Povestea unui suflet

    Trăia un suflet într-un Sat de Munte. Aşa cum trăieşte orice suflet. Dar într-o zi. O frumoasă zi. Sufletul nostru s-a îndrăgostit. Cum credeţi că trăia un suflet îndrăgostit într-un Sat de Munte? Trăia pur şi simplu... Nu trăia clipa efemeră, trăia momentul fericit. Sufletul nu blama nicio trăire. Nu era nimic superficial în această iubire. Doar că într-o zi (tot o zi frumoasă?) sufletul nostru îşi pune întrebarea: DE CE?

   De ce m-am îndrăgostit? De ce toate poveştile de iubire încep aşa frumos? De ce iubim? De ce trăim? De ce murim? De ce, de ce, de ce...?

   Pe suflet aproape că îl obseda ideea de moarte şi nu găsea niciun răspuns la: de ce murim? Dar fiind îndrăgostit şi-a dat seama că iubirea te naşte în veşnicie. Te naşte şi te duce în veşnicie. Deci a iubi înseamnă a fi veşnic.

   Între timp sufletul nostru îndrăgostit se tot frământa cu întrebări: de ce unii oameni sunt singuri? De ce suntem răniţi în iubire? De ce suferim? De ce există suferinţă în lumea copiilor? De ce, de ce, de ce?

    Într-o noapte sufletul are un vis. Se face că era într-o pădure, aproape de Satul de Munte. Acolo a găsit o poiană... şi a văzut un copil cum alerga după un fluture. Şi copilul râdea... se juca... şi într-un moment s-a împiedicat şi a căzut. Iarba fiind foarte mare, copilul a avut senzaţia că a căzut în puf sau în pat. Dar sufletul nostru a început să se gândească. Aşa e şi omul, toată viaţa aleargă după ceva, după iubire, după bani, după fericire, după sănătate... Şi la un moment dat cade. Una e să cazi fiind copil, altceva este să cazi fiind om mare. Deja omul mare începe să cadă mai mult psihic sau spiritual. Această cădere noi o numim depresie. Numai că sufletul a învăţat că prin iubire orice se poate vindeca. Şi un suflet îndrăgostit are o singură boală: dragostea.

    Se spune că nu se moare de dragoste şi dor. Dar sufletul nostru a pus prea multă inimă în iubire. Şi-a pus inima pe tavă. Cred că e cel mai frumos lucru, să nu dăruieşti nimic material, nici măcar flori, să dăruieşti pur şi simplu inima. Nu ştiu dacă faci un compromis când te dăruieşti ca persoană cu inimă cu tot, dar e ideal să nu ceri nimic la schimb. Iubirea nu este un troc. Există o mustrare de conştiinţă dacă iubirea nu este reciprocă, dar nu ne putem minţi sufletul la infinit. Şi nici nu poţi cere unui om imposibilul. Între prietenii adevărate, peste ceva timp, au început să se nască cele mai frumoase poveşti de iubire. De ce? Pentru că am avut răbdare să fim suflet lângă suflet.

   Nu există relaţie raţională. O relaţie fără suflet, fără pasiune, fără sentimente, fără nebunia inimii... este o relaţie de genul atracţie sexuală şi punct. Orice atracţie sexuală se consumă doar prin plăcere şi fizic. Nu facem din iubire fizică , chimie sau biologie. Iubirea nu este o carte de anatomie, de matematică sau de medicină. Iubirea nu este un curs de filosofie sau un tratat de teologie. Iubirea este un sentiment care se defineşte doar prin trăire şi empatie. Diferenţa dintre atracţie sexuală şi dragoste este majoră. Sufletul nostru a tot încercat să îşi păstreze intimitatea virgină şi să fie totul ca o taină. Când dragostea este o taină e mult mai plăcut şi mai firesc. Amor sau sex? Amor vine de la latinescul amos care înseamnă trup. Sex vine tot din latină şi se traduce şase. Nu ştim dacă sexualitatea a devenit o cifră sau un număr... dar cândva era un subiect tabu. Diferenţa între erotism şi pornografie este ca între un copil sănătos şi un copil handicapat. Pornografia (chiar dacă a devenit o afacere de milioane de dolari, mai tare ca drogurile) este un handicap. Nu putem pune niciodată semnul egal între pornografie şi dragoste.

    Poate pare puţin bizar. Un suflet virgin preocupat de atâtea probleme. Dar totuşi parcă e aşa o enigmă. De cine este îndrăgostit sufletul? De ce este un suflet virgin? Poate este un suflet naiv? De ce sufletul nostru este interesat de sexualitate, pornografie... ???

    Se pare că sufletul nostru din Satul de Munte caută iubirea curată... dragostea adevărată. Pentru sufletul nostru dragostea este o taină, o artă, un preludiu ancorat în poezie şi fantezii fireşti. Nu ştim de cine este îndrăgostit sufletul nostru, dar poate ne regăsim în povestea lui. Şi noi avem suflet. Şi noi am iubit, am suferit... Şi noi am preferat esenţa erosului: dragostea. Şi noi am fost sau suntem oameni de suflet. Cu sufletul niciodată nu te joci. A avea suflet înseamnă a avea o poveste. Şi de aici începe povestea noastră. Povestea unui suflet.

POLITICA ŞI TINERII

    Lumea de azi se întreabă cum de a ajuns o clasă politică mediocră să conducă şi să promulge legi. Toţi când auzim de un politician sau de un partid nou ne întrebăm cu ce ne mai minte... E clar, politica a ajuns să fie doar o afacere. Pentru oameni şmecheri (trântori) care vor să câştige bani pe prostia altora.

     Treptat în politică au intrat şi mulţi tineri. Având speranţa că tinerii au altă viziune şi atitudine, că tot ne-am săturat de balaurii bătrâni, se pare că tinerii (ideea aparţine unei studente de la SNSPA din Slatina, care face şi politică) nu vor să schimbe nimic, pentru că nu vor să se schimbe pe ei şi vin la pachet cu aere de politician, cu orgolii şi un soi de caterincă întâlnit numai la tinerii de azi. În istorie, tinerii care intrau în politică nu aveau orgolii, aveau demnitate. Aveau o cultură şi un bun-simţ de mare valoare. Acum tinerii (unii ancoraţi în manele şi alcoool) au impresia că pot face o altfel de politică. Politica nu se face la club sau la lăutari. Suntem tineri, e normal să ne distrăm. Dar asta nu înseamnă că suntem o nouă cale în politică.

    A face politică fiind tânăr, înseamnă a nu fura. Dacă tinerii de azi (susţinuţi de seniori) încep să combine mentalitatea celor ce au fost... cu cei ce vor să fie, e total greşit. Iese un mare borş. Iar la un moment dat tinerii sunt nevoiţi să facă mari compromisuri şi să gândească numai în linie de partid, ori spre stânga, ori spre dreapta. Un om (mai ales un tânăr) dacă nu e conştient că trebuie să gândească cu mintea lui, face doar o politică de interes. Şi interesul tuturor e banul. Sau funcţia. 

    Există organizaţii de tineret. Se fac multe proiecte. Dar STOP! Totul bine şi frumos până vine campania electorală. Atunci toţi tinerii sunt căţeluşi, masă de manevră, roboţi care aleargă pentru voturi. Voturi pentru nişte caricaturi de oameni. Voturi pentru nişte indivizi care ajung în parlament sau într-o funcţie importantă şi nu fac absolut nimic. Prin prezenţa la şedinţe nu înseamnă că faci politică. Politică înseamnă să faci ceva concret: locuri de muncă, infrastructură, turism, educaţie, cultură, sănătate... Nu e suficient să faci un parc de joacă sau să reabilitezi un cămin cultural, e frumos să faci anumite activităţi (concursuri, jocuri) în acel parc, să faci câteva evenimente într-un cămin. Unele localităţi din Vrancea (de exemplu) sunt nule din punct de vedere cultural.

     Pentru ce intră tinerii în politică? Pentru a face altceva faţă de seniori. Dar cine pe cine învaţă? Atâta timp cât noi ştim doar ura între PSD şi PNL, e jalnic. Că noi trebuie să rupem afişele lor, şi ei ne rup afişele noastre, e trist. A fi tânăr şi a face o astfel de politică nu e doar distracţie, e pur şi simplu caterincă. Lumea s-a săturat de politica pomenilor electorale şi promisiunilor deşarte. Nu generalizăm. Există şi tineri care fac politică într-un mod frumos. Dar majoritatea confundă politica cu un joc pe calculator şi cred că dacă promovează un partid în lumea virtuală, o să se schimbe părerea despre politicieni. E o naivitate şi o ipocrizie la mijloc. Nu poţi crede în ceva ce 99% din populaţia ţării scuipă şi înjură. Noi chiar stăm foarte prost la capitolul salarii şi locuri de muncă, iar tinerii care intră în politică au senzaţia că pot face din rahat bici şi să pocnească. Atunci ce e de făcut? Ştim toţi ce e de făcut, dar nu vrem să facem.