sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Voința în armonie cu conștiința

Un drum prea lung. Departe... mult prea departe de aici. Singur pe drum. Inima îmi șoptește că pentru Iubire merită să bat acest drum, oricât de departe ar fi să fie. Doar pentru Iubire ... merg de vreo trei zile pe un drum necunoscut , dar care sper să nu ducă nicăieri ci undeva. Undeva acolo unde mă așteaptă primăvara iubirii.

Pe drum îmi apare un gând. Gândesc dacă există iubire între dor și veșnicie. Cu toate că încep să fac filosofie, gândesc că fără armonie între ceva și altceva nu există viață, nu există nimic. Cugetăm mereu pe stradă, în timp ce parcurgem un drum anume. De ce?  Așa și eu, gândesc ... Încerc să gândesc la ceva nou. Numai gânduri am în minte. Sunt invadat de gânduri. Gânduri despre un drum pietruit cu petale de sânge. Drumul e tot mai lung. Of... Ce drum ciudat!

Voință... Îmi trebuie voință puternică pentru acest drum. Cu voință treci prin toate și peste toate. Dar e ceva legat de altceva. Voința e legată de conștiință. Voința e în armonie cu conștiința. A avea voință înseamnă a avea și conștiință.

Conștiința nu-mi dă voie să fac ceva nefiresc. Voința mă ajută să merg mai departe. Aleg și ce-mi zice conștiința dar fac și ce poate voința. Drumul se desparte în două, stânga și dreapta, ce să aleg? Voința nu mai poate iar conștiința îmi spune să mă odihnesc. Ce să aleg când e vorba de sentimente, de iubire? Nu aleg nimic ... caut doar să fie armonie între voință și conștiință.

Iară beau, iară petrec

... "De ce se sting luminile în discotecă?" , Pr. Savatie Baștovoi ne spune că sunt timizi tinerii și ca să-și facă curaj la dans... trebuie să fie semi-lumină sau că păcatele se fac în întuneric. Problema nu e doar că lumina se stinge în discotecă... problema e că fără băutură, fără alcool mai bine zis, lumea nu se poate distra. De ce își fac mulți curaj doar cu alcool??? Nu se poate și distracție fără alcool? Ba da, dar se preferă beția. Nu zice nimeni să nu bem dar să bem cât trebuie și să nu facem scandal. Din păcate, de la beție se ajunge la scandal și de la scandal la alte chestii.

Iară beau, iară petrec... Da, există și om care bea, e cherchelit calumea dar nu face panaramă. Omul acesta se distrează și e conștient de ce face așa băut cum este. Obs. cu tristețe  (organizând o petrecere pentru tineri) că în mediul rural (și nu numai) este o lipsă crasă de civilizație, educație și bun-simț. Dar totuși, așa cum sunt, vor petreceri. Pentru ce? Care e scopul? Pentru mine scopul unei petreceri este ARMONIA, voia bună, veselia, dansul și în special muzica. Se pare că nu peste tot este pace și frumos.

Mulți vor ceva dar să fie numai cum vor ei. Vor să se distreze, să se simtă bine ca tineri ... dar după regurile lor. De ce să se impună regula sau legea junglei??? Am crezut că societatea de tip junglă e doar o expresie, dar de unde, din păcate e ceva real.

Iară beau, iară petrec... Da, dar de ce mă și vopsesc în roșu? De ce să beau și să petrec cu bătaie și scandal? Cine îmi dă voie să mă impun prin legea pumnului

Am încercat să fie bine... Să facem o Seară de dans și karaoke pentru tineri, cu un DJ profesionist, cu muzică aleasă special ... Totul făcut din suflet, să fie frumos... dar primim altceva în schimb. Critici, invidie, dușmănie, ironii... 

Colegul nostru Iutzu, specialist în karaoke (din cei trei DJ -gazdă) îmi spune că mai degrabă organizăm o seară de box sau de K1 ... Să se bată în ring ... dar și cu spectatori... La nivelul la care suntem, se pare că așa ceva e bine de organizat. În rest: iară beau , iară petrec...

luni, 25 noiembrie 2013

DESPRE POEZIE (dialog cu FLORINA DINU)

DESPRE POEZIE

Dialog cu Florina Dinu

Florina Dinu este născută pe 1 aprilie 1993, în oraşul Slatina, jud. Olt. În prezent studentă la Facultatea de Litere, secţia Comunicare şi Relaţii Publice, din cadrul Universităţii din Craiova, aduce cititorilor 3 volume publicate în intervalul 2010-2013, rupte din viaţa sa de adolescent; "Gânduri pe rânduri", "Răzbunarea iubirii" "Vipera".




- Doamne ajută. Mulțumesc pentru dialog. Scumpă prietenă, se spune că "românul s-a născut poet" , ce crezi despre această sintagmă?

Florina Dinu :

Locul poeziei adevărate este aici, în România, însă este foarte greu să te afirmi ca tânăr poet. Am cunoscut persoane cu greutate în rândul poeziei, dar, din păcate au fost, sunt ... şi poate vor rămâne la fel şi dincolo de moarte ( anonimi). România geme de har literar, dar banii şi promovarea rămân o problemă pentru mulţi dintre noi.

- Să fie doar problema financiară, să fie doar criza economică un impediment în promovarea culturii în România sau e vorba de talent? Literatura nu se face doar cu bani ci în principal cu talent. Suntem tineri, avem talent, ce ne mai lipsește să devenim vocali? Pe scurt, te rog, cine e Florina Dinu?

Nu aş avea prea multe de spus despre Florina Dinu, ci faptul că este o tânără scriitoare şi poetă, ce a strâns până în momentul de faţă 3 volume, în palmares: două de proză şi unul de versuri; "GÂNDURI PE RÂNDURI" - 2010, "RĂZBUNAREA IUBIRII" - 2010 şi "VIPERA" - 2013 (versuri).
Pe lângă talent şi bani, în drumul spre lumină, mai avem nevoie de curaj şi ambiţie. Aceste calităţi stau la baza reuşitei.

- Sărut-mâinile pentru ceea ce faci ... ! Am și eu volumul "Vipera" și parcă țin mine că ți-am scris și o recenzie pentru carte. Mie îmi place. Felicitări! Ce spune critica? Ai avut critici la această carte? Curaj și ambiție. Bun. Avem curaj și ambiție?

Florina Dinu :
Mă bucur că ţi-a plăcut volumul meu de versuri: "Vipera". Publicul acestei carţi a fost împărţit în două, unii l-au primit cu braţele deschise, felicitându-mă, alţii nu. Dar până la urmă, gusturile nu se discută, aşa că eu merg mai departe, încrezătoare.

- Dacă îmi permiți, hai să convertim dialogul întru acest sens. Ce părere ai despre genul postmodernist? E așa de mare Mircea Cărtărescu, pe cât pare?

Dacă nu te superi, nu vreau să comentez acest subiect, să-l lăsăm pe Eminescu să ne judece!

- Mi-a plăcut pentru că mă regăsesc. Stilul tău seamănă cu al meu. Debutul meu seamămă pe undeva cu cartea ta "Vipera". Cum vezi viitorul nostru scriind mai mult în dulcele stil clasic?

Am început să mă adaptez noii "poezii" aşa că, scriu şi versuri albe. Încerc să îmbin utilul cu plăcutul. Sper să reuşesc... să reuşim!

- Nu am de ce să mă supăr. Dacă vrei răspunzi dacă nu îți respect opinia, tăcerea mai corect zis. Personal consider postmodernismul (nu absolut sau în general) îmbâcsit de texte fără rost , de texte indescifrabile, texte poluate cu mii de neologisme... un fel de anti-poezie. În fine... Voiam să provoc. Vorbim despre poezie, ce este poezia pentru tine scumpă prietenă?

Poezia este singura metodă de "spovedanie" în care mâna "vorbeşte" după dictarea sufletului. Versul este oglinda creatorului.

- Sper să nu deranjeze pe nimeni adresarea mea amicală. Ne leagă o prietenie poetică... avem în comun poezia și dragostea pentru literatură și lectură. Scriem. Scriem mai bine sau mai puțin bine. Te întreb pur și simplu, de ce scriem dragă Florina?

De ce scriem? Bună întrebare. Pentru că avem ceva de zis, acel ceva de care mulţi se lovesc şi se regăsesc în vorbele noastre. Scriem din dorinţa de a marca clipele frumoase din viaţă, bucuria, tristeţea... scriem pentru că suntem născuţi pentru asta!

- Pe final dacă dorești, spune-mi de când ai început să scrii și de ce scrii pe Facebook?

    Mulțumesc din suflet! Sperăm să ne mai întâlnim într-un scurt dialog despre poezie și frumos! Doamne ajută. Cu admirație!

  • Florina Dinu :

    Am început să scriu din placere. Postez anumite lucrări pe facebook deoarece astfel ajung mai repede la cititorii din lung şi din lat. Internetul joacă, azi, un rol important în promovare, tot el a fost cel care ne-a făcut "cunoştinţă".

Neant rimează cu Kant

Folosesc într-o poezie aceste cuvinte filosofice, și mă întreabă un prieten: ce-i ăla neant, cine-i ăla Kant? Am încercat să lămuresc dar omul e axat pe ideea că filosofii sunt nebuni sau că eu știu că nu știu nimic (Socrate) , e o prostie. Cum să îi spui că alt nebun  a scris cunoaște-te pe tine însuți (undeva, imediat vedem unde) și din atichitate până în prezent e actual, e celebru ... cu această maximă înscrisă pe frontonul templului lui Apolo din Delfi. Cunoaște-te pe tine însuți , devine principiul fundamental al filosofiei lui Socrate.

Pe cine interesează aceste aberații??? Dacă era să zic că maestrul guță nicolae spune într-o melodie - sună telefoanele ca dracii... sau că artistul florin salam cântă - merg pe drum și vine banii... vine banii... , cred că era perfect.

Din păcate, guță rimează cu ... maimuță, iar salam rimează cu cașcaval, brânză topită, parizer... și alte produse alimentare. Cum, salam rimează cu...? Nu, ați observat bine, nu rimează. Salam nu rimează cu nimic, dar Kant cu neant rimează. De ce? Pentru că fac parte din aceeași familie lexicală. Glumesc. Nu e vorba de acest aspect, e vorba de Immanuel Kant (recunoscut ca cel mai mare filosof) și neant, care înseamnă vid, neființă, inexistență, nimic...

De ce îmi bat capul cu aceste probleme la 25 de ani? Bine, atunci când am scris poezia avem 20 și un pic. Acum înțeleg că am scris (nu doar să transmit emoții) din durere și dragoste pentru omul contemporan și din nevoia de a lua atitudini.  Mi se reproșează că nu am voie să folosesc acest sentiment al Cuviosului Paisie Aghioritul. Da, normal că nu sunt la măsura și trăirea duhohnicească a Sfântului Cuvios din Grecia, dar sunt preocupat de această idee. Sunt sensibil și nu pot afirma decât ceea ce zicea Nichita Stănescu (un hipersensibil poetic, nu citiți ad litteram , căci nu mă refer la hipersensibil d.p.d.v. medical) că sunt doar o pată de sânge care vorbește sau că e o falsă modestie să spun că eu scriu de dragul scrisului sau de dragul poeziei dar nu prea cred să am talent; nu, eu scriu deoarece cred în ceea ce spun și cred că am talent... Scriu pentru că nu-mi place să gândesc singur. Scriu cu durere și dragoste. Scriu și încerc să gândesc cu mintea mea, dar niciodată nu mă voi crede scriitor, ci doar un smerit cititor care scrie.

Citesc cartea dl. Alex Ștefănescu - Cum te poți rata ca scriitor, și mă crucesc de câte specimene & caricaturi există în acest sens, în acest domeniu complex.

Consider că acei autori și acele cărți (descoperite de dl. Alex Ștefănescu) sunt bine de încadrat la extreme. Sincer, fără nicio supărare, dar e prea de tot. Sunt și eu pățit cu cartea de debut însă nu în halul acesta. Să mă ierte Dumnezeu, dar prostia și mândria nu face niciodată artă. În fine... Citiți cartea să vedeți și dvs. ce poate scrie omul - animal rațional (întru acest context). Noi rămânem la alte noastre. Indiferent de ce și cum, știm adevărul - noi cârpim cerul cu stele...

P.S. Neant rimează cu Kant.

duminică, 24 noiembrie 2013

Zece pentru Europa

Fascinat de proiectul Zece pentru Europa (inițiat de TNL România) , încerc să scriu câteva gânduri despre ce lipsește astăzi în Europa. În primul rând lipsește sentimetul creștin al ființei, cândva la C. Noica - sentimentul românesc al ființei. 

Europa este continentul care a dat lumii valori și personalități de mare importanță. A fost și este o punte de legătură între continente, însă prin comunitatea UE a devenit puțin controversată. UE nu e un concept rău dar are lipsuri esențiale. Problema Europei e integrarea în  ceva... Trebuie să devină o putere mondială gen America (SUA) , China (acest mini-continent asiatic), Japonia etc.

Trăim cu frica de a nu izbugni un al treilea Război Mondial. Sunt atâtea congrese de pace, sunt atâtea investiții pentru pace, dar e absurd în contextul în care bomba atomică e păstrată la loc de cinste (de americani și de ruși cred) în caz de...

Dacă vrem cu adevărat să evităm o asemenea tragedie, trebuie să punem accentul pe demnitate. Fără demnitate umanismul european e un fel de stai așa că nu-i așa... Cred cu tărie că lipsește demnitatea în Europa și o poate recăpata prin întoarcerea la Adevăr.

Nu e cinstit și corect să ignorăm Tradiția și Morala creștină de dragul drepturilor omului, ideii de politic corect & new-age  și mai ales de dragul civilizației. Nu există civilizație fără cultură și spiritualitate. Putem spune Europei de astăzi trei cuvinte mărturisite de Sf. Apostol Pavel, trei cuvinte-îndemn : credință, nădejde și dragoste.

Știm prea bine - unde dragoste nu e nimic nu e. Deci, conștiința Europei trebuie să recunoască laicizarea, secularizarea, nihilismul și ateismul întru care zace... și zace profund. Mai clar spus, Europei de azi îi trebuie conștiință și demnitate.

Degeaba concepem ideologii pentru România, Bulgaria și alte țări intrate în UE, ca să fie la număr, dacă nu spunem lucrurilor pe nume. Europa nu e 100% UE și acele state care nu se bazează pe UE nu înseamnă că nu sunt (geografic măcar) din Europa. Noi avem nevoie de Europa dar și Europa are nevoie de noi. Cum spune (foarte frumos) maestrul Dan Puric , ei ne civilizează și noi îi spiritualizăm.

Doamne ferește, nu contestăm meritele Europei dar nici nu trecem cu vederea cele rele. La noi în popor se spune - cele rele să se spele, cele bune să se adune. Europa să accepte că are și rele și să se spele prin credință, pocăință și convertire. Nu e firesc să își impună viciile, defectele și orgoliile. Nu se cade să trateze totul cu aroganță. Nu e normal să blameze și să ignore Ideea de Dumnezeu. 

Simplitate și normalitate. Da, lipsește simplitatea și normalitatea în Europa. S-a grăbit să devină o putere mondială și din păcate a căzut în neantul crizei economice. Prin tehnologie și economie nu se salvează sufletul Europei contemporane. Prin postmodernism, mass-media și informatică (mai ales internet) nu se scoate nici lumea , nici Europa din criză.

Chiar dacă par cuvinte mari, trebuie spus (pe șleau sau pe orice ton) că această criză este morală și spirituală, nu doar economică, politică și socială.

Avem nevoie de o Europă unită prin credință și omenie, nu doar prin UE. UE este o alternativă dar conștiința și demnitatea este o rădăcină fundamentală. Din păcate Europa și-a smuls din inimă această rădăcină și caută să planteze o grădină de buruieni. Avem noi destule pământuri nemuncite, pline de buruieni, la ce folos ideologii de tip buruiană? Ce ne dau buruienile? Nimic. De ce atunci să cădem în patima buruienilor?

Mai bine e să plantăm demnitate în Europa, astfel bătrânul continent să redevină lumina și  filosofia planetei. Nu ne întoarcem în Evul Mediu prin creștinism ci ne Întoarcem la Hristos, la Adevăr. O Europă fără Hristos - Calea, Adevărul și Viața, nu-și are rostul. A avea rost înseamnă a avea ceea ce s-a pierdut prin Revoluția Franceză (de la 1789) și a recunoaște că fără Dumnezeu nu putem face nimic bun.

vineri, 22 noiembrie 2013

Limitare fără limite

Nu-mi place omul care se limitează. Care spune: citesc doar romane polițiste (am dat un ex.) și punct. Unii se limitează la romane de dragoste. Alții se limitează la filme și majoritatea se limitează la nimic. E o mândrie azi să nu știi nimic (având impresia ca știi totul) și să nu citești nimic. Ultima carte citită? Dar n-am citit nicio carte în viața mea. Cum ar suna această placă. Scuze, acum merge cu CD. Ne-am emancipat. Suntem moderni în tehnologie și postmoderni în gîndire și trăire... Gîndire cu î din i? Da, de ce nu? Sunt mulți autori cunoscuți, care scriu astăzi, numai cu î din i. Chiar și sunt ei scriu sînt. Dânșii zic că e un protest, o revoltă, un manifest... Eu zic că e încăpățânare și "limitare" la sine. Adică, eu vreau să scriu așa, așa scriu. Dacă nu e conform cu scrierea academică își face omul propia editură și scrie cum vrea și ce vrea. În fine...

Îi spun cuiva că eu citesc orice. Păcat dacă citești orice... Păcat că tu nu înțelegi ce zic și interpretezi tot timpul. Citesc orice îmi e de folos, citesc orice îmi place sau orice îmi trebuie. De ex. dacă e să scriu un text (critic) despre autorul pavel coruț sau despre Herta Muller, Mircea Cărtărescu, Oreste etc. , trebuie să citesc măcar o carte. Cel mai indicat ar fi să citesc opera integrală, dar cine stă să citească peste 140 de cărți (așa avea în ultima apariție tv sau otv) marca pavel coruț? Cred că e de ajuns 1,2,3...

Acest om  nu se limitează, exagerează. Unii se limitează iar alții exagerează. Deci, nici limitarea întru ceva dar nici exagerarea. În acest context e bună calea de mijloc. Să te regăsești în ceea ce faci. Să simți cu adevărat că faci ceva din suflet. Nu să faci ceva să fie făcut. Nu să faci ceva pentru tv. Te-ai pierdut dacă te limitezi la tv. Critica (foarte bine venită) dl. biofizician Virgiliu Gheorghe, adusă omului tv și lumii tv, nu e aflare-n treabă; ci e un diagnostic pus cu rost.

Vedem prea bine omul tv sau mai corect spus, omul ancorat în media, cum se limitează. De asemenea și omul on line, care se limitează la mediul virtual. Internetul e bun dar nu e absolut. Nimic nu e absolut decât Dumnezeu. Internetul îți dă acces la multe dar nu îți dă acces la libertate, gîndire, viață, trăire, iubire, dor, conștiință... În fine... E absurd să credem că internetul le știe și le face pe toate sau să spunem că PC-ul e mai deștept ca omul. Toate aceste "mari descoperiri" se datorează minții umane. Deci, tot omul a descoperit America, nu extratereștrii, netul sau computerul.

Am plecat de la limitare și am ajuns la internet. Internetul să zicem că e o "limitare fără limite". Cu mici excepții prin internet și mass-media avem acces la orice, în mod gratuit. Acele informații nu-s postate din neant ci sunt puse (sau spuse prin mass-media) de cineva. Acel cineva e om nu e robot. Deci, să terminăm cu afirmații de genul: pe net găsim orice, PC-ul e mai deștept ca omul, așa e că am văzut la tv, așa a zis la știri... Și ce dacă a zis la știri? Care știri, ProTV sau Kanal D ? Alea sunt știri??? Manipulare. Nu există și manipulare prin tv? Ba da există și din păcate există prea multă manipulare.

Consider cea mai mare tragedie a omului contemporan, faptul că nu mai vrea să gîndească. Așteaptă să i se dea totul gata făcut. Nae Ionescu punea accent pe gîndirea personală. Să gîndească omul cu mintea lui. De unde acest lux astăzi. Luăm de la tv și de pe net și e de ajuns. STOP! Nu e deloc de ajuns. E comod și prost. E superficial. De ce să lăsăm să gîndească alții pentru noi? De unde știm că ne vor binele? De unde știm că Ariel spală și curăță tot??? Din reclame, din publicitate de la tv. Și publicitate cine face? Producătorul. Și el ce interes are? Să vândă produsul. Pune acolo o fată super sexy cu produsul în mână și noi uităm de toate și cumpărăm Ariel. Nu știu dacă e strategie de marketing dar e sigur manipulare. Ce treabă are fata sexy cu spirtul sau cornul Magic ? Asta e psihologeala maselor... Nu psihologie și nici sociologie, ci psihologeală și socio-vrăjeală. Prin fel și fel de studii, specialiștii cunosc vulnerabilitatea indivizilor din secolul vitezei și îi prostește cu asta. Se știe in toată lumea că sunt probleme cu pornografia, cu sexualitatea... că au devenim mulți obsedați (maniaci) sexuali, și producătorii profită de acest lucru. Afișează produsul, țigările Kent să zicem, de o fată superbă, sexy, senzuală... și gata. Omul obișnuit se limtează la fetița hot și astfel vânzarea e cool iar manipularea e pe val.

PS. E greșit să ne limităm. Mai ales limitare fără limite. Cine se limitează - exagerează!


joi, 21 noiembrie 2013

Jurnal intim

Sunt îndrăgostit de ea. N-aș face deloc bine să ocolesc acest subiect. Îmi zic că nu e ok să fac aluzii romantice sau sentimentale, dar greșesc. E ceva firesc. De ce să mint? Sunt îndrăgostit. Pur și simplu sunt îndrăgostit de ea. Copil și eu! Îmi vine să râd de mine. Eu o iubesc dar ea? Ea, nici măcar nu știu dacă mă place. Ce idiot sunt. Mă grăbesc să o iubesc fără să o întreb dacă acceptă prezența mea în viața ei. Of, femeia! Femeia sau femeile? Mircea Cărtărescu afirmă (într-o carte) De ce iubim femeile. Îmi pare rău să aud această viziune postmodernistă. E absurd. Nu poți reduce sau rezuma femeia la nimic. MC și-a permis să reducă femeia la sex și sexualitate. Atât știe să facă o femeie? În fine... E MC, trebuie să înțelegem de ce tratează astfel femeia. Mă frapează această viziune dar nu poți lămuri pe ditamai MC, că a exagerat. E un nume... Te rog frumos! Nu se pune nimeni cu nebunul. Să fie sănătos! Pr. Arsenie Papacioc spune că femeia este împărăteasă dăruitoare. Aș putea adăuga eu ceva în plus? Nu. Mai bine zic ce am pățit. Da, mare necaz mare. M-am îndrăgostit de ea. Superbă copila. Părul lung... Ador părul lung la domnișoare. Chipul iradia a lumină. Veselă. Ochii verzi. Minune de femeie. Aș putea zice frumoasă foc... dar asta zice toată lumea. Încerc să fiu mai unicat. Glumesc! Să povestim mai departe. Recunosc, încep să am o pasiune nebună pentru creole și ochi negri, dar și o șatenă sau o blonduță drăguță, e interesantă. Mai ales când te lovește dragostea.

Zâmbetul. Asta m-a fascinat. Are un zâmbet perfect. Seamănă cu prima mea dragoste. Dumnezeu îți dă dragostea pe care o meriți. Dragostea și femeia de care ai nevoie. Mai întâi dragostea apoi femeia. Când pierzi o dragoste în copilărie sau adolescență și primești marea dragoste pe la 20 și ceva de ani, e ideal. Am zis primești nu întâlnești. Primești de la Dumnezeu. Și întâlnirea cu un om e tot de la Dumnezeu. Toate cele bune sunt de la Dumnezeu, dar nu vrem să recunoaștem. Eu zic oricând și oriunde că fără Dumnezeu nu putem face nimic bun. Nu zic că eu fac fiindcă eu nu sunt nimic. Și nu numai asta e problema întru acest context. E urât să vorbești despre iubire și să nu mărturisești că Dumnezeu este dragoste. Sunt credincios. N-am de ce să mă feresc de ceea ce sunt. Of... Ce mă fac dacă ea nu crede în Dumnezeu? Pot eu oare să iubesc o frumusețe atee?

luni, 18 noiembrie 2013

DESPRE CĂRȚI și BUCURIA LECTURII

DESPRE CĂRȚI și BUCURIA LECTURII


Bună ziua. Dragă prietenă, trăim într-o lume consumeristă, postmodernistă, hedonistă, nihilistă ... chiar materialistă, și super tehnologistă, cu acces la internet, cu Facebook, cu tv... cu de toate pentru toți. Gândim aproape 99% pragmatic și rațional. Suntem ancorați în tbc, adică tehnologie, bani și confort... etc. etc. etc. Muzica comercială e la modă, și multe altele promovate de mass-media. Ce rost are un dialog despre cărți și bucuria lecturii întru acest context manelistic și otevistic (cândva telenovistic) ? Pe cine mai interesează cititul și cărțile în sec. XXI, supranumit (ironic) secolul vitezei ? Ești psiholog, eu am prezentat lumea într-o notă pesimistă, cu toate că student la teologie fiind ar trebui să privesc într-o notă optimistă nu să fiu doar realist, dar aici întru acest dialog, încerc să provoc. Să spunem cititorilor că dra. L. T.  (adică tu) este din Constanța, are puțin peste 20 de ani, psiholog (cum am mai zis) dar are și un Anticariat denumit Anticariatul Bucuriei. Acest Anticariat se găsește pe Facebook și on line. Sunt colaborator cu acest frumos Anticariat și salut cu drag ceea ce faci. Mărturisesc că mi-ai făcut rost de cartea Nostalgia paradisului de Nichifor Crainic, la un preț accesibil și îți mulțumesc din suflet. Revin, mentalitatea pro, chiar protv "gândește liber" și alte curente postmoderne, a reeducat lumea spre altceva. Lumea e pentru divertisment, știri și show... Nu are timp de citit. Ce crezi despre aceste prejudecăți? E adevărat că lumea de azi nu are timp pentru citit sau că tinerii nu mai citesc deloc astăzi? Cum ai atrage pe tineri în lumea cărților? Ce ne poți spune pentru început despre cărți și bucuria lecturii?

L. T. : Din fericire, mai sunt oameni care citesc.  
 Nu consider că lumea nu mai are timp astăzi de citit. Cred că oricine își dorește să citească, își va face timp să o facă. Lipsa de timp sau existența altor moduri de petrecere a timpului liber (marele dușman - televizorul) nu sunt decât scuze. Cunosc persoane care nu au mai deschis televizorul de 1 an sau chiar 2. Printre aceste persoane mă număr și eu. 
  În final, cred că alegerea este determinată de ceea ce ne place cu adevărat, de lucrurile în care ne regăsim și de ceea ce corespunde nivelului nostru intelectual.   
 Cred că mereu vor fi oameni care vor citi, pentru că mereu vor fi oameni care nu se vor regăsi în ceea ce se servește maselor, oameni care vor cauta mai mult și își vor dori mai mult. 
 Cât despre tineri, am văzut tineri citind. Afirmația că tinerii nu mai citesc mi se pare un clișeu. La fel se spune despre noua generație că nu mai are respect și multe altele. Totuși, lumea e în continuă schimbare și diferențele între generații sunt din ce în ce mai mari.  E adevărat, părinții noștrii cu siguranță citeau mai mult, neavând atât de multe posibilități de divertisment. Dar mai contează și ce citești. Nu cred însă că acum 20 de ani toți citeau și acum nu mai citește nici unul.  
 Și mai cred ceva: cine trebuie citește. Tinerii de acum care vor reprezenta un model pentru societate în viitor, cei care vor inspirA oamenii, care vor duce arta și cultura mai departe, care  vor face descoperiri în diverse domenii, cei care ne vor conduce către mai bine, cu siguranță citesc!


 D. B. : Cum vezi societatea actuală ca psiholog și ce rol crezi că joacă cartea în viața omului? 
  
 L. T. : Cartea are un rol important în devenirea omului, în formarea unei personalități armonioase.  
 ”Efecte” demne de menționat ale cititului sunt dezvoltarea memoriei sau a imaginației.  Citind facem un fel de gimnastică a minții, iar un creier antrenat este util în aproape orice activitate întreprindem.  
 Cărțile contribuie la lărgirea orizontului nostru, ne deschid către alte păreri, alte timpuri sau alte lumi. Ne oferă o perspectivă nouă și astfel ne îmbogățesc lăuntric.  
 Cărțile ne învață deasemenea să comunicăm mai bine: vocabularul nostru se dezvoltă, învățam să ne exprimăm mai bine și  să-i înțelegem mai bine și pe cei din jurul nostru.  Ele contribuie deasemenea la creșterea empatiei, la capacitatea noastră de a împărtăși sentimentele unei alte ființe, de a le trăi chiar dacă nu ne aparțin.  Cred că orice cititor s-a imaginat în locul personajului preferat. 
 Ar mai fi multe de spus despre rolul cărților în viața noastră. Dacă am alcătui o listă, fiecare dintre noi ar avea ceva de adăugat. Fiecare are o poveste și o experiență persoanala, cartea având un rol special în viața oricărui cititor.  
 Pentru mine cărțile sunt un minunat prieten și un excelent învățător! 
  

D. B. : Care crezi că este viitorul cărților pe suport hârtie? Crezi că viitorul va fi on line? Ești de acord că în viitor cartea tipărită va fi fosilă și că prioriate au audiobook-urile sau ebook-urile? Te rog , fiind ancorată în lumea cărților, pomenește câteva cărți și autori care te-au marcat și lasă-ne catvea gânduri de final! Aștept și idei despre bucuria lecturii. Mulțumesc frumos. 
  
 L. T. :
  
 Clasicul format al cărților nu cred că va muri niciodată.  
  Este adevărat, audiobook-urile sau ebook-urile sunt o variantă comodă în anumite situații. Recunosc, și eu mai ascult audio-book-uri în timp ce am diverse treburi prin casă sau când conduc mașină pe distante lungi. Nu aș fi putut cîți în aceste condiții și mă bucur că există astfel de alternative. Și pe telefon am  o carte în format pdf, care îmi este prietenă dragă atunci când trebuie să stau la  coadă, de exemplu.  
 Aceste variante le consider însă o alternativă la cititul clasic, nu un înlocuitor al acestuia.  Plăcerea de a cîți include și sentimentul pe care îl am când țin o carte în mână,  felul în care se simț foile, mirosul ei.  Satisfacția de a-i acordă un loc în bibliotecă așa cum îi acord și în inimă mea. 
  Nu cred că adevărații pasionați de carte vor renunță la formatul clasic în favoarea celui electronic. Nu cred că se vor desființa bibliotecile sau că nu vor mai există tipografii și magazine de carte. Sau că în școli li se va recomanda elevilor să-și downloadeze versiunea updatata a abecedarului.  
 Schimbări vor există cu siguranță, societatea evoluează. Cum va arată lumea chiar și peste 200 de ani e greu de spus, așa cum celor din anul 1800 le era dificil să anticipeze cum va arată lumea în anul 2000. Știu însă că o carte cu o vechime de 200 de ani este considerată o valoare. Iar viitorul, oricât de tehnologizat ar fi, va aprecia și peste încă 200 de ani o carte! 
  






  

duminică, 17 noiembrie 2013

"Tinerii vor să se afirme"

Deja ideea sau afirmația că tinerii vor să se afirme a devenit un clișeu. Eu consider că tinerii vor să se implice nu doar să se afirme. De ce tinerii? Suntem dinamici, suntem frumoși, suntem nepătați politic (cu PCR sau UTC, și nici măcar FSN) , suntem cu frică de Dumnezeu și vrem cu adevărat o schimbare.

Unele voci critice și din mass-media spun că suntem băgați la înaintare, că suntem un fel de "carne de tun". Chiar așa să fie? Suntem folosiți, suntem masă manipulantă... etc. Nu, nu suntem naivi și inocenți, și nici măcar vulnerabili. Suntem tineri cu demnitate, cu caracter și mai ales tineri inteligenți. Ce facem acum, ne lăudăm singuri?! Nu, nu ne lăudăm ci privim realitatea exact așa cum este.

Din păcate, așa ziși băieți deștepți încearcă să cosmetizeze realitatea și să se mintă (nu doar să mintă) că este bine, că este totul ok, că au lumea sub control. Sper că n-am uitat de celebrul să trăiți bine , amplificat cu succesuri. 

Deci, să lăsăm ironia pe altă dată. Tinerii nu vor doar să se afirme, tinerii vor să se schimbe și să schimbe. Dar se mai poate schimba ceva? Nu se mai poate face nimic ... Nu se mai schimbă nimic... Cum primim această viziune nihilistă și super pesimistă? Noi tinerii care credem că se mai poate schimba ceva (acum ori niciodată...) mergem mai departe și nu spunem NU în mod absolut. Noi spunem și DA și NU... Mai mult DA. Noi suntem aici, noi avem nădejde. Sus inima români, sus inima tinerilor!!!

vineri, 15 noiembrie 2013

Liniște

- Salut Dani! Ce mai faci? Vrei să pun niște muzică?   -Nu. Te rog, fără muzică. Peste tot se aude muzică și iar muzică. Prefer muzica tăcerii. Vreau liniște. Vreau să scriu în liniște.   - Șșș, aici nu se vorbește! De ce? Aici se cântă.   - Nici măcar în șoaptă nu se vorbește?   - Nu. Se cântă și se ascultă muzică. Nu se dansează, doar se cântă și se ascultă...   - Atunci părăsesc localul. M-am săturat de gălăgie. Vreau liniște. Vreau să fie liniște profundă. Poate un ecou de iubire să răsune în surdină și vocea inimii să-i țină isonul, dar atât. În rest liniște. Să fie liniște, pace și frumos.   - Ești idealist. Nu ți se pare că prea vrei o viață ca-n povești?   - Nu. Sunt normal. Vreau o viață liniștită. Vreau liniște. Dacă vreau prea mult îmi cer scuze și mă retrag. Merg undeva să caut liniște. Aici e prea mult zgomot pentru nimic. La revedere!

Dialog despre scris și poezie

Scurt dialog despre scris și poezie

Î: Ziua bună! Mulțumesc pentru accept dragă prietenă, Mihaela Oancea. Întâlnirea întru dialog cu tine este un eveniment pentru mine, tânărul student Dănuț Belu, un tip "incomod" și nu prea deschis la dialog ci mai mult înclinat spre polemici. Să te prezint puțin dacă îmi permiți: Mihaela Oancea este din București, profesoară de Limba și Literatura Română, scriitoare de poezie și proză - scrie povestioare superbe, pentru copiii mari și mici. Ne cunoaștem de pe Facebook, acest site socialist cum îl denumește criticul literar Daniel Cristea-Enache. Ne-am împărtășit gânduri despre scris, cărți și poezie. Ne-am și contrazis pe anumite teme... Acum încercăm să purcedem la un smerit dialog  despre scris și poezie. Scrii frumos. Nu e niciun secret să spun aici acest lucru. Mărturisim sentimente adevărate și ceea ce simțim despre arta scrisului și despre poezie. Îți spun de la bun început că eu nu admit ideea de poezie postmodernistă, îmbâcsită de texte indescifrabile și înțesată cu o grindină de neologisme, doar doar va ajunge comercială. Să se vândă... Nu contează ce scriem (spun adepții postmodernismului) important e că se vinde. În fine... Avem timp să vorbim despre scris, stil, genuri și poezie. Prima întrebare: când și cum te-ai apucat de scris și de ce poezie?

R: Totul a decurs într-un firesc al existenţei, pentru că eu cred cu tărie că dacă e să se întâmple ceva, soarta găseşte calea a te îndruma într-acolo. N-aveam de gând să ies vreodată "la rampă" cu ceea ce scriam ocazional. Dacă am scris, am făcut-o pentru sufletul meu, întocmai ca acela care înşiră simţire pe foaia de hârtie şi-o alătură teancului aflat într-un sertar. Cum un bun prieten, Gabriel Dragnea, scria şi o făcea cu responsabilitate şi dăruire de mult timp...mi-a ridicat mingea la fileu, m-a provocat, să spunem. Un mare defect al meu e neîncrederea. I-am înmânat câteva poeme, însă, clar, cu rezerve. Mi-a demonstrat, ulterior, că ar fi indicat să renunţ la reticenţa aceasta şi să continui periplul pe calea deschisă. Ce a făcut? A trimis poemele Armoniilor Culturale, unde scriitorul Ghe. A. Stroia le-a şi publicat. Asta se întâmpla pe 6 august, anul acesta. Mi-a bucurat sufletul, realizezi...În privinţa genului ales cu precădere....mă reprezintă, simt că e ceea ce pot să realizez mai bine, în momentul de faţă.

Î: Foarte bine că intuiești firescul lucrurilor și consideri ceva firesc în arta de a scrie. Sunt pentru poezia în dulcele stil clasic dar nu zic nu absolut la poezia postmodernă bună. Alex Ștefănescu spune clar: arta și opera literară trebuie să fie morală. Morala este o condiție sine qua non pentru scriitorul adevărat sau nu contează acest detaliu subtil? Ce stil preferi în poezie? Ce părere ai despre postmodernism? La ce vârstă ai început a scrie?

R: Scriu de când mă ştiu, doar că n-am luat în serios până de curând. E ceva firesc a scrie, atât timp cât vine ca o reacţie naturală, necosmetizată, a individului la realităţile vremii ori chiar la realităţi de ordin personal. Nu s-au făcut şi nu se prea fac bani din cultură, aşa că raţiunea de a scrie pentru a fi comercial e o neghiobie, pentru că sugrumă în tine tocmai ce te defineşte, iar a scrie pentru a câştiga financiar, de asemenea. Personal, nu mă alătur vreunei grupări literare, vreunui curent. S-a spus despre lirica mea ca e ,,una modernă, cu filon evident romantic, o sarabandă executată în paşii daţi de ritmul harpei sufletului” (Ghe. A. Stroia). Ce este scriitorul adevărat, unde începe şi unde se termină el…cred că e impropriu spus. E ca şi cum am încerca să cuantificăm iubirea, încercând s-o îndesăm, eventual, în tipare stabilite a priori. Iar în privinţa moralităţii, n-aş vorbi despre scriitor, ci despre om, în general. Bunul-simţ, normele societăţii, da, le văd drept elemente demne de urmat pentru ca interacţiunea să ne fie cât mai benefică. Însă, în domeniul culturii au tot existat situaţii în care s-a considerat imorală o creaţie (îţi amintesc antologicul caz în care I. L. Caragiale a fost acuzat de trivialitate în piesele sale, fapt demontat, desigur, excepţional, de T. Maiorescu) sau anumiţi scriitori au mers pe cărări nebătute înainte de altii, poate au şocat la vremea respectivă, dar au deschis culoare ulterior utilizate la scară largă. Cam ce se întâmplă cu mutaţia valorilor estetice.. Cât despre postmodernism, nu ştiu ce destin va avea şi ce i-ar putea urma, însă, cert, este şi a fost nevoie de un astfel de mod de redare a realităţii.

Î: Când scriu, eu am impresia că cititorul gândește ca mine și mă înțelege sigur ce vreau să zic. Normal că e greșit. Tu cum te exprimi ca să fii sigură că cititorul e pe frecvența sufletului tău?

R: Cititorul nu va gândi ca tine 99% dintre cazuri! Nici nu încerc să scriu gândind prototipul cititorului ideal. Dacă va fi sau nu pe frecvenţa sufletului meu, aşa cum spui, e ceva relativ. Mă bucură, cu certitudine, reacţiile pozitive, faptul că oamenii rezonează la ce scriu, însă ceea ce configurează simţirea lor referitor la poemul/poemele respective...ține strict de orizontul lor de aşteptare şi de ceea ce numim bagajul cultural al fiecăruia. Oare nu aceasta este şi frumuseţea? Ca fiecare în parte să dea noi şi noi conotaţii, uneori sărăcind, alteori îmbogăţind paleta interpretativă. Cât timp se discută, pro sau contra, e minunat! Iar....siguranţă? Nu, nu există aşa ceva! Ştii principiul fortuna labilis? Cam aşa e şi cu receptarea creaţiilor literare.

Î: Ținând cont că timpul e limitat, te rog să scrii câteva gânduri de final și să ne cerem iertare că încheiem așa abrupt acest dialog. Timpul este o problemă. Tu cum de ai timp pentru toate? Când mai ai timp și de scris fiind prinsă în diverse? Îți dorești să publici o carte sau vei rămâne scriitoare aici în mediul virtual?  Mulțumesc pentru răspunsuri. Mulțumesc pentru răbdare. Bucurii!

R: Nu e abrupt, Dănuţ! Timpul, da, eternul şi devorantul Uroboros ce ne prinde mereu în malaxoarele-i uriaşe, nu? Tocmai ca nu am timp pentru câte aş vrea, dar...găsesc mereu portiţe. Anul ce vine va fi, aşa cum l-am gândit, cel al debutului meu în volum. Şi sper să urmeze altul şi altul....şi să ne întâlnim mereu sănătoşi şi cu zâmbetul pe buze. Mulţumesc şi eu pentru interes!

miercuri, 13 noiembrie 2013

Cerul (gânduri - noiembrie)

Cerul și-a îndreptat privirea către mine. Nu am stat mult ochi în ochi. M-a frapat chipul. Am zis că voi uita totul. Ce om poate uita chipul Cerului? Nu. N-am uitat nimic. E mereu acolo. Azi îl privesc cu nostalgie, cu bucurie, cu durere și dragoste. El m-a păzit de la atâtea accidente și incidente în viață. El a fost martor la moartea tatălui meu și tot el m-a lovit cu o ploaie de vară când iubeam și eram iubit. El e cerul meu de dor. Da. Cerul e idealul meu. Nu vreau să smintesc ideea de frumos dar nu există nimic mai frumos decât cerul senin și... un apus de soare virgin, unic și unicat. Zâmbetul lui drăguț. E așa suav vara și e mâhnit, posomorât toamna și iarna. Primăvara zâmbește iar și tot așa. Cerul își trăiește viața simplu și firesc. Numai omul trăiește îmbătat de vise și speriat de coșmaruri. Încearcă să-și învingă teama de a fi dar nu reușește. Așa e omul adamic, căzut din veșnicie se teme de orice și mai ales de moarte. Aseară eram să mor. Cerul m-a păzit. Ce superb e cerul. Noi mânjim cerul cu patimi și el ne călăuzește și ne păzește, iar de ne pocăim ne și izbăvește. Cerul e solidar cu neputința umană, cerul nu e niciodată absurd. Cerul gândește și trăiește divin. Mereu ne îndrumă spre Lumina Lumii care este Hristos Domnul. Nu ne lasă singuri dar ne dă clipe de singurătate să ne facă să înțelegem că fără comunicare și comuniune, omul devine un individ lipsit de sens.Ce rost are să fim indivizi când suntem născuți din cer, din apă și din duh? Cerul nu ne vrea indivizi, numere sau roboți. Nu ne lasă să rătăcim și să risipim în lucruri fără de folos. Cerul ne vrea persoane și oameni de omenie, oameni frumoși. Omul frumos trăiește ancorat în cer. Omul frumos iubește și iartă. Să iubim. Prin iubire suntem întru armonie cu cerul și cu Dumnezeu.


Noapte. Frig și beznă. Pădurea îmi dă senzația că sfârșitul e aproape, că moartea stă ascunsă după fiecare copac și abia așteaptă să-mi facă o glumă proastă. Implor cerul să nu mă sting, să nu mă pierd așa de tânăr. Filosofia vorbește de neant dincolo. Nu știu, eu nu cred că dincolo e neant ci cred cu tărie că dincolo e Dumnezeu. Veșnicie în Rai sau în iad. Nu există altă variantă. Purgatoriul e o invenție neserioasă. În fine... Foșnetul copacilor din pădure se aude precum o muzică funebră. Întunericul nu te lasă în pace. Nu ai timp de liniște. Crește adrenalina. Ești în tensiune. Ce să faci? Fugi... Dar unde să fugi? Nu ai unde. Ești înconjurat de fiare sălbatice și copaci. Ești înconjurat de necunoscut, de sunete stranii și capcane. Întorci capul. Nu vezi nimic. Cobori în suflet și te ascunzi întru lăuntrul ființei de frică. Tremuri de frică. Ceva totuși îți dă speranță. Există nădejde. Credința. Da, credința te face să te ridici. Ridici capul către cer și șoptești cu lacrimi din inimă: iartă-mă Doamne! sau ajută-mă Doamne! Cerul e mare și bun. Te ia de mână și te scoate din impas. Numai să ai voință. Depinde de tine. Dacă tu vrei să fie bine totul va fi bine. Dai voință iei putere. Credință și voință. Greșeala recunoscută e pe jumătate iertată. Ai recunoscut. Ai mărturisit. Acum conștiința își face treaba în taină. Accentul cade pe taină. Taina te izbăvește. Taina te trăiește. Fără taină nu are logică viața. Ce este viața? Tot o taină dar și un dar de la Dumnezeu. Dacă noi păstrăm acest dar neîntinat e perfect dar dacă noi pervertim acest dar, e păcat. Dumnezeu ne dă, noi nu dăm... Nu ne dăm nici bună-ziua dapăi să ne dăm seama că fără Hristos nu putem face nimic bun. În pădure ce poți face de unul singur? Învăluit de orizontul misterului. Cauți o licărire de firesc dar nu e de găsit. Pădurea e haos. Pădurea e un haos cu rost. Conștiința te îndeamnă la convertire. Tu vrei altceva. Trăiești în junglă. Vrei viața ca o junglă. Singur ți-ai ales acest mod de viață. Libertatea și-a făcut datoria. Te-a lăsat să alegi tu. Nimeni nu-ți dictează nimic. Tu decizi. Binele și răul sunt opțiuni. Ce alegi? Fiecare opțiune se bifează în cer. Tu știi dacă vrei în cer sau nu. Sub pământ e și mai beznă. Acolo e jungla cea mai sălbatică și demonică din câte există. Îți place în junglă? Vrei să trăiești o veșnicie în junglă? Nu e mai simplu să fii civilizat? Uite, aici în pădure este o cărare spre Infinit, spre Acasă. Vrei să te ducă Cineva la această cărare? Dacă vrei înseamnă că îți pasă de suflet. Dacă nu înseamnă că vrei să fii una cu pământul. Încearcă totuși să te ridici. Sus te așteaptă cerul. Imposibil să nu-l cunoști. Cerul e prietenul tău din copilărie. Aduți aminte. Ridică ochii și privește! Este cerul tău preferat. Mereu prezent pentru o idee de convertire. Mereu aproape de omul care-i cere ajutorul. Să-l prețuim. Ne aduce pace și bucurie. Of... Ce cer smerit și blând!

marți, 12 noiembrie 2013

Pro(s)tv "gândește liber" ?

Iertare pentru acest articol. Am scris în caiete și agende despre manipularea și mentalitatea ProTV și mass-media jegoasă. Aici am vrut să "tac" despre aceste subiecte tabu, cool... și să încerc mai mult a scrie literatură. Iertare, nu mă pot abține de la ATITUDINI. Sper să mă exprim elegant și nu foarte ironic. Nu mai vreau să fiu agresiv în ceea ce scriu. Cu toate că nu renunț la unele atitudini față de mass-media, am șters după blog unele articole. Să vedem de ce am ales să intervin la o știre marca ProTV sau prost tv. În jurnal, în ceea ce scriu prin caiete nu mă dezic de afirmații crazy față de anumite canale tv.

Sunt indigant că ProTV atacă mârșav siteul și Asociația Ortodoxia Tinerilor. Ceea ce m-a deranjat la știrea ProTV găsiți aici http://ortodoxiatinerilor.ro/mass-media-sub-lupa-adevarului/19643-protv-manipuleaza-dezinformeaza-stiri-neprofesioniste . Am atașat acest link ca să fie ok. Problema e alta, mă gândesc la dl. Virgiliu Gheorghe, domnia sa nu este blamat și atacat de mass-media?! Posibil să fie căci a scris 2 cărți anti-tv și una anti-pornografie. A zis adevărul despre industria tv. Deranjează. E clar că nu e bine să spunem lucrurilor pe nume ci trebuie să gândim liber (în stil protv) și să fim spălați pe creier. Nu sunt agresiv dar dacă e să mă ia nervul critic nu e greșit să spun că ProTV e un canal nihilist. Ce să ceri la un canal tv de acest gen?! Recunosc, sunt anti-ProTV și anti-PSD. Sunt două viziuni handicapate care caută să facă din nihilism și neocomunism un fel de normalitate.

Obs. cu tristețe cât de urât atacă ProTV fiind deranjat de o viziune ortodoxă. Dar ce e ok, Happy Hour? Știrile de la ora 17.00 ? Master Chef, Las Fierbinți, Românii au talent??? Numai ce e show și ce e pro e ok? Dan Puric afirmă public (în conferințele sale) că ProTV e un canal tv handicapat. Dacă și maestrul Dan Puric îi recunoaște valoarea e super ok... În afară de Dan C. Mihăilescu cu Omul care aduce cartea , pe ce pune accent ProTV?

O fi lider de audiență dar prin știri horror și unele programe (de tip show) e și lider de demență tovarășul ProTV. Scuze, sloganul e gândește liber. Oare chiar gândește liber omul prin ProTV? Nu, gândește libertin și prin libertinaj ajungi să faci bășcălie de http://ortodoxiatinerilor.ro/ și alte siteuri ortodoxe. Nu zic nu, sunt și siteuri creștine (poate chiar pseudoortodoxe) de tip caricatură... dar mai caricatură ca ProTV nu e nimeni și nimic. De ce? Păi tu denigrezi BOR și Clerul, iar acum vii cu vraja mării că aperi dreptatea și adevărul. Tu ai voie la liberă exprimare dar restul nu? Ortodoxia nu înseamnă doar Patriarhia și BOR. Ortodoxia suntem noi toți cei ce trăim și gândim precum Domnul Hristos. Suntem botezați și prezenți în Biserică înseamnă că suntem ortodocși. Avem voie să ne exprimăm (mai ales dacă studiem și Teologia) despre cele ale credinței fără să cerem aprobare de la Patriarhie. Dar voi, nu doar ProTV, nu aveți voie să prezentați orice la tv, există CNA. Din păcate călcați orice în picioare și de dragul ratingului manipulați în neștire. Bravo. E genial ce faceți... vă mulțumim... cu aceste vorbe: să vă fie rușine! Ați întrecut orice limită cu anumite presonaje tv și cu un limbaj obscen, dar tot voi aveți tupeu să criticați un ONG Ortodox. În fine... se vede cât de jurnaliști și profesioniști sunteți.

Ortodoxia Tinerilor prin articole pe site și prin cartea Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie, și mai ales prin tabere, caută să facă ceva frumos și firesc pentru Neamul Românesc și Credința Ortodoxă, voi ce faceți??? Promovați mereu păcatele și vă dați rotunzi că sunteți postmoderni. Dacă sunteți postmoderni de ce nu sunteți și postmortem? Nu e rău să vă autodeclarați morți sufletește, moral și spiritual. Ar fi o știre senzațională. ProTV este mort sau ProTV a murit. Pentru Fr. Nietzsche Dumnezeu era mort dar el săracul trăgea un semnal de alarmă. Ce bun ar fi un Nietzsche acum să zică ce este ProTV sau mass-media comercială. Eu zic că este o afacere și o industire care spală creiere și ucide suflete. Ce om poate să fie normal psihologic urmărind mereu știri ProTV???

ProTV are destule bube... era mai ok să nu atace Ortodoxia Tinerilor (prin acest atac mă simt și eu luat la mișto căci fac parte din Organizație și sunt prieten cu președintele Claudiu Bălan din Galați) ci să-și vadă de mizeria lor. Au destulă mizerie care înceracă să o ascundă sub preș... ca să se dea deștepți. virgini etc. Ortodoxia Tinerilor vorbea de păcate... și Danion Vasile a tratat păcatele tinerilor, și alții. Despre sexualitate OT are o viziune ortodoxă nu altfel. Ce e rău în asta? ProTV se ia de OT că scrie ceva de epilare... Da, epilarea la bărbați e anapoda. Nu e păcat, e direct ceva stricat la cap. Prostia nu e păcat e boală, e protv. Da, protv înseamnă și multă prostie. În sfârșit... hai să ne întrebăm, protv chiar gândește liber???

luni, 11 noiembrie 2013

Urât și Frumos

Urât și Frumos, merg la ziua unui Prinț. Urât întreabă: ce zici de cadoul meu? Care cadou, nu văd nimic. Păi e ceva special, i-am luat un fulg de nea. Ce zici e frumos? Eu Frumos fiind vrei să-ți zic dacă e frumos un fulg de zăpadă, care se topește imediat ce ia concact cu căldura? Dar e ceva simbolic. Bine, să fie, eu nu-ți mai zic nimic. De ce nu vrei să fie armonie între Urât și Frumos. Ce urât și ce frumos? Ideea de urât și ideea de frumos. Aaa, ideea de urât și frumos o accept dar realitatea nu. Ciudat, nu accepți realitatea. Să fie ciudat. Crezi că Frumos fiind nu am voie să fiu ciudat? Dar tu crezi că eu Urât fiind nu sunt frumos? Urât să fii frumos, cum adică? Nu estetic. Aaa, la suflet sau lăuntric. Da. Cine te împiedică să fii? Ironia. Care ironie? Ironia celor frumoși. A fi frumos e un dar dar e și o responsabilitate. Iar a fi urât ce este? O încercare. Dar poți fi frumos și urât în același timp? Cred că da. Ce e cel mai urât în om? Păcatul. Am înțeles, deci e urât să fii frumos dacă faci păcate. Da, e foarte urât. Dar să fii frumos cum e? E o mândrie, o bucurie dar și o problemă. De ce o problemă? Pentru că nu e ușor să păstrezi frumusețea chipului în ambianță cu frumusețea sufletului. Deci, accentul cade pe armonie. Da, pe armonie. Ce frumos gândești. Mersi. Și tu nu ești așa urât pe cât pari. Deci, urâțenia mea e o aparență. Da. Atunci mă pot vindeca. Și eu m-am vindecat. Cum? Când am încetat să-mi mai fac iluzii. Bun. Am să încerc și eu. Tu ce cadou ai luat? Nu are importanță... E ceva urât.

Morala: nu e frumos să te crezi urât și e urât să te crezi cel mai frumos...

Cuvinte/ Dor/ Suflet

Cuvinte

Aș vrea să fac un șirag de cuvinte
aidoma unui șirag de mărgele
și să încep cu cuvântul dor
din care mă nasc și încerc
să renasc mereu.


Dor

De dor nu mă satur
nici mort
niciodată
de dor de iubire
de dor de frumos
de dor nu mă satur
în viața asta toată
de dor de cerescul
dor.


Suflet

Suflet, sărman prieten nemuritor
tu cazi, te ridici dar tot tu
ești biruitor...

DESPRE CĂRȚI ȘI FILME

Despre cărți și filme
(dialog colegial)

Întreabă subsemnatul și răspunde Elena Berbinschi - din Rep. Moldova, 20 ani, studentă anul 2 la Univ. Dunărea de Jos din Galați, Fac. de Istorie, Filosofie și Teologie, înscrisă pe domeniul Tologie Asistență Socială și Secretară ASCOR - Galați


Dănuț Belu:Doamne ajută! Încercăm să pictăm un smerit dialog colegial, despre cărți și filme. Cu bucurie încep acest dialog prin a te întreba, ce reprezintă pentru tine ca om, pentru viața ta ... cărțile și filmele ortodoxe?

Elena Berbinschi: -  Doamne ajută! Cărțile și filmele creștin-ortodoxe fac parte din viața mea. Ele mă formează ca om pe plan moral, spiritual, și teologic. Cărțile inclusiv filmele ortodoxe au un specific deoseit care ajută la dezvoltarea capacității umane. Au ca valoare bazele Creștinismului. În viața mea ele au un scop suprem, căci din ele pot învăța lucruri interesante și folositoare nouă. Totul depinde de ceea ce extragem din cărțile și filmele creștin-ortodoxe. Trebuie să fim influențați doar de lucrurile bune ale acestora. Trebuie să putem interpreta corect tot ce vedem sau citim. 

D. B. : - Nu e cazul să ne prezentăm, consider că e ok să fie un dialog - enigmă. Să spunem că suntem "doi anonimi" , întâmplător colegi la Fac. de Istorie, Filosofie și Teologie din Galați. În cadrul Univ. Dunărea de Jos, studenți în anul 2, la secțiunea Teologie Didactică (eu) și tu pe Teologie Asistență Socială. Discutăm întru acest context despre cărți și filme, nu neapărat cărți și filme ortodoxe, putem vorbi și de cărți și filme laice, deci, să nu lungesc întrebarea... ce film te-a impresionat cel mai tare? De ce cade accentul pe filme ortodoxe? Ce carte te-a marcat cel mai profund? Ce carte citești acum?

E .B. : - Cel mai tare ma impresionat Filmul Mîini înzestrate!!! De fapt erau mai multe filme însă acesta a avut scopul de a prezenta o familie uimitoare care au reușit să-și descopere și să lucreze asupra Talantului dat de Dumnezeu. La un momemnt dat în film mi-a plăcut răspunsul medicului unui părinte a cărui copii aveau șanse slabe de suprevețuire "Tot ce v-a rămas e să vă rugați Domnului." Deși filmul pare a fi creștin-adventist totuși are la bază credința. Eu cred că din acest film putem scoate lucruri esențiale despre credință indiferent de genul filmului. Accentul cade pe filme ortodoxe deoarece din ele pot afla chestii interesante legate de viețile creștinilor, martirilor și în general descoperirea credinței ca atare. Dacă din filmele de alte tipuri înveți să fii rebel,dar și chestii legate de furt, droguri și așa mai departe, în cele creștine înveți adevărata valoare a vieții și găsești legătura dintre om și Dumnezeu. De fapt sunt 2 cărți care m-au marcat foarte mult. Una nu are mare legatură cu creștinismul se numește Tema pentru acasă de Nicolae Dabija. Îmi e greu să o descriu deși o recomand tinerilor studenți cît și elevi să o citească. Altă carte care ma impresionat este Duhovnicul închisorilor de Arhimandritul Spiridon al Rusiei. În carte se discută despre viața Arhimandritului și cum a putut să aducă la credință 1500 de deținuți. Ma impresionat profund metodele lui de spovedanie... Acum citesc cartea Diavolul este politic corect de Savatie Baștovoi și Lecții Duhovnicești de Serghei Bolșakov.

D. B. : - Eu personal, consider filmul "Ostrovul", de o valoare intangibilă... genial, extraordinar... Film de tip capodoperă. Pr. Constantin Necula împreună cu nu mai șitu cine , a scos și o carte despre acest film. Carte - interviu pe marginea filmului Ostrovul. Dialog despre film și filme în general. Putem trece de la "filme de duzină" la Ostrovul? 

E. B. : - Sunt de acord cu ține că filmul Ostrov este unul din filmele creștine foarte spectaculoase.... De ce nu? Sigur că putem trece de la filme de duzină la filmul Ostrov doar să folosim pași mai lenți, adică începem cu un film mai simplu pînă este prezentat și acesta.. Totul depinde de persoana care vrea să vizioneze și de prietenii săi care îi recomandă acest film. Totul depinde de cum sunt recomandate filmele. Mereu trebuie să prezentăm partea bună a filmului în așa fel încît interlocutorul să fie captivat și atras de ceea ce spunem ca mai apoi să privească și el filmul propus. 

D. B. : - Impersionant răspunsul tău Elena. Și la prima întrebare dar mai ales la a doua întrebare. Da, recomand și eu Nicolae Dabija și în special Pr. Savatie Baștovoi. Ești din Rep. Moldova, Basarabia, surioară întru Hristos, caut să te provoc puțin. Ce zici de preocupările tinerilor de azi? Mai citesc tinerii, dacă da, ce citesc? În materie de film și filme, din păcate industria pornografiei a făcut prăpăd în rândul tinerilor, se gustă din plin acest gen xxx, dar nu e deloc normal ceea ce se face prin pornografie. E demonizare... e ceva anti-uman... e "maladia sec XXI" cum spune Dl. Virgiliu Gh. , e ceva de care trebuie să ne ferim. Pot tinerii să treacă de la filme imorale la filme ortodoxe sau la filme de bun-simț? Dacă da, cum? De curând am primit de la tine (și cu ocazia aceasta îți mulțumesc enorm) filmul creștin , Scriitorul de Scrisori. Film la care am plâns. Cred că acest film e de zece, de nota zece cu plus, nu doar că m-a făcut să plâng ... ci și pentru faptul că e spre bine nu spre rău. Prea multe filme spre rău. Sunt și cărți negative, care influențează spre rău. Ce ne trebuie nouă tinerilor să fim mai mult ancorați în credință, nădeje și dragoste ?

E. B. : - Oare tinerii au preocupări? Preocupări au doar acei tineri rămăși fără părinți sau care au pobleme destul de grave în familie sau de sănătate. În rest ceilalți tineri poate că și ei au preocupări dar nu sunt cele bune. De exemplu: Pe cînd eram eu mică dar și în prezent preocuparea mea era studiul pentru a-mi îndeplini cele 10 scopuri ale vieții mele... Oare ce preocupări au acum ținerii de vîrsta noastră?  Răspunsul eventual este cert că își doresc Case, Mașini  etc. Jocurile de pe net fac furori. Acum copii nu cunosc altceva decît Calculator, telefoane, iPad etc. Am întîlnit tineri deși puțini dar care citesc. Unii tineri folosesc cărți de psihologie, romane sau ceea ce li se oferă la Școală. Puțini care folosesc Literatură creștină. Să zicem că 10 % de tineret citesc și asta poate fi mult. Ținerii pot să treacă de la filme imorale la cele de bun-simț doar dacă au în apropierea lor susținători sau prieteni care îi îndrumă să privească filme de bun-simț. De exemplu eu am o prietenă care face parte din categoria persoanelor care privesc filme imorale. Atunci cînd e în vizită la mine încerc să o impresionez cu filmele creștine care le privesc eu... Acum în zilele noastre orice ne îndrumă la rău... însă noi prin acest rău trebuie să găsim părțile bune. Căci Dumnezeu ea oferit oportunitatea lui Lucifer să fie printre oameni și să-i ispitească astfel ca omul să poată să decidă ce îi convine mai ușor... să știe să aleagă Binele sau Răul, Raiul sau Iadul, Viața veșnică sau Chinul. Ai folosit deja ceea ce trebuie tinerilor că să se ancoreze în Credință, Dragoste și Nădejde. Nu uita că Dragostea e mai presus de orice. Tinerilor le lipsește dragostea. Ei nu au dragostea sufletească  ci cea materială. Ținerii încă nu își cunosc propriile forțe și propriile Eu-ri. 

D. B. : - Se spune că tinerii nu prea mai citesc azi. De ce nu citesc tinerii astăzi?

E. B. : - Tinerii nu citesc deoarece ei sunt plictisiți de acele cărți cu Happy End!!! Ei caută entuziasm, realism, etc. Ceea ce ei pot găsi în cărțile creștine deși unii nu cunosc sau nu dau peste astfel de cărți. Nu au îndrumători care ar putea să-i ajute. Acum tinerii au de toate și nu au nevoie de cărți. Părinți cu studii superioare, tablete, telefoane... Cărțile practic au ieșit din modă. Ofer drept exemplu tuturor tinerilor filmul Mîini înzestrate - e un exemplu pentru toți cum un băiat de clasa a IV-a  care avea note joase a reușit datorită cărților citite să devină un Chirurg Neurolog și să devină cel mai bun medic din toate timpurile!!!! 

D. B. : - Știm că "viața bate filmul". Ce e Viața și ce e filmul în viziunea ta? De ce merg mulți tineri (chiar studenți) pe ideea că mai bine văd filmul decât să citesc cartea?

E. B. : - În R. Moldova se spune așa că Practica bate Teoria. Viața e destul de mare pentru a o înghesui într-o minte de om. Fiecare din noi încearcă să o învețe. Pentru mine Dumnezeu este Viață deși noi nu Îl căutăm niciodată, doar atunci cînd avem nevoie de El. Păi depinde de ce film ai în vedere, căci fiecare film își are rostul său în viață mea. De exemplu cele creștine au un rol aparte căci de la ele am ce învața, celelalte tipuri sunt doar de relaxare. Habar nu am... Nu pot să-ți răspund din partea tuturor tinerilor. Eu cred că fiecare carte chiar și același film are cîte un rost. Dacă nu ar există cartea , atunci nu ar fi filmele, dacă nu ar fi filme, nu vor fi actori și așa mai departe. Păi uite sunt cărți care sunt mai greu de citit de aceea unii tinerii privesc filmele, sau sunt filme care nu sunt bine prezentate așa că alții preferă cititul cărților. Deși eu îndrum studenții să citească mai bine cărți decît să privească un film, căci în filme dispar cele mai minunate evenimente sau sunt schimbate. Deci dacă nu ar exista Teorie, nu ar fi nici Practică... 

D. B. : - Ca să nu plictisim, îți adresez o ultimă întrebare. Ce alegi între carte și film? Scrie câteva idei despre cărți și filme. Mulțumesc pentru dialog și pentru răbdare. Doamne, ajută.

E. B. : - Eu aș prefera cartea deși nu m-aș dezice de film. Cărțile sunt planul de idei sau trăirile și sentimentele autorilor care își doresc să împărtășească toate acestea cu cititorii. Despre cărți putem spune multe lucruri interesante deoarece doar în cărți poți descoperi viața ca atare și gânduri ale autorilor. Cărțile sunt în toată splendoarea lor însăși viața omului.  

Canale tv

Canale tv fără de număr

Tu câte canale ai? Ce canale?! Canale tv? Aaa, nu știu... Eu am 85, le-am numărat. Sincer, pe mine nu mă interesează acest aspect, acest detaliu... dar am auzit și de 200-300 canale. Întreb, când naiba ai timp să te uiți la atâtea programe. Nu ai timp să te uiți la toate dar e bine să le ai. E bine pe dracu... De ce înjuri?! Hai gata... că mă ia nervu! A demențit lumea cu televizorul. Da, e o nebunie... e un fel de zăpăceală, dar ce vrei să facă? Să se ducă... Nu nu mai spune, te rog! Să se ducă cu caprele vroiam să zic. De ce nu mă lași să duc fraza până la capăt? Vezi că ești prostit și tu de tv. Ești influențat ca blegul de ceea ce se petrece (prezintă) pe micul ecran. Acum nu mai e micul ecran... e plasmă, LSD, 3D ... E o expresie băi omule. Doar nu stau să măsor cm ecranului să zic "micul ecran" sau "marele ecran". Mor când văd atâta zăpăceală, nebuneală și prosteală prin tv și prin mass-media în general. Hei, ce faci, de ce generalizezi? Nu generalizez măi nene, vorbesc la general. Cum ai spune (un adevăr intangibil) că poporul român e majoritar (peste 87%)  creștin-ortodox. Aha, ai dreptate... atunci , scuze! Păcat că mass-media e mai mult laică... neserioasă... comercială ... Păcat că manipulează nu păcat că e laică. Există și laicat ortodox. Există și savanți, intelectuali ortodocși. Nu știu ce tot ai tu cu ortodoxia asta? Nu am nimic dar prin ea am totul. Argumente?! Dacă tu îmi ceri argumente, ortodox botezat fiind, înseamnă că n-am greșit... iartă-mă, chiar te-a țăcănit tv-ul.

Canale tv și informații gârlă

Aceste informații tulburi vin ca un șuvoi de apă (apă ce aduce gunoaie, mizerii, pungi, plastice, crengi...) în vreme de inundație. Problema mai delicată e că ne inundă sufletul și mintea cu informații fără rost. Pentru un om normal o știre gen "vedeta x s-a căsătorit cu y" sau "neculai pantof a băut o mie de litri de vin..." etc. etc. , nu are nicun rost. La ce folos să știu eu că nu știu cine e combinat cu nu știu cine? La ce folos să știu că se ceartă x cu y, că divorțează veta de chiuveta etc. etc. ? Pentru ce să fiu la zi cu toate scandalurile și prostiile din lumea tv & mondenă. Mai întâi tv apoi mondenă. Să fim realiști și serioși, aceste personaje tv, n-ar fi existat  niciodată fără mass-media. Pentru că au apărut la tv (în diverse ipostaze - nud sau senzațional) au devenit vedete. Ce fel de vedete? ... No comment. Mă abțin. Nu are sens să te mai consumi pentru nimic. Avem și aberații, știri gen (scuze de asemenea ironie urât mirositoare) s-a bășit mireasa... La ce ne ajută să știm că moș crăciun a strănutat de patrușpe (corect e paisprezece) ori , la nu știu ce eveniment cool ? E ciudat. E hilar. E penibil, ridicol, absurd... E chiar aiurea și anapoda să ne pierdem timpul cu aceste fleacuri, bazaconii și evenimente superficiale. Se pare că azi ce e banal e normal. Of... E dusă și distrusă lumea... dar nu e niciodată târziu să ne revenim, să ne vindecăm. Pentru început, scoateți televizorul din priză!

Canale anale , dive și portocale

De ce canale anale? De ce zic dive și portocale? De ce nu mă exprimez pe șleau? E mai firesc să numim lucrurile corect și să spunem lucrurilor pe nume. La tv, 99% sunt știri horror sau știri porno. Depinde de canal dacă știri hard sau soft. Sunt așa de importante aceste știri? Ne facem mai deștepți dacă privim zilnic aceste știri? Nu, e fix exact amăgire. Da, chiar ne amăgim cu aceste știri dezolante. Ne amăgim profund dacă ne raportăm la tv sau la dive și portocale tv. Aceste portocale sunt de fapt reclamele... publicitatea care ține în viață un canal tv super comercial. Revin la dive. Ce dive? Avem noi dive în Românica? Nu, nu avem. Avem doar iluzii și impresii. Avem doar personaje tv. Avem interpretări și aluzii la una și la alta. Unele canale tv sunt axate pe știri și emisiuni politice. Chair suntem așa de interesați de politică, fotbal și elodii? Chiar suntem așa de fanatici OTV sau PROTV? Nu, nu gândim cu partea dorsală. Hai să vorbim pe șleau, nu gândim cu curul. Dacă șmecherii (patronii canalelor tv) găndesc pe dos și anal, e problema lor. Noi nu suntem proști și mulți sau  proști dar mulți. Noi suntem români adevărați... să gândim românește nu golănește. Vagabondajul tv nu e nimic pentru noi. Adică, nu e bun de nimic. Noi nu avem nevoie de canale anale, dive și portocale... noi avem nevoie de demnitate și normalitate.


duminică, 10 noiembrie 2013

Cum te poţi rata ca scriitor sau cum te poţi rata ca om

Citim cartea dl. Alex Ştefănescu şi ne lămurim perfect cum te poţi rata ca scriitor. Care carte? Cartea scoasă de Humanitas din opera dl. Alex Ştefănescu. Cum te poţi rata ca scriitor / Câteva metode sigure şi 250 de cărţi proaste. Acesta este titlul cărţii. Autorii care au fost pomeniţi în carte de dl. critic Alex Ştefănescu, intră la capitolul AŞA NU. Indivizii respectivi fac un fel de prostituţie în literatură şi e clar că îi cam chinuie talentul. Exagerează. Vor din versificaţie, banal şi simplist să facă artă. Au o îcăpăţânare, prostie şi mândrie peste poate. Pur şi simplu nu-i înţeleg. Precum nu înţeleg nici pe  criticii care-l critică pe Alex Ştefănescu, că ce rost are cartea asta... ce rost are să critici ceva ce ţine de amatorism... ceva ce este oricum prost. Ei îi spun Alex, eu îi spun dl. Alex Şt.  , pentru că nu-s de-o seamă cu domnia sa şi n-am valoarea şi talentul domniei sale. Înainte foloseam "dânsul", dar cică e ceva inferior... În fine. Trebuie să ne adresăm cu grade de politeţe superioare. Altceva. Criticii dl. Alex Şt. e limpede că sunt invidioşi şi greşesc. Problema e alta. Nu înţeleg nici pe Dl. Alex Şt. , nici pe Dan C. Mihăilescu & Daniel Cristea-Enache, cum de-l văd scriitor pe Mircea Cărtărescu, Horia-Roman Patapievici sau la feminin, Herta Muller. Sincer, mie (şi nu doar mie) mi se pare absurd să vezi scriitor pe tovarăşul Mircea Cărtărescu. E prea mult.

Acum să tratăm subiectul nr. 2. Deci, cum te poţi rata ca om. Fără deci. "Deciu" a fost un împărat roman iar când începi cu "deci" ai tras deja o concluzie. Cum să începi cu o concluzie? Nu e corect. Nu e logic. În fine... Lungim articolul şi nu se cade. Omul acest necunoscut, se poate rata astfel: prin beţie, droguri, desfrâu şi pornografie... jocuri de noroc, jocuri virtuale... masturbare, dependenţe, perversiuni şi alte prostii. Nu e un secret, te poţi rata ca om şi ca scriitor dacă eşti  pavel coruţ, mircea geoană, ion iliescu, dan diaconescu (otv & ppdd) , mircea badea & oreste, mihai bendeac, remus cernea, radu mazăre, florin salam... etc. Aceste nume să fie luate ca tipologie, ca tipar, ca mentalitate nu altfel. Sunt antimodele şi pseudo-oameni, unii chiar anti-oameni. Din păcate există acest tip de anti-om. Să fii departe de om (omul din punct de vedere ortodox) şi tu să ai senzaţia că eşti "geniu neînţeles" e dezastru. Gen c. v. tudor (prm) sau gen, nu ştiu, gen vedeta x de la tv. Sunt atâtea caricaturi şi specimene încât nu ştii despre care să spui mai întâi AŞA NU.

De modele şi oameni cu adevărat, oameni cu demnitate am mai vorbit. Repet - Dan Puric, Ana Blandiana, Neagu Djuvara, Maestrul Nicolae Botgros, Gh. Zamfir, Grigore Leşe etc. Sunt mulţi oameni care se încadrează în contextul valori şi modele. Aud voci care spun că nu mai există nimeni de valoare în România. Nu e adevărat. În ciuda faptului că sunt atâtea figurine de tipi/tipe care sau ratat ca om, există și oameni care au devenit sfinți. Pr. Justin Pârvu, Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Teofil Părăian... și mulți alții, vrednici de amintire.

PS. Să ne ferim de risipire și ratare! Prea mulți sunt "risipitori" și "ratangii" (mass-media îi promovează non-stop) în lumea asta crazy. Noi să încercăm să fim oameni! Mare lucru să fii om! Ratarea e demonică. Noi suntem ai lui Dumnezeu. Amin.

Politica este...

Politica este o curvă, se zice în popor. Este adevărat? Nu, politica este o artă, ne spune genialul gânditor Petre Ţuţea. Modul de a face politică e defect, e pervertit, nu politica în general. În orice domeniu uman sau umanist: religie, politică, muzică, artă cultură, literatură, pictură... , avem şi capodopere dar şi caricaturi, mizerii şi aberaţii. Orice om are momente când e indignat sau i se face lehamite de tot şi de toate. Recunosc că în 2011 eram foarte supărat pe politikie şi am scris un articol pe facebook (ataşat la note) despre acest fenomen corupt şi coruptibil, pomenit într-un stil umoristic, de marele I. L. Caragiale.

Am tratat politikia punând accent pe nervul critic. M-a dezamagit politikia dar politica nu. Întru acest impuls mi-am luat Politica de Aristotel, fiind lămurit despre politic (mai înainte) cu Cartea îndreptărilor (o viziune creştină asupra politicului) de Răzvan Codrescu.

Politica este cum este în contextul în care e făcută de cine nu are nicio treabă cu asta. Politica lui Aristotel este o filosofie. Dacă faci politică cu frică de Dumnezeu şi ca la carte, nu se poate să nu faci ceva bun. Filosofia se face cu idei şi înţelepciune. Politica (în viziunea şi interpretarea mea) ţine de atitudini şi de proiecte. Martirul, mărturisitorul şi gânditorul Ioan Ianolide, îndeamnă creştinii (în cartea Deţinutul profet) să facă politică. Sincer, eu personal aş face şi politică, dar politică ortodoxă.

Nu se poate face nimic fără Dumnezeu dar nu e greşit să spunem (strict uman şi social) că nu se poate face nimic fără politică. Cel ce e apolitic sau exclude politicul în mod absolut înseamnă că nu vrea să fie angajat în viaţa cetăţii. Sunt şi cazuri unde nu e posibil, adică nu e voie să facă politică (gen armată, poliţie...) sau anumite persoane care refuză a se implica politic dar ajută neamul românesc, societatea altfel. Aceste cazuri sunt de înţeles. Mai avem şi celebrele ONG-uri, plus alte Asociaţii (Provita, Ortodoxia Tinerilor, Demnitate Naţională...) care încerarcă să facă ceva. Salut cu drag aceste proiecte. Nu înţeleg însă, individul autonom ce spune mereu: nu se mai poate face nimic, nu se mai schimbă nimic, toţi sunt la fel... etc. 

Această viziune nihilistă şi acest soi de negativism şi pesimism extrem, mă lasă rece. De ce să nu se mai poată face nimic? Am încercat o schimbare demnă şi adevărată şi nu s-a făcut nimic? Până nu încercăm, consider că mai bine ne abţinem de la comentarii contra orice şi oricum.

Politica, ţara, omul postmodern ... se poate vindeca, doar să avem un ideal. Să credem că se poate! Cum am avut oameni politici caTitu Maiorescu, Ion şi Ionel Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Corneliu Coposu ş.a. , putem avea şi astăzi conştiinţe, valori intangibilie... Contează doar să vrem şi să sperăm! Începutul e greu... restul vine de la sine.