa traim altfel. Atingem obiecte, animale, plante... , dar cel mai frumos este sa atingem oameni. Atingerea dintre doi oameni (prieteni sau iubiti) este o atingere de taina. Cred ca cea mai placuta atingere este atingerea dintre un barbat si o femeie.

   In lumea spirituala, atingerea lucrurilor sfinte ne incurajeaza nadejdea ca putem atinge pe Dumnezeu. Vorbim cu Dumnezeu prin credinta, slujbe si rugaciuni, insa putem sa atingem desavarsirea prin pocainta (Sf. Spovedanie si Sf. Impartasanie), post, iertare, iubire si smerenie. Deci, acestea fiind spuse, se pare ca putem atinge aproape orice. Sa vedem ce nu putem atinge. 

   Nu putem atinge soarele, luna si stelele, cerul si piscul muntilor. Daca suntem alpinisti sau profesionisti in excaladarea muntilor, putem sa atingem si varfurile cele mai inalte. Aici depinde de la caz la caz si tine foarte mult de pasiune. Nu putem atinge curentul - energia electrica, decat daca vrem sa atingem moartea. Nu putem atinge cele ce sunt murdare. Nu putem atinge multe functii si lucruri, dar in poezie putem atinge orice, chiar si cerul, soarele, luna si stelele. La nivel fantezist si in imaginatie putem atinge ce vrem si ce nu vrem. Ca oameni putem atinge un vis. Visul se atinge nu doar prin noroc si perseverenta, visul se atinge si prin munca si multa rabdare.

    De exemplu: visul meu este sa scriu o carte. Cea mai frumoasa carte din lume. Gasesc astazi pe internet acest titlu Cea mai frumoasa carte din lume, la editura Humanitas. Dar ca si continut nu cred ca este aceasta carte "cea mai frumoasa din lume". Sunt multe alte carti mai frumoase. Exista opere geniale la Dostoievski, Shakespeare, Balzac, Eminescu s.a.

    Ce trebuie sa fac eu ca sa ating acest vis? In primul rand trebuie sa scriu. Sa scriu bine si frumos. Degeaba scriu, daca nu scriu ceva deosebit. Cred ca cel mai mult trebuie sa scriu o poveste noua. Un stil nou. Sa scriu cat de cat asa cum nu s-a mai scris "niciodata". Insa va marturisesc ca este doar un vis si nu stiu daca pot atinge vreodata acest vis.

    Mie mult tare mi-a placut sa ating mana unei fete... Sa ma tin de mana cu ea. Prima atingere cu aceasta minunata fata a fost o taina, o atingere virgina. Nu am crezut ca pot pune atata pret pe atingere si pe tinutul de mana. Nici nu mai stiu daca m-am sarutat, pupat, iubit ... etc. Nici nu era vorba de asa ceva. Aceasta fata simteam ca are nevoie de afectiune, dar si de atingeri de taina. Nu atingeri patimase sau senzuale. Nu voiam nimic erotic, chiar daca atractia sexuala era profund ancorata in subconstient. Constiinta imi zicea ca asemenea fata (fetita) e totul pentru mine si ca prin atingere pot sa ating un vis. Ceva ideal. Nu pot zice ca atingerea aceasta a fost o minciuna, dar cat a fost... a fost ceva superb. Am atins un vis. O iubire de vis.

     Atingerea din pacate se poate transforma in violenta, cand atingerea este ceva brutal si bestial. Sunt unele persoane care ating atat de delicat oamenii, copii si obiectele din jur. Of, dar sunt si altfel de persoane (mai bine zic indivizi) care ating "cu palma", "cu pumnul", "cu parul" ... semenii din preajma lor. Atingerea cea mai urata este atingerea care ucide. Atingerea cu un cutit sau cu altceva care duce spre crima. Acea atingere este o atingere diabolica. Demonul care schimba inimi, nu atinge omul cu blandete, ci cu ura, rautate si ganduri nefiresti. Doar bunul Dumnezeu atinge omul cu pace si dragoste. Si uite cam asa atingerea devine o taina si suferim daca nu mai suntem atinsi de ceea ce am iubit candva cu lacrimi si dor.

      P.S. - Sa nu uitam ca femeia se atinge doar cu o floare! Dar cu o floare nu se face primavara, nu-i asa? ... ... ...