mister

se spune ca femeia este un mister
dar omul ce este,
o taina sau o intrebare fara raspuns?
ce este viata, ce este cerul,
ce este dragostea?
daca femeia e mister
atunci totul este ancorat
in orizontul misterului

gandul, gandul ce este...?
dar Ideea, nu Ideea de Dumnezeu
ci Ideea in general
ce este Ideea?
multi zic ca totul este psihologie
insa psihologia a fost candva
o ramura a filosofiei
deci, totul e filosofie
si omul, si cerul, si viata,
si mai ales ... femeia

31-12-2012

Dor de convertire

Dor de convertie

Nu am cuvinte sa-ti scriu ceva frumos

dar iti marturisesc ca esti o raza de mister

ce reflecta constiinta Soarelui Dreptatii

un Soare Sfant, Nemuritor si Bland

un Soare-Paradox, ce-ti lumineaza viata

o viata complicata traita intr-un

domeniu complex

Cu pasi marunti, cu dragoste de Absolut

ai mers spre Crucea din Golgota

si la picioarele Iubitului Mantuitor

ai plans cu lacrimi de roua

ca o noua Maria Magdalena sau

Maria Egipteanca...

Sfinte ce-au trait profund

smeritul dor de convertire

Tu n-ai uitat trecutul patat

in rosu, roz, mov ... negru, gri...

tu n-ai uitat ca esti fecioara

te rog si-acum preascumpa domnisoara

sa nu uiti

ca Dumnezeu este Iubire

31-12-2012 (ptr. Iuliana N.)

citate despre CONSTIINTA

Citate din http://enciclopedie.citatepedia.ro:

- Conștiința - lumina inteligenței pentru a distinge binele de rău. definiție de Confucius

- Conștiința este vocea interioară care ne avertizează că cineva se uită. definiție de H.L. Mencken

- Conștiința este busola omului. definiție de Vincent Van Gogh

- Conștiința este ceea ce suferă atunci când celălalte părți ale tale se simt atât de bine. definiție de Steven Wright

- Tribunalul acesta pe care omul îl simte în el este conștiința. definiție de Immanuel Kant

- Conștiința este oglinda sufletelor noastre, care înfățișează greșelile din viețile noastre în forma lor completă. definiție de George Bancroft

- Conștiința este una din formele ascetismului. definiție de Friedrich Nietzsche în Antihristul

- Conștiința este îngerul lui Dumnezeu care îl păzește pe om. definiție de Paisie Olaru

- Conștiința este rădăcina curajului adevărat; dacă un om este curajos, el își ascultă conștiința. definiție de James Freeman Clarke

- Conștiința e o carte naturală. Cel ce o citește cu fapta face experiența ajutorului dumnezeiesc. definiție de Marcu Ascetul

- Conștiința este lucrul cel mai dumnezeiesc din noi. definiție de Oscar Wilde

Constiinta - def dex

Conștiința este un sentiment pe care omul îl are asupra moralității acțiunilor sale (http://dexonline.ro).

Până în acest moment nu s-a găsit o explicație științifică validă despre aceasta, știința cautând deseori să coreleze conștiința cu conștiența.

Se spune despre conștiință că este "glasul lui Dumnezeu" în om. În urma observării atente a manifestării acesteia se poate constata că omul simte sau aude conștiința și abia apoi intervine cu gândirea pentru a transpune sau nu îndemnul acesteia. Cu alte cuvinte, gândirea (reflecția) intervine după ce se manifestă conștiința și nu invers.

Deci este eronat a se afirma că, conștiința ar fi o reflectare (adică gândire) asupra sinelui deoarece mai întâi apare sentimentul (mustrarea, îndemnul) și abia apoi reflectarea asupra cauzelor acestuia.

Prin conștiință omul este mereu "anunțat" asupra unei fapte rele făptuite sau în curs de făptuire. Conștiința "ne mustră" numai atunci când facem ceva rău, manifestându-se independent de voința noastră.

ganduri... ganduri... (idee de carte Ganduri si Atitudini)

* Evenimente tragice, divertisment, vedetism, erotism (sex) , muzica comerciala (gen Kiss fm/tv) , sport (fotbal), politica... E tot ce ne ofera lumea tv. Atata are, atat ofera...

22-12-2012

* Mass-media se preocupa de stiri si senzational, astfel zapacind lumea cu evenimente tragice cu foarte mult negativism... dar mass-media nu are demnitate. Pur si simplu nu-si da seama ca amplificand "raul" faci mai mult rau decat exista ...

21 Sept. 2013

* Lumea isi da cu parerea despre orice si oricum... insa ce e fara argumente, sa nu luam in seama! Nu e cazul sa punem suflet pentru fel si fel de aberatii si cometarii fara rost. Ceea ce are sens e de valoare... ce nu are sens e efemer... e praf si cenusa.

21 Sept. 2013

Epigrame (incercari)

EPIGRAME:

La tv e super show
Cu o vaca si un bou
Vaca vrea audienta
Boul, test de rezistenta

\\\

Ponta si adrian nastase
Sunt premierii de matase
De matase naturala
Ce baga tara in boala

\\\

Din '90 si pana azi
Nu am facut nimic
Dar nu-i nicio problema
In Romania...
politica-i "dilema"

\\\

Antena 3 este pe val
Da regatul pe un cal
Da si curul la bataie
Ca sa fie harmalaie

22-12-2012

EPIGRAME (incercari vol 1)

EPIGRAME:

USL-i la guvernare
Si-ar sa faca treaba mare
Treaba mare stim noi cum
De-ar sa iasa numai fum

\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\

Suntem la guvernare
Si gigi e cu noi
Nici in fund nu ne doare
Avem berbeci si oi

\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\

A intrat in Parlament
Mare om inteligent
Este dan diaconescu
Frate bun cu ceausescu

22-12-2012

Ioana Ceapa Dobre - despre poezia "Dan Puric"

Minunat, Danut Belu! Nu este deloc o "simpla poezie" dintr-un "simplu volum", dar modestia este o virtute care face oamenii mai frumosi. De-abia astept sa primesc si sa citesc volumul cu trairile tale. Multumesc din suflet pentru dar! Ma bucur cu rost de fiecare data cand intalnesc oameni a caror inima este locuita de iubire. 

Dan Puric...
de Danut Belu, 19/11/2010

"Dan Puric, tu-mi esti tata
si mama, Eminescu
afirm inca o data:
esti noul, Nae Ionescu
Dan Puric, pentru tine
voi scrie si o carte
de lacrimi si suspine,
de sentimente crestine
nu sunt departe
de Bucuresti
sunt cimitirul vesel
d-aici, din Urechesti
iti scriu din satul meu
natal si pacatos
Slava Bunului Dumnezeu
caci esti un om frumos
Dan Puric, inimiora
imi plange ortodox
stiu ca te doare tara
dar esti un paradox,
un dulce fenomen spiritual
si trebuie curaj
caci individul senzational
se plictiseste de miraj
si-si va da seama
de ce oare plange mama
Dan Puric,
esti minunat si foarte bun
intru marturisire
esti sfanta constiinta
a poporului roman
smerita mea fiinta
cu lacrimi si iubire
picteaza fericire
pentru maestrul
ancorat in nemurire
maestrul ce-mi aduce
nadejde si lamurire
din fiecare domeniu
din asta
imbeznata omenire
nu uita ce-ti spun acum
nu-i un cantec scris pe drum
e un colind de Craciun
Doamne ajuta, tata bun:
te iubesc ca un nebun!"

Ce facem? ...

Ce facem? ... Ne trezim ... Bem sau nu bem o cafea (eu beau ceai) ... Fumam sau nu fumam o tigara ... Mergem sau nu mergem la serviciu ... Zilnic pierdem timpul cu "lucruri importante" ... Zilnic stam degeaba ... Intram sau nu intram pe internet ... Stam sau nu stam la tv ... Citim sau nu citim o carte... Ziarele de scandal sunt la moda. Facebook-ul e in prim-plan ... stam cateva ore pe facebook, daca avem facebook, daca avem net. Ce facem pana la urma? Ne gandim vreodata ce facem zilnic? ... In concluzie, de fapt nu facem nimic. De ce? Daca nu ne rugam, daca nu traim pentru Dumnezeu, daca nu suntem oameni normali, daca nu avem constiinta... din pacate nu avem motive sa spunem ca e bine. Pur si simplu ne amagim, ni se pare ca traim... dar sufletul... cum este sufletul???

Cine-l regreta pe Ceausescu?

Cine-l regreta pe Ceausescu?
(articol)

Suntem in decembrie, luna cadourilor, peste 2 zile Mos Craciun ne va aduce "cadou" un nou guvern. Din pacate, decembrie, in istoria Romaniei, poarta o pata neagra. Evenimentul ipuscarii cuplului dictatorial in ziua Nasterii Domnului este considerat un "blestem" pentru poporul roman. Asta-i cauza pentru faptil ca tara merge prost, spun unele voci. Nostalgicii regimului comunist (ateu) vin la mormantul Ceausestilor si intoneaza "imne". Toti il regreta pe tovarasul, mai nou si tinerii care n-au apucat "glorioasele" vremuri de dinainte de "revolutia" din '89, se pare. Mass-media ne prezinta cu amar filmuletul arestarii "genialilor" conducatori (ajunsi la paranoia dupa anumite documentare serioase) care au dat asa zisa "epoca de aur" din RSR (Republica Socialista Romania). Oamenii traiau bine atunci, aveau locuri de munca, era "minunat" (iertati-ma pentru ironie!). Industria era in floare, cetateanul era feri

cit dar in realitate nu exista pic de fericire, cetatenii vrajiti de tovarasul erau ancorati intro amagire profunda. Daca respectam instoria cinstita aflam si adevarul despre perioada ceausista. Omul de rand (din popor) era multumit (de frica) dar nu exista libertate. Sa judecam drept, era bine? Acum avem libertate insa nu se vede nicio schimbare. O fi fost mai bine cu Ceausescu?! Nu, niciodata, e doar o prejudecata, o falsa impresie. Cum Doamne iarta-ma! sa fie ok intr-un regim demonic? Cine afirma ca-l regreta pe Ceausescu (necunoscand nici istoria, nici viata de atunci) se minte singur. De fapt el (si cel care a avut trista experienta comunista) nu-l regreta pe Ceausescu, ci regreta ca Lucifer nu a reusit sa-I ia Tronul lui Dumnezeu. Pentru demnitate si pentru adevar, e firesc sa fii anticomunist. Nu-l critica nimeni pe dictatorul Ceausescu, se autocritica el prin faptele inimaginabile ce le-a facut din rea credinta si rea vointa. Cititi, informativa, aflati adevarul si apoi ganditiva daca merita sa fiti avocatul lui Ceausescu, avocatul diavolului mai corect zis! Eu propun sa fim foarte atenti la cine-l regreta azi pe Ceausescu...
Iarta-l Doamne, ca nu stie ce face!

7 - Dec - 2012

"Izbăvirea"...

"Izbăvirea" prin nud...

   Mergând pe stradă, te loveşti de panouri publicitare cu fetiţe dulci şi sexy, semiîmbrăcate, care ne oferă "izbăvirea" prin nud. Cred că nu aţi uitat de campania anti-fumant, unde s-a implicat "diva" Mihaela Rădulescu, afişându-se în costum de baie... Prin această metodă postmodernistă, ajuta fumătorii să lase tutunul, să îşi vină în fire şi să conştientizeze că fumatul dăunează grav sănătăţii personale şi a celor din jur. Desigur, pentru cei cu adevărat conştiincioşi, fumatul este un păcat, o patimă de care te vindeci prin Sf. Taină a Spovedaniei, printr-o relaţie vie şi armonioasă cu Domnul Hristos şi cu Biserica Ortodoxă. Acum sincer, să lăsăm ipocrizia postmodernistă, cum ar fii să recurgă Biserica la publicitate prin nud? De exemplu, se face o campanie pentru aducerea tinerilor în Biserică, fiindcă ... vin, dar vin prea puţini, majoritatea sunt batrânii... Pentru această campanie, pictăm nişte bannare cu o tipă "bună" rău, dezbrăcată complet... şi scriem un mesaj, un îndem: "dragi tineri nu uitaţi să veniţi la Biserică, totul e ok întru Credinţă, Nădejde şi DRAGOSTE!" Sunt carachios cu această caricatură "perversă", însă asta-i trista realitate, oferta sec. XXI este nudismul, pornografia... În acest secol vitezoman, "totul e bazat pe sex". Ca să-ţi vinzi produsul sau ca să faci reclamă la ceva, tre să arăţi lumii "sâni mari pentru creiere mici", funduri frumoase... etc. Fără nud nu are farmec frate! Fără nud produsul nu valorează nimic! Cum ieşim din criză? Simplu, prin nud. Vrem să realizăm o campanie anti-avort, anti-drog, anti-manele ... , dacă nu avem ceva nud, nu merge... nu funcţionează treaba. Imaginea , fără imagine nu eşti om astăzi. N-ai imagine, aoleu, eşti distrus, fugi repede la super-market şi cumpără imagine! Vrei să te afirmi, fă o poză nud şi lipeşte-o pe bloc sau la panoul de afişe electorale. Bineînţeles, eu glumesc, dar să privim realist, lumea de azi, a trecut din glumă în serios. Şi totuşi, nu pot să cred, cum de lumea-i atât de obsedată de nud. La tv şi prin ziarele de scandal, nud la greu. S-a mutat plaja de nudişti pe stradă, prin mass-media. În loc să privim frumosul, cerul, un apus de soare... şi în special ICOANA, stăm ca telespectatorii OTV, şi privim nudismul de pe panouri. Cea mai bună îngheţată este îngheţata "dezgheţata". Eram să zic, dezbrăcata. Hai să ne dezgheţăm minţile, şi să lăsăm prosteala asta prin nud. Omul este o taină, nu putem la nesfîrşit să tratăm în băşcălie fiinţa umană, nu putem să facem abstracţie de suflet-seniment, voinţă şi raţiune. Unde mai este raţiunea dacă ne lăsăm manipulaţi de tv, de politikie şi de nud? Dumnezeu nu ne-a creat pentru "acte caritabile" prin nud, sau pentru a ajunge animale. Bunul Dumnezeu ne-a creat pentru a sluji Binele, Frumosul şi Adevărul. Noi din păcate slujim minciuna şi nudismul. Vrem să trecem peste necazuri şi supărări prin nud. Dacă tu nu ai bani şi priveşti panoul publicitar careţi oferă plăcere şi o bere rece, privind intens panoul respectiv, îţi dă cineva bani? Nu. Tu trebuie să munceşti, să faci banii cinstit şi să cumperi ce-ţi doreşti. Tipa goală sau pseudogoală după panoul respectiv îşi ia bănuţi pentru imaginea ce o afişează, tu priveşti ca blegul, şi nimic nu câştigi. Cel mai corect este să mergi frumuşel la Biserică, să te rogi, să fii om (fiindcă în Biserică aflii că eşti om, ne spune Petre Ţuţea) , să te fereşti de desfrânare ... şi să laşi nudismul în lumea lui. "Izbăvirea" prin nudism, este o amăgire... Izbăvirea adevărată este întru Domnul Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre. Fără de Dânsul nu putem face nimic. Oricum, este absurd şi aberant să luăm atitudini prin nud, să ne dezbrăcăm în fundul gol ca să salvăm omenirea, planeta. ROSTUL şi ESENŢA Vieţii este Hristos Domnul, în rest totul e "vânare de vânt".

"Izbăvirea" prin virtual

   Întru mediul virtual orice este posibil, în realitate (din păcate) totul este imposibil. Vrem o ţară ca afară, vrem "izbăvirea" , dar nu real ci virtual. Nimic prin real ci doar prin intermediul virtualului. Există fericire, iubire, dor, sentimente, suflet în spaţiul virtual? Nu prea cred că există. Poate în domeniul spiritual (dacă suntem sinceri) , însă prin virtual nu se transmite nimic concret, decât nişte idei, informaţii, poze, vorbe... Cu toate că se poate lucra şi prin internet, prin virtual la anumite proiecte, însă nu-i aceeaşi chestiune cu realitatea, când te implici în ceva la modul real, nu abstract, nu poetic, nu filosofic... ci pur şi simplu REAL. Nu există spovedanie prin virtual, aşa nici "izbăvire" nu găsesc prin virtual. Totuşi de ce apelăm la această iluzie? De ce ne amăgim că putem schimba lumea după net (stând comod pe net) , prin virtual? De ce facem revoluţii prin virtual şi-n realitate suntem  nişte mieluşei, nişte oameni care le e frică şi de umbra lor? Nu-s de acord cu aceste atitudini prin virtual. Nu-s împotrivă, doar că e mai corect să încercăm vindecarea, izbăvirea, renaşterea, convertirea poporului român prin REAL, să avem un IDEAL prin REAL, nu prin virtual. De ce nu se face sex prin telepatie? De ce nu se gândeşte, mănâncă, spală, bea... virtual? Hai să transpunem viaţa întru virtual, dacă tot ne place să trăim în acest spaţiu fictiv şi plin de impresii aberante? Un om e cât pe ce să se înece, cum îl salvăm?Virtual sau real? Practic, dacă ştim bine să înotăm, tre să-l ajutăm fizic nu metafizic, sau să ne imaginăm cum îl scoatem viu din apă. Mi se pare (aici nu vreau să trag concluzii) că prea exagerăm cu mediul virtual, dar asta-i lumea în care supravieţuim, totul se desfăşoară pe internet, acolo se discută şi se fac tranzacţii de miliarde. În realitate nimic nu mai e real. Şi realitatea a devenit ficţiune. În ziua de azi  nu mai eşti sigur de realitate, de existenţa ta adevărată. Şi o donaţie printr-un ONG sau cont bancar e bună, dar altceva e să mergi tu personal să dăruieşti, să vezi, să pipăi şi să urlii ESTE. Omul virtual, internaut... nu-i de condamnat, se adaptează cu progresul şi trăieşte în pas cu moda, însă e normal să nu-şi piardă demnitatea şi să aibă discernământ. Ştiinţa a avansat enorm, conştiinţa este tot conştiinţă, indiferent de evoluţia tehnologiei. Cine are conştiinţă şi ascultă glasul conştiinţei, are nădejde de mântuire. Mediul virtual nu trebuie să-ţi ocupe tot timpul, să-ţi răpească viaţa, din nefericire realitatea virtuală e alta, suntem sclavi. În principal suntem sclavii banilor, apoi suntem sclavi prin internet, prin tv, prin jocuri de noroc, prin orice înseamnă tehnică ultra. Virtualul provoacă depedenţă, dependenţa provoacă pierdere de timp şi pierderea de timp provoacă o depresie absurdă. Nouă ni se pare ok să stăm ore-n şir pe internet (mai nou pe Facebook) , dar nu-i chiar aşa ok. Timpul este o creaţie dumnezeiască de mare preţ, cum putem să fim atât de ignoranţi, indiferenţi, nepăsători... încât să ne jucăm cu timpul vieţii noastre. "Izbăvirea" prin virtual, e o pierdere de timp inutilă, o utopie stupidă. Izbăvirea de patimi nu se poate realiza decât fiinţial, întru fiinţă, nu întru virtual. Are şi virtualul rostul lui, dar esenţială rămâne REALITATEA.

17-07-2012

De ce ne contrazicem ...

De ce ne contrazicem?

   Se poate oare să discutăm fără să ne contrazicem? Putem avea un dialog sincer şi curat? Aproape în toate domeniile (teologie, filosofie, ştiinţă, sociologie, psihologie, istorie, literatură...) există polemici. Care-i ideea polemicilor că eu n-am înţeles de ce mereu, mereu trebuie să ne contrazicem?

  Politica exagerează cel mai mult cu polemici absurde, şi de aici nu se face nimic în slujba cetăţeanului, fiindcă tovarăşii politicieni sunt preocupaţi de discuţii în contradictoriu, în loc să pună concret degetul pe rană. Politica de azi merge pe manipulare, pe filozofeală de bodegă.

   Omul cere apă, apă de izvor nu apă potabilă, iar partidul X ţine o prelegere despre filosofia apei (cel mai adesea vorbeşte la tv) , căzând astfel în ridicol. Probabil ştiţi bancul cu ,,bea încet că-i rece”... Pe vremea când turcii şi tătarii năvăleau Ţara Românească, într-un sătuc  locuitorii au otrăvit toate fântânile. Vin cotropitorii şi întreabă pe un bătrân : ,,e bună apa de băut” , la care moşneagul ,,da taică, bea încet că-i rece.”

   Politica Voievodului Ştefan Cel Mare şi Sfânt era politică de acţiune. Lupta cot la cot cu ostaşii. Dânsul punea mâna pe cana cu apă şi dădea celui însetat (nu trimitea la UE sau la ONG-uri umaniste) , fără discuţii şi fără polemici.

   Ce rost are să facem filosofie când omul are nevoie de ajutor urgent?!

   Martirul Constantin Brâncoveanu nu s-a contrazis cu turcii, nu a negociat nimic, nu a ales varianta compromisului sau merge şi-aşa. Pentru Credinţă şi pentru Neamul Românesc, cu demnitate  a ales jertfa. Cine-şi mai dă azi viaţa pentru Hristos, pentru Adevăr?

   Nu ne gândim că istoria se repetă... Până când pierdem timpul cu polemici fără sens? Istoria este reală chiar dacă este în trecut. Să lăsăm orgoliul şi să fim conştienţi că ISTORIA POPORULUI ROMÂN nu s-a făcut pe Facebook sau pe internet, ci s-a făcut cu sânge şi cu demnitate.

   Din păcate trăim întro lume plină de iluzii (gen UE, gen Obama ,,mântuitorul” , gen erezia New Age etc.) , vrăjită de minciuni şi ahtiată după plăceri trupeşti. Este super-cunoscută afirmaţia că în sec. XXI (denumit secolul vitezei) ,,totul se rezumă la sex”. Orice încercare de revenire la normalitate iscă polemici infinite. Sunt persoane care iau atitudini, dar nu se unesc, şi între ,,cei buni” e ceva nefiresc, e dezbinare. Apar polemici şi în Ortodoxie şi peste tot. Nimic fără contraziceri. Cândva era nimic fără Dumnezeu, acum s-a schimbat ,,moda”.

   Credinţa e blamată, detestată şi ignorată. Credinţa e de vină că libertinajul nu se manifestă la cote maxime. Credinţa e ,,problema” după ateul Fernando Savater. Ca să izbăvim omenirea de ,,crize” (morale, spirituale, economice ...) trebuie să ,,ucidem” credinţa. Cu această bazaconie ajungem la nihilism ... şi de aici în neant... şi tot aşa pâna când moartea va pune punct fărădelegilor. Noi rămânem cu întrebarea din titlu, căci aici (negând credinţa) apar polemici fără de număr, şi până la urmă DE CE NE CONTRAZICEM?

09-11-2012

A fi ... intru fiinta

A fi ... intru fiinta

A fi ... intru fiinta, la prima vedere pare un pleonasm. Nu, nu este dacat ceva firesc intro societate nefireasca.

A fi normal intro lume anormala, a fi om intro lume anti-Dumnezu si anti-om, nu este un paradox, ci o "ciudatenie".

Pentru omul recent (omul ce pune accent la culme pe biologic si "nevoi fiziologice" , dar in special pe TBC - Tehnologie, Bani, Confort) fiinta umana nu are trebuinta de transcendent, de dimensiunea spirituala, de comuniunea harica cu Dumnezeu si cu omul care este chipul lui Dumnezeu.

Deci, a fi ... intru fiinta e de rasul lumii postmoderne. Lumea contemporana este ancorata intru lucruri "importante", "interesante", nu se preteaza la "fleacuri", la "basme" ca omul religios. Lumea contemporana traieste intro alta lume, din pacate o lume virtuala. Internetul este forma de legatura dintre indivizi. Comunicarea fata catre fata nu are "sens" astazi... caci totul se petrece rapid, in viteza.

Foamea, sexualitatea, "estetica uratului" , moda, muzica comerciala, distractia si toate cele ce tin de efemer, sunt baza pentru omul postmodernist.

Privesc pe strada tinerii, adultii, batranii... cum alearga "fara rost" , vin de nicaieri si merg spre nicaieri (Petre Tutea) ca orice animal rational, ca orice om fara credinta, fara Dumnezeu.

A fi ... intru fiinta, a fi preocupat de filosofia sufletului, de viata launtrica, a devenit o "nebunie". Omul frumos este "sminteala" pentru omul recent.

Sper sa nu fiu interpretat ca avand o viziune pesimista; nu, sunt realist si crestin-ortodox. Ma uit pe langa mine si vad ca majoritatea aleg "lumea", "cariera", "pierderea timpului", "amagirea" ...

Merg la facultate (care odata inceputa nu mai este "facultativa" ci obligatorie, dupa cum ne spune distinsul Parinte Prof. de Istoriea si Spirtualitatea Bizantului) si ma lovesc de doua doamne secretare "extraordinar de dragute" (de-ti vine sa le iei pur si simplu la bataie, dar bun ca noi credinciosii nu dam in animale) care-ti iau tot cheful de a face studii superioare. In schimb in alta parte sunt oameni cumsecade, secretare, contabile, doamne directoare ne-arogante, ci mai de bun simt.

Frumusetea insa nu intarzaie sa-si arate fata. Colegii, universitatea, profesorii... Viata studenteasca (mai pe scurt) este superba, nu se compara cu scoala generala si liceul. Colegii sunt minunati, profesorii sunt foarte buni si bine pregatiti, universitatea (plus toate facultatile ce exista la "Dunarea de Jos" ) este deosebita.

Doamna Profesoara de Catehetica, privita prin ochii meim parea Simona la varsta dansei. Simona fiind surioara mea de suflet, care ma tot indemna sa merg la facultate, ea fiind acum la Master la Fac. de Relatii Publice si Comunicare din Bucuresti.

Viata este mister, este mister ancorat in cer, este un dar divin, pentru cei ce traiesc intru fiinta si au in prim-plan pe Domnul Hristos.

Adevarat ca societatea de azi te zapaceste, te dementeste de cap. Simti ca esti tot timpul ametit, nu ai unde sa respiri o gura de aer curat. Asa vede cel/cea care nu vrea sa priveasca profund, mai la / in adanc.

Biserica este vie si la oras, nu stiu daca e vie ca la sat. Depinde de fiecare, cum traieste Sf. si Dumnezeiasca Liturghie, acolo unde este randuit de Bunul Dumnezeu.

A fi ... intru fiinta este o taina divino-umana si merita traita cu demnitate. Fara Dumezeu fiinta umana se animalizeaza si devine "haos". Cand nimic nu ai e "roz" in lume, sa privim Cerul! Cerul, Inaltul, ne da speranta sa nu ne pierdem speranta. Nadejdea toata este la Dumnezeu. Omul recent pune accent pe "eu" , pe dumnezeu-eu ... (in mod egoist, fatalist si nihilist) ucigand fiinta si constiinta.

A fi ... intru fiinta inseamna a fi treaz intru constiinta, mai clar a avea constiinta. Realitatea umanista, realitatea actuala te impinge spre "deznadejde". Vazand zilnic o multime de indivizi care exagereaza din toate punctele de vedere, iti vine sa fugi din lume, sa abandonezi lupta. Nu asa au procedat Apostolii Domnului Hristos, n-au stat ascunsi, au  mers in toata lumea sa propovaduiasca Evanghelia. Nu toata lumea e nihilista, ateista si ultra-materialista.

Stand la Galati (la caminul - internat "Traian", ce tine administrativ de lic. Radu Negru) pentru 4 zile, luand contact cu "trista realitate, (plus o zi in caminul studentesc... o experienta aproape de "cosmar" ...) , imi permit sa afirm ca majoritatea lumii este consumerista. Probabil astfel afirma si sociologia.

A fi ... intru fiinta nu te duce in "nefiinta". Consumerismul te duce spre anti-fiinta, spre sub-uman. Desigur ma refer la consumerismul exagerbat, la consumerismul fara limite, fara punct. Apropo de punct, in viata sa nu punem la nimic punct ci doar virgula sau trei puncte.

Si eu trebuie sa pun punct la acest articol despre fiinta intro lume fara constiinta. Imi cer scuze pentru incoerenta, pentru scrierea mea de nescriitor, pentru faptul ca sar de la o idee la alta si nu leg totul frumos si armonios, dar nu scriu pentru estetica ci pentru  a transmite un mesaj. La mine  mesajul conteaza,  fiinta launtrica este "esenta" , nu fiinta exterioara plina de fard, machiaj si stil modern.

Singur in jungla te expui la pericol, fiindca acolo sunt fiare, animale feroce. Singur intro "societate de tin jungla" , trebuie sa stii sa te adaptezi, sa te feresti de prosti si sa fii (intru fiinta) nebun pentru Hristos ... adica om de omenie.

Am gresit enorm, mi-am facut o idee despre facultate, mi-am facut o anumita imagine si adevarul , experienta este cu totul altfel. Nu ma ascund intru fiinta, ci traiesc intru fiinta, dar nu neg lumea inconjuratoare, nu neg beneficiul produselor moderne, nu neg nimic care slujeste pentru om in bine, doar compatimesc lumea ce mutileaza fiinta.

 Nu mai am incredere in politica neoliberala (sau politica gen USL, PDL, PPDD ... etc. ) - fiind fan si membru PNL - , nici in politikia virtuala (dupa facebook , gen Robert Ticleanu cu liberalii fara de partid) ci vreau sa vad concret ce pot face ONG-urile ortodoxe, Liga Distributista si Alianta Pentru Demnitate Nationala.

A fi ... intru fiinta nu trece cu vederea o posibila schimbare "radicala" a societatii romanesti. Aceasta schimbare trebuie sa porneasca de la sine.

Omul nu e om pentru om, e lup pentru om. Cum sa lamuresti un "lup"? Cum sa vorbesti cu un "om-lup"? Deocamdata, Romania profunda ignora Romania neromaneasca, pagana. Plus ca este dezbinare mai peste tot.

Hai sa ne unim intru fiinta! Hai sa marturisim in cor : Desteapta-te Romane!

04-10-2012

Cine sunt eu

- Frate, tu stii cine sunt eu?

- Nu, nu stiu, dar cine esti tu?

- Eu sunt eu.

- Apai frate, bravo tie ca tu esti "eu".

- Sunt o valoare... nu te pune niciodata cu "eu", ca tu nu esti eu, ok!

- Da, am sa ma feresc de tine, scuze de "eu"...

- Asa sa faci, caci eu sunt mare...

- Si tare...

- Foarte tare. Mai frate, daca tu ai stii cine sunt eu, ai fii tacut...

- Esti Dumnezeu?

- Nu, nici chiar asa...

- Dar cine esti? Esti cumva propriul tau idol?

- Eul, ego-ul, nu este autoidolatrie, este "eu" si atat.

- Scuze, eu nu prea cred in "eu". Eu nu pun accent pe "eu".

- Pai tu nu esti eu, ce-i greu de inteles.

- Bun, hai sa lasam polemica... Fii tu eu, si eu cine vreau, cine pot... si eu nimic!

- Te-ai suparat, vezi daca nu esti eu, te simt inferior frate, pacat ca nu esti si tu ca eu.

- Bine, pacatul meu sa fie! Ramai tu cu eu, eu raman cu Dumnezeu!

- Aici mai atins, mai lovit in orgoliul meu de "eu". De ce zici asa, ce eu nu cred in Dumnezeu, cred si eu insa nu in Dumnezeul tau, ci in Dumnezeul meu.

- Crede cum doresti si in cine doresti. Eu te las in lumea ta, te las cu eul tau.

- Lasa-ma, caci oricum n-ai nicio sansa sa ma convingi ca gresesc; n-ai cum sa ma lamuresti ca eu exagerez.

- ...

22-09-2012

Smerite ganduri despre prietenie

,,Prietenul iubeste in orice vreme, iar in nenorocire el e ca un frate." (PILDE 16-17/ 17.)

  Prietenul la nevoie se cunoaste. Nu cred ca exista om care sa nu se fi certat macar odata cu prietenul sau. Inteleptul Solomon, spune ceva extraordinar: prietenul iubeste in orice vreme, iar in nenorocire el e ca un frate , insa imi permit sa adaug, prietenul adevarat.

   Prietenul adevarat nu te lasa niciodata, mai ales la greu. Din pacate astazi este un paradox sa vorbesti despre prietenie, despre prietenie sincera si dreapta.

   Scriu din proprie experienta. Am avut incredere neconditionata in prieteni, si dansii m-au tratat extrem de urat. Pun suflet in orice, deci si in prietenie am pus suflet peste masura. Asa sunt eu, asa-mi este firea, sunt mai sufletist si exagerat de sensibil.

   Acum, dupa doua prietenii ratate (desigur, unde recunosc ca am gresit si eu, insa Dumnezeu stie cat m-am implicat si cat am ajutat) incerc sa fiu putin mai intelept.

  Omul pe fata iti ridica scara la cer, dar pe la spate te ucide cu invidia, cu ipocrizia, cu aroganta...
  Omul de azi nu mai este om de omenie, ba este om TBC-ist (ahtiat dupa Tehnologie , Bani si Confort) , ba este individ autonomist, consumerist si cinic. Imi permit sa fac aceste afirmatii despre omul recent, fiindca privesc realist si nu ma abat absolut deloc de la viziunea ortodoxa.

  Deranjeaza aceasta atitudine a mea. insa eu nu vreau sa slujesc lui mamona, ci Domnului Hristos. Dansul este Calea, Adevarul si Viata. Domnul Hristos are prieteni sfintii. In societatea autohtona avem multi dusmani ai Credinteti, multi "nebuni" anti-Hristos.

   Prietenii Domnului Hristos, Sfintii Apostoli, nu au fost toti 12 prieteni. Fostul Apostol Iuda l-a tradat, l-a vandut, l-a negat prin sinucidere. Noi astazi prin pacate si faradelegi facem tot ca Iuda. Daca vrem prieteni buni, adevarati, trebuie sa fim si noi prieteni cu Domnul Hristos si sa traim smerit Credinta. Fara Domnul Hristos nu facem nimic dumnezeiesc. Pana nu intelegem acest lucru, nu intelegem nici de ce relatia dintre om (relatia de prietenie) este jertfa.

   Prietenia nu-i simpla fiindca omul este o taina complexa si cunoscuta doar de Dumnezeu. Omul fara Dumnezeu este mort sufleteste, dar si omul fara prieteni este sarac foarte.
   Astazi e deosebit de greu, omul nu asculta de Dumnezeu, si noi incercam sa asculte de om. Mentalitatea umana din sec. XXI se rezuma la sex, bani, masini... Totusi in aceasta lume materialista, denaturata de hedonism, de nihilism si de prostie... exista omenie, frumusete, divin, sublim, poezie... Sunt oameni cumsecade, sunt prieteni. Dragoste, unde esti tu dragoste? Este si dragoste. Prietenie, omenie, iertare, demnitate si ARMONIE. Fara acestea venim din haos si cadem intru neant, intru nefiinta. Devenirea intru fiinta a lui C. Noica a ajuns "nefiinta". Omul recent a uitat de fiinta, de constiinta. Lui ii place sa fie un animal rational si vorbitor, care traieste fara ROST.

  Fac apel la prietenie, la prieteni. Nu uitati, omul fara prietenie este sarac cu toate, cu cu duhul! Unde este omenie este si prietenie. La omul bun si prietenul este bun. Unde s-a stricat o prietenie, nu e bine sa deznadajduim, nu-i nimic, vine alta. Sa nu punem punct ci doar virgula. Si ca sa incheiem in stil filosofic, cartea ramane cel mai fidel prieten, deci sa nu uitam de carte, caci de ai carte ajungi departe.

19-09-2012

Mandria, prostia celor ce se cred destepti

Mandria, prostia celor ce se cred destepti
(critica la pers. I sau autocritica)

   Prostia nu este o boala ci este un necaz, ne spune Parintele Arhim. Teofil Paraian (vrednic de pomenire) . Si eu pacatosul si ticalosul am dat cu bata-n balta din cauza prostiei si mai ales din cauza mandriei.

   Apelez acum de curand la o doamna profesoara (care mi-a predat si mie) de la liceul ce l-am absolvit in Focsani, si in loc sa ajung unde trebuie am ajuns la polemici fara rost.

   Vroiam sa ma ajute cu cartea, sa o prezint la liceu. Dansa mi-a spus ceva, eu altceva, si scriind primul mesaj cu mandrie prosteasca, am luato razna si n-am realizat nimic... ci m-am razvratit si am fost si obraznic pe deasupra.

   Am fost ferm, am tinut garda sus, am plecat la razboi cu o sabie de lemn... si mandria si-a aratat coltii.

   Astfel am patit si in "disputa" cu marturisitorii contemporani. Eu vroiam sa ajung la inima lor, sa ajung prieteni cu ei (fiind mandru ca le-am cumparat si citit toate cartile) si am ajuns la un fel de "disputa" ... Mi-am tot imaginat cum este sa vorbesc cu dansii. Mi-am dorit enorm sa discut cu dansii, sa vada cum scriu, sa ma ajute sa devin ca ei... sa am si eu valoarea lor, dar cand am avut ocazia (prin internet, prin chatul dupa facebook) sa le scriu, am dato prost, am dat cu piciorul.

   Nu-mi place ca am ajuns unde am ajuns in discutia virtuala cu dl. Laurentiu Dumitru, recent cu doamna prof. B. G. , care mi-a spus (ca toti de altfel) sa am rabdare. Nici cu Danion Vasile, Savatie Bastovoi, Lelia Bratu... nu m-am comportat frumos, civilizat. Scriitorii mei iubiti, preferati m-au "dezamagit", m-au "suparat", dar de fapt problema e la mine nu la dansii.

   Mandria si prostia de a ma crede cineva m-a distrus. De ce am fost respins, refuzat? Din cauza mandriei prostesti.

   Incepeam sa scriu mesajul catre o personalitate, catre un scriitor cunoscut (cu succes in lumea credintei) si scriam facand pe "nebunul", scriam ca si cum dansii ar fi fost obligati sa ma ajute.

   Respins de mai multe ori, intru fiinta mea launtrica se instala o mahnire de nedescris si o indignare absurda. Diavolul prin mandria mea ascunsa isi facea "simplu" jocul. Vrajmasul imi dadea ganduri de dusmanie si o stare extrem de neortodoxa.

   Pentru ce atata mandrie combinata cu prostie? Pentru ce ma complic? Sunt tanar, prea tanar si prea idealist, daca nu am rabdare si daca nu sunt smerit, ajung doar la polemici pacatoase...

   Dupa mine nu-i corect sa fiu tratat cum am fost, insa eu am o atitudine de berbec, de bou chiar.

   La 24 de ani vreau sa fac cat altii la 50. Fara intelepciune, fara dragoste, fara Dumnezeu , nu fac absolut nimic bun, fac doar boacane si gafe. De ce nu las viata in voia Bunului Dumnezeu? De ce grabesc lucrurile?

   Cine pune accent pe mandrie, de nebunie se loveste, nu ca mine (caci eu sunt un nimeni) ... ci ca Lucifer, ca Nero, ca specimenele istoriei.

   In spatiul ortodox, in viata duhovniceasca: mandria, ironia, judecarea aproapelui, agresivitatea in discurs/limbaj/mesaj , tristetea, supararea... nu aduc fericire, ci doar amagire.

   De ce nu m-am potolit avand o mica experienta negativa? De ce nu am tacut, de ce am comentat si dat replici peste replici? De ce nu am lasato mai moale? De ce am raspuns la rau cu rau? De ce am ales polemica?

   Ma intreb cu lacrimi in ochi, ce am de nu am rabdare? Cine sunt... cine am fost si ce vreau sa fiu? M-am saturat de "omul vechi" , de acest individ ipocrit si impertinent ce sunt. Nu este alta cale de izbavire decat Hristos Domnul.

   Doamne Iisuse Hristoase, Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, milieste-ma pe mine pacatosul! Preasfanta Treime miluieste si ne mantuieste pre noi! Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-ne sa lepadam mandria, prin Fiul tau cel Preaiubit, Iisus Hristos!
   Doamne Iisuse Hristoase, vindeca pre robul tau de aceasta patima ascunsa si perversa! Doamne, auzi-ma si nu ma lasa sa cad in  deznadejde!
   Doamne iarta-ma! Iarta-ma pentru tot ce am gresit si pentru cat m-am mandrit si m-am prostit, vrand sa fiu eu pe primul loc... ! Doamne iarta-ma ca nu sunt om de omenie, de caracter! Doamne iarta-ma si ma miluieste dupa mare si sfanta iubirea Ta! Amin.

22-09-2012

http://admitere.ugal.ro/2012sept/ (Amintire de nota zece)

http://admitere.ugal.ro/2012sept/

ADMITERE facultate, 2012.

http://www.culitaioanusurelu.ro/reviste/salon%20literar%20nr.73.pdf

http://www.culitaioanusurelu.ro/reviste/salon%20literar%20nr.73.pdf

pagina 42

DEBUT in revista SALONUL LITERAR.

De ce omul nu mai este om? (ma refer la omul din zilele noastre, la omul de omenie...)

Omul nu mai este om

   Doamne ajută! Anul acesta, după nebunia cu cartea, încerc să mai săvârşesc o nebunie, sper să mă înscriu la facultate. Nebunul trebuie să fie nebun până la capăt.

   E pierdere de timp, e ceva în zadar... ar putea zice unii prieteni (deja mi-au zis câţiva) . Lumea de azi nu prea mai crede în nimic. Nimicul e filosofia la modă în secolul XXI. Omul contemporan e ancorat în p(r)ostmodernism, întro silă bezmetică, în neîncredere şi nepăsare. Plictiseala a devenit o boală, iar omul recent nu are absolut niciun stres că trăieşte doar pentru a avea şi doar pentru acum. Dragă omule bun şi scump, de ce să nu dăm viaţă unui Ideal? De ce să nu nădăjduim spre mai bine?

   Problema omului, în general este banul. Se tot plânge că n-are bani, dar de demnitate, de suflet, de lucruri ce rămân... nu se plânge niciodată. Fericirea artificială, promovată de mass-media prin publicitate (fericirea efemeră care generează plăcere şi numai plăcere) şi filme de duzină, este de fapt o mare amăgire. Fericirea nu există în sex, droguri şi alcool. Cele trupeşti şi pământeşti sunt trecătoare. Firesc (firea omului fiind ortodoxia, ne spune iubitul Părinte Rafail Noica) este să aspirăm la Înaltul Cerului (adică la Mântuire), la Veşnicie, să privim în Sus. E absurd să cerşim fericire fără să-l cinstim pe Dumnezeu. Fără Hristos nu putem avea nimic bun, nici pace, nici bucurie, nici iubire... Comuniunea (prin Har şi Rugăciune) cu Domnul Hristos, ne aduce la starea normală a omului desăvârşit.

   A iubi înseamnă a ierta, afirmă titlul unei cărţi a Pr. Ierom. Savatie Baştovoi. A ajuta înseamnă a sluji cu adevărat Domnului Hristos. Dacă nu ajutăm semenul când ne cere ajutor, degeaba ne batem cu cărămida-n piept că iubi m aproapele, că iertăm greşiţilor noştri. Concret, când cineva ne cere o mână de ajutor (şi putem să-l servim), ce facem? Uite, eu am păţit un necaz, am apelat la un om al Bisericii, şi m-a tratat extrem de dur, promiţând că mă ajută dacă am nevoie. Oare să fie omul nostru pervers sau oportunist?

   Sunt sincer, exagerat de sincer. Mă doare faptul că omul nu mai este omul de altă dată, om de cuvânt, ci om materialist, pe interes. Nu-i corect să fii mereu pentru "eu" (de aici denotă un egoism periculos), drept este să fii pentru Dumnezeu. În fiecare om există chipul lui Dumnezeu, deci ajută-l, ajută-l azi, nu mâine! Din păcate, omul nu mai este om (cum am spus şi în titlul acestui articol) , şi dacă atragi atenţia, dă vina pe societate. Închei prin nişte versuri smerite:

Unde eşti omule

când am nevoie

de ajutor?

în ce colţ de lună

te ascunzi?

Unde eşti omule

când strig la tine?

unde eşti frate

creştine?

Nu-ţi cer averi

nici bani...

nu-ţi cer decât

ajutor şi omenie

fii om, omule

din popor!

fii om, chiar de

nu-i uşor!

07-09-2012

Capul plecat sabia nu-l taie

Capul plecat sabia nu-l taie...

Da, de ce să fiu ipocrit sau să mint, încă nu iubesc aproapele ca pe mine însumi... şi nici cu iubirea de vrăjmaşi n-am ajuns la IUBIRE. Încerc să iubesc omul, încerc să fiu om de omenie. Deci, sunt la capitolul încercări...

Astăzi de ziua mea, m-am lămurit că nu ne putem iubii unii pe alţii fiindcă suntem neoameni. Merg la liceu să-mi scot foaia matricolă pentru a-mi servi la înscrierea pentru facultate. Cum sau comportat secretarii (domn şi doamnă) cu tânărul dănuţ belu? Vă spun imediat cum, ca la circ...

Nu zic nimic că am aşteptat peste o oră pentru o amârâtă de foaie, altceva mă frapează, faptul că am fost tratat ca un ciumat. Parcă aveam ceva contra lor de le-am cerut să facă un serviciu ce trebuia săvârşit cu zâmbetul pe buze. Eu am răbdare... dar nici să fiu călcat în picioare. După câteva vorbe grele adresate domnului şerif (aşa îl alintă dl. meu diriginte pe tovarăşul secretar) cu chiu cu vai (contra-cost... 15 lei să-ţi elibereze o hârtie...) obţin "trofeul".

Capul plecat sabia nu-l taie... Adică, eu am fost smerit, am tăcut şi am aşteptat dar n-am mai rezistat să fiu cuminte când m-a acuzat că am venit cu tupeu... etc. Recunosc, n-au un salariu decent ca să-şi desfăşoare munca profesionist, însă omul pentru om e bine să fie om, nu lup.

Ce câştigă "funcţionarul" nervos dacă-şi revarsă furia pe aproapele? E firesc să vezi chipul lui Dumnezeu în orice om, chia şi în cel ce nu mai are nicio şansă din punct de vedere sociologic şi psihologic. Indivizii sunt greu de acceptat, iar tu de te porţi frumos, eşti călcat în picioare.

Pleci capul, taci, înduri... dar până când? Ai şi tu demnitate, nu crezi că omul este o fiară. Din păcate, faţă-n faţă cu omul recent e delicat. Trebuie să luăm atitudini ortodoxe... nu să răspundem la rău cu rău. În teorie e simplu, în practică e dificil (dar nu imposibil) iar noi, indiferent de figurile celuilalt, e firesc să rămânem ancoraţi întru Hristos.

03-09-2012

Fragment din cartea "Viata mea in Hristos"

   Liber-cugetatorii si ateii spun ca credinta, Biserica, slujbele, Sfintele Taine, randuielile bisericesti au fost scornite de oameni, pentru a tine poporul in frica si supunere, pentru a asigura o buna moralitate, si pentru obtinerea unor profituri pe seama poporului. Iata cum niste analfabeti, "liber-cugetatorii", care nu mai au frica de Dumnezeu, au ajuns sa huleasca milosardia dumnezeiasca, minunata Sa inconomie a mantuirii neamului omenesc, insasi intruparea, patimirea si moartea pentru noi a Fiului lui Dumnezeu. Uitati-va insa ce viata duc acestia, cum traiesc si cat traiesc, irosindu-si prematur fortele si sanatatea, se istovesc in dezmat si in betii, se abrutizeaza, mor repede.

(,,Viata mea in Hristos" - Sf. Ioan din Kronstandt, pag. 299, editura Sophia)

povestire despre om

Un om calatoreste pe drumul fericirii... si gaseste un suflet... si spune in gand : "n-am nevoie de tine frate, eu am RATIUNE!" ... mai incolo gaseste o lacrima de roua si o picatura de poezie... si la fel se leapada de sublim, de frumos... afirmand ca are RATIUNE si ii ajunge... spre sfarsitul drumului gaseste DEMINITATE, IUBIRE, VESNICIE, MANTUIRE... si spre mirarea noastra ... iarasi afirma sus si tare: "nu-mi trebuie mie aceste fleacuri, eu am RATIUNE... sunt supra-om..." 

Acesta este omul recent... pune accent exclusiv pe RATIUNE (divinizand ratiunea si intelectul) , insa din pacate fara Credinta, fara Dumnezeu (ne spune Petre Tutea) omul devine un biet animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri...

DESPRE OMUL FRUMOS

Despre Omul frumos

   Nimic mai frumos şi demn, să mărturiseşti despre Ortodoxie şi despre Omul frumos. Maestrul Dan Puric, a dedicat o carte, intitulată exact "despre Omul frumos". La modă astăzi este individul autonomist, omul urât, omul de tip caricatură. Omul frumos nu prea este cool, omul frumos este om de omenie, este demn. Mântuitorul Iisus Hristos, arhetipul omului frumos, ne învaţă să trăim viaţa prin iubire, răbdare, smerenie, iertare şi jertfă. Crucea nu înseamnă doar suferinţă, crucea înseamnă şi demnitate. Omul frumos este sinonim cu omul ortodox. Societatea actuală "contrazice" orice adevăr că omul frumos există, nu-i doar piesă de muzeu, omul frumos ESTE. O singură apăsare pe butonul telecomenzii, ne introduce întro lume dementă, criminală, atee. Mass-media comercială (şi în mod special canalele de ştiri) promovează o "realitate" negativistă, teribilistă... "Realitatea" tv impune o "realitate" anti-creştină. Lumea TV, lumea virtuală prezintă o "realitate" anti-reală şi anti-OM. Omul frumos nu apare pe micile ecrane fiindcă este discret şi nu pune accent pe imagine, ci pe caracter, pe conştiinţă. E un mic-mare paradox să vorbeşti despre omul frumos întro lume urâtă. Totuşi, noi trebuie să luăm atitudini ortodoxe, şi să ne ferim de a generaliza. Frumuseţea este o enigmă, spune Dostoievski, aşa şi omul frumos poate fii o taină, o floare de colţ, însă este o prezenţă "ciudată" întro societate perfectă. Individul uman, pune accent pe superficialitate... supravieţuieşte mediocru şi zace-n subcultură. Divertismentul este o afacere profitabilă, şi sclavii fericiţi gustă din distracţie sub orice formă. Omul lumesc are text (spune C. Noica), adică, bani, casă, maşină... dar nu prea are context. Contextul reprezintă sufletul, credinţa, bucuria, pacea lăuntrică, liniştea spirituală. Devenirea întru fiinţă a devenit anti-fiinţă. Slavă Domnului, omul frumos nu a uitat de Dumnezeu, nu şi-a ucis fiinţa! Omul frumos nu are treabă cu a avea sau a fii (poţi fii şi greşit) ... omul frumos transfigurează totul prin a învia. Mântuirea e ţinta supremă a omului frumos. Vrei să fii om frumos? Întoarcerea la Hristos este calea...

27-08-2012