Timpul virtual

     Am devenit din ce in ce mai pasionati de internet. Statul pe net este o boala. Ne petrecem o mare parte din timp in spatiul virtual.

      Suntem foarte activi in mediul on-line. Am renuntat la tv si daca dorim sa fim informati avem toate stirile pe Facebook.

       Ascultam muzica pe YouTube. Vedem filme pe net. Facem aproape orice pe PC sau pe laptop, tableta, smartphone...

     Fiind prinsi in  aceasta capcana a internetului, nu stiu cand mai avem timp de noi. Cand ne mai gandim la suflet si cand mai avem timp sa ne traim viata in adevaratul sens al cuvantului?

    Stiu, parca e o hipnoza, parca e ca un drog. Si eu sunt vrajit de magia internetului. Si eu aleg sa caut ceva pe Google, decat sa merg la o biblioteca. Mai repede deschid Wikipedia, decat sa caut intr-un dictionar. Prefer sa ma folosesc de internet, dar una e sa te folosesti cu discernamant si alta e sa pierzi ore-n sir in fata calculatorului.

     Slava Domnului, bine ca nu am patima jocurilor! Daca mai eram si pasionat de jocuri, deja imi pierdeam tot timpul in spatiul virtual.

      Totusi, nu putem sa vorbim doar de ceea ce stim ca facem... Sa ne gandim ce putem face sa redobandim viata adevarata? In lumea tinerilor acest fenomen, acest val (gen cu facebook, instagram, whatsapp etc.) a izbucnit prin 2007-2008... Nu stiu sigur daca aveam cont pe FB atunci, dar aveam blog pe Wordpress. Sigur prin 2010 a inceput sa se afirme FB foarte tare. Imi aduc aminte ca in 2008 citeam destul de mult si inca ma mai jucam pe Hi5 si pe Yahoo. In fine... Nu facem sociologie.

      Cum sa ne petrecem timpul frumos si cu folos? In primul rand trebuie sa ne reintoarcem la comunicarea fata catre fata. Comunicarea on-line e o comunicare fara comuniune. Dupa acest lucru, putem sa iesim putin afara sa privim cerul si sa ne prefacem ca suntem intr-un basm. Si stam afara pana ne trece pofta de net.

          E bine sa incepem sa visam cum se visa pe vremuri. Vise care nasc povesti. Daca se poate, e minunat sa citim. Lectura e cea mai buna terapie in societatea noastra zgomotoasa si consumerista. Daca nu ne place sa citim, putem sa ascultam muzica, dar nu stand in casa si pe net. Stand mereu in casa ne izolam. Fugim de libertate si de realitate. 

            Un om liber si real, traieste prin peisaje mirifice, calatorii, plimbari... Sunt oameni care merg la munte sau la mare, pentru ca acolo se regasesc cu adevarat.

         Nu putem sa ne mintim singuri! Astazi, internetul ne ocupa aproape tot timpul. E normal sa evadam. Sunt atatea lucruri frumoase, hai sa iesim in lume sa le vedem!

              Internetul e doar un mijloc, nu un scop in sine. Sa ne gandim logic, ziua are 24 de ore. Cate ore stam pe net? Cate ore vorbim la telefon? Cate ore dormim? Cand mai mancam? Cand mai facem miscare, sport... ? Cand mai invatam? P.S. Cand ne mai traim viata?

                Timpul e al nostru. Sa nu ne inselam ca s-a scurtat timpul. Nu s-a schimbat nimic in esenta timpului. Noi ne-am schimbat ca oameni. Suntem mai grabiti. Suntem mereu in viteza. Nu mai traim timpul real, preferam un timp virtual. Nu stim daca mai iesim din lumea asta a internetului.

                Trezirea! A fost un cosmar... Am visat urat. Am dormit. A fost un somn dulce. Ne ridicam din pat. Mergem si ne spalam pe fata. Si... Si ne traim viata normal, firesc... Asa cum e ea lasata de la Dumnezeu. Internetul are rostul lui, nu-l negam. Daca avem nevoie il folosim (ca pe un instrument), daca nu, nu-l lasam sa  ne fure timpul. Sa avem grija, timpul e pretios!

              

Cuvinte care nu se pot scrie

 Sunt cuvinte care nu se pot scrie. Sunt cuvinte care se trăiesc. 

  

 Ce frumos ar fi dacă aș putea să scriu dragostea, viața și sufletul...  

  

 Dorul, ființa și conștiința. 

  

 Am scris până acum multe cuvinte, dar nu am scris viața. 

  

 Nu pot să scriu viața, pot doar să o trăiesc.

Viața nu e o scriere, viața e o taină. 

Taina... Taina iubirii...

Sunt întrebat ce e viața, ce e omul? Viața e o taină, omul e o taină... 

Un filosof ar zice că viața e o luptă și că omul e o "întrebare fără răspuns".

Nu știu ... Sunt încă pe cale. Nu știu, fiindcă filosofia nu are răspunsuri, filosofia pune întrebări. 

Mă întreb, de ce am scris așa de mult? Și de ce am avut iluzia că trebuie să public tot ce am scris? 

 Mă întreb, de ce am citit așa de mult...? Și ce o să fac cu biblioteca mea până la urmă? 

Sunt prea tânăr să-mi pun aceste întrebări? Nu știu, eu doar încerc să trăiesc și să învăț...  

Despre oamenii cu funcţii

        Spune Napoleon Bonaparte: Vrei să cunoști un om? Dă-i o funcție! Din păcate, mulți oameni care au funcții importante (în stat, adică în stat degeaba) , nu mai au omenie. Săracii rămân doar cu funcția și le dispare caracterul uman și valoarea de om.

     Nu mă refer aici la funcționarii publici. Sunt anumiți oameni care muncesc la stat și sunt simpli figuranți sau angajați. Își fac sau nu meseria, nu contează! Vorba aia - bani la lăutari să iasă... 

        Îmi cer scuze dacă se simte cineva lezat la ceea ce scriu aici, dar vreau să spun lucrurilor pe nume. Nu putem  să ne jucăm tot timpul de-a politica. Nu mai merge așa.  A mers 26 de ani și a mers prost. 

             În acest context (ironic sau realist) mă gândesc la oamenii cu funcții politice. Unii au impresia că o funcție politică este ceva de genul împărat, rege... Totuși, hai să fim serioși și să coborâm cu picioarele pe pământ. O funcție politică este o funcție trecătoare. De exemplu, cineva vrea să devină consilier personal. A pierdut X mandatul s-a dus și funcția. Pentru ce atâta patimă pentru o funcție? Aș vrea să aud lumea că se bate pentru funcția de OM sau de cetățean român. De ce ne dorim funcții politice?

            Vă zic eu de ce (și nu vă zic din cărți, vă zic din experiență) fiindcă în politică nu se muncește. Mă refer la muncă grea. Muncă fizică sau muncă intelectuală unde trebuie să depui efort. Ce boala, nu suntem atât de fraieri și orbi, din politică atâția ani s-au făcut bani nu glumă! Dacă ești deștept și șmecher, poți face bani lejer din politică. Trebuie să accepți să faci compromisuri. Nu zic că trebuie să fii curvă, dar trebuie măcar să fii javră. Sincer să fiu, dacă vrei să ai o funcție politică cât de cât (ok) onorabilă, condiția sine qua non e să nu fi om.

         Dacă nu ești om în politică ești cel mai bun. În rest poți să fii ce vrei. Numai să nu spui adevărul. Dacă nu știi să minți nu ai ce căuta în politică. Să nu spui că funcția politică se plătește. Noi nu știm! Noi suntem duși cu pluta! Să nu spui că ai dat pe altul la o parte (de o mie de ori mai bun ca tine) ca să ajungi tu în funcția de papagal politic. Să nu zici nimic! Taci și faci! Funcția contează.

            Dacă ai funcție te doare-n ... cot! Iar dacă nu ai nicio funcție poți să visezi. Poți să îți dorești o funcție. Nu se știe. Dacă ai prins peștișorul de aur ți-ai îndeplinit cel puțin trei dorințe. Dar nu în funcție de dorințe, ci în funcție de bani. Deci, nu funcția face pe om, ci banul face pe om, iar dacă nu ai bani nu ai funcție. În încheiere, eu aș propune în politică funcții de papagali, măgări, văcări, găinari, golani, borfași... sau funcții de cretini, imbecili... Ce ziceţi?

Am văzut o femeie frumoasă râzând

Am văzut o femeie frumoasă râzând 

și din surâsul ei am făcut un tablou 

ce-l privesc cu zâmbetul pe buze.

Omul politic

      Omul politic este o specie (ca sa nu zicem un specimen!) de om aparte. El face legi, dar traieste in faradelegi. El face politica, dar nu politica pentru societate, ci politica pentru interesele personale. Vrea multe voturi, dar nu respecta oamenii care-l voteaza, manipulandu-i din patru in patru ani, ca pe o masa de votangii saraci si fara constiinta.

      Omul politic se recunoaste prin demagogie, coruptie, orgoliu, aroganta si egoism.

      Omul politic de azi, se crede un mic dumnezeu si vrea ca toata lumea sa-l aplaude ca pe un model sau ca pe un punct de reper. Din pacate, nu mai e timp sa ne batem joc de noi. Omul politic de azi e un om fals si smecher. Nu are cuvant, onoare si nici moralitate. Omul politic de azi a devenit o vedeta si nimic mai mult. Un fel de papagal vorbitor. Omul politic este un individ care nu accepta sa fie contrazis.

      Bine, bine, dar unde sunt exceptiile? Nu sunt absurd. Normal ca exista exceptii. Dar ce ne facem ca printre 400-500 de parlamentari (sau oameni politici) sunt vreo 50-100 de oameni seriosi si restul sunt caricaturi? Se zice ca omul serios nu are ce cauta in politica. Nu rezista. Atunci de ce se mai face politica? E clar ca politica de azi este o afacere si cand vrei sa te angajezi undeva trebuie sa apelezi la politica. Aproape totul astazi depinde de politica.

     Dan Puric spune, ca schimbarea nu vine prin politica, caci nu avem cu cine. Schimbarea vine prin noi insine. Fiecare om se schimba in felul sau. Nu putem sa ne mintim singuri. Partidul nu este o solutie. Pe la toate partidele avem politicieni care au probleme cu DNA-ul. Au trecut 26 de ani de democratie si mesajul basist "sa traiti bine!" a ajuns o utopie, o gluma, o manea...

     Au incercat atatea formule. PSD (sprijinit in umbra de PDL), PDL singur, PSD-PNL adica USL, acum PNL-PDL... etc. Au fost cam toti la guvernare, nu stiu daca aceste partide pot face minuni. De ce? Pentru ca omul politic este prin natura lui un om vulnerabil si superficial. Se merge pe conjunctura si pe compromisuri. Aceasta e politica din Romania. Nu prea exista demnitate in politica de azi. Vrea unul tanar si curat (cinstit si cu suflet de om adevarat) sa se afirme. Nu prea are sanse de aia batrani si parsivi. 

    Sunt atatia primari, presedinti de Consilii Judetene, presedinti de partide, deputati si senatori... care stau pe o functie de zeci de ani si tot mai vor mandate. Asta e schimbarea politicii in Romania? Asa se face schimbare, prim baietii destepti care tin de functii ca de viata lor?

    Petre Tutea, spunea ca un om politic adevarat trebuie sa se impuna. Nu stiu prin ce se impun oamenii politici de astazi. Sunt tare curios cu ce promisiuni (vorbe...) mai vin si anul acesta. Caci este an electoral... 

     In final, le dorim distinsilor politicieni - SANATATE!, caci boala vine cu timpul!