Din ce traiesc saracii?

   Saracii traiesc din mila altora, se spune. Nu, saracii traiesc din bun-simt si omenie. Au frica de Dumnezeu. Saracii au cea mai mare bogatie: credinta.

    Nu toti saracii sunt credinciosi, precum nici toti bogatii nu sunt necredinciosi. Nu e nimic batut in cuie in acest context, doar ca ne-am obisnuit cu fel si fel de prejudecati si ne place sa punem etichete.

  Auzim la tv: saracii sunt un caz social... Perfect gresit. Saracii sunt oameni. Majoritatea au constiinta adevarata si multumesc lui Dumnezeu pentru putin. Distinsii politicieni ii folosesc in scopuri (caritabile) - pardon - , electorale. In lumea politikiei (asta ca sa nu-l uitam pe contemporanul Caragiale) saracii sunt socotiti bazin electoral, masa de manevra, turma, sclavi fericiti, roboti usor de manipulat...

    Saracii nu sunt animale. Politicienii sunt in mare parte jivine, dar asta-i alta poveste. Saracii, ca sa nu uitam acest aspect deosebit, sunt oameni bun la suflet. Nu traiesc in mizerie. Nu traiesc in saracie. Saracii traiesc in credinta, omenie si demnitate.

    Saracii sunt oameni adevarati si daruiesc nu din ce au, ci din ce nu au. Saracii daruiesc totul si nu pierd nimic. Viata lor e frumoasa, chiar daca e lipsita de bucuriile bogatiei. Banii nu sunt o problema pentru ei, banii sunt ceva firesc si sunt castigati corect. 

   Din ce traiesc saracii? Din munca cinstita, credinta, nadejde si dragoste.