Fost-am manelist, se stie!

    Manele ele ele ele ele.../ cum sa traiesc fara ele ele ele ele...? ... Glumesc! Am fost manelist, nu-mi e rusine sa zic. Fiecare ins are o experienta in viata. Eu am avut tangente cu genul "manele".

   Azi, vine la mine un vecin sa-i bag pe un stick niste muzica, normal - manele. Ma gandesc cum era atunci cand eram menelist si obsedat de muzica. Ascult ceva manele vechi si zic: parca atunci eram mai fericit si mai dinamic. Dar ma trezesc si imi dau seama ce naiv sunt. Acele piese de atunci nu ma reprezinta. Nu ma regaseam in ele, dar am ascultat pentru ca erau la moda.

    Textele din manele sunt vrajeala 100% si amagire. Iubire surogat, lauda... si fara numar. Insa, nu sunt negativist sau absurd. Nu generalizez. Sunt si manele frumoase care imi plac si acum. PS: Nu e rau sa asculti manele, e rau sa ai o mentalitate manelista!

Lipsa de cultura

   Vorbim cu nerv (sau filozofam la greu) despre un fenomen ciudat: lipsa de cultura. Dar uitam ca suntem in contextul postmodern? In postomdernism predomina cultura banului, cultura internetului, cultura virtuala, cultura tehinca, cultura prostiei, cultura porno, subcultura, anticultura etc. Nu stam acum sa enumeram toate soiurile de cultura postmoderna. 

   La noi in Romania, fara sa cadem in ispita cioraniana de a nega aproape totul, stim prea bine ca predomina cultura agricola. Despre ce cultura vrem sa vorbim pana la urma? Cultura umana, cultura duhului sau cultura in general? Cioran afirma in "Schimbarea la fata a Romanei" ca suntem o cultura mica. 

   

    Nu suntem gen Franta, Germania, Rusia, Italia... Nu suntem, e adevarat, dar nici cultura mica nu suntem. Eu cred ca suntem o cultura extraordinara, dar necunoscuta. De ce? Pentru ca azi nu se mai promoveaza cultura. Azi se promoveaza altceva. Totusi, lipsa de cultura e buna. Asa vedem si noi la ce nivel suntem. Daca ne place asa e ok, daca nu sa schimbam sistemul (sistemul de valori) si sa punem accent pe cultura. "Un  popor fara cultura, e un popor foarte usor de manipulat!" (I. Kant).

Dialog de suflet intre Inima si Ratiune

Inima: Imi e dor, imi e dor de iubire... iubesc cu patima si dor...

Ratiunea: Aseara te-am prins cu iubirea... Cu iubirea-iluzie... Erai sa mori de inima rea... Iti faci singur sange rau! Ce naiv esti omule! Ce naiv, absurd, ridicol si fraier esti! Nu vezi ca nimic nu exista, totul e neant, vid si abis de suferinta... Crezi in iubire?

Inima: Da, cred in iubire si sufar din iubire.

Ratiunea: Gata, m-am lamurit! Esti idiot... iti place sa suferi! Asta e problema ta: iti place sa suferi! Tu nu vezi ca viata e o vale a plangerii... Tu traiesti in carti, in vise, in lumea ta ... Tu esti idealist si utopic!

Inima: Nu, nu... sunt realist. Cred in Dumnezeu si-n iubire. Scuze de acest pleonasm!

Ratiunea: In ce crezi? In Dumnezeu? Esti nebun...??? ... Care Dumnezeu? Unde este Dumnezeu? Ideea de Dumnezeu sau Ipoteza-Dumnezeu, vrei sa zici? Dumnezeu nu exista. Dumnezeu este o minciuna a Bisericii sa fure lumea de bani. Dumnezeu e mort pentru ca lumea e ancorata in suferinta si El doarme. Nu sunt argumente stiintifice in favoarea lui Dumnezeu. Nu poti explica logic pe Dumnezeu. Deci - priveste in jur, uite cata suferinta este: Dumnezeu nu exista.

Inima: Suferinta e o stare. Nu Dumnezeu ne-a adus in suferinta. Omul isi provoaca suferinta singur, cum ai zis si tu. Dar omul autonom isi face din minte dumnezeu si uita de Dumnezeul Cel Adevarat.

Ratiunea: E normal sa zici asa, esti inima, om-inima... ai sentimente, dar nu vezi in ce lume traim? Iti place sa privesti cu ochelarii de cal? Fara ratiune si logica nu exista nimic. E prea copilaresc sa credem in Dumnezeu, mai ales in acest context materialist si tehnic. Nu vezi la ce nivel a ajuns stiinta umana astazi? Nu vezi ce sus este informatica si internetul? Chiar asa nebuni sa fim sa credem in Ceva ce nu se poate explica logic?

Inima: Logica lui Dumnezeu este credinta. Nici iubirea nu se poate explica si exista. Nu poti  afirma ca nu exista iubire.

Ratiunea: Credinta e pentru prosti (inculti si batrani) si oameni slabi. Cei destepti si tari... nu au credinta. Nu au nevoie de credinta. Credinta este o iluzie, la fel ca iubirea.

Inima: Tu crezi in iubire?

Ratiunea: Cred, dar nu cred cu adevarat.

Inima: Atunci, iubirea este un paradox?

Ratiunea: Poate sa fie. Pe mine nu ma intereseaza iubirea. La ce folos atata iubire cand lumea sufera si moare de foame?

Inima: Iubirea e mantuire... hrana cereasca si cale catre vesnicie.

Ratiunea: Esti sedus de metafore si figuri de stil. Care vesnicie? Traim doar in prezent, nu mai este timp de vesnicie.

Inima: Bine, eu sunt sedus de metafore si tu esti robit de mandrie...

Ratiunea: Mandria e atuul oamenilor puternici. Fara mandrie... ratiunea este o inima franta.

Inima: Iar inima fara ratiune... este o metafora fara sens.

Ratiunea: Deci e bine sa cautam o armonie intre inima si ratiune.

Inima: Da.

Ratiunea: Eu incerc sa caut... dar nu sunt sigur daca am sa gasesc.

NU VREAU!

    Sunt indragostit (simt ca iubesc cu adevarat) , dar nu vreau sa fiu considerat prost. Nu vreau sa devin absurd. Accept si respect felul de a fi al prietenei mele, dar nu pot sa mint: sunt ranit direct in inima si in suflet de acest ... NU VREAU!

    Fiecare dintre noi am fost refuzati in viata, mai ales in viata sentimentala, insa ma gandesc cum sa convertim acest nu vreau!, nu am chef! ... in "da" sau in "da, cu mare drag".

     Ma gandesc la omul credincios si la rugaciunile sale. Daca si Bunul Dumnezeu la o ruga: Doamne, te rog, da-mi pace si sanatate! , ar spune pur si simplu: NU VREAU! , cum s-ar simti bietul credincios?

    Femeia, fata, prietena, iubita, doamnele si domnisoarele... spun mai usor nu vreau! , si barbatul trebuie sa se supuna si sa-i faca pe plac. De ce? Pentru ca asa e firesc si frumos, sa mai lasi de la tine. Sa ai rabdare si sa intelegi ca prietena ta nu spune nu vreau! , din rautate. Ea spune nu vreau!, din iubire. Un fel de te iubesc... dar nu vreau sa mergem azi la padure!

    Tu incerci sa o lamuresti si sa o indupleci, dar e foarte greu. Cand te izbesti de acest agasant nu vreau!, te doare sufletul si mai bine o lasi pe ea sa-si dea singurica seama ca e gresit sa iti spuna mai mereu nu vreau! ... nu vreau pentru ca nu vreau! ...

    Tu: Scumpa mea, hai sa mergem in parc! Vrei?

     Ea: Nu vreau!

     Tu: Bine, ok... dar de ce?

     Ea: Nu vreau si punct...

     Tu: Am inteles, gata... "nu vrei"... e ca tine... daca tu vrei asa...

      Ea: :) Zambeste!

    Deci - femeia conduce in iubire, dar nu prin nu vreau! , ci prin farmecul ei divin, frumueste si dor. Dorul de ea trece peste orice... si depaseste totul. Acest obstacol, acest nu vreau! (rostit cu nerv uneori), va fi sa fie istorie in timp. Timpul le vindeca pe toate. Repet, iubesc si las timpul sa decida. Iubesc, dar nu iubesc in zadar... iubesc cu rost si cu sufletul curat. Iubesc pentru ca ador sa iubesc, dar nu vreau sa ma joc. Vreau doar sa iubesc cu adevarat si sa fiu iubit. Oare ea ce vrea?

Prezidentiale 2014 - politikie si umor

    Tovarasii politicieni si simpaticii prezidentiabili din toamna aceasta (care se pliaza perfect in contextul caricaturi si specimene) au o filozofie de rasul curcilor.

    Elena Undrea se crede cea mai buna (adevarat ca este un candidat sexy pentru sustinatorii PMP) , dar unde este alternativa PMP in acest sens? De la un partid "curat", "virgin" si plin de intelectuali... PMP a ajuns un partidulet care pune accent pe imagine. Imaginea Elenei Udrea, fosta activista PDL, o candidata blonda si sexy... ce o sa aduca 1 miliard de voturi (asta doar daca ne mutam in China) ... nu?

     Ne place sa ne mintim singuri... si mai ales ca in politikie, demagogia este la ea acasa, asa si acum cu Elena Udrea. E clar ca nu face nicio branza, dar candideaza fix de ceea ce numim aflarea-n treaba.

    Nu stiu cand vreodata o sa dispara coruptia, ipocrizia si manipularea, din politikia romaneasca contemporana. E destul de greu sa lasi obicieiurile vechi. Asa ca se afirma sus si tare ca exista un soi de neocomunism si neoliberalism, dar nimeni nu ia atitudini si nu schimba fata politicului din Romania. De ce? Pentru ca nu au chef de ceva nou cu adevarat. Ramanem pe "stilul vechi" ca e mai comod. Plus ca se pune accent pe iluzii pierdute si astfel jocul puterii si jocul politicii, e un joc pervers, murdar si penibil.

    Pana acum ceva timp, la PNL era vorba ca e Crin Antonescu - presedinte. Dat fiind faptul ca la Europarlamentare a fost un rezultat prost, s-a facut rocada cu Klaus Iohanis, un candidat puternic, dar fara sanse prea mari fiindca lumea de rand habar nu are cine este acest "neamt" - primar al Sibiului.

     Majoritatea celor cu drept de vot (asta vedem si in sondaje daca e sa punem botul la asa ceva... multe sondajde fiind comandate de ei pentru ei) spun ca Ponta ajunge presedinte.

     Altii candideaza fix de pomana, gen: Calin Popescu Tariceanu, Monica Macovei, Dan Diaconescu... si alte personaje de acest fel.

     In concluzie, aceste prezidentiale 2014 sunt imbracate in politikie si umor. Doar ca acest umor nu ne tine nici de cald si nici de foame. De 24-25 de ani tot radem si facem bascalie (prin diverse trupe de umor gen Divertis) , insa politikia aceasta e de plans.

     Un presedinte adevarat se impune prin demnitate si personalitate, nu prin masina de propaganda electorala, nu prin partid si manipulare (in mare parte prin mass-media si pe internet). Un presedinte adevarat este om, nu individ sau politician corupt. Avem acest tip si model de presedinte?

Jurnal - Facultate/ Galati/ Filosofie, Constiinta...

    In primul an de facultate la Galati, am stat mai mult singur. Nu aveam ce sa fac (nu aveam nici tv si nici internet), pana am ajuns la tipografie sa muncesc si sa petrec timpul cu rost. Cum imi petreceam pana atunci timpul liber? Mancam, citeam si scriam... si mai ieseam prin oras uneori sau mai mergeam pe la ASCOR, cu dra. secretara Lidia.

   Intr-o zi cu soare si cu doua dimineti, se gandeste danut la o idee de carte. Citeam multa filosofie la Galati. Ce lipseste in filosofie, ma intreb eu retoric. Aaa, gata, am gasit: constiinta. Filosofia nu are constiinta. Incep sa scriu despre acest lucru. Sper ca v-ati prins cat de penibil suna aceasta idee a mea! De ce penibil cand e vorba de constiinta? Penibil sunt eu, nu constiinta.

   Ma uit pe o carte si vad pe verso alte lucrari de filosofie. Parca era o carte de C. Noica. Ce credeti dvs. ca vad? Normal, o carte despre constiinta filosofica, de Lucian Blaga. Deci mi-am luat teapa. Lucian Blaga s-a gandit inaintea mea sa scrie despre aceasta lacuna a filosofiei. Asa ca eu nu stiu ce pot sa mai scriu, ca tot ce e bun s-a scris deja... nu-i asa?

    

Circumstante atenuante

   Sa luam un caz de viol, crima, furt, coruptie, mita... , si sa analizam in context aceasta problema. Daca se savarseste o fapta reprobabila, se vorbeste pentru inceput de prezumtia de nevinovatie si se pune accent (foarte mult) pe drepturile omului.

   

   In alta ordine de idei, o persoana care savarseste o fapta abdominabila nu-si recunoaste niciodata vina, ci face uz de asa-zisele circumstante atenuante.

   Nu sunt eu de vina ca am facut nu stiu ce (ar zice un infractor), ci societatea. De ce spunem ca alti factori imping individul uman sa faca un rau anume? Probabil ne e teama sa recunoastem ca "omul e un despot din fire" (Dostoievski), si ca sa nu mai fie omul stapanit de faradelegi e bine sa fie ancorat in spiritualitate, literatura, cultura, arta, muzica, traditie, munca si tot ce face omul frumos si sanatos.

    Dupa ce dam vina pe societate (in caz de ceva rau si urat), cautam sa ne scoatem prin altele: bautura (n-am vrut... eram beat...), nervii, intamplarea, anturajul, etc.

   Astazi avem un alt fenomen care amplifica aceste circumstante atenuante: uciderea din culpa. Pana la urma, omul voind sa scape de temnita constiintei, ajunge sa dea vina pe femeie, pe diavol si nu in sfarsit, pe Dumnezeu.

    Omul nu poate sa-si asume savarsirea unei fapte ilegale si inumane, fiindca nu vrea sa accepte etichete gen: criminal, pedofil, violator, profanator, hot, puscarias...

   Adevarul ca si semenii din jur nu sunt normali in acest sens si pun mereu gaz pe foc sau sare pe rana. Poate exista un accident din greseala, insa omul contemporan nu iarta, dar bunul Dumnezeu iarta orice, numai sa fie pocainta cu adevarat si renuntarea la a cauta diverse circumsante atenuante.

Mass Media Insider - o carte de un milion de euro

Tudor Calin Zarojanu - Mass Media Insider (editura Polirom, Iasi, 2012)

    De ceva timp, intalnesc (descopar) prin Trinitas TV (constiinta sfanta si demna din spatiul mass-media de azi) anumite personalitati ... in mare parte scriitori. Asa am dat de Radu Paraschivescu, Sorin Lavric, Tudor Calin Zarojanu s.a. , si eu cum sunt pasionat de carti, normal ca am comandat cateva carti din opera lor... sa cunosc omul altfel.

     Astfel am procedat si cu distinsul domn T. C. Z. , autorul cartii prezentate aici. Am comandat doua carti: Mass Media Insider si Sfarsitul lumii (editura Polirom).

    Am indraznit si am vorbit cu domnia sa, pe facebook. Recunosc ca m-a frapat ca mi-a raspuns cu naturalete si prietenie.

    Despre cartea Mass Media Insider, citita de curand, nu am a spune multe, ci doar ca imi e draga tare si ca sunt intru totul de acord ca cineva din breasla jurnalistilor sa spuna lucrurilor pe nume si sa spuna pe sleau ce se petrece in "spatele" industriei mass-media.

     Aceasta carte a dl. Tudor Calin Zarojanu, e de o sinceritate virgina. Autorul are un fel de a spune cum e viata de jurnalist (ziarist, gazetar, scriitor...), are si umor si e clar ca spune adevarul. 

Am zic o carte de un milion de euro, adica, o carte de nota zece. Nu sunt multi cei care recunosc adevarul despre contextul vietii lor si mai ales despre contextul lansarii lor. Nu e chiar asa simplu sa te lansezi si sa ajungi vocal in Romania. Ma refer la cei ce vor sa faca ceva serios si frumos. Pe scandal si bascalie te afirmi foarte usor. Nu e cazul in acest context. Dl. Tudor Calin Zarojanu nu e personaj mondel, e un om eveniment... un om deosebit si un scriitor bun.

   Pentru cei pasionati si interesati de "fata nevazuta" a mass-mediei, va recomand cu drag: Mass Media Insider - Tudor Calin Zarojan. O carte de un milion de euro, care costa doar 25 de lei. :) Va salut! Lectura placuta!

Virtutile iubirii

   Iubesc si incerc sa daruiesc totul in acest sens. In acest context seducator. Nadajduiesc sa fie o iubire curata si o iubire adevarata. Acest lucru nu se petrece asa pur si simplu sau in chip magic. In iubire este nevoie de multa rabdare. Asadar am adus la lumina prima virtute a iubirii - rabdarea. Sper sa nu ma insel. Virtutea suprema poate sa fie jertfa, dar rabdarea stim ca e socotita o jertfa fara de sange.

    Nu exista retete standard in relatia de iubire. Fiecare persoana este unica si diferita din fire. Niciodata nu se poate schimba firea umana complet. Prin iubire se schimba omul, dar nu se schimba in  mod absolut si nu se potriveste "schimbarea" unui individ cu schimbarea lumii intregi.

    Am pomenit de rabdare. Iubirea naste o rabdare care schimba datele problemei, dar omul (in sinea lui, in sufletul lui, in mentalitatea lui...) este acelasi om "potolit" de iubire.

    Daca avem rabdare, avem si intelegere... pace, armonie, ascultare... E indicat sa asculti pe celalat, insa noi astazi vrem mai mult sa fim ascultati si uneori ajungem sa vorbim singuri.

   Iubirea fara rabdare este moarta sau este o iubire neimplinita, o pseudoiubire. Iubirea adevarata este plina de farmec, armonie, rabdare, nadejde... Simfonia trupurilor nu se pastreaza prin indragosteala si amagire, ci prin iubire curata... prin arta iubirii si nedespartirea de Dumnezeu.

    Eu nu percep (in iubirea din viata mea) iubire fara Dumnezeu, fiindca sunt credincios din fire. Se vorbeste despre crestinism ca fiind religia iubirii. Singura iubirea este o religie. O religie a tuturor celor ce se iubesc, fie atei, nihilisti, liber cugetatori, agnostici sau de alte confesiuni (necrestine).

     In iubire, avem nevoie de libertate. Dar nu o libertate prost inteleasa, precum este democratia de azi, ci o libertate in context. In contextul iubirii.

     O alta virtute importanta in iubire este blandetea. A fi bland inseamna a fi om de suflet. A fi om (om indragostit) inseamna a fi preocupat de legatura spirituala dintre suflet si trup.

    Dupa cum am zis mai sus, in iubire nu exista retete standard. In iubire exista modele de iubire. Astfel, daca nu exista retete (canoane, dogme, principii, definitii, formule...) in iubire, nu cred in psihologia iubirii. Eu cred in teologia iubirii, in filosofia iubirii si mai ales in poezia iubirii.

    De la blandete, trecem la bucurie. O deosebita virtute a iubirii. Bucuria este sinonim cu iubirea. Repet, daca vorbim de o iubire curata... iubire adevarata. Nu am in vedere "iubirea" perversa (combinata cu sex, erotism exagerat si pornografie) si nici alte tipuri de "iubire" surogat. Aici isi face cuib desfranarea si ne-am pierdut in acest sens.

     Iubirea curata, iubirea adevarata nu cunoaste pacatul si nici patima iubirii. Chiar daca e sa fie ceva legat de amor, totul se transforma in poezie. Nu e ceva fizic, ci metafizic. Depinde de iubire si de caz. In cazul meu nu se pune accent pe iubirea-eros (pe amor), ci pe iubirea-agape, iubirea innobilata de prietenie. O prietenie sincera care are curajul sa spuna NU, la anumite tentatii senzuale.

    Acum putem aduce in discutie si curajul. O virtute extraordinara. Curajul iubirii si curajul de a gandi frumos in iubire. De a gandi cu inima. Nu de a gandi exclusiv rational. Si nu doar de gandire, pretuire, dor ... sentimente si alte lucruri de suflet, amintim aici, ci si de dialog.

    Dialogul in iubire este esential. Fara dialog nu ajungem la nicio virtute, fiindca a tine ceva ascuns in taina iubirii, inseamna a insela, a trada, a trisa... Din pacate, multi jucam teatru in viata de zi cu zi. Dar in iubire nu avem voie sa jucam nimic, pentru ca jocul iubirii este absurd si ticalos.

     Vointa, constiinta... Vointa iubirii. Constiinta iubirii. Demnitatea iubirii. Toate cele bune sa fie treptat. Fara interpretari si pretexte. Fara minciuni. Minciuna iubirii face parte din alt context. Un om care minte, un partener care minte nu este facut pentru iubire si greseste enorm.

     Iubirea inseamna viata. Un mod de viata frumos si firesc. Iubirea inseamna armonie. Iubirea este o capodopera. Sa iubim cu adevarat si sa nu ne mintim in iubire, fiindca scopul iubirii e sa ajungem sa dobandim virtuti... nu regrete, ura, prostie, minciuna, rautate... !!!

Mesaje cu "te iubesc"

   Recitesc unele mesaje (sms) cu te iubesc. Aceste mesaje nu mai au acum nicio relevanta, fiindca nici prieten-amic nu mai sunt cu domnisoarele respective.

   Intreb si eu (dupa ceva timp) , oare ce au inteles prin a spune "te iubesc" ? Te iubesc pur si simplu sau te iubesc in joaca?

    Se vorbeste intr-un anumit context de focul iubirii, eu incerc sa vorbesc de jocul iubirii. Un joc ce pare dragut, dar nu e chiar asa. Cand ajungi sa vezi ca "iubirea" nu e iubire, ci doar amagire, incepi sa realizezi ca jocul a mers mult prea departe.

   Si eu am zis candva "te iubesc". Am zis mult prea usor "te iubesc" si nu era decat o simpatie, o ofranda convertita in poezie.

   Pentru mine iubirea e vesnic ancorata intru suflet si poezie. Vreau sa ma despart de jocul iubirii si sa transform iubirea-poezie in iubire-logodna sau iubire-nunta. Simt ca iubirea adolescentina (indragosteala) nu mai are niciun rost pentru mine. Singura iubire care ma face om... este iubirea agape, adica iubirea adevarata. Nu pot sa afirm ca am decoperit iubirea, dar ma simt iubit si prin iubire caut sa ma vindec de tot raul din mine. Iubirea e medicament. Iubirea e mantuire...

Drumetii... spre Podul Lacului si Poiana Cristei

   

Pagina de jurnal:

   De ceva vreme am descoperit un drum la noi in padure care duce spre Podul Lacului si Poiana Cristei. Impreuna cu prietenul si vecinul Aditza, am indraznit cu bicicletele si am mers spre... dar nu am ajuns la destinatie. Plus ca era ora 20:00 cand am ajuns destul de departe prin padure si am ales sa ne intoarcem.

   A doua zi ne-am propus sa mergem iar. De data asta si cu un alt prieten (copil) Iustin. Am ajuns aproape de drumul catre aceste doua sate, insa nu am ajuns acolo fiindca am gresit drumul si ne-am "ratacit" putin prin padure. Ne-am hotarat sa ne intoarcem pe drumul pe care am venit si inapoi am gasit prin padure un cioban, si dansul ne-a explicat drumul.

    Sper sa ajung candva sa trec "dealul" si sa vad ce este peste padurea noastra. Ce poate sa fie? O alta padure... alte sate... sate de munte.

Facebook - comunicare fără comuniune

   Internetul a devenit sinonim cu facebook. Această rețea de socializare e în prim-plan de câțiva ani (mai ales în viața tinerilor) și provoacă dependentă. Dl. Radu Preda (teolog) , ne vorbește într-un articol din revistă ROST, despre acest aspect: comunicarea fără comuniune. Nu are în vedere doar site-ul socialist (denumit astfel de criticul literar, Daniel Cristea-Enache) facebook, ci toate rețelele de socializare din zona on line. 

   
   Să trasăm o viziune față de facebook. În articolul prezent ne interesează acest context. Lumea de azi e bulversată (zăpăcită, dezorientată, adormită...) și hipnotizată de anumite curente New Age. Se pune mult accent pe prejudecăți și pe informații de la tv și în special informații accesate de pe net. 

  

    Lao Tz ne îndeamnă să numim lucrurile corect. E corect cum gândim, trăim ... și ce facem noi astăzi... stând ore-n șir pe facebook? Parcă zici că e ceva magic. Pare o magie acest site facebook. 

    

   

    

    Până la urmă, la ce e de folos facebook? Este de folos dacă stăm și lucrăm ceva concret, fără să pierdem timpul cu mii și mii de poze kitsch și postări ciudate. Știm ce se petrece în conștiința omului recent, dorește cu orice preț să se afirme. Nimic rău în asta, dar nu e normal să te afirmi cu nimic. Mulți sunt de părere că societatea postmodernă, promovează filozofia nimicului și mai ales filozofia stomacului. 

  

    

  

    Facebook propune un alt tip de comunicare. Totul activează în mediul virtual. Cred că e cazul să revenim la normalitate și simplitate! Facebook nu e un site rău, doar că nu e folosit rațional. Lumea stă pe facebook pentru like-uri și comentarii. Lumea nu înțelege că acest mod de comunicare e lipsit de comuniune. Relația clasică - față către față, nu relația facebook, chat, messenger, sms, twitter, watzap etc. Totuși, foarte multe persoane avem cont și pagină pe facebook și nu renunțăm. Să fie oare această comunicare on line de viitor?

Avem o tara frumoasa ca un cantec...

,,Avem o tara frumoasa ca un cantec..."

    Ne place sa vedem poze, imagini, filme frumoase din Romania. Dar nu prea ne place sa vizitam Romania, fiindca e cam scump sa te plimbi pe ici, pe colo.

    Alexandru Vlahuta a scris despre Romania pitoreasca. Sa numim si noi Romania - o fresca a cerului. O pictura zamislita de bunul Dumnezeu.

    Ne laudam ca avem toate formele de relief. Ne bucuram cand a zis Papa Ioan Paul al II-lea, ca Romania este gradina Maicii Domnului, dar de ce nu cunoastem real aceasta Romanie minunata si splendida?

   Cat de frumos e un peisaj la tv, pe internet, in manualele de geografie sau in revistele de specialitate; nu se compara cu realitatea palpabila si vizuala. Nimic nu se compara cu cadrul natural.

   T. Arghezi ar zice: vreau sa pipai si sa urlu este... Da, Romania este genial de frumoasa, dar nu e vizitata. Nici din interior, nici din exterior. Prea putini turisti vin aici la noi. Din ce cauza? Fiindca stam prost la capitolul infrastructura, indicatoare, cazare si comunicare.

    Majoritatea nu vorbim nicio limba straina (engleza sau franceza macar). Cum sa te intelegi cu un turist strain? Prin semne?

    Pacat de noi, avem un potential turistic extraordinar, dar nu avem o politica serioasa, nu avem civilizatie si curatenie. Nu stim sau nu vrem sa ne facem placuti.

    Maramures, Dobrogea, Ardeal... sunt zone ceva mai rasarite. De ce nu este toata Romania astfel? H. R. Patapievici intreaba prin cartea Omul recent: ce se pierde atunci cand ceva se castiga?

   Ce pierdem daca punem accent pe omenie, bun-simt, spirit civic. solidaritate si cuviinta?

Filozofia banilor

    Banii nu fac nici doua parale este titlul unui roman de Hans Fallada. Interesanta idee. Cat valoreaza banii pentru care muncim din greu uneori? Care sa fie rostul banilor sau care sa fie filozofia banilor?

    

   Se spune (prin cantece) ca banii n-aduc fericirea. Dar nici fara bani nu e bine. Cum facem sa echilibram balanta? Nici sa devenim robii banilor, dar nici sa fim extrem de saraci. Trebuie sa fie o armonie. O cale spre normalitate si decenta.

    Pana la urma nu e o problema lipsa banilor multi sau filozofia banilor. Problema  e alta: sa nu facem idol, dumnezeu din bani! Fiindca aici putem discuta si de teologia banilor.

    Sunt oameni care se inchina la bani, mai ceva ca la icoane si  ca la Dumnezeu. Astfel e clar ca oamenii respectivi au interpretat gresit rolul banilor in societate.

    Banii nu sunt un scop in sine, ci un mijloc... O moneda de schimb. Nu cred ca exista alta metoda sa functioneze firesc o societate, decat prin munca si plata in bani.

    Restul sunt mofturi, ar zice nu stiu cine. Nu, tot ce e bun e important. Doar ca lumea de azi prea este ahtiata dupa bani, tehnologie si confort... si uita de suflet, de Dumnezeu, de mantuire.

    Ce folos daca am castiga lumea intreaga si ne pierdem sufletul?  (zice Sf. Scriptura). Ce folos sa avem bani multi daca nu avem minte, suflet curat, sanatate si demnitate?

    Oare asa sa fie: banii nu fac nici doua parale?

Iubirea adevarata

 

    Suntem nascuti pentru iubire/ si din iubire suntem toti... Iubirea face omul sa traiasca in universul vesniciei. Iubirea naste virtuti si trece prin orice incercare. Iubirea este rodul credintei si cer de taina este iubirea.    Nu exista poteci false in contextul iubirii.

    Calea cea mai frumoasa este iubirea adevarata. Iubind, privesti omul altfel. Nimic nu te schimba mai mult decat iubirea.

   Poate sa fie considerata o arta, dar nu-i doar o arta. Iubirea este o capodopera. Iubirea adevarata... Iubirea care te face sa porti dorul de dor, cu dragoste si pasiune.

   "NU FRUMUSETEA NE FACE SA IUBIM, CI IUBIREA NE FACE SA VEDEM FRUMUSETEA." (Lev Tolstoi)