De ce fac rating, nebunii la televizor?

    Nu pot sa zic ca sunt indignat sau frapat de acest fenomen din lumea mondena, denumit intr-o limba oarecare: showbizz. Daca ne intereseaza acest subiect, e clar ca suntem pasionati de tv si de scandalurile vedetelor, care nu stiu ca rufele nu se spala-n public...

   Suntem in contextul Acces direct (ca sa dam doar un exemplu din aceasta nebunie tv) si intrebam: pe cine intereseaza cearta dintre Oana si Viorel Lis, Madalina & Narcisa si Guta, X si Y ? Acest soi de scandaluri, intereseaza doar pe oamenii fara educatie crestina si fara cultura.

    Lumea mediocra si ipocrita, se uita la fel si fel de aberatii si tampenii tv. Mass-media castiga bani frumosi pe manipulare, scandaluri si subiecte fierbinti. Se spune ca lumea cere... lumea e obsedata de senzational, stiri horror etc. etc.

     Nu este deloc adevarat. Lumea nu cere nimic. Lumea (publicul Acces direct) e nebuna, nebuna, nebuna... - ca sa nu zic dementa - , si "normal" ca digera aceasta "mancare" ieftina si expirata.

    Producatorii si moderatorii, nu vad ca invitatii (cu diverse probleme de familie) nu sunt sanatosi psihic??? Si eu copil, apelez la o intrebare retorica in industria mass-mediei comerciale, unde primeaza banul. Acolo, majoritatea e nebuna de bani si doar banii fac legea in lumea lor crazy crazy crazy. Ma refer la mass-media axata pe scandal si manipulare, nu generalizez.

    De ce fac rating, nebunii la televizor? Pentru ca acei nebuni (invitati in direct la tv) sunt chip si asemanare cu tovarasii telespectatori. Nu e vorba aia din popor: cine se-aseamna se-aduna???

De ce plangem din iubire?

    Pentru inceput, incerc sa definesc iubirea. Iubirea este... Ce este iubirea? Iubirea este totul. Nu exista definitie pentru iubire. Iubirea este un pleonasm ancorat in genul feminin si masculin. Eu simt iubirea ca argumentul fiintei mele. De mic copil iubesc si-mi place sa iubesc. Traiesc sa iubesc si iubesc sa traiesc.

    Nu stiu ce este iubirea, dar iubesc... ador sa iubesc. Poate iubirea este fericire. Iubim sa fim fericiti? Sau de ce iubim? ... Ne e drag sa iubim si sa fim iubiti, insa nu e doar fericire in iubire. In iubire curg si lacrimi. Lacrimi de iubire. Asa ca m-am gandit sa intreb: de ce plangem din iubire?

    Lacrimi de iubire si dor. Putem spune ca plangem de dor sau oare suferim din iubire? Nu putem exclude din contextul iubirii: suferinta. Suferinta umana - tema principala in romanele lui F. M. Dostoievski.

     Si eu am plans din iubire. Si eu am suferit din iubire si am avut o pseudoexperienta in iubire, dar acum am descoperit iubirea si multumesc bunului Dumnezeu, pentru acest eveniment frumos si minunat.

     Totusi, de ce plangem din iubire? Plangem de dor... Plangem fiindca nu suntem vrednici de vesnicie in raiul iubirii. Limitam iubirea la anumite placeri trupesti si pangarim vesnicia cu gelozie si despartire. Plangem pentru ca nu stim sa iubim cu adevarat.

Omul-paradox

    Omul duhovnicesc, va fi convertit fiinta umana, in om-rugaciune, om-post (sau om-asceza), om-dor, om-pace, om-armonie... om-iubire. Cel mai frumos om intru acest context este omul-iubire.

    Ce este omul-iubire? Omul-iubire este omul-dor, omul-paradox. Un fiu nascut prin har al Fiului lui Dumnezeu. Iisus Hristos - Paradoxul Absolut. Un fiu sau un frate duhovnicesc, un apostol. Dar nu orice apostol, ci un apostol al iubirii.

   Iubirea este si ea un paradox. Un paradox ancorat in taina. Taina inimii si taina iubirii. Omul-paradox, iubeste si traieste intru credinta, nadejde si dragoste. Dar totusi, ce este mai paradoxal ca omul - aceasta intrebare fara raspuns ?

Ce-as putea face?

   

    Am o problema. Ma tot gandesc si intreb: ce-as putea face? As putea face ceva daca nu mi-as mai face iluzii.

    Caut prea mult ajutor de la oameni si oamenii  care vreau sa ma ajute au probleme mai mari ca ale mele. Nici bine nu apuc sa spun cuiva despre problema mea, ca deja imi spune el problema lui si tac. Abandonez ideea de a spune ceva despre mine cand vad ca aproapele meu are nevoie de ajutor.

    Ce fel de ajutor? Macar sa fie ascultat. Din pacate nu prea mai avem rabdare sa ascultam pe cel de langa noi. Vrem sa ne auzim tot timpul vorbind si ne pasa doar de problema noastra.

    Totusi, e bine sa privim realist si peste tot in jur. Sunt probleme mult mai mari, asa ca ... noi putem astepta. Nadejdea la Dumnezeu, nu la oameni. Oamenii se schimba si au un interes. Dumnezeu nu se schimba si nu are niciun interes. Dumnezeu e cu noi... noi suntem mereu cu Dumnezeu???

Campanie electorala (made in Romania)

    In Romania, se face campanie electorala: ba cu pumnul in gura, ba cu galeti, cozonaci, mita, Biblii cu 50 de lei sub coperte, spectacole de tip circ, bere si mici, vin si tuica etc. etc. etc.

    Anul acesta la prezidentiale, campania se face mai mult la tv. Elena Udrea declara ceva (si-si aranjeaza sutienul cu mana... ca sa vada lumea cat e de buna... buna si la propriu si la figurat, nu?). Victor Ponta spune numai si numai  aberatii si din pacate e luat in serios de o mare parte din populatie (votangii patriei socialiste), iar neamtul nu e bun ca are capricii: case cu piscina pe acoperis, nu are copiii, nu e compatibil...

    Si tot asa, pana ajungem la balamuc. Scuze, suntem deja la balamuc. Campania electorala e o nebunie. Ne zbatem pentru nu stiu cine si iese cine trebuie.

    Asta-i soarta, nu? ... Nu, Asta-i Romania!, ar spune Kanal D. Nu, nu e asta Romania, asta e "puterea" partidelor mari, care au un bazin electoral si de 24-25 de ani (intru democratie, cica...) ne tot votam noi intre noi.

    Majoritatea in lumea voturilor este mereu "majoritatea tacuta". Adica, cei care nu voteaza. Deci, e limpede: PSD castiga cu prostimea, PNL si PDL cu cei "intelectuali" (electoratul de dreapta... care dreapta, Dumnezeu stie!) , Elena Udrea cu... restul. Restul nu conteaza.

    Repet, mereu se voteaza ei intre ei, ca sa nu mai zic noi intre noi, caci poate noi suntem oameni cu demnitate si nu votam cum ne zice x, y si z. Cine castiga? Nimeni. Da, nimeni, pentru ca cei mai multi sunt tot cei care nu voteaza. De ce? Fiindca asta e campania electorala made in Romania.

Cartile Tinerilor - Florina Dinu

    Florina Dinu, deschide o noua pagina on line, pentru a pune in valoare universul lecturii si in special cartile tinerilor.

    Omul in viata urca niste trepte. Sunt diferite etape de parcurs. Nu putem sa citim I. Kant si S. Freud la 5 ani. Tinerii si copii, au nevoie de povesti. Am uitam sa citim povesti nemuritoare si sa vizionam filme de tip capodopera, gen "Robii" cu Kim Novak. Am uitam sa facem multe lucruri simple si frumoase in acest context postmodernist si ultra'tehnologic, acaparat de jocuri on line si facebook sau alte retele de "socializare".

    Florina Dinu, autoarea cartii de poezii Vipera (editura Stef) , recomanda cu drag cartile ce nu pot sa lipseasca din viata tinerilor pasionati sau nu de lectura. Nu toti citesc carti. Nu toti tinerii au rabdare sa citeasca, insa totusi, mai mare rusinea sa nu citim macar o carte in viata.

    Consider de mare folos acest blog - Cartile Tinerilor http://www.cartiletinerilor.com/ si la randul meu, pasionat de carti si de lectura, va recomand cu demnitate acest loc unde gasim (copilul din noi) si ne regasim in lumea basmelor.

Din ce traiesc saracii?

   Saracii traiesc din mila altora, se spune. Nu, saracii traiesc din bun-simt si omenie. Au frica de Dumnezeu. Saracii au cea mai mare bogatie: credinta.

    Nu toti saracii sunt credinciosi, precum nici toti bogatii nu sunt necredinciosi. Nu e nimic batut in cuie in acest context, doar ca ne-am obisnuit cu fel si fel de prejudecati si ne place sa punem etichete.

  Auzim la tv: saracii sunt un caz social... Perfect gresit. Saracii sunt oameni. Majoritatea au constiinta adevarata si multumesc lui Dumnezeu pentru putin. Distinsii politicieni ii folosesc in scopuri (caritabile) - pardon - , electorale. In lumea politikiei (asta ca sa nu-l uitam pe contemporanul Caragiale) saracii sunt socotiti bazin electoral, masa de manevra, turma, sclavi fericiti, roboti usor de manipulat...

    Saracii nu sunt animale. Politicienii sunt in mare parte jivine, dar asta-i alta poveste. Saracii, ca sa nu uitam acest aspect deosebit, sunt oameni bun la suflet. Nu traiesc in mizerie. Nu traiesc in saracie. Saracii traiesc in credinta, omenie si demnitate.

    Saracii sunt oameni adevarati si daruiesc nu din ce au, ci din ce nu au. Saracii daruiesc totul si nu pierd nimic. Viata lor e frumoasa, chiar daca e lipsita de bucuriile bogatiei. Banii nu sunt o problema pentru ei, banii sunt ceva firesc si sunt castigati corect. 

   Din ce traiesc saracii? Din munca cinstita, credinta, nadejde si dragoste.

Intra, este deschis!

   - Intra, este deschis! Spune ea, cu o voce tare... Pesemne ca era tot nervoasa. Nici nu mai stiu daca am batut la usa. Insa, ce mai conteaza acest detaliu? Prea ne complicam cu multe detalii si uitam sa traim viata simplu si frumos. Uitam chiar sa gandim (nu doar sa traim) simplu si frumos, fiindca am ajuns sa ne placa sa ne complicam viata. In fine, sa lasam filozofeala! O privesc calm. Eram asa calm incat si cerul de-mi vorbea urat, nu ma suparam. Ce-am zis? Cerul sa vorbeasca urat? Cum sa vorbeasca cerul? Oare sunt nebun??? ... Da, sunt nebun. Nebun din iubire.

   Sa trecem la poveste, nu? Sigur nu intereseaza pe nimeni filozofia sau nebunia mea. Din pacate in lumea de azi, filosof a ajuns "sinonim" cu nebun. Trecem peste. Omul e interesat de ceea cel doare. Pe ea o doare ceva. Nu stiu ce, pentru ca nu vrea sa-mi zica nimic. Eu, baiat destept (asa mi-a spus vecina mea profesoara ca sunt...) si citit, banuiesc ca o stapaneste demonul geloziei. Un demon nenorocit, care ma necajeste si pe mine.

    Mama ei de gelozie ca rau tare imi face! Ajung sa cred ca gelozia este o boala. Cine stie, poate chiar este o boala? ... Iubirea este un sentiment extraordinar. Iubirea e ceva minunat ce nu se poate exprima in cuvinte. Gelozia insa e o nebunie. Nu poti face nimic bun fiind gelos. Gandesti mereu ca ea te minte... si te inseala. Of! ... Mama ei de gelozie nebuna!

   O privesc cum isi plimba mainile de aur prin par. In ochii ei vad tot ce doresc eu de la ea. In ochii ei vad marea... marea iubire ce-mi poarta. Brusc, ea rupe tacerea:

   - Vorbeste, omule! Ce vrei de la mine?

   - Nu vreau nimic...

   - Atunci de ce ai venit la mine?

   - Sa te privesc... imi place sa te privesc...

   - Stiu! Si mie imi place sa te iubesc!

   - Doamne, esti superba!

   - Nu stiu... sunt ... sunt doar pentru tine, tinere domn!

   - De ce-mi spui "tinere domn" ?

   - Glumesc! Nu am voie sa glumesc cu tine?

   - Ba da, desigur...

   - Mi-ai scris in scrisoarea de azi dimineata, ca tu imi daruiesti inima... ca tu iti pui sufletul pe tava... Dar tu crezi ca eu nu daruiesc nimic?

    - Cum sa nu, tu daruiesti totul, doar ca eu...

    - Tu esti gelos!

    - ...

    - Mi-am dat seama, dar n-am vrut sa te mai deranjez.

    - Niciun deranj cand e vorba de iubire si de sinceritate.

    - Tu esti sincer dragul meu?

    - Sunt.

   - Bine, stai aici pe canapea langa mine! Vreau sa ma strangi in brate si sa uitam totul... totul ce e rau...

    Polemica si gelozia s-a pierdut in neant. Tot raul a fugit, fiindca iubirea e un dar de la Dumnezeu si Dumnezeu nu inseamna vrajba. Vrajba sau cearta e de la diavol. Cel rau nu admite iubire, pace, armonie... Asa ca nici eu nu voiesc sa fiu posedat de demon. Demonul geloziei si nu numai. ... Parul ei era acum in mainile mele. Ma jucam cu drag in parul ei si o tineam in brate. O imbratisare face cat zece mii de cuvinte. O iubesc... ... Doamne, ce mult si tare o iubesc!!!