Pe muntele vieţii
Omul este un ansamblu de întrebări
retorice, un ansamblu de contraziceri absurde, privind filosofic. Din punct de
vedere ortodox, omul este o taină, tăinuită-n "orizontul Misterului"
(L. Blaga) şi-n CER. Viziunea creştină nu este absolut incopatibilă cu viziunea
filosofică (desigur mă refer la filosofia adevărată ce se traduce din greacă iubirea de înţelepciune) , este puţin
străină în funcţie de personalitatea, cultura şi gîndirea filosofului. Din
persepectivă filosofică şi psihologică, omul se naşte, trăieşte... şi moare. Pe
muntele vieţii, omul întâlneşte fel de fel de obstacole, de trasee care duc
spre neant, spre râpă, spre o situaţie abruptă şi greu de trecut în spre mai
sus. Omul credincios, ancorat întru Nădejde şi DRAGOSTE, tinde mereu spre
Înălţimi (culmi) strălucitoare. Destinaţia fericită fiind Mântuirea prin
Mijlocirea Domnului Iisus Hristos. Omul-munte (tare ca o stâncă în faţa
avalanşelor provocate de ispite diavoleşti, neprevăzut şi nenorociri... supus
încercărilor) nu vede decât în Sus, Piscul. Cine coboară, cine se uită-n jos,
ameţeşte şi înecându-se în hău, în Moarte tragică... cade spre abisul
nefiinţei... cade spre anti-fiinţă. "Contradicţia" dintre Viaţă şi
Moarte, Munte şi Mare, Credinţă şi Raţiune... nu are ROST când avem CONŞTIINŢA
curată că ESENŢA Vieţii este DUMNEZEU. Filosofia este plină de idei frumoase
(dar nu reprezintă FRUMOSUL) , de talent umanist... însă se pierde din cauza
nihilismului. Credinţa, trăită autentic şi în duhul Bisericii Ortodoxe,
niciodată nu cade, fiindcă se desfăşoară sub Har. Harul dă putere omului de a
exista REAL (nu abstract) , în comuniune cu Dumnezeu. Omul natural, adoră
Divinitatea în mod firesc. Religia nu este o "iluzie" precum afirma
S. Freud, Religia este TOTUL pentru omul de OMENIE. Pe muntele Vieţii urci spre
Bucurie veşnică. Calea, Adevărul şi Viaţa este Una singură -
ORTODOXIA, cel are Cap pe Domnul Hristos. Fiul lui Dumnezeu a urcat pe Cruce,
pe Golgota... noi urcăm spre DEMNITATE dacă ne răstignim patimile şi eul
egoist. Iubirea este adevărul universal. Egoismul, egocentrismul nu este bun de
nimic. Tre să depui efort pe muntele vieţii, şi să fii altruist. Înţelege omule
drag, nu-ţi aparţin decât păcatele şi VOINŢA! Răsplata este în Ceruri, pe
vârful muntelui nu te aşteaptă un premiu lumesc, nici bani, nici aur. Pe vârful
OMUL (mai aproape de Cer) , de ai respectat traseele Bisericii Ortodoxe, te
aşteaptă Veşnicia, Raiul cel mult dorit. Desăvârşirea pe Muntele Vieţii este
posibilă prin RUGĂCIUNE, RĂBDARE şi SMERENIE. Pentru mine Muntele
înseamnă să fii OM îndreptat spre Cel de Sus, spre Culmi înalte. Omul de câmpie
se mulţumeşte cu "acum" şi "aici". Cultura lui "a
avea" este cea mai importantă pentru el, însă să nu uităm acest aspect sănătos:
LA MUNTE ESTE AERUL MAI TARE...
05-08-2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu