Cine iubeşte mai mult, bărbatul sau femeia?

    Vorbind despre iubire fără să iubeşti, rişti să faci o teorie, ca teoria cu civilizaţia subterană. Există o teorie că ar fi în jur de 100 de oraşe sub pâmânt, unde locuiesc oameni mult mai inteligenţi ca noi, care trăiesc aproape veşnic. Nu ştim dacă e adevărat, dar este destul de provocatoare o asemenea ipoteză. Cum poate iubirea sa devină o teorie sau o ipoteză? Simplu. Atunci când se discută prea mult despre psihologia şi filosofia iubirii, şi mai ales atunci când iubirea este scrisă într-un context tehnic şi academic. Iubirea este un zâmbet, o poezie... iubirea este ceva divin. Nu se poate să vorbeşti despre iubire sau despre suferinţă dacă nu ai iubit sau dacă nu ai suferit niciodată. Filosoful I. Kant, punea mare accent pe cunoaşterea din experienţă. Iubirea nu se cunoaşte, iubirea se trăieşte pur şi simplu.

    Nu putem spune ce este iubirea... pentru că nu există o definiţie a iubirii. Fiecare om are propria poveste de iubire. Fiecare om percepe, simte şi trăieşte dragostea în mod unic şi diferit. Dar nu cred să fie om care să nu fi iubit niciodată în viaţa lui. Sau dacă există, pesemne că acel om e cel mai trist om din lume. Viaţa fără iubire înseamnă tristeţe şi singurătate. Omul nu a fost creat să fie singur. Nici călugării care îşi dedică viaţa exclusiv lui Dumnezeu nu sunt singuri, majoritatea trăiesc în obşte şi au fost născuţi şi educaţi de o mamă... şi au avut şi ei parte de iubire a unei femei, poate chiar au iubit şi au avut decepţii în dragoste. E bine să înţelegem că toţi suntem oameni, iar a fi om înseamnă a fi iubire. Din păcate astăzi iubirea a devenit ceva comercial şi a fost atât de exagerat sexualizată, încât nu se mai poate face diferenţa între iubire şi sex. Adevărata iubire nu înseamnă sex. Relaţia intimă are un rol foarte important în iubire, dar nu este totul. Nu e bine să absolutizăm nimic. Nu e bine să ne raportăm doar la ceva anume, gen bani, sex, internet, facebook... E bine să ne raportăm la suflet şi la conştiinţă, dar suntem postmoderni şi cu atâta tehnologie am ajuns să avem alte principii şi altă mentalitate. Un om sincer care iubeşte frumos şi curat este considerat un prost, un nebun, un tradiţionalist sau romantic. În lumea actuală se poartă relaţiile bazate pe interes, relaţiile toxice... o iubire adevărată ca în poveşti pare o nebunie. Suntem oare nebuni să iubim sincer, profund şi curat?

    Normalitatea a devenit ceva exagerat, iar viciile au aromă de plăceri şi fapte bune. Trăim într-o lume diferită din toate punctele de vedere. Într-o societate modificată genetic. Ce rost mai are iubirea în acest context postmodern? Cred ca are cel mai mare rost. Dar... chiar dacă unii cred că iubirea este pe cale de dispariţie, hai să ne întrebăm, cine iubeşte mai mult, bărbatul sau femeia?

      Femeia este o împărăteasă dăruitoare. Putem spune că ea iubeşte mai mult, iar bărbatul suferă mai mult. Dar bărbatul de azi nu iubeşte, se preface? Ba da, iubeşte şi el cu siguranţă. Putem totuşi merge pe ideea că femeia şi bărbatul iubesc în mod egal. Atunci de ce femeia se dăruieşte mai mult? Nu ştim, poate este un paradox. Sunt femei care iubesc prea mult şi nu arată acest lucru. Sunt femei care nu se despart niciodată, chiar dacă partenerul lor e puţin pe căi greşite. Sunt femei care se îndrăgostesc cu adevărat şi dragostea lor nu ţine 2 ani. Dar sunt şi bărbaţi care iubesc extraordinar de mult şi de frumos. Cred că cel mai indicat e ca oamenii care iubesc prea mult să se regăsească în acelaşi context. Nu e firesc ca femeia să iubească la nebunie, iar bărbatul să o trateze superficial. Nu e normal ca bărbatul să fie în limbă după o femeie, iar femeia să fie indiferentă, şi să se viseze la o relaţie de lungă durată, totul fiind o amăgire şi o iluzie. O relaţie rezistă doar unde este iubire în doi. Sentimentele reciproce fac minuni. Se tot vorbeşte despre înţelegere şi respect, dar fără iubire nu este nimic. Deci, cine iubeşte mai mult, bărbatul sau femeia? Bărbatul iubeşte mai raţional, mai realist... iar femeia iubeşte mai mult cu capul în nori, dar cine poate spune că nu îşi doreşte iubirea nebună a unei femei? Cred că cel mai mult contează să descoperi în iubire dorinţa celuilalt de a fi împreună. Dorul. Cu cât avem mai mult dor cu atât iubim mai mult. Numai că iubirea nu este o competiţie. Nu avem nevoie de cine iubeşte mai mult? , ci de cine rabdă mai mult? sau de cine ascultă mai mult? ... 

      În iubire nu există bariere. Nimic nu poate face o iubire adevărată să se ofilească. Singura iubire este iubirea adevărată. Iubirea care trece prin orice şi nu moare. Iubirea este viaţă. Viaţă veşnică. Iubeşte!

CARMEN IENCI şi cultura bunului-simţ sau de ce o apreciez aşa mult pe CARMEN IENCI?

    Cine este CARMEN IENCI si de ce o apreciez ca artistă? Nu stăm acum să scriem biografia ei sau CV-ul ei. Carmen Ienci înainte de toate este o persoană cu bun-simţ şi un om frumos la chip şi la suflet. Ea trăieşte prin muzică şi împreună cu soţul ei Cristi Inchescu, formează un cuplu extraordinar în muzica populară şi de petrecere din România. Putem da repede o căutare pe Google şi vedem exact cariera ei muzicală. Celebra piesă Nuntă ca-n Banat spune totul.

    Sunt fericit şi mândru că iubita mea Mariana Popovici, a scris o carte despre Carmen Ienci, şi aşa m-am lămurit într-un mod special despre viaţa artistei din Banat.

    

    Cartea VOINŢA SFIDEAZĂ NEPUTINŢA - CARMEN IENCI ŞI ADEVĂRATA EI POVESTE DE VIAŢĂ (editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2016) de MARIANA POPOVICI, are un ecou puternic în sufletul meu. Aşa am înţeles cu adevărat că dacă se vrea ceva se poate. Suntem prieteni eu şi Carmen Ienci pe facebook de ceva timp, am vorbit... am fost salutat în direct în video live. Am primit dedicaţii. Eu ca DJ îi pun muzica la evenimente. Mama mea o iubeşte şi o apreciază enorm pe Carmen Ienci. Dar numai prin cartea iubitei mele Mariana Popovici am descoperit ce suflet minunat este Carmen Ienci şi cum a ajuns aşa cunoscută ca azi. Important e că nu a făcut niciun compromis şi nu este vedetă. Adică e o fiinţă aşa modestă şi cu bun-simţ nu cu aere de vedetă ca personajele din show-bizz. Cartea iubitei mele Mariana Popovici m-a îvăţat că un om simplu poate ajunge cineva, poate să devină mare prin talent, seriozitate şi muncă.

    Bucuria că am vorbit pe facebook cu Carmen Ienci a fost de nedescris, dar cea mai mare bucurie este cartea Marianei Popovici, pentru că eu sunt iubitor de carte şi de frumos. Şi aşa am descoperit un model. Un model de om frumos din Banat şi un model de suflet frumos din Maramureş. Carmen Ienci, personajul principal din carte şi Mariana Popovici, autoarea cărţii. Şi cred că aşa m-am îndrăgostit de frumos.

    Există în viaţă momente când Dumnezeu pur şi simplu îţi face cunoştinţă cu bucuria. Cel mai frumos lucru e când Dumnezeu îţi dă omul potrivit la locul potrivit. Aşa cred că a fost şi în viaţa artistei Carmen Ienci. A întâlnit omul potrivit - Cristi Inchescu, profesori , prietena Mariana Popovici şi alte persoane dragi, care au ancorat totul în succes. Nu e simplu să cânţi... dar să cânţi aşa bine şi frumos precum Carmen Ienci este o artă. Prima dată cred că am vazut un clip cu ea la Etno tv, cu melodia Nuntă ca-n banat. Apoi am început să descopăr şi alte melodii şi mi-a intrat la suflet ca artist şi ca om. Dar repet, cel mai mare eveniment a fost cartea. E uşor să scrii o carte? Şi eu sunt autorul unui volum de poezii, publicată în 2012 la aceiaşi editură unde a publicat iubita mea Mariana Popovici. şi vă mărturisesc că a scrie o carte, o carte bună, e ceva deosebit. Nu pot explica de ce mi-a plăcut atât de mult cartea despre Carmen Ienci. încât am zis că e cu adevărat o armonie între muzică şi literatură.

      Carmen Ienci este o artistă iubită pentru că are un farmec aparte şi o cultură a bunului-simţ. A apărut la tv, dar nu se mândreşte. Are o carte frumoasă despre ea, dar nu trâmbiţează cu laude ceea ce este şi ceea ce are. Poartă cu demnitate costumul popular şi cântă numai muzică de calitate. E o prezenţă strălucitoare, dar e foarte modestă. Modestia în Banat şi în Maramureş cred că are o altă valenţă. Nu sunt fan (adică fanatic) Carmen Ienci. Sunt doar un DJ care îi apreciază mult muzica şi talentul şi vă spun sincer că nu e revelion fărăr melodia La cumpăna dintre ani, nu e majorat fără melodia Ani de majorat, nu e nuntă fără melodia Nuntă ca-n Banat. Melodia nu e doar un hit, e melodia mea preferată. Scopul meu nu este să scriu aici că o cunosc pe Carmen Ienci (doar de pe facebook) şi pe autoarea cărţii, Mariana Popovici, care prin voia lui Dumnezeu este iubita mea. Scopul meu este să mărturisesc că sunt înconjurat de frumos. Frumuseţea din Banat şi frumuseţea din Maramureş.

     Cum am devenit prieteni? Cred că cine se aseamănă se adună. Este vorba aici şi de mult respect. Şi interpreta Carmen Ienci are o părere bună despre mine şi uite aşa Vrancea a descoperit frumosul din Bant şi Maramureş. Dumnezeu a binecuvântat totul. Sunt fericit că o apreciez pe Carmen Ienci şi prin cartea despre ea am întâlnit cel mai frumos suflet - Mariana Popovici, iubirea mea.

     Vă recomand cu drag cartea! Şi să vă îndrăgostiţi mereu de frumos şi de muzica de calitate! Carmen Ienci este un exemplu că  VOINŢA SFIDEAZĂ NEPUTINŢA.

Cum am petrecut Paştele?

   Nu trebuie să ne ascundem după deget, dar majoritatea românilor petrecem Sfintele Sărbători de Paşti în chefuri, băutură, grătare, manele, pădure... Paştele la noi înseamnă ouă roşii, cozonac şi celebrul iepuraş, simbolul Playboy. Nu legăm Paştele (care tradus din ebraică înseamnă Trecere... trecere de la moarte la viaţa veşnică) de evenimentele religioase. Oricum, S. Freud spunea că religia este o iluzie, nu? Ce ne mai interesează pe noi aceste poveşti, acest mit cu Iisus? Să nu ne dăm prea deştepţi sau prea ortodocşi, adevărul e că mulţi suntem creştini doar cu numele. Ignorăm total Sfânta Înviere şi alte sărbători creştine. Nu putem crede că e adevărat chestia cu Lumina Sfântă de la Ierusalim. Sincer, omul contemporan e interesat de bani, tehnologie şi lux. Puştii de azi ştiu să umble pe Iphone şi tabletă. Oamenii de azi sunt conectaţi permanent la facebook, nu au timp de slujbe ortodoxe şi nebunii. Din păcate nu mai trăim Taina şi Tradiţia ca în Maramureş de exemplu. Nu mai avem niciun respect pentru biserică. Scriem pe poduri mari în oraşe: OPRIŢI FABRICA DE POPI! Nu suntem fani Catedrala Mântuirii Neamului. Nu prea mai avem tangenţe cu spiritualitatea şi cele de suflet.

     Atunci ce sărbătorim de Paşte? De ce mergem la biserică să luăm Lumină? De ce spunem: HRISTOS A ÎNVIAT! ? De ce nu ne-am pierdut de tot credinţa? De ce nu suntem total indiferenţi? Poate mergem din obişnuinţă sau că aşa dă bine, aşa e mişto, cool... Poate credem în Dumnezeu, dar când vedem atâta rău în lume ne e frică să spunem adevărul şi ne prefacem că nu ne pasă de Cel de Sus. Poate cine ştie... Ceva totuşi există. Ceva ne face să credem că există şi acel ceva poate e emoţia, conştiinţa sau firea omului. Mircea Eliade considera credinţa la om o normalitate. Părintele Rafail Noica spune că: firea omului este ortodoxia. Dar logic... noi ne punem tot felul de întrebări, afirmăm că nu există argumente şi dovezi ştiinţifice şi avem dreptul să credem sau să nu credem, dar nu avem dreptul să ne judecăm sau să ne jignim unii pe alţii. Sau să luăm în băşcălie biserica. Aşa cum o pune mass-media într-o postură proastă, prin biserică se hrănesc mii de săraci şi se păstrează cultura şi educaţia într-un mod frumos. Iar biserica nu impune nimic, biserica doar recomandă. Nu impune căsătoria, dar ne recomandă să nu trăim în concubinaj. Nu legiferează avortul, dar nici nu taie gâtul celor ce vor să facă asta. Din păcate se face o confuzie mare între Învăţătura bisericii şi părerile unor preoţi, oameni şi ei... cu defecte şi calităţi. Important e să nu generalizăm. Să fim sinceri cu noi înşine şi să recunoaştem cu adevărat cine suntem. Putem să fim oameni buni, cinstiţi şi demni în societate şi să nu mergem la biserică. Asta nu înseamnă că suntem atei. Prea uşor punem etichete că cei care merg la biserică sunt nebuni, iar cei care nu merg sunt păgâni. În fine...

      Paştele este o Sărbătoare a bucuriei. Toţi tânjim după pace, linişte, armonie şi bucurie. Toţi vrem iubire cu adevărat şi să fim fericiţi în iubire. Putem lua un bun exemplu de la această mare Sărbătoare: Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (Ioan 3, 16). Credem sau nu, ceva extraordinar se petrece. Se simte o schimbare profună în lăuntrul omul în această perioadă. E o atmosferă de sărbătoare şi de bucurie. Putem să mergem la o Mănăstire să vedem cum parcă se opreşte timpul în loc. Şi pentru toate acestea nu avem nevoie de argumente, avem nevoie de trăire. Când iubeşti se schimbă ceva complet în tine şi nu poţi explica logic iubirea. Aşa e şi credinţa şi bucuria Sf. Învieri a Domnului Iisus Hristos. Nu stăm acum să aducem argumente istorice să a existat totul. Credem şi trăim bucuria credinţei. Paştele înseamnă bucurie. Hristos a Înviat!