De ce ne contrazicem?
Se poate oare să discutăm fără să ne
contrazicem? Putem avea un dialog sincer şi curat? Aproape în toate domeniile
(teologie, filosofie, ştiinţă, sociologie, psihologie, istorie, literatură...)
există polemici. Care-i ideea polemicilor că eu n-am înţeles de ce mereu, mereu
trebuie să ne contrazicem?
Politica exagerează cel mai mult cu polemici
absurde, şi de aici nu se face nimic în slujba cetăţeanului, fiindcă tovarăşii
politicieni sunt preocupaţi de discuţii în contradictoriu, în loc să pună
concret degetul pe rană. Politica de azi merge pe manipulare, pe filozofeală de
bodegă.
Omul cere apă, apă de izvor nu apă potabilă,
iar partidul X ţine o prelegere despre filosofia apei (cel mai adesea vorbeşte
la tv) , căzând astfel în ridicol. Probabil ştiţi bancul cu ,,bea încet că-i
rece”... Pe vremea când turcii şi tătarii năvăleau Ţara Românească, într-un
sătuc locuitorii au otrăvit toate
fântânile. Vin cotropitorii şi întreabă pe un bătrân : ,,e bună apa de băut” ,
la care moşneagul ,,da taică, bea încet că-i rece.”
Politica Voievodului Ştefan Cel Mare şi
Sfânt era politică de acţiune. Lupta cot la cot cu ostaşii. Dânsul punea mâna
pe cana cu apă şi dădea celui însetat (nu trimitea la UE sau la ONG-uri
umaniste) , fără discuţii şi fără polemici.
Ce rost
are să facem filosofie când omul are nevoie de ajutor urgent?!
Martirul
Constantin Brâncoveanu nu s-a contrazis cu turcii, nu a negociat nimic, nu a
ales varianta compromisului sau merge şi-aşa. Pentru
Credinţă şi pentru Neamul Românesc, cu demnitate a
ales jertfa. Cine-şi mai dă azi viaţa pentru Hristos, pentru Adevăr?
Nu ne gândim că istoria se repetă...
Până când pierdem timpul cu polemici fără sens? Istoria este reală chiar dacă
este în trecut. Să lăsăm orgoliul şi să fim conştienţi că ISTORIA POPORULUI
ROMÂN nu s-a făcut pe Facebook sau pe internet, ci s-a făcut cu sânge şi cu demnitate.
Din păcate trăim întro lume plină de iluzii
(gen UE, gen Obama ,,mântuitorul” , gen erezia New Age etc.) , vrăjită de
minciuni şi ahtiată după plăceri trupeşti. Este super-cunoscută afirmaţia că în
sec. XXI (denumit secolul
vitezei) ,,totul se rezumă la sex”. Orice încercare de revenire la normalitate iscă
polemici infinite. Sunt persoane care iau atitudini, dar nu se unesc, şi între
,,cei buni” e ceva nefiresc, e dezbinare. Apar polemici şi în Ortodoxie şi peste
tot. Nimic fără contraziceri. Cândva era nimic fără Dumnezeu, acum s-a schimbat ,,moda”.
Credinţa e blamată, detestată şi ignorată.
Credinţa e de vină că libertinajul nu se manifestă la cote maxime. Credinţa e
,,problema” după ateul Fernando Savater. Ca să izbăvim omenirea de ,,crize”
(morale, spirituale, economice ...) trebuie să ,,ucidem” credinţa. Cu această
bazaconie ajungem la nihilism ... şi de aici în neant... şi tot aşa pâna când
moartea va pune punct fărădelegilor. Noi rămânem cu întrebarea din titlu, căci
aici (negând credinţa) apar polemici fără de număr, şi până la urmă DE CE NE
CONTRAZICEM?
09-11-2012
