Poetul şi Realitatea
Mircea Cărtărescu spune că "poetul este femeie", eu mărturisesc
că poetul este OM de Taină, OM de Suflet. Firea poetului este şi realistă, dar
în special dânsul slujeşte Visul, Idealul, Credinţa, Romantismul, Iubirea...
Ion Barbu, matematicianul poet, a demonstrat că omul raţional, poate avea o
viziune poetică fără probleme. Poetul nu neagă Realitatea, poetul trăieşte
întru realitatea tainei. Dorul şi Amorul, caracterizează cel mai bine poetul. ,,E
uşor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune" (M. Eminescu). Se mai ţine
cont de această afirmaţie eminesciană astăzi? Din păcate, nu. Poezia a devenit
versificaţie simplistă şi abstractă, iar poetul se prostituează fără pic de
ruşine. E urât a scrie astfel de versuri. E chiar PENIBIL. Degeaba prezinţi
realitatea socială, politică şi culturală, dacă nu ai bun-simţ şi violezi
POEZIA. Nu-i nicio diferenţă între manele şi versurile super postmoderniste,
decât de nuanţă. Aceşti indivizi, care au pretenţia să fie denumiţi "poeţi
naţionali", săvârşesc ceva extrem de josnic, fac băşcălie în versuri
albe... Avem şi astăzi poeţi, dar nu prea avem POEZIE. Sunt câţiva în vârf,
care merg pe comercial (şi au succes nemeritat) , însă sunt destui "anonimi"
(care publică pe plan local) ce scriu poezie cu adevărat, scriu frumos. De ce
nu vor să se afirme precum postmoderniştii? Fiindcă au DEMINITATE şi SMERENIE.
Eu păcătosul am îndrăznit să ies în public cu un debut de "încercări
poetice" , selectate foarte drastic, din 2007 până-n 2012. O sută de
poezioare ortodoxe, de tip mărturisire, poezioare ce doresc să fie citite şi
înţelese, de copii, tineri, adulţi şi bătrâni. Nu am scris pentru un grup, un
cerc excusivist, ci am scris pentru oameni de toate categoriile. Fiecare are
dreptul să aibă acces la POEZIE. Poezia sfidează realitatea. Poezia se
ascunde de realitate prin metafore şi figuri de stil. Nu, poezia este o
realitate sensibilă. Prin poezie omul ia atitudini cereşti, îngereşti,
dumnezeieşti. Desigur, dacă poezia e scrisă sub Har, dacă nu poezia respectivă
devine "poezie" fără POEZIE, devine chiar erezie şi fantezie.
Realitatea poeziei este tainică. Taina nu trebuie testată ştiinţific, taina se
trăieşte întru fiinţă. Poezia adevărată e scrisă din inimă şi se citeşte cu
inima. Poezia este inima poetului pictată în versuri. Fără poeziee secetă în
fiinţa umană. Poezia este izvorul sensibilităţii şi al sentimentelor tainice.
Poezia este artă clădită pe emoţii, spirit, armonie, lacrimi şi suspine
lăuntrice. Poezia este un tatuaj sufletesc. Mulţi vor să iasă în evidenţă prin
tatuaje, prin maşini luxoase, prin haine de firmă, prin troiţe (ridicate din
mândrie nebună) , prin case mari etc. Eu n-am publicat cartea ca să ies în
faţă, să vorbească lumea de mine. Eu am publicat pentru Domnul Hristos, pentru
mărturisire. Poezia-mărturisitoare, slujeşte Ortodoxia, Românismul şi pre Omul
frumos. Am plătit 1 700 de RON , ca să-l mărturisesc pe Eminescu (prin Glossă),
la cei (prietenii) care n-au citit o carte în viaţa lor. Nu mă laud acum, vă
spun că am îndrăznit pentru Domnul Hristos, şi nu mă interesează banii (sau
câştigul) , vreau doar să alin DORUL de tata prin POEZIE. Cine mă judecă, cine
mă vede altfel e liber să vorbească orice şi oricum, dar să ştie că n-am nevoie
de critici răutăcioase, am nevoie de sprijin şi de încurajare. Suntem diferiţi,
e normal să existe şi persoane care nu-s de acord cu mine, cu gestul meu de
mărturisire poetică. Sper să respect şi părerile contra! Nu doresc să intru în
polemici, să deranjez pe cineva anume, însă pentru Domnul Hristos nu fac niciun
compromis Dacă găseam un sponsor (o finanţare) la carte, toate cele 300 de
exemplare (fără 8, oprite la editură), le dădeam de pomană, GRATIS. Recunosc,
mă gândesc să-mi fac totuşi un nume, cât de cât, măcar aici prin VRANCEA, ca să
nu mă mai complic cu a doua carte. Am
început prin poezie, în dulcele stil clasic, următoarea etapă este jurnalul. Am
o nebunie, nu pot să mă stăpânesc, doresc să mărturisesc. Cărţile de început,
caut să nu depăşească 150 pagini, poate sub 100, ar fii minunat. Poezia se
citeşte uşor, dar se scrie cu durere şi dragoste. Restul e tăcere...
Doamne
ajută!
31-07-2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu