tag:blogger.com,1999:blog-48632576307402086362024-03-19T03:10:46.442-07:00Dănuţ Belu"Nu a zice ci a mişca înseamnă a ajunge!" (Arhim. Arsenie Papacioc)Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.comBlogger481125tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-26764504074034287862018-03-20T06:48:00.000-07:002018-03-20T06:48:35.477-07:00Versuri fără poezie sau de ce ne chinuie talentul?<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiOklXEUusRuMTqxaCH6W3kwsR2_U-PD0L0ym2UlZ6G60m2AUcDOBicicCX2mjfiQdz5x80uSfha5R851WgSARMqI13la85sbf16px4oplYnOZvn-Y1H0Hc7MG5joCBhcgUn9heBxdft0/s1600/eminesupoetul-sufletelor-3-638.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="479" data-original-width="638" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiOklXEUusRuMTqxaCH6W3kwsR2_U-PD0L0ym2UlZ6G60m2AUcDOBicicCX2mjfiQdz5x80uSfha5R851WgSARMqI13la85sbf16px4oplYnOZvn-Y1H0Hc7MG5joCBhcgUn9heBxdft0/s320/eminesupoetul-sufletelor-3-638.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Există sintagma <i>românul s-a născut poet</i>, aidoma geniului Mihai Eminescu, dar nu pot să cred faptul că românul este ipocrit, mai ales când vine vorba de poezie, de arta poetică. De la ideea că Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu, Octavian Goga, Radu Gyr, Ion Barbu, Ion Minulescu, George Bacovia, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Grigore Vieru și toți poeții canonici din literatura noastră, au scris, au reușit, se pare că mulți avem iluzia că suntem în umbra lor sau (depinde de vanitate) că suntem peste ei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Unii vrem chiar să-l întrecem pe Adrian Păunescu în cantitate, dar nu și în calitate. Ne supărăm foc și pară când criticii literari își fac datoria și amendează versificația, banalitatea sau bazaconiile din așa-zisa <i>poezie</i>. O poezie fără niciun sens. Ne deranjează că alții scriu oribil, vulgar și sunt celebrii, sunt ridicați în slăvi. Nu le mai dăm nume pentru că nici lucrul acesta nu are sens. Ne preocupăm de un fenomen destul de viral pe facebook. Fenomenul a fost și înainte de facebook, dar acum a luat amploare pe acest site unde încercăm mai toți să ne afirmăm cu ceva. În mare parte vedem poze, enorm de multe poze. Postări de tot felul. Nu judecăm. Fiecare e liber să facă ce vrea și să posteze ce vrea pe facebook. Măcar pe facebook încearcă și omul anonim să iasă în evidență cu ceva, indiferent cu ce. Anumite postări, poze, live-uri și mesaje pe facebook țin de cultura, educația, mentalitatea și psihologia fiecăruia. Teodor Baconschi a transmis printr-o carte că <i> facebook este o fabrică de narcisism</i>, dar nu s-a lepădat de facebook, tot are cont și postează ce îl reprezintă pe el ca om și personalitate.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În fine, revenim la poezie. Avalanșa de versuri fără poezie pe facebook este tot mai mare. Aceste persoane sigur scriau și înainte de epoca facebook, poate și publicau cărți. E greșit să facem ce ne place? Gusturile nu se discută, nu-i așa? Totuși e bine să ne coborâm cu picioarele pe pământ și să nu mai levităm în lumea facebook sau în lumea viselor, iluziilor că suntem poeți, scriitori... În poezie, în literatură e ca în muzică, ai voce sau nu. Imediat când cineva e afon sau e pe lângă contexul muzical îl respingem, îl blamăm sau îl tratăm în bășcălie. De ce nu facem acest lucru și cu versurile fără conotație poetică? De ce nu tratăm cu umor și ironie acest subiect? De ce oameni serioși, profesori, oameni de peste 50 de ani... salută, felicită, laudă, încurajează acest soi de <i>poezie </i>pe facebook și nu numai? Ne e frică de ceva sau de cineva?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Personal am fost foarte aspru criticat de un așa-zis amic pe facebook și mi-am retras plângerea. Am șters postarea respectivă și în privat (criticat cu mult umor și ironie) i-am dat dreptate domnului respectiv. Chiar dacă adevărul doare e bine să ținem cu adevărul și cu dreptatea. Nu contează că e vorba despre noi. Trebuie să înțelegem când greșim sau ne facem de râs. În viață nu ține totul de mândrie, ipocrizie sau prostie. Nu ne putem minți singuri la infinit. Și e ciudat să criticăm foarte dur pe cei mari, chiar să jignim scriitori mari de azi, dar să tolerăm bazaconiile noastre și să intrăm în polemici cu toată lumea dacă ne spune că batem câmpii. Suntem foarte agresivi când vine vorba să ne apărăm propriul teritoriu sau ne dăm foarte deștepți când o personalitate face o gafă și ne spunem și noi punctul de vedere. Opinia oricui contează, nu? Suntem în democrație, ce naiba!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Poate e târziu să spun lucru acesta sau poate deranjez pe cineva, dar prefer să las puțin ipocrizia la o parte. E urât să ai o vârstă de 40 și ceva de ani sau peste 50 și să pictezi versuri kitsch. Dacă la această vârstă poezia ta e scrisă în stilul unui copil de clasa a IV-a e grav.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Acum o să mă leg puțin de mine și de fantoma mea de carte. Cartea de debut - <i>Încercări poetice.</i> Poate o să dedic un articol special doar pentru acest subiect din 2012. Azi aș vrea să numesc cartea <i>Încercări nereușite </i>sau <i>Încercări nepoetice</i>. Am căutat o poezie religioasă (poezie în stil ortodox cum am crezut eu că scriu atunci, de parcă ortodoxia era un nou gen literar pentru mine, dacă nu scriam ortodox nu era pe frecvența mea, deci clar că aveam o problemă și eram influențat prost, pentru că ce am scris eu atunci nu era nici poezie ortodoxă, nici literatură ortodoxă... nici literatură... erau pur și simplu niște idei poetice... niște gânduri...) în cartea mea pentru un proiect la Buzău (evident, proiect de poezie religiosă, în cadrul Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei) și imediat mi-am dat seama cât de proastă e cartea mea. Nu am găsit nimic. Versuri puerile. Poezii simpliste fără sens. Parcă eram certat puțin și cu limba română. Recunosc și acum am lacune și mai fac gafe în scris, dar încerc să mă corectez, însă nu vreau să merg pe principiul nimeni nu-i perfect. Un prof. de la facultate mi-a spus clar, Dănuț a vorbi și a scrie corect limba română e ca atunci când faci duș, nu poți umba nespălat că miroși urât, ține de igienă și bun-simț... Se acceptă o mică greșeală din grabă, dar nu poți scrie tot timpul incorect.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În fine, un prieten mi-a spus că sunt prea dur cu mine. Că toți poate au avut un debut stângaci sau poate au greșit la început. Nu înțeleg de ce a acceptat editura așa ceva. Chiar dacă e cartea mea, eu dacă eram editor nu publicam asemenea carte sau ceream sute de poezii, încercări și alegeam cele mai bune. Nu vreau să fie o scuză faptul că aveam 24 de ani sau că acum la 30 de ani m-am maturizat puțin și văd altfel lucrurile. Cert este că îmi e rușine de cartea mea. Cele două antologii din 2017 și 2018 le văd net superioare. Se pot găsi și poezii în versurile mele. Dar în 2012 m-am aventurat și a ieșit o carte fără nicio valoare literară. Ce fac aici, mă sinucid din punct de vedere literar? Nu. Caut să fiu realist, sincer și să las ipocrizia la ea acasă. Dacă e să numim lucrurile corect trebuie să recunoaștem unde am greșit. Îmi fac mea culpa în mod public pentru cartea mea <i>Încercări poetice</i>, editura Sf. Ierarh Nicolae - Brăila, 2012. Am greșit, dar nu voi cânta acum prohodul. Bun că m-am lămurit și acum privesc altfel tabloul poetic și încerc să fructific talentul și bruma de inspirație.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
E bine totuși să avem un mentor, să întrebăm un autor consacrat, un prof. de lb. română. Nu orice gen de versificație e poezie. Nici poezia scrisă indescifrabil cu o tonă de neologisme (pe care nici autorul nu le înțelege) nu e poezie. Dar se pare că nouă ne plac extremele. Nu voi da aici niciun nume, doar exemple, dar exemple compuse expre de mine. Uraganul de versuri penibile, banale sau toxice pot fi scrise ca act de democrație (unde lumea e liberă să scrie orice) , dar nu pot fi venerate ca act de creație poetică, pentru că ne batem joc de poezia adevărată și de ce cei care sunt în mod real poeți.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Exemple sau <i>argumente </i>extremiste ale versurilor fără poezie sau genul de antipoezie:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Iubițel</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Mi-am dorit și îmi doresc</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Așa mult să te iubesc</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Tu ești totul pentru mine</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Și mă simt așa de bine.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Femeia mea</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b><br /></b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Femeia mea tu ești</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>O zână din povești</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Ca roua dimineții</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Zeița frumuseții.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Galben de geloasă</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b><br /></b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Am întâlnit o femeie frumoasă</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Ca o scânteie de foc de geloasă</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Dar când o văd și o privesc</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>În mii de cioburi mă topesc.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Iubire de 100 de kw</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b><br /></b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Am cumpărat un bec de 60 de kw</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>de la supermaket-ul din centru</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>am vrut să cumpăr pe bonuri</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>dar nu accepta patronul</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>un turc, care crede în porcul de Allah</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>în fine, de parcă dumnezeu există...</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>și când am ajuns acasă</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>am înjurubat becul în partea dreaptă</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>și poc se face lumină în cameră</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>și iubita mea crăcănată ca o...</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>mă așteaptă să facem dragoste</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>de 220 V</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>pentru că iubirea de 100 de kw</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>s-a dus dracu.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Love you Roumania</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b><br /></b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Ți-o trag în toate pozițiile</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>fă Românie...</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>curvă bătrână ce ești..</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>ți-o trag pe la spate</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>că asta îți place</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>cel mai mult...</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>ți-o trag fă Românie</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>ca să te saturi de UE.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Folos duhovnicesc (poezie religioasă)</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b><br /></b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Totul este cu folos</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Când îl slujești pe Hristos</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>El este cel mai șmecher</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Și cel mai frumos Înger.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Nu uita</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b><br /></b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Nu uita, nu uita...</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Tu ești fericirea mea</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Fără tine simt că mor</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Ah, ce tare îmi e dor.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Mă pierd</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b><br /></b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Mă pierd în tine și simt sufletul ud</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Nu am crezut că pot să te mai aud</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Acum pe o creangă de fericire</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Hai să strigăm iubire, iubire...</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Departe</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b><br /></b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Erai departe și totuși nu erai</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Acolo te-am vazăut cu zâmbet cald</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Ce tandru și dulce mă priveai</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Tu femeie... cu trupul de smarald.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i> </i>Încerc să mă prostesc să scriu asemenea versuri, dar observ că nu merge. La unele tind să scriu bine. Nu putem copia orginalul. Așa că putem căuta pe unele grupuri de poezie pe facebook să vedem ce înseamnă versificația și ce înseamnă când te gâdilă orgoliul de <i>poet</i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru mai multe detalii putem lua cartea lui Alex Ștefănescu - <i>Cum te poți rata ca scriitor</i>, și vedem acolo ce și cum. Unii totuși spun, nu sunt poet, scriu și eu poezie așa de plăcere, mă amuză, mă joc... Alții au tupeu și își pun pe facebook titulatura de poet, dar nu în română, în engleză. Chiar dacă nu există nicio diferență între versurile lor și genul iubit - manele, ei tot scriu... și scriu din ce în ce mai banal, ca să atragă atenția că poezia simplistă e noua poezie - facebook.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Adevărat, oamenii nu sunt toți intelectuali sau savanți și nu pot înțelege poezia, dar una e să fie scrisă în <i>dulcele stil clasic</i>, simplu și frumos, alta e să fie ceva simplist, fără ritm, rimă, măsură, muzicalitate, mesaj, emoții, simbol, metafore, epitete, personificare...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Se poartă versul alb, dar din păcate nu prea se poartă poezia. E bine să ne privim în oglindă și să analizăm puțin. Putem să fim doar simpli cititori care au darul de a scrie. Și să ne gândim că nu orice zboară se mănâncă. Te frapează totuși că aceste persoane care scriu versuri fără poezie primesc diplome, premii... publică zeci de cărți. Pe ce criterii, Dumnezeu știe. Onest ar fi să ne trezim la realitate și să încercăm să scriem poezie cu adevărat, cu toate că e greu să scrii Poezie cu p mare. Sau la un moment dat putem să ne recunoaștem neputința și să ne apucăm de agricultură, nu de literatură. Literatura nu se face pe ochi frumoși. Nina Cassian nu era o frumusețe de femeie, nu excela la capitoul estetic, dar scria poezie splendid, avea geniul poetic. Nu poți crede că dacă ești o femeie frumoasă sau un bărbat frumos poți scrie poezie urâtă că nu e nicio problemă, te scoate aspectul tău fizic. Poezia nu e biologie, nici anatomie și nici concurs de miss. Poezia e o artă nu o putem mânji cu ipocrizia noastră. Cu iluzia noastră că noi scriem poezie, dar umplem facebook-ul cu versuri banale și citate de doi lei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Oare chiar așa de rău ne chinuie talentul încât nu ne putem da seama că poezia noastră nu e un izvor de poezie? Sau ne place să credem în minciuni? Mulți se lingușesc pe facebook și dau like și ador la aceste versuri extrem de banale, și nu au curajul să spună: dragă prieten/ă nu mai visa, versurile tale nu au nicio tangență cu poezia. Dar nu vrem să deranjăm pe nimeni și îl lăsăm așa în hipnoza poeziei. Sau poate omul are fantezii cu poezia și se crede poet. Nu știm. Interesant e că aceste versuri pot fi un fel de studiu de caz, dar niciodată poezie. Poezia este o artă, iar un poet care se respectă încearcă să facă din această artă o capodoperă, dar rămâne modest. Paradoxul talentului lui Nichita Stănescu, a scris extraordinar poezie, dar a fost un om modest și sensibil. Noi de ce ne umflăm în pene (pe facebook și nu numai) cu versuri anemice și muribunde? Pentru că ne place să ne credem ceea ce nu suntem cu adevărat. Pentru că trăim în iluzii și amăgire. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ce reprezintă poezia pe facebook? Un altfel de mesaj. Un dialog de suflet între oameni de bun-simț. O suferință ancorată în versuri. De ce să facem din poezie o pată de noroi pe facebook? De ce să publicăm cărți proaste? Iubim poezia? Frumos. Hai să încercăm să facem din viața noastră o poezie și în timp poezia se va scrie singură! Îndemn la poezie adevărată! Cele mai frumoase versuri se nasc din poezie, din sufletul poetic... Poezia adevărată este icoana sufletului nostru. Versurile banale sau versurile fără poezie ne caracterizează orgoliul și ipocrizia din noi. De ce vrem să trișăm? Poezia nu este un joc absurd, poezia este o artă a emoțiilor și gândurilor inimii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-27279351917206371602018-03-07T13:32:00.000-08:002018-03-07T14:31:01.097-08:00Lumea de azi este într-un conflict continuu<div style="text-align: justify;">
Lumea de azi (sau familia de azi) este într-un conflict continuu. Peste tot aproape unde merg și în orice context văd un copil în conflict cu părinții, soț și soție în conflict, conflict între noră și soacră, frații și surorile în conflict, verișorii, nepot cu unchi, prietenii, iubit în conflict cu iubita și tot așa. Lumea de azi a făcut din <i>Război și pace </i>un război fără pace. Parcă zici că toți suntem în divorț cu comunicarea prin comuniune, cu bunul-simț, cu dialogul, cu libertatea de opinii, cu armonia, cu liniștea, cu pacea, cu respectul, cu iubirea...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Conflict între generații. Conflicte între popoare, continente, culturi, religii, etnii, minorități sexuale... Conflicte între partide. Conflict între biserici. Conflict între preoți, când ei trebuie să fie în primul rând exemplul cel mai demn de smerenie și pace. Astăzi ai senzația că toată lumea se ceartă cu toată lumea. Conflict pe internet. Conflict în mass-media. Conflict la tv, mai ales prin emisiuni de tip bombe psihologice, cu invitați penibili și cazuri patologice. Conflict între televiziuni și trusturi de presă. Conflict în sport. Conflict în muzică, artă, cultură... Conflict în medicină. Conflict între profesori. Conflict între scriitori, în literatură. Conflict la locul de muncă, între șef și angajat, între colegi. Conflict în trafic, între șoferi. Conflict pe stradă. Conflict pe stadioane la un meci de fotbal. Conflict în mijloace de transport în comun. Conflict permanent. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Zici că pe toți ne-au lăsat nervii și ne certăm de la orice și de la nimic. Aproape că e anormal dacă nu te cerți într-o zi cu cineva. Un mare conflict există azi pe facebook. Conflict cu punct denumit block. Ba ajungi chiar să fii amenințat că te blochează sau unii te blochează așa pur și simplu degeaba, fără dreptul la replică. Încotro lumea de azi prin izbugnirea acestui conflict prelungit la maxim?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu facem filosofie pe marginea acestui subiect și nu discutăm despre cauze. Mulți pot crede că lipsa (nihilismul sau moartea divinității) de Dumnezeu, lipsa de morală, lipsa de educație și de civilizație să fie cauza. Criza financiară. Lipsa banilor la unii oameni. Nu știu care să fie cauza principală în acest fenomen, dar din păcate asta este realitatea suntem într-un conflict din toate punctele de vedere. Poate nu mai avem răbdare unii cu alții. Poate am devenit prea egoiști sau poate acesta e viitorul lumii de azi, să fie într-un conflict de la A la Z.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sau poate dacă e să privim în istorie orice secol se afla în conflict (război) și niciodată lumea nu a fost în pace și bună viețuire. Poate așa este omul, dacă nu este în cofllict cu Dumnezeu, clar este în conflict cu semenii. Până la urmă omul este în conflict cu el însuși. Conflict între rațiune și suflet. Conflict între principii și prejudecăți. Conflict între gânduri și idei. Conflict în toate.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
E clar că aici pe pământ, la câte experiențe istorice avem, nu va fi nimic ideal. Nu vor renunța oamenii la ideologii și conflict, pentru că e în natura omului să fie vulcanic, războinic, vânător... Așa că nu avem iluzia că noi schimbăm lumea sau facem o lume mai bună. Totuși putem încerca să tratăm viața cu umor și ironie, poate fără niciun conflict sau război rece, unde armata joacă un rol esențial. La sfârșit nu ne întreabă nimeni câte lupte am dus și câte războaie (polemici) am câștigat, dar poate avem conștiința că acest conflict nu există doar din plictiseală, ci din vanitate. Și sunt și alte lucruri cu adevărat importante, nu doar conflictul ăsta absurd și nesfârșit.</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-48361335475845220842018-02-24T01:50:00.000-08:002018-02-24T01:50:32.522-08:00Cuvinte de iubire<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhja-Po994q6_AZZG1Xi7Zr-1idCl1Scylp6xbl1Qar32PDMafbsgjavpJmgq9WM59LGlsUb2o5HPVy3wmV8yw49lz9yZhNQZsFR7nFZwCbOVCwfov2QDW8eHwyOiP9Qjq4sMaOfB3BIzM/s1600/dragobete.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="640" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhja-Po994q6_AZZG1Xi7Zr-1idCl1Scylp6xbl1Qar32PDMafbsgjavpJmgq9WM59LGlsUb2o5HPVy3wmV8yw49lz9yZhNQZsFR7nFZwCbOVCwfov2QDW8eHwyOiP9Qjq4sMaOfB3BIzM/s320/dragobete.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Mulți spunem că nu ne interesează 14 februarie, că este o sărbătoare de import, că este o sărbătoare cu iz comercial, că nu e ceva autentic românesc. Sărbătoarea iubirii la români este <i>Dragobetele</i>, azi pe 24 februarie. Asta înseamnă că azi toată lumea trebuie să se iubească în stil românesc?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Se face reclamă la tv și pe internet cu ideea: <i>Dragobetele sărută fetele. </i>E clar, astăzi motivul de sărbătoare este iubirea. Nu voi scrie aici despre istoria și semnificația zilei de 24 februarie și nici nu voi intra în <i>mitologia </i>cuvântului <i>Dragobete</i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Așa ca tradiție, cultură... așa ca o poveste, e frumos să sărbătorești iubirea, dar iubirea e ea însăși o sărbătoare, o poveste ce trebuie trăită zi de zi. Orice om care intră într-o relație își închipuie iubirea la modul ideal. Imaginația noastă ne face să credem că totul e așa cum se pictează în tabloul minții. Chiar dacă avem foarte multe puncte în comun și avem impresia că este persoana potrivită, se pare că realitatea este alta. Uităm că noi avem așteptări de la persoana iubită pentru că ne-am făcut o imagine idealistă despre ea. Nu ținem cont că persoana iubită este tot om și ca orice om are și defecte, are o mentalitate, o personalitate, o viață, un suflet... Cel mai mult ne dorim ca persoana iubită să ne înțeleagă, să ne iubească cu adevărat, să existe comuniune, comunicare, empatie, armonie... , dar nu ne gândim că poate e un gest egoist ca noi să cerem totul și să nu oferim nimic.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cu bune sau cu rele, o relație este o nouă experiență. O experiență din care poți învăța multe. Multe trăiri, dar și multe cuvinte. Cuvinte de iubire. Mai credem noi în aceste cuvinte de iubire? Chiar dacă e 14 februarie sau 24 februarie, se pare că am ajuns într-un colaps sentimental. Acele frumoase cuvinte de iubire ajung să fie socotite doar vorbe, vorbe-n vânt, vorbe goale... <i>Te iubesc </i>nu mai are rezonața și farmecul de la început. Ceva se pierde și în iubire. Parcă a devenit și iubirea (toxică, bolnavă sau iubirea care te sufocă) o dependență, o obsesie. Ai senzația că mulți își doresc o relație (iubire) virtuală și trăiesc <i>dragostea </i>doar pe facebook sau la telefon. Pare ceva mai comod și nu implică așa mare responsabilitate.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar totuși, chiar dacă se pune mult accent pe îndrăgosteală și iubire virtuală, oare să nu mai existe o iubire cu adevărat în contextul actual? Credem că suntem moderni (sau postmoderni) și sărbătorim 14 februarie la un fast-food, la o pizza, la un film... cu final fericit - o partidă de sex (ca în filme, știm noi ce le de filme) unde e cazul. De 24 februarie ne încăpățânăm să credem că sărbătorim iubirea în costum național, cu muzică populară și cu un vin roșu de Vrancea... și cu un sărut...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu e niciun secret, fiecare am avut cândva o poveste de iubire sau măcar am sperat să fie o poveste de iubire. Am tremurat în brațele persoanei iubite. Noi ca bărbați am dăruit flori, inel sau altceva ce reprezintă simbolul iubirii. Am scris o poezie. Am dansat. Am făcut dragoste. Am călătorit. Am crezut că este femeia vieții noastre și ea a crezut că și-a găsit alesul. Am trăit sentimente unice de bărbat și ea a trăit sentimente unice de femeie. Am avut emoții. Am plâns. Am visat... </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Visul a fost ancorat în realitate, dar realitatea iubirii atunci a fost alta. Apoi ne-am certat, ne-am despărțit, am suferit. Din toate câte au fost, nu doar azi de <i>Dragobete, </i>rămâne ceva. Orice iubire își pune amprenta pe sufletul tău. Și în orice poveste sentimentală, rămân acele cuvinte de iubire care nu se șterg din conștiința îndrăgostiților ce se nasc în veșnicie.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-5182360903353701572018-01-31T12:52:00.003-08:002018-01-31T14:44:29.318-08:00Cât durează o partidă de sex în sec. XXI?<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNBIpfSHJ5qGimYLOXOlvT9fXFAJwQJf9p5qd3cWzyxvGHRz8ubJ9tttlf6Lc-2XjmdSGEls-EGae_4vS53U7O9EB9AhXKn7z4L7xRFOjF_RTUS_TbZzyhzk7LpQSWxE1ZOsZ_oQlTGaA/s1600/1251539.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="390" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNBIpfSHJ5qGimYLOXOlvT9fXFAJwQJf9p5qd3cWzyxvGHRz8ubJ9tttlf6Lc-2XjmdSGEls-EGae_4vS53U7O9EB9AhXKn7z4L7xRFOjF_RTUS_TbZzyhzk7LpQSWxE1ZOsZ_oQlTGaA/s320/1251539.jpg" width="208" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Încerc în acest articol să mă vindec de ipocrizie și prejudecăți. Nu vreau să fac afirmații autonomiste sau să cred că eu am dreptate. Cândva gândeam cu ideile altora și acum îmi doresc să gândesc cu mintea mea. Sigur pot să greșesc, dar îmi asum această greșeală. Titlul nu vreau să fie interpretat ca o ironie, ca un pamflet sau ca o întrebare retorică. Dar avem libertatea să interpretăm orice și să credem cum vrem noi, pentru că suntem diferiți.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pot să pornesc de la ideea că sexualitatea nu mai este un subiect tabu, dar nu despre asta vreau să scriu aici. Totuși vorbim despre ceva intim și nu discutăm despre pornografia sexualității. A face sex astăzi a devenit sinonim cu a mânca, a bea... Ai impresia că este doar o satisfacere fiziologică sau o nevoie biologică. Dar ne salvează noua idee <i>romanticoasă</i>, că nu e normal să faci sex, de fapt trebuie să faci dragoste. De parcă știm toți de unde vine cuvântul amor, adică de la lat. <i>amos</i> care înseamnă trup. De parcă hedonismul e patima tuturor oamenilor. De parcă unii sunt specialiști să facă dragoste, iar alții sunt blestemați să facă sex.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
E simplu, dragostea ține de trup și suflet. Este un act spiritual. Pune accent pe armonia și empatia dintre trup și suflet. Iar actul sexual (doar în ideea de sex după modelul xxx sau într-un mod agresiv) poate să fie un fel de viol. Viol din dragoste (cum era titlul unui articol din ziar) ? În fine, nu ne afundăm în mlaștina subiectului și nu tratăm sexualitatea ca în revistele de <i>Cancan</i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sexualitatea este o normalitate în contextul iubirii și mai ales în familie. Și nu e o pasiune doar pentru nașterea de prunci. E o pasiune firească. Doar că avem două tabere. Două viziuni. Viziunea ortodoxă și viziunea lui Freud. Cine are dreptate despre sexualitate? Este sexualitatea un păcat? Sau e păcat să faci sex... și e o virtute să faci dragoste?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sexualitatea nu este o filosofie, este o realitate. Am citit câteva cărți ortodoxe despre sexualitate: <i>Danion Vasile - Tinerii și sexualitatea, Savatie Baștovoi - Între Freud și Hristos, Răzvan Codrescu - Teologia sexelor și taina nunții </i>și altele. Dar am citit și S. Freud - <i>Trei eseuri despre sexualitate</i>. Nu văd de ce această polemică pentru o viziune a unui medic neuropsihiatru, fondator al școlii psihologice de psihanaliză, despre sexualitate. Tot credem că el a influențat lumea într-un mod aberant, dar nu vrem să cunoaștem istoria revoluției sexuale din anii '60. Credem că libertinajul sexual se datorează lui Freud și că el era un ateu și un obsedat sexual. Atât și nimic mai mult. Această abordare nu o salut deloc. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
E bine să ne trezim și să nu judecăm o carte (omul) doar după copertă. Sexualitatea nu este o religie, o etnie sau o cultură. În termeni duhovnicești se vorbește despre desfrâu, în medicină și în termeni moderni se vorbește despre ceva normal și sănătos (pentru creier în special). Să presupunem că nu se descoperea termenul de sex, sexualitate... și se numea doar dragoste, amor, eros... Tot așa existau două tabere, unii să blameze dragostea sau să o îngrădească în canoane și dogme, alții să o vadă ca pe ceva firesc medical, spiritual, fizic...? Asta e problema astăzi. A dispărut conotația spirituală a dragostei și comercializarea sexualității a devenit o opțiune. Mass-media și internetul ne învață <i>cum să facem sex... </i>nu <i>cum să facem dragoste</i>. Sexul a devenit o marfă. O afacere. O reclamă. Publicitatea dacă nu face aluzii la apetitul sexual nu are succes. E clar sexul vinde, iar dragostea e o taină. Doi oameni (bărbat și femeie) fac dragoste dacă au sentimente și se implică emoțional, afectiv și sufletește. Dacă vor doar să guste anumite senzații și plăceri se spune că fac doar sex. În fine, în alt context sexul a devenit o obsesie. Toată lumea vorbește în bășcălie (sau în filme de duzină) despre sex. Toată lumea face sex virtual, cu mintea sau în vis... dar nu toată lumea face sex (dragoste) cu sufletul. Ciudat e că toată lumea e specialistă la sex, fotbal și politică... dar greu găsești o relație de dragoste (iubire) cu adevărat. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mă opresc puțin din lumea ideilor și încerc să povestesc ceva incitant. Eram acum câțiva ani și o amică mai îndrăzneață (să zicem postmodernistă, nu habotnici ortodocși ca noi) mă întreabă pe mine (viitor student la Teologie) și pe un prieten seminarist (elev la un liceu Teologic) și alți băieți care erau de față: măi, cât țineți voi când faceți sex? Ca o glumă, poate fata avea fantezii cu absolvenți de Teologie sau poate era doar o ispită. În fine, unul a răspuns 30 de minute, altul o oră și tot așa. Fiecare mințea cât putea ca să o dea bine. Fata a cam pus în indimidare orgoliul de bărbat. Și din rușine fiecare răspundea în ideea că este un actor de filme porno. Eu am fost mai zăpăcit și am stricat jocul fetei și mitul bărbaților virili. Ca să nu par penibil (eu care nu aveam nicio experiență în domeniu) am zis clar, e o chestie psihologică... am văzut eu un documentar la tv, la început un novice poate ține 5 minute și asta e... se face de râs, după poate reușește mai mult. Eu am făcut pe specialistul, pe raționalul, pe omul de știință. Și în final am stricat povestea.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aceste discuții (cu un alt limbaj) sunt purtate zilnic între adolescenți. Doar că sexualitatea (promovată de mass-media și de internet) a devenit ceva obscen, vulgar, murdar... Viziunea ortodoxă vs. Bebe sexologul de la Pro tv sau Acasă tv. Aici e buba. Freud nu vorbește aberații ca un nenea Bebe sexologul și nu propune rețete mișto de făcut sex. Freud vorbește psihologic despre pedofilie, homosexualitate, lesbianism... Interpretarea altora că Freud face rău e total greșită. Din păcate aceste două viziuni se combat pentru că se pune problema de credință, de morală, de conștiință... Dar un ateu nu poate să fie moral? Un ateu nu poate avea principii morale? Un ateu e păgân dacă face dragoste? </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Se pune prea mult accent pe polemici și nu pe viață, pe trăire. Nu dăm lecții nimănui cum să facă dragoste. Nu vorbim despre eroii sau zeii sexului. Respectăm libertatea omului de a face ce vrea și încercăm să privim sexualitatea ca pe ceva firesc. Dacă luptăm să impunem o anumită viziune totul o să devină un război. Primul lucru pe care putem să îl facem este să gândim cu mintea noastră. Să lăsăm la o parte ideile fixiste ale unora și ideile virgine ale altora. Nu omori pe nimeni dacă ai o părere. Nu faci niciun rău dacă iubești frumos și ești fericit. Sf. Augustin spunea: <i>iubește și fă ce vrei</i>. Dar vorbea despre iubirea creștină, nu despre iubirea eros. Iubirea creștină? Dar ce iubirea altor religii sau iubirea ateilor nu este iubire? Îmi place să cred că <i>religia </i>tuturor oamenilor este iubirea.<br />
<br />
În fine, nu promovăm aici mesaje de genul: <i>faceți sex protejat, băieților faceți cu prezervativ, fetelor folosiți anticoncepționale... </i>Nu facem educație sexuală. Încercăm doar să spunem că viziunea ortodoxă are rostul ei, iar viziunea lui Freud are valoarea ei. Instinctul luciferic sau mândria care ne face să ne credem cei mai deștepți din univers nu ne lasă să renunțăm la polemici sau a judeca din topor punctul de vedere al altuia, care a adus și el ceva bun în lume.<br />
<br />
Se pare că Lucian Blaga avea dreptate, mulți ne facem o idee despre ceva (el vorbea despre Dumnezeu) și ne închipuim că așa este cum ne imaginăm noi. Nu e greșit să avem o idee sau să ne imaginăm ceva, problema e că vrem să impunem această idee neînțelegând că celălalt are altă imaginație și altă viziune.<br />
<br />
Pe un grup pe facebook numit <i>Filosofie reală </i>primesc niște comentarii (la un articol despre Lucian Blaga) că toți filosofii, scriitorii, artiștii au fost obsedați sexual și în timp ce erau excitați au pictat fantezii, poezii, idei, tablouri... Nu vreau să cădem în neantul acestor aberații. Dar se pare că avem dereptul și libertatea să susținem niște aberații și să credem în ele sau să avem idei sănătoase și lumea să ne facă nebuni. Altul întreabă: avem mii de religii în lume, care este cea mai bună? Și primește sute de comentarii de doare capul dacă le citești.<br />
<br />
Mă gândesc cum ar reacționa lumea pe facebook la ideea: care este viziunea corectă despre sexualitate? De ce viziunea ortodoxă combate viziunea lui Freud? O viziune ortodoxă cel mai bine ar face să caute ideile bune ale lui Freud (poate a și greșit) și să vorbească despre valoarea unui om ateu, nu doar despre faptul că e necredincios și e condamnat la iad.<br />
<br />
În fine, ce am vrut să zic cu întrebarea: cât durează o partidă de sex în sec. XXI? În evul mediu o partidă de sex dura mai mult? Nu asta era ideea. Ideea este că e normal să punem accent pe dragoste și să nu facem din sex o filosofie. Prea mult vorbim despre sex și prea puțin despre dragoste. Sexualizarea iubrii nu înseamnă dragoste. Cărțile erotice poate vorbesc despre sex, despre perversiuni... dar nu vorbesc despre dragoste.<br />
<br />
Mircea Eliade a fost acuzat de pornografie, dar nu găsești în opera lui să descrie o partidă se sex (toate formele de sex) cu lux de amănunte. Se pare că unii <i>deștepți și virgini religioși </i>acuză pe toată lumea de nihilism, de pornografie... dar nu-și văd neputințele lor. Ca să nu zicem patimile lor. Ne-am obișnuit să criticăm (uneori un criticism absurd) și să judecăm (în texte pe facebook fără spațiu) pe oricine doar de <i>amorul artei</i>. În ideea că numai noi suntem curați (dar să nu vorbim de scandalurile sexuale din lumea religiei, că e impietate) și restul toți sunt niște porci și măgari. Mircea Eliade e porno, Freud e obsedat sexual, Nichita Stănescu e bețiv... Doar atât se vede în mintea unora, mari deștepți în teologie și religie. Subiectul sexualitate cu un habotnic e ceva penibil. Nu mai există arta conversației și ideea de dialog. Există doar afirmația pumnului în gură. Și argumente? Argumentele le găsim la muzeu.<br />
<br />
Și totuși cât durează o partidă de sex în sec. XXI? Cam cât ține un videoclip pe MTV. Cam cât timp mănânci o shaorma. Pentru că în mare parte iubirea a devenit iubire de tip fast-food. Și până la urmă ce spunea Freud, e bine să ți-o tragi din dragoste? Sau e păcat? Care e adevărul? Ce spune despre masturbare, sex oral sau sex anal?<br />
<br />
Cam în acest sens părea interesant articolul acesta. Nu despre viziunea ortodoxă sau viziunea lui Freud. Nu de ce mă întreb eu despre lupta dintre religie și cultură laică. Nu despre dragoste. Dragostea este un subiect fumat. Religia se spune că este pentru oameni lași, fricoși și proști. Noi suntem în secolul XXI, nu? Acum conduce facebook (noua religie este facebook), tehnologia, internetul, marketing-ul... Lumea se rezumă la bani și sex. Hai să terminăm cu aceste povești: religie, dragoste, viziune...!<br />
<br />
Eu mi-am pus problema celor două viziuni despre sexualitate. Sunt un naiv. Cred în dragoste. Sunt și eu om. Am rătacit. Am păcate, dacă anumite experiențe le putem numi păcate. Am ascultat Bug Mafia, La familia, Paraziții... Am căutat să mă regăsesc în ceva.<br />
<br />
Când vine vorba despre sexualitate totuși mă gândesc la călugări (pentru care am o admirație aparte) care trăiesc în abstinență. Deci nu vorbim despre o viziune, ci despre un alt mod de trăire. Nu suntem Mihai Bendeac să facem caterincă despre orice și oricum. Trebuie gândit foarte serios acest lucru. Deci aici nu putem cânta melodia: <i>secolul XXI e bazat pe sex...</i> Și nici nu suntem în filmul <i>Totul despre sex</i>. Ne frapează ideea de înfrânare sau nu putem crede că plăcerea este un păcat. Dar oare dragostea se face numai din plăcere? Asta am vrut să subliniez, există oameni care trăiesc fără sex (dragoste erotică) și sunt tot oameni, și există oameni care nu fac dragoste doar pentru plăcere, ci pentru armonia dintre suflet și trup.</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-60937052876522762382018-01-29T12:17:00.000-08:002018-01-29T12:17:36.661-08:00Declaraţie de iubire sau vorbe goale<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZv4DvlJw_IedFHDvsVXE6zh7r28vyRiMlYlA2Wsxx8YyQuD7ZzRlpO-0ctZYMXu8GfluSqLYm3umDH3KSsSnCff4a0hiaSn4hfcVEiPfmgf8gTUSozVB_3YKz0qqQQL7pUqw5CgFdClI/s1600/snow-heart2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="300" data-original-width="400" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZv4DvlJw_IedFHDvsVXE6zh7r28vyRiMlYlA2Wsxx8YyQuD7ZzRlpO-0ctZYMXu8GfluSqLYm3umDH3KSsSnCff4a0hiaSn4hfcVEiPfmgf8gTUSozVB_3YKz0qqQQL7pUqw5CgFdClI/s320/snow-heart2.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Sunt scrise despre iubire poveşti, romane, cărţi erotice, cărţi de psihologie şi multe altele. Ai impresia că iubirea există doar în contextul cărţilor şi că este ceva ideal. Dar din experienţa noastră putem să vorbim şi despre realitatea iubirii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Primul <i>te iubesc </i>nu este mereu o declaraţie oarbă. Cuvintele iubirii nu ţin doar de o îndrăgosteală adolescentină. Iubirea nu se manifestă mereu cu fluturi în stomac. Iubirea nu se opreşte doar la poezii, sentimente, gelozie şi plăcere. Iubirea este o realitate.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Poate sunt prea idealist când vine vorba de iubire, dar încerc să mă raportez la realitatea iubirii şi să înţeleg un fenomen ciudat. Chestia aceasta se întâmplă şi în prietenie. De ce se pierd unele cuvinte? Sau de ce se pierde sensul cuvintelor? De ce se ajunge de la cuvinte de iubire la reproşuri, orgolii, jigniri şi despărţire? Ce valoare mai au acele cuvinte?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Totuşi nu sunt cuvinte banale, sunt cuvinte-sentimente. Într-o anumită relaţie mi-am permis să întreb: atunci ce a fost cu toată dragostea ta, cu toate acele cuvinte frumoase, cu toate mesajele şi declaraţiile de iubire? Răspuns: am glumit şi eu, m-am jucat, am vorbit la mişto...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ce sens mai au aceste cuvinte? Sunt declaraţii de iubire sau sunt doar nişte vorbe goale? Se pare că uneori cineva pune prea mult suflet şi realitatea iubirii devine jocul iubirii. Iar când iubirea devine un joc entuziasmul relaţiei dispare. Cuvintele sunt transformate în vorbe goale şi iubirea nu se raportează la fapte.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De exemplu, eşti înşelat şi ai capacitatea să ierţi şi eşti aburit şi amăgit de cuvinte dulci... şi după iar eşti înşelat. Mai are valoare <i>te iubesc</i> în acest context? Mai poţi face ceva cu <i>iubitule, iubire, puiule, dragule, scumpule ... </i>sau <i>iubita mea, frumoasa mea, draga mea... </i>? Bine aceste apelative ţin de alint. Dacă analizăm subiectul ne gândim la cuvinte mari: <i>eşti universul meu, în tine am găsit totul, tu eşti tot ce am aşteptat, nu mă despart de tine niciodată</i>... Şi la o mică ceartă sau neînţelegere se destramă tot imperiul acestor cuvinte. Mă întreb: aceste cuvinte sunt cuvinte spuse din iubire, din inimă sau sunt doar vorbe goale? De ce nu există <i>veşnicia</i> acestor cuvinte? De ce nu există <i>veşnicia </i>iubirii în unele relaţii de azi?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Se spune că aceste cuvinte au rostul lor atunci. Apoi omul se schimbă şi e normal să se schimbe şi sentimentele, dar nu cred că e normal să te joci cu sufletul cuiva în iubire. Iubirea nu e doar o plăcere sau o satisfacţie erotică. Iubirea e totul. Uneori e totul sau nimic. Nu poţi face din iubire un joc egoist. Jocul iubirii se practică doar la oamenii care nu vor să iubească cu adevărat. Poate ne mirăm cum rezistă o căsătorie la părinţii şi bunicii noşti, iar astăzi de la orice fleac se ajunge la divorţ.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În fine, nu vreau să lungesc problema. Cert e că iubirea adevărată este o artă, iar iubirea superficială este o simplă joacă şi de la cuvinte de iubire se ajunge foarte uşor la vorbe goale.</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-33081873645333711672018-01-25T15:06:00.000-08:002018-01-25T15:06:54.126-08:00NEAGU DJUVARA ŞI ISTORIA BUNULUI-SIMŢ<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1ObSv1MjBAkyFSmLoTtmflTG2D39WDXQIszGG9fdqTMfKDrCaMbkwxJZxJk9R9W2fJkdIIwI7cCRLnXPOdRZABQZXs_YeG6bOwieyx8P7hFmKv8NXOYzrbiY3ZwOO99a6WLuF4-MhCvQ/s1600/neagu-djuvara-o-scurta-istorie-a-romanilor-povestita-celor-tineri-cu_8370393.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="416" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1ObSv1MjBAkyFSmLoTtmflTG2D39WDXQIszGG9fdqTMfKDrCaMbkwxJZxJk9R9W2fJkdIIwI7cCRLnXPOdRZABQZXs_YeG6bOwieyx8P7hFmKv8NXOYzrbiY3ZwOO99a6WLuF4-MhCvQ/s320/neagu-djuvara-o-scurta-istorie-a-romanilor-povestita-celor-tineri-cu_8370393.jpg" width="208" /></a><br />
<div style="text-align: justify;">
L-am descoperit pe Neagu Djuvara la emisiunea <i>Înapoi la argument </i>a lui Horia-Roman Patapievici, de la TVR CULTURAL. A fost <i>dragoste la prima vedere</i>. M-a fascinat acest <i>boier </i>al lumii istorice din România. Dl. meu diriginte de la liceu îl numea un <i>bătrânel simpatic</i>. Sincer nu am înţeles eu aşa mult ce vorbea acest <i>bătrânel simpatic</i>, dar apoi am cercetat şi am aflat cine este Neagu Djuvara. Nu sunt pasionat de istorie la modul să citesc numai şi numai istorie, dar mi-am cumpărat o carte din opera lui, să mă familiarizez puţin cu istoricul şi scriitorul Neagu Djuvara. Apoi am citit o altă carte de la dl. meu diriginte. O carte de interviuri despre viaţa lui. Iar între timp m-am trudit să ascult (pe internet) cartea <i>O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri</i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În alt context l-am văzut pe Neagu Djuvara în susţinerea lui Crin Antonescu în alegerile din 2009. Eu fiind atunci membru PNL şi preşedinte TNL Urecheşti (Vrancea) m-am bucurat să-l văd implicat politic. E important să vezi un om drag (în special o personalitate) alături de contextul liberal. Context în care am crezut foarte mult atunci.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Astăzi văd o postare pe facebook a jurnalistei Csiki Camelia: <i>Dumnezeu să-l odihnească... pe Neagu Djuvara! </i>Am vorbit puţin pe chat să mă lămuresc, iar Camelia a dat dovadă de prietenie (virtuală) şi mi-a spus că se pregăteşte să scrie un articol despre Neagu Djuvara. Nu vreau să vorbesc despre moartea maestrului Neagu Djuvara, pentru că un asemenea om se naşte în orizontul veşniciei. Încerc doar să pomenesc faptul că l-am admirat enorm şi cred că a fost un model din toate punctele de vedere. Când eram pătimaş cu sentimentul religios nu mi-a plăcut o afirmaţie a lui: <i>sunt credincios, cred în Dumnezeu, dar să nu-mi vorbiţi mie ca istoric şi om de ştiinţă despre Fecioria Maicii Domnului. </i>Pur şi simplu m-a frapat că nu respectă această Taină, dar acum înţeleg că eu priveam totul doar din punct de vedere ortodox. Priveam omul doar în contextul religios. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Totuşi indiferent de unele păreri personale şi afirmaţii, Neagu Djuvara a fost binecuvântat de Dumnezeu şi chiar dacă a avut unele idei controversate, nu avem ce să-i reproşăm pentru că nu e greşit să ai opinii originale. Poate sunt doar ipoteze. Important este faptul că acest om mi-a intrat la suflet şi-l păstrez în conştiinţa mea ca pe un autor al istoriei bunului-simţ.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgp7Fc14vv9Vs4G-0a1G_kp_YtMBollUqBpVanLoiK-mHPf8dNVxwgNdH6NGkgVLprt8Fv69bh5RmWkkWfW0OUO6Jnxg-IyK80C4y0_egGRnepXtpoHWHNnKovZj8627fz0j1bBZrS02RA/s1600/amintiri-din-pribegie-editie-aniversara---neagu-djuvara.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="500" data-original-width="375" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgp7Fc14vv9Vs4G-0a1G_kp_YtMBollUqBpVanLoiK-mHPf8dNVxwgNdH6NGkgVLprt8Fv69bh5RmWkkWfW0OUO6Jnxg-IyK80C4y0_egGRnepXtpoHWHNnKovZj8627fz0j1bBZrS02RA/s320/amintiri-din-pribegie-editie-aniversara---neagu-djuvara.jpg" width="240" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-84887542645049813322018-01-25T08:11:00.001-08:002018-01-25T10:03:45.246-08:00Despre religie şi spirit în viziunea lui Lucian Blaga<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheoaJhBx_MS0r4uTl2vM-N88AV7W2fp7Nxn7dC3e9ceiDSRTxO3YDaxWkTG-gknWzfE-VwJF5DyYuMUuE9nC1akG-O6umBcwND5OlMC_Z774EdkzXyKcsu9WqAC8m_ZyTumdC8P0LpSN4/s1600/363025.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="390" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheoaJhBx_MS0r4uTl2vM-N88AV7W2fp7Nxn7dC3e9ceiDSRTxO3YDaxWkTG-gknWzfE-VwJF5DyYuMUuE9nC1akG-O6umBcwND5OlMC_Z774EdkzXyKcsu9WqAC8m_ZyTumdC8P0LpSN4/s320/363025.jpg" width="208" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Când vine vorba despre cultură laică sau filosofie ne place să credem că e ceva necurat la mijloc. Se interpretează (într-un duh prea ortodox) cultura şi viziunea lui Lucian Blaga, fiind una umanistă. Despre filosofia lui Lucian Blaga cu ideea de <i>Marele Anonim</i> se spune că e ceva rău, după modelul dacă nu e gândire ortodoxă înseamnă că nu e nimic bun. Lucian Blaga a fost un rătăcit. Cartea <i>Religie şi spirit </i>a demonstrat clar că autorul capodoperelor <i style="font-weight: bold;">Trilogia cunoaşterii, Trilogia culturii şi Trilogia valorilor</i>, bate câmpii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cine spune aceste lucruri? Un ortodox habotnic. Din păcate o mare parte din lumea ortodoxă judecă total greşit filosofia şi atitudinea faţă de religie a unor <i>rătăciţi </i>ca Lucian Blaga, Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Eliade şi alţii care şi-au permis să gândească altfel despre religie. Avem şi etichete gen: <i>duşmanii ortodoxiei, sticători de minte, demonizaţi, agnostici, umanişti, atei...</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
Vreau să sugerez faptul că afirmaţia: <i>Lucian Blaga bate câmpii în cartea Religie şi spirit</i>, aparţine unui fost profesor de la mine de la facultate, şi mă frapează acest lucru. Nu înţeleg această atitudine ortodoxistă faţă de cultura laică şi filosofie. Un ortodox adevărat (sau un absolvent de Teologie care are o deschidere universală şi o cultură bine pusă la punct) nu are voie să gândească urât despre Lucian Blaga, Cioran, Noica, Eliade... Un ortodox adevărat nu este un ipocrit. Un model ortodox este autorul <i> Jurnalului fericirii</i>, Pr. Nicolae Steinhardt, iar din spaţiul contemporan, Diac. Sorin Mihalache.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În fine, se pare că Lucian Blaga este pus la zid pentru că nu a fost un Petre Ţuţea, Nae Ionescu sau Mircea Vulcănecu. Să lăsăm totuşi ipocrizia ortodoxistă (de care am fost lovit şi eu la început de convertire) care blamează filosofia lui Lucian Blaga. Valoarea unui scriitor (autor de talia lui Lucian Blaga) nu constă în a fi sau a nu fi religios. Şi un ateu poate să fie un scriitor foarte bun. Că nu vrem noi să acceptăm un alt punct de vedere, asta e altă poveste. De fapt aici e problema. Suntem influenţaţi de anumite lucruri şi idei, şi nu vrem să credem că poate noi nu avem dreptate. Nu vrem să înţelegem cultura universală, libertatea umană şi diferenţa de opinii şi faptul că nimeni nu are cum să lămurească un om dacă el nu vrea, nu crede, nu cunoaşte, nu înţelege...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Încerc să scriu câteva idei despre cartea <i>Religie şi spirit</i> şi de ce cred că Lucian Blaga este original şi nu face niciun rău dacă este citit de un ortodox. Poate doar un habotnic neagă valoarea şi cultura unui Lucian Blaga. Chiar autorul a spus că nu crede în ideea că există o opoziţie între cultură şi religie. Lucian Blaga în cartea <i>Religie şi spirit</i> nu neagă religia, spune chiar că <i>religia este o expresie a fiinţei umane</i>. Autorul are un punct de vedere frumos. Cartea este scrisă într-un mod elegant, diplomat... ba ai senzaţia că Lucian Blaga îşi cere scuze pentru unele idei. Deja este absurd să ajungi să-ţi fie ruşine şi teamă să gândeşti liber faţă de religie, din cauză să nu deranjezi Biserica sau ortodoxia. În fine, Lucian Blaga nu este Freud. Şi nici Freud nu este ceva greşit. Dar Lucian Blaga nu a zis că <i>religia este o iluzie</i>. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Poate dezamăgesc orgoliul unor personalităţi ortodoxe care critică într-un mod absurd filosofia lui Blaga. De ce dezamăgesc criticismul ortodoxist? Pentru că Lucian Blaga nu face doar filosofie. Poate exagerez, dar Lucian Blaga în cartea <i>Religie şi spirit </i>este mai bun ca Mircea Eliade. Repet, Blaga nu face doar filosofie. Nu vorbim aici de Lucian Blaga poet... Încercăm să nu interpretăm greşit viziunea despre religie a lui Blaga. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În cartea <i>Religie şi spirit</i>, găsim elemente de psihologie, istorie a religiilor, cultură... nu doar filosofie. Stilul în care este scrisă cartea este foarte uşor de digerat de orice cititor. Nu încep acum să scriu ca o lucrare de licenţă. Primele capitole ale cărţii prezintă anumite religii: budhism, hinduism, islam... , sau cum s-a format ideea de religie în India, China, Grecia antică. Nu văd nimic greşit că autorul vorbeşte despre psihologia şi filosofia oamenilor de alte religii. O religie crede că viaţa e durere şi haos şi trebuie izbăvită prin Nirvana sau prin reîncarnare. Altă religie crede că viaţa este o iluzie. Dar toate aceste religii au în ele şi ceva moral, principii sănătoase... Chiar dacă este o altă religie, are rost acolo în lumea asiatică, arabă, indiană... Lucian Blaga nu tratează ironic o altă religie, dar poate vede în mod diferit cum s-a născut ideea de religie în lume. Poate crede că totul ţine de psihologia şi filosofia oamenilor din acel context. Dar nu este o dogmă. Lucian Blaga nu face teologie. Este doar un punct de vedere.<br />
<br />
După ce trece în vedere marile religii ale lumii, filosofia lui Platon, Lao Tz, Soren Kierkegaard, Goethe..., vorbeşte despre credinţă, spirit şi sacru. Poate pe un ortodox care judecă aspru această carte (nu vorbim aici despre replica dată de Pr. Dumitru Stăniloae sau despre polemica dintre acest mare telolog şi marele filosof Lucian Blaga, pentru că are un rost important în cultura românească) se simte lezat când autorul scrie despre misticism, creştinism şi ortodoxie. Dar nici în acest sens Lucian Blaga nu bate câmpii. Pur şi simplu scrie ca un filosof. Nu avem dovezi că Lucian Blaga gândeşte greşit despre religie, iar noi <i>deştepţii </i>de ortodocşi deţinem adevărul absolut. Ştim numai noi cum stă treaba cu religia. Ştim noi că toţi sunt eretici şi numai noi suntem <i>Albă ca Zăpada</i>. Ştim doar noi că pariul lui Pascal este o prostie. Nu vrem deloc să înţelegem că fiecare filosof îl căuta pe Dumnezeu, dar îl căuta într-un mod diferit. Filosofia nu a făcut niciun rău culturii umane. Cunoaşterea nu face rău. Gânditorii de prim-plan ai lumii aveau şi idei foarte bune. Nu toţi au fost într-un război cu religia. Nu toţi au fost ancoraţi în nihilism. Dar nu toţi trebuie să fim religioşi. Asta nu vrem să înţelegem.<br />
<br />
Lucian Blaga face o radiografie religiei şi are un punct de vedere corect. Cartea <i>Religie şi spirit </i>nu este o blasfemie. Un act de cultură, o carte de filosofie sau în general literatura nu este nimic demonic. Aşa cum un autor ar scrie despre erosul uman, Lucian Blaga a ales să scrie despre religie şi spirit, dar nu a scris nimic superficial. Are şi argumente. Repet, argumente de tip psihologic, istoric, filosofic şi cultural. Poate pentru Blaga religia a fost o filosofie sau o cultură. Dar nu avem noi dreptul să obligăm un autor să fie ortodox. Dacă nu eşti ortodox eşti un prost, ar spune habotnicul. Dar habotnicul nu înţelege că <i>Ideea de Dumnezeu </i>sau <i>Ipoteza Dumnezeu</i> are un alt sens în filosofie. Un călugăr, smerit şi credincios din toate punctele de vedere, nu este un nebun pentru Lucian Blaga. Dar pentru unii aşa-zişi ortodocşi, Lucian Blaga este un rătăcit.<br />
<br />
Lucian Blaga pentru mine este un punct de reper. Un punct de reper filosofic, cultural şi poetic. Sau este un alt punct de vedere despre religie. Aşa cum şi Freud are atâtea lucruri bune, dar mulţi văd doar ideile lui despre sexualitate şi religie. Şi chiar şi acele idei. Poate au un sâmbure de adevăr. Nu sunt născute din neant. Fiecare filosof de bazează pe ceva. Aşa cum religia creştină se bazează pe revelaţie, Biblie, Sf. Tradiţie, Sf. Părinţi şi Minunea Sf. Lumini de la Ierusalim.<br />
<br />
Lucian Blaga poate a privit religia ca simbol. Vorbeşte de stilistica religiilor. Dar nu vorbeşte doar în termeni filozofici. Nu văd de ce trebuie să judecăm că e umanist, raţionalist... dacă nu e ortodox. Lucian Blaga are alt stil. Nu are un stil ortodox, dar are un stil frumos şi-şi pune amprenta în mod unic în cultura, literatura şi filosofia românească.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-27468005841053849562018-01-24T03:54:00.000-08:002018-01-24T05:21:00.056-08:00Despre ideea de abandon în lumea poeziei<div style="text-align: justify;">
În 2007 mi-am dorit să devin poet. La început poet religios, apoi am visat să fiu poet laic... Dar oare cum arată un poet fără poezie? M-am abandonat cu totul în poezie, dar abia acum realizez că <i>poezia </i>mea nu are ecou poetic. Nu atinge arta poetică nu din lipsă de talent şi inspiraţie, ci din lipsă de stil, estetică, simbol, emoţie şi imagine. Adevărata poezie este ca un tablou de imagini. La mine e bine până la un punct, apoi nu se leagă, ceva nu merge.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O brumă de talent tot există în fiinţa mea poetică, dar nu este de ajuns. Poezia e altceva. Eu scriu doar versuri simple, idei... Nu pot să fiu egoist şi ipocrit. Am scris doar încercări poetice, nu poezie. De ce am publicat o carte de versuri dacă nu scriu poezie şi nu sunt poet? Din grabă. Din excitaţia unui orgoliu absurd. Poezia adevărată nu e doar talent şi inspiraţie. Poezia adevărată vine ca o fantezie şi are un impuls erotic subtil.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Poate eu m-am abandonat în lumea poeziei din alt motiv, nu ca să devin poet. Oricum nu poţi să devii poet, te naşti poet. Şi totuşi, ce fac înşel lumea? Postez versuri pe facebook. Postez uneori şi aici pe blog. Anul trecut am fost coautor într-o antologie de poezie. Public versuri... , dar nu scriu poezie? Public versuri, dar nu sunt poet? Înseamnă că sunt nebun?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Da, nu sunt poet, cum am publicat şi articole în Ziarul de Vrancea, dar nu sunt jurnalist, nici editorialist, nici publicist, nici eseist... nici nimic. Sunt doar un tânăr (cândva foarte răzvrătit şi pătimaş din punct de vedere religios) pasionat de citit şi de scris. Dar nu are sens să mă dau peste cap. Să fac tumbe. Sunt un modest cititor care scrie, dar nu sunt scriitor. A avea mândria că sunt scriitor, înseamnă a mă abandona în mlaştina neantului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ideea de abandon este doar un simbol. Poate nu m-am abandonat în poezie cu adevărat. Poate trebuia să mă abandonez în cu totul alt sens. Poate am greşit sensul. Sau poate sunt tânăr şi e normal să am iluzii. Aşa cum a fost iluzia că am să fiu poet.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Acum că am ajuns cu picioarele pe pământ şi am coborât din cerul poeziei (asta nu înseamnă că nu o să mai scriu versuri...) trebuie să recunosc că sunt un sentimental incurabil. Într-o interpretare poetică am putea spune că sunt romantic, dar nu mă regăsesc în acest context, legat de lumea poeziei. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Poetul este un înger. Încet, încet încep să fiu om. Să convertesc iluzia în realitate. Adică în iluzie pot crede că sunt înger, dar în realitate sunt om. În iluzie pot crede că sunt poet, dar în realitate sunt doar un <i>scriitor </i>de versuri. Încerc să nu mă mint singur. Poezia este un lucru mare. Nu orcine scrie versuri (într-un stil naiv şi absurd) este automat şi poet. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Se pare că lumea de azi nu mai are timp de poezie, de citit... de literatură. Lumea are cu totul alte probleme, nu are timp de <i>fanteziile </i>noastre. Marile edituri nu mai publică poezie pentru că nu e o afacere bună. Poezia nu se mai vinde ca în perioada lui Nichita Stănescu. Într-un fel criticii (poate puţin exagerat) afirmă că ultimul mare poet al României a fost Nichita Stănescu, iar restul fac parte din alt capitol. Adică tot ce e acum vine după modelul Nichita Stănescu (sau unii mai clasci, după modelul Eminescu) şi sunt zugrăviţi în istoria literaturii în contextul ş.a., şi alţii care au scris săracii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Chiar dacă autorii canonici în poezia românească nu sunt 100 sau 1000, eu cred că încă se mai scrie poezie în adevăratul sens al cuvântului, dar nu mai cred în utopia că eu sunt poet.</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-12458551445400315752018-01-23T04:04:00.000-08:002018-01-23T04:04:32.120-08:00Ba eu am câştigat! Lumea jocului - bucuria copilului<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgc1BZSbiPFOsbPiboRk_glCIkS2YjZAemGFXJWAN7LOYgOKT36OVj6bRa4lpSDRPfaO-WiKUYAOhJOQ8Ti33NWCw2MOLAtYxAThGRhZ0rrY-1S8gj47mNBsz1s45phi3J_UGCMGp_0F0I/s1600/901947_stock-photo-boy-giving-balloons.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="438" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgc1BZSbiPFOsbPiboRk_glCIkS2YjZAemGFXJWAN7LOYgOKT36OVj6bRa4lpSDRPfaO-WiKUYAOhJOQ8Ti33NWCw2MOLAtYxAThGRhZ0rrY-1S8gj47mNBsz1s45phi3J_UGCMGp_0F0I/s320/901947_stock-photo-boy-giving-balloons.jpg" width="233" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
E sâmbătă. Zi de eveniment. Sunt dj la restaurantul Romantic din Focşani. Ce eveniment? Absolvent de teologie dj? Scriitor dj? Se pare că da. Pasiunea mea pentru muzică s-a concretizat în acest sens. Evenimentul de sâmbătă era un botez cu 35 de invitaţi, botez început la ora 14:00 până la ora 22:00. De aici fug cu un taxiu la alt eveniment, tot botez, undeva la Budeşti (Vrancea) unde mă aştepta fratele meu şi continui să pun muzică până la ora 4:00 dimineaţa. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ce e aşa special până aici? Un tânăr (dj) pune muzică, mare fâs. La restaurant Romantic, până să vină toată lumea, muzică de ambient, la un volum foarte mic. Tatăl copilului vine la mine şi mă roagă fără manele... Se pare că multe evenimente se fac şi fără manele. Lumea a început să aibă deschidere spre grecească, arăbească, machedonească - Un trandafir creşte la firida mea. Ionuţ Galani etc. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ca dj e normal să pui ce vor petrecăreţii şi nu e ok să fii ipocrit. Sunt şi manele foarte bune gen Vali Vijelie - Mai stai sau Strigă cu mine te iubesc. Ideea e că multă lume preferă manelele vechi, decente. Nu facem aici un discurs pro şi contra manele. Eu am ascultat mult genul acesta, apoi am ajuns să fiu contra, dar acum realizez că nu e normal să fiu contra la ceva ce mi-a plăcut cândva.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Bucuria unui eveniment reuşit e atunci când toată lumea dansează şi e mulţumită şi te felicită. Ai o satisfacţie extraordinară când vezi oameni fericiţi dansând pe muzica pusă de tine, aleasă cu atenţie. Dar cel mai frumos la un eveniment e plăcerea copiilor de a fi în centrul atenţiei. Bine unii sunt obraznici şi vor să strice din scule, lovesc luminile, etc. Dar nu te poţi supăra pe un copil. Zâmbetul unui copil e terapie. Lumea copiilor e o lume care te readuce în universul jocului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Doi copii se jucau cu baloane. O fetiţă şi un băieţel de 5-6 anişori. Ideea băieţelului era că cine atinge tavanul cu balonul câştigă. Fetiţa lovea balonul în zadar că nu atingea nimic. Se ridica foarte puţin balonul ei. Băieţelul în schimb lovea cu putere şi atingea mereu tavanul şi striga mându: <i>am câştigat, am câştigat! </i>Fetiţa, puţin şmecheră (aidoma fetelor de azi) striga mai tare: <i>ba eu am câştigat, ba eu am câştigat! </i>Apoi se loveau cu baloanele şi se alergau. Jocul devenea puţin violent, dar era un joc spontan... fără reguli.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În mintea mea suna ideea: <i>ba eu am câştigat, ba eu am câştigat... </i>Ecoul ideii răsuna puternic. Nu puteam eu să stric jocul copiilor să îi spun fetiţei că a trişat, pentru că eram penibil. Nu e frumos să dezamăgeşti un copil când vine vorba de joc. Copilul trebuie să câştige mereu şi aşa se naşte în el dorinţa de a fi campion. Oricum lumea copiilor e nevinovată. Naivitatea şi inocenţa lor te poate fascina. Gândirea lor uneori îţi dă ţie de gândit. Întrebările copiilor pot să fie trăznite, dar unele pot să fie superbe... încuietoare. În mare, e adorabilă lumea copiilor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar eu am început în mintea mea să trişez în alt mod. Am început să gândesc că aşa suntem şi noi oamenii mari: <i>am câştigat, am câştigat! , ba nu, eu am câştigat, ba eu am câştigat! </i>Mă gândeam cum sună acest lucru în lumea politică. Celebra farsă a lui Mircea Geoană: <i>am câştigat, am câştigat... Mihaela, dragostea mea!</i> Băsescu: <i>ba eu am câştigat... </i>Aceste două personaje politice pot afişa toată istoria, istoria politicii în general. Partidul X: <i>am câştigat, am câştigat! </i>Partidul Y: <i>ba noi am câştigat, noi am câştigat!</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i> </i>În lumea de azi sau în politica de azi jocul: <i>am câştigat, am câştigat!</i>, înseamnă: noi am câştigat, dar poporul a pierdut. Şi acest joc în România de 28 de ani a devenit absurd. Din păcate nu există conştiinţa jocului şi acest joc face rău societăţii, statului... Un joc al copiilor nu face niciun rău. Un joc al oamenilor mari care se ceartă tot timpul pe ideea de câştig, nu e un joc corect. Lumea nu are nevoie de jocuri politice, de jocuri absurde. Lumea are nevoie de echilibru şi normalitate. Din păcate am trişat şi am ajuns în lumea oameniilor mari. Lumea copiilor parcă era altfel? Îmi pare rău, dar <b><i>BINE AŢI VENIT ÎN LUMEA OAMENILOR MARI!</i></b></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-41179680337346872092018-01-22T13:03:00.000-08:002018-01-23T04:58:30.524-08:00Pentru ce scriem dacă nu ne citeşte nimeni?<div style="text-align: justify;">
Se pune eticheta de scriitor anonim (pe care o am şi eu desigur... şi o recunosc deschis, sunt un <i>no name</i>) celor care scriu cu patos pe facebook şi nu numai. Ideea de scriitor în România e un caz celebru precum Mircea Cărtărescu (care chiar dacă scrie o carte <i>proastă </i>precum este <i>De ce iubim femeile </i>sau dacă scrie versuri banale, tot M.C. este, pentru că a devenit un <i>brand</i>) sau Dan Puric, care vinde peste 50 000 sau 100 000 de exemplare. Nu blamez valoarea autorilor de talia lui M.C. şi nu contest faptul că există scriitori de elită şi aşa-zişi scriitori de mâna a doua, gen Pavel Coruţ, care nu înţelege că există diferenţă între calitate şi cantitate. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Poate nu îmi place M.C. într-un anumit context, dar am găsit o carte (fără să fie recomandată de cineva) , carte de proză scurtă, şi îmi place mult. Poate e un paradox. Să nu se creadă că nu-l consider scriitor pe M.C., dar nu aş face din el un scriitor vedetă sau un scriitor <i>brand</i>. În fine. Avem dreptul să nu ne placă un anume scriitor, care multora le pare a fi genial. Se spune că totuşi gusturile nu se discută. Ca la genurile de muzică. Generaţia de azi ascultă un anume gen, iar generaţiile din urmă ascultă cu totul alt gen de muzică. Asta nu înseamnă că astăzi nu mai există muzică bună şi că doar ce este vechi (hit) este bun. Dar avem şi în muzică <i>vedete</i> sau anonimi care nu au nicio treabă cu muzica, dar nu e problema noastră dacă unora le place să se facă de râs.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În literatură, să zicem în <i>Literatura de azi </i>(a lui Daniel Cristea-Enache) există şi nume precum Lorena Lupu (actriţă), Adrian Suciu, Ion Mureşan etc., care fac din literatură ceva cu aromă de alcool, fum de tutun, drog, film porno sau un joc (manifest, protest... curent) absurd de blasfemii şi înjurături. Gen dacă ţi-o bagi tare şi adânc poţi avea impresia că faci literatură, numai să ţi-o bagi în ceva sau în cineva. E clar că literatura de azi nu mai este o femeie virgină, dar nu este nici o femeie de pe centură. Literatura Lorenei Lupu (care e liberă să scrie ce vrea şi cum vrea) poate are <i>farmecul </i>Alinei Plugaru, dar nu orice i se scoală lui Adrian Suciu este literatură. Nu ştiu cum salută Alex Ştefănescu acest soi de literatură... vulgară, dar la modă. Sper totuşi că amendează prostia şi obrăznicia, cum a făcut în scandalul cu Medeea Iancu. Libertinajul şi lipsa de talent (sau nu ştiu care e psihologia acestor autori) poate te fac să fii <i>altfel</i>. Nu judecăm aceşti oameni. Sunt liberi să scrie ce vor, dar şi noi suntem liberi şi avem dreptul să criticăm această mentalitate sau aceste scrieri p(r)ost moderniste.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În fine. Da ştim şi noi că există mulţi autori de duzină care se cred scriitori (în special pe facebook) şi scriu sute de versuri simpliste (de tip manele) sau scriu gen ce au mâncat luni la ora 12:15, şi intră în polemici infinite... Se ceartă chiar şi cu ei înşişi. E clar că nu sunt scriitori... poate sunt simple caricaturi sau poate le place să fie aşa. Ei îi înjură pe Manolescu, Pleşu, Liiceanu, Patapievici, Lucian Boia etc. Ei în mândria lor bezmetică publică 100 de cărţi (la o editură din Cucueţii din Deal) şi cred că au publicat 1000 şi au vândut 10 000. Dar nu putem generaliza. Există printre aceşti autori anonimi (mulţi care postează pe facebook) scriitori de excepţie, dar nu au curaj să iasă la lumină şi rămân modeşti acolo în lumea lor, precum Florina Dinu (Slatina).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Din păcate există şi în literatură două tabere. Scriitorii (anonimi) care se cred scriitori şi scriitorii (adevăraţi, gen Ana Blandiana) care sunt scriitori. Scriitorii adevăraţi nu sunt doar scriitori, sunt şi conştiinţe vii ale României. Sunt oameni de cultură. Sunt modeşti. Sunt intelectuali. Au rafinament. Au valoarea unui om frumos. Au şansa de a fi modele. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Trecem peste acest <i>păcat </i>de a fi scriitor mic sau peste <i>ispita </i>de a fi scriitor mare. Ne gândim pentru ce sau cine scriem, dacă nu ne citeşte nimeni? Este o părere la unison că în România nu prea se mai citesc cărţi sau că tinerii nu citesc aproape deloc. Ca în politică. Deja majoritatea afirmăm că toţi sunt o apă şi un pământ. Nu vorbim nimic de protest (pentru că protestul a devenit ceva intangibil, ceva sfânt...) şi nici de jandarmul violent, fiindcă deja e ştire naţională. Oricum pentru mass-media o ştire sună aşa: SENZAŢIONAL! ELENA UDREA E ÎNSĂRCINATĂ. Orice lucru normal (sau banal) a devenit o ştire. Sună <i>mişto </i>sau <i>super cool</i>, nu?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
E clar subiectul până aici? Azi nu mai citeşte nimeni... deci suntem nebuni dacă scriem... sau sunt nebuni cei care citesc astăzi? Cândva am văzut un tânăr la tv. L-am căutat pe internent şi am început să-l citesc pe blog. L-am şi sunat. Scria eseuri şi articole foarte lungi. Era totuşi realist că poate nu citeşte nimeni articole de tip roman, dar spunea dacă am un cititor tot e bine. Eu personal mă uit uneori la vizualizări pe blog şi văd 20 de vizualizări, 50, 100, 350, 750, 1500, 30 000. Depinde de articol. Postez o poezie sau un gând pe facebook şi primesc 1 like sau câteva like-uri. Măcar a citit cineva acel lucru. Nu trebuie să credem că fără noi nu mai există lumea sau că ce scriem noi o să schimbe lumea, dar nici nu trebuie să renunţăm la scris. Toţi ne găsim (dacă avem o brumă de talent sau ceva de spus) măcar un cititor. Una e să postezi pe facebook: <i>aseară m-am câcat la nea Vasile în grădină şi era să mă vadă vaca de Stela... </i>Alta e să postezi o poezie frumoasă, un gând frumos, un mesaj frumos. Poate o prostie primeşte sute de like-uri. Dar nu vânăm like-uri. Nu ne hrănim cu like-uri. Trebuie să înţelegem politica şi ideologia facebook. Nu e o reţea cu specializare pe literatură, artă şi cultură. Sunt grupuri de literatură, dar asta e altceva. Unele grupui de genul acesta zici că sunt partide politice.<br />
<br />
Ne frapează tot felul de nimicuri pe facebook. Dar asta e lumea în care trăim. O lume care se raportează la nimic şi la tehnologie. Un copil al unui prieten îmi spune: <i>ce ne facem fără tehnologie? Să spunem că ai tata (bine tatăl meu e în cer, dar asta e altă poveste) plecat în America, cum vorbeşti cu el? Prin telefon sau pe internet, nu? Vezi la ce e bună tehnologia?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i> </i>Nu termin acest articol cu afirmaţii gen: da aşa este... noi scriem degeaba şi nu ne citeşte nimeni. Nu are rost să scriem. Totul e pierdut. Lumea e un rău absolut. Totul se rezumă la bani şi sex, etc.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu gândim chiar aşa. Există şi <i>flori de mucegai </i>, şi flori artificiale... dar există şi flori naturale. Există şi mult aer poluat, dar există şi aer curat de munte. Trebuie să avem discernământ şi să punem în balanţă şi să nu ne lăsăm manipulaţi. Eu sunt tânăr... Fac multe gafe. Sunt în formare, dar un om adult (gen la 50 de ani) e penibil să se creadă mare scriitor, iar el să scrie numai bazaconii şi aberaţii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Vreau să reamintesc (pomenite şi în alt context) aici nume de autoare (poete) care scriu foarte frumos: Mihaela Oancea (Bucureşti), Raluca-Ioana Trandafir (Bucureşti) şi Marinela Preda (Focşani). Sunt multe nume. Poate nu sunt nume populare, dar publică ceva de calitate. Eu mă regăsesc cu drag în aceste persoane. Şi Adelina Crstiana Bălan (Focşani) scrie extraordinar. A publicat la editura <i>Libris </i>din Braşov. Dar toate aceste persoane (care nu ies ca păduchele în frunte) sunt caracterizate de bun-simţ, frumuseţe şi modestie.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru ce sau pentru cine scriem? Pentru oamenii care chiar au timp să ne citească. De ce scriem? Pentru că şi noi credem în literatură.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu înţeleg de ce eu ca om mă cred uneori perfect şi judec pe cel care nu citeşte sau spun că e ridicol, penibil sau ignorant. Nu avem cultura şi respectul altor ţări care îl acceptă pe celălalt aşa cum este el şi nu îl judecă, nu îl jigneşte. Nu tot omul e un boschetar, dar şi boschetarul e om. Noi mai avem orgoliul suprem că suntem creştini-ortodocşi şi ne judecăm şi ne jignim în fel şi chip.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Cei care nu citesc sunt buni la altceva. Fiecare om e bun la ceva. Nu suntem noi deştepţi că citim şi scriem... dar vrem să avem o deschidere, o viziune, un punct de vedere... Poate noi avem ca reper cărţile şi literatura. Alţii au ca reper iubirea sau pe Dumnezeu. Alţii au altceva ca punct de reper şi tot aşa. Ne place foarte mult să ne vedem doar pe noi a fi cei mai frumoşi şi cei mai deştepţi. Nu ne place să fim criticaţi. Nu ne place ideea că mulţi nu citesc astăzi, dar uităm că şi noi am fost aşa.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu există o lume ideală, dar există o lume civilizată. Diferenţa face lumea să fie mai frumoasă. Dar mai trebuie să şi acceptăm această diferenţă între oameni. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sunt eu mai bun că scriu şi citesc? Sunt eu mai fericit ca un agricultor sau un mecanic? Avem nevoie şi de muncitori, şi de profesori, şi de scriitori. Dar în primul rând avem nevoie de bun-simţ şi demnitate. Educaţie. Cultură... Au devenit cuvinte mari.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Numai să nu avem iluzia că facem un popor de intelectuali dacă mergem la liceu şi luăm bac-ul. Să nu credem că a avea facultate e o virtute sau a avea doctorat e ceva de aur. Important e să nu credem că noi suntem mai buni ca alţii sau că toţi sunt proşti şi noi suntem deştepţi. Frumos şi ideal e să fim oameni şi dacă ne place să scriem... să scriem cu bucuria că cineva o să citească. PS. Nu există pom fără roade dacă pomul e sănătos şi udat la timp.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-25180268672007132382018-01-21T13:16:00.000-08:002018-01-21T13:16:48.541-08:00Dialog absurd între un absolvent de teologie pasionat de filosofie şi un mărturisitor & scriitor ortodox<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwNHeceBUwWtTMndt3I09oggZZSGhYkT2BrONVXI0K3qMpThdTChSavJmPtakaa4uUB5DhIAPFotLoaGxlfra5Dlz4N8wyH1IiGkAwQj7OxA_OX5TZ_czvppDoGYmBM12c82HOv2l-fyQ/s1600/top10-filo-int.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="350" data-original-width="600" height="186" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwNHeceBUwWtTMndt3I09oggZZSGhYkT2BrONVXI0K3qMpThdTChSavJmPtakaa4uUB5DhIAPFotLoaGxlfra5Dlz4N8wyH1IiGkAwQj7OxA_OX5TZ_czvppDoGYmBM12c82HOv2l-fyQ/s320/top10-filo-int.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Acest dialog absurd (imaginar) se naşte dintr-un dialog real pe facebook. Polemica a pornit de la un articol cu titlul: <i>Prostiile ultraortodocşilor</i>. Vrei să feliciţi un om pentru ceva şi te loveşti de o ipocrizie soră cu o atitudine agresivă şi penibilă. Ceva ne face să fim diferiţi, oare libertatea?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu ştiu de ce un aşa-zis mărturisitor şi scriitor ortodox a reuşit pur şi simplu să mă sperie. Nu ştiu de ce uneori ne place să gândim îngust crezând că noi am inventat roata şi că doar noi ştim când plouă, ninge sau când e soare. De ce numai noi? Pentru că noi suntem deştepţi şi restul sunt proşti. În fine, hai să vedem ce ne spune dialogul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Salut! Te felicit pentru articolul <i>Prostiile ultraortodocşilor</i> şi ce ai scris în revista <i>Atitudini</i>. Din păcate avem şi o altă problemă sau dilemă <i>ortodoxă</i>, nu înţeleg de ce nu respectăm punctul de vedere al unora precum Lucian Blaga, Cioran, Eliade, Noica, Freud, Nietzsche... referitor la religie. Mie personal îmi plac aceşti autori şi nu mă deranjează şi nici nu mă influenţează cu nimic opinia lor diferită faţă de religie. De ce nu putem înţelege că ei au făcut cultură, literatură şi filosofie?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Mulţumesc pentru apreciere! Stai aşa că te-ai dus departe... Nici eu nu sunt de acord cu cei enumeraţi de tine. Sunt nişte stricători de minte...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Nu sunt de acord cu tine, aceasta nu este niciodată o viziune şi atitudine ortodoxă. Nu cred că are sens să amintim că şi Sf. Părinţi au citit filosofie laică (pe atunci păgână, cu toate că termenul păgân e un termen urât) şi au cules din marea cultură a perioadei istorice în care au trăit, ce a fost de folos. Nu-mi place această ipocrizie ortodoxă (eu o numesc ortodoxistă) care neagă valoarea culturii laice. De exemplu la noi la facultate un Pr. prof. ne recomanda să citim Platon - <i>Banchetul...</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
- Omule... tu eşti înşelat de diavol! Nu ajută la nimic filosofia... şi nici cultura sau literatura laică. Nu găseşti nimic bun acolo. Cu ce te ajută Platon? Profesorul tău este un snob. Este un prost. Cum să recomanzi la teologie să citească studenţii filosofie atee? Un profesor nebun... Se vede clar că eşti influenţat de ce ai citit, de autorii ăia gen Cioran, care nu au nicio taină cu literatura sau cultura. Ei nu au făcut cultură. Au făcut numai rău...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Dar am citit şi Petre Ţuţea, Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu, Ernest Bernea...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Păi să te ţii de ei, sunt foarte buni... Doar ce e ortodox e bun...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Dar o profesoară de la facultate se bucura (chiar recomanda) să citim Horia-Roman Patapievici, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu... chiar şi Lucian Boia, şi Fernando Savater, un scriitor şi filosof ateu...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Mă tu nu pricepi? Profesoara ta e o snoabă. Toţi ăştia sunt nişte snobi. Nişte îndrăciţi. Ce profesoară e aia? Filosof ateu? Pentru ce să citeşti tâmpeniile astea?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Pentu a avea şi o altă viziune. Scuze, pentru a vedea şi o altă viziune. Mie îmi place cum scrie Patapievici, Pleşu, Liiceanu... chiar şi Lucian Boia. Poate nu sunt de acorc cu el în cartea <i>De ce este România altfel? </i>, dar cert e că scrie frumos. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Mă omule, tu eşti bătut în cap? Tu nu pricepi...? Ăştia toţi sunt nişte cretini, handicapaţi. Nu fac nimic bun. Cărţi scrise pentru snobi. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Dar sunt intelectuali...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Nu sunt intelectuali, sunt nişte javre. Mai ales Patapievici. Creştinismul lor e o minciună. Tu eşti normal la cap?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Totuşi... Dan Puric...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Ăla e un mason, un nenorocit...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Dar PF Patriarh Daniel este şi om de cultură...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Alt mason, un diavol...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Nu cred aşa ceva...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Mă tu chiar ai probleme cu capul?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Frate, dar eu nu te-am jignit...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Hai că nu are rost discuţia, lasă-mă cu toţi imbecilii tăi!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Poate din acest motiv vine aşa puţină lume la biserică. Voi... voi cu ipocrizia voastră, că X e nebun, că prof. meu e snob, că Y e handicapat... că ăla e mason. Împărţiţi ortodoxia în două tabere. Pro Catedrală, contra Catedrală. Pro Pr. Arsenie Boca, contra Pr. Arsenie Boca. Mai aveai puţin şi începeai chiar să-i înjuri pe toţi. La tine nu există arta dialogului sau ideea de polemică. Loveşti şi fugi. Am stat şi m-am gândit, sunt ţări precum Japonia, SUA, China, Germania, Franţa, Anglia, Italia etc. , care nu sunt ţări ortodoxe şi totuşi sunt cele mai dezvoltate ţări din lume. Au cultură, economie, civilizaţie şi multe altele. Despre asta ce ai fi zis? Au valorea lor, având o altă religie sau confesiune... sau unele fiind majoritar atee. Nu blamez valoarea şi rostul ortodoxiei, ortodoxia are rostul ei şi e o comoară, dar nu avem noi niciun drept să ne comportăm aşa cum ai făcut tu. Înseamnă că tu nu respecţi pe nimeni şi nimic. Tu jigneşti pe toată lumea. Nici nu cred că ai citit autorii amintiţi de mine. Nu înţelegi că există şi un alt punct de vedere diferit. Repet, aceste ţări... nu au ortodoxia, înseamnă că sunt sataniste? Putem lua ce este bun de la ei... şi ei aşa fără ortodoxie... ne respectă pe noi cu gândirea şi credinţa ortodoxă. Ei au răbdare să asculte şi din respect şi bun-simţ poate nu ne contrazic. Unde ajungem cu această avalanşă de jigniri? Scuze, dar e penibil! </div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-22064944302674381252018-01-12T10:05:00.000-08:002018-01-12T11:20:28.842-08:00Gânduri despre fericire<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1Xf6n11dpmPzxsvU9xSL6OvnFR5mWrsO0cZ2xTtGb4ohKDV6IfoeeETg8Wsh0rEuzYB17IaLqtCPJ7cFZMukvt9mLFQYDy1OCP9p2h4hUZZREuYc4cVkAGQp3wYENs4U1ixnlZAeBzDU/s1600/646x404.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="404" data-original-width="646" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1Xf6n11dpmPzxsvU9xSL6OvnFR5mWrsO0cZ2xTtGb4ohKDV6IfoeeETg8Wsh0rEuzYB17IaLqtCPJ7cFZMukvt9mLFQYDy1OCP9p2h4hUZZREuYc4cVkAGQp3wYENs4U1ixnlZAeBzDU/s320/646x404.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Gândul că poţi să fii celebru te face fericit? A fi celebru e sinonim cu a fi fericit? Plec la drum cu această întrebare şi cu gândul că omul simplu este un om fericit. Simplitatea îmbracă haina fericirii. Dar totuşi ce facem cu canoanele lumii moderne? A fi bogat nu înseamnă a fi fericit? A face sex nu înseamnă a fi fericit? A lua droguri nu înseamnă a fi fericit? A sta pe facebook nu înseamnă a fi fericit? A fi <i>political correctnes </i>nu înseamnă a fi <i>happy</i>?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Până la urmă, ce mai înseamnă a fi fericit astăzi? Vedem în cărţile de dezvoltare personală şi de psihologie modernă, diferite reţete de genul <i>cum să fii fericit... </i>, care toate se rezumă la ideea: <i>nu uita să te iubeşti pe tine! sau iubeşte-te! , aceptă-te aşa cum eşti! şi vei fi fericit... </i>Ne place sau nu, aceste cărţi se vând ca pâinea caldă. Nu blamăm această industrie, această psiho-literatură. Există şi cărţi bune de acest gen. Dar există şi multă literatură de duzină. Ca beletristica. Un fel de telenovele. Multe şi fără sens. În fine... Există oare o reţetă standard care te face fericit?<br />
<br />
În literatura noastră, avem un model, un punct de reper genial: <i style="font-weight: bold;">Jurnalul fericirii</i>. Ce facem aici... cădem în patima că o carte te poate face fericit? Un călugăr este fericit? Un monah ca Nicolae Steinhardt a fost fericit? Nu intrăm în teologia şi mistica fericirii acestui om deosebit, pentru că fericirea este o taină, o problemă intimă.<br />
<br />
Afirm cu toată fiinţa că un om spiritual firesc este fericit. Am credinţa că un călugăr este un om fericit. Privesc cu bucurie la aceşti <i>îngeri în trup </i>şi văd mănăstirile ca fiind temple ale fericirii. Sunt fascinat de lumea oamenilor care aleg această cale şi nu vreau să cad în ispita să îi divinizez, dar nu văd nimic greşit să iubeşti asemenea fiinţe umane.<br />
<br />
Acum ceva ani aveam un gând. Să cunosc omul prin cartea lui Petre Ţuţea - <i style="font-weight: bold;">Omul, tratat de antropologie creştină</i>. Cu toate că omul nu-l poţi cunoaşte nici prin experienţe, viaţa de zi cu zi şi alte întâmplări. Era o iluzie că eu pot cunoaşte omul prin cărţi. Prin literatură, filozofie, religie, psihologie, sociologie, istorie, poezie... Nici prin muzică şi artă. Omul rămâne un <i>necunoscut</i>, o taină. Prin literatură, muzică şi artă... prin cultură poţi cunoaşte o nuanţă a omului frumos, un petec de suflet, o aromă de sublim, o brumă de fericire. Dar totuşi, omul (chiar artist) este un paradox. Un <i>animal raţional</i>... un individ neînţeles. Pentru că există şi oameni (din medicină, din artă, din cultură...) care săvârşesc crime sau care se sinucid. Chiar dacă sinuciderea (vedetelor) se vrea a fi un act eroic, avem dreptul să nu fim de acod cu acest gest. Fiecare om e liber să fie <i>specie </i>umană, <i>comedie </i>umană sau <i>capodoperă </i>umană. Dar bine ar fi ca omul (model) să fie şi om moral.<br />
<br />
Ce legătură are cunoaşterea omului cu fericirea? Uite că are. Omul e un un actor de tragedie, dramă sau comedie, dar tot omul poate să fie un regizor bun şi să fie mâmdru de filmul fericirii personale. Omul - ancora iubirii. Deci un prim lucru în a fi fericit este iubirea. Cu adevărat iubirea este un izvor al fericirii. Dar ce ne facem că există decepţii şi despărţire? Trecem de la capitolul iubire la capitolul experienţe. A fi fericit înseamnă a cunoaşte? A fi fericit înseamnă a avea mai multe experienţe de viaţă? Nu chiar. A fi fericit înseamnă a avea pace sufletească. A avea linişte. A fi împăcat cu tine însuţi.<br />
<br />
A fi fericit înseamnă a fi sănătos (în sec. XXI)... A fi fericit înseamnă a avea prieteni, familie... A fi fericit înseamnă a fi copil. Şi în sfârşit, ai fi fericit înseamnă a te face fericit. Fericirea omului eşti tu.</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-76248401368728589302018-01-09T15:34:00.000-08:002018-01-11T08:50:31.406-08:00Gânduri de despărţire<div style="text-align: justify;">
Sunt om, o taină - evantai de amintiri. Un cimitir de gânduri. Un suflet ancorat în tăcere. O constiinţă ce stigă în abisul durerii. Ce durere mai mare să te naşti om şi să mori spânzurat de veşnicie?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Privesc ochii... Ochii - oglinda sufletului. Oglinda spartă în cioburi de vise. Sunt cuprins de durere sau orbit de plăcere? Păşesc desculţ către Lumină. Lumina - peştera iubirii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Şi frunza se desparte de toamnă. Şi toamna se desparte de vară. Sunt omul a patru anotimpuri: anotimpul durere, anotimpul tăcere, anotimpul iubire şi anotimpul despărţire. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sunt hotărât să mă despart. Azi mă despart de tine, de eu, de noi... Azi mă despart de trecut. Poate nu sunt cel mai egoist om, dar ţin la tine: idee. Iartă-mă! De azi mă despart de ideea omului căzut. Mint... Nu mă despart de trecut. Trecutul e ceva ontologic în fiinţa mea. Trecutul e un film la care pot da play şi stop când vreau. Totuşi de ce mă despart? Mă despart de gândul de a avea idei. Dar ce, ideea este un gând? Contradicţii, contradicţii, contradicţii...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La început totul a fost simplu. Părea a fi o poveste. M-am născut într-o zi frumoasă de toamnă. Afară era mult, mult soare. Razele calde-mi zâmbeau. Eram fericit. Cum? Aşa repede am ajuns să cunosc frumuseţea şi fericirea? Sunt lucruri pe care mulţi oameni nu le cunosc toată viaţa. Ciudat. Sunt om. Trebuie să mă despart de trecut. E adevărat, chiar trebuie să mă despart de trecut?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ce rău mi-a făcut trecutul? Ce poate să fie mai rău ca viitorul? Trecutul? L-am amanetat când eram copil. Cred că aveam 12 ani şi m-am întânit cu Soarta, am vrut să îi zic tanti Soarta, dar îmi era ruşine.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Soarta: Ce vinzi acolo copile?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Eu: Vând trecutul...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Soarta: Cu cât?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Eu: Nu ştiu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Soarta: Dar ce trecut ai tu copile...?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Eu: Un trecut cârpit cu stele.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Soarta: Serios?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Eu: Da...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Soarta: Sigur nu mă minţi?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Eu: Nu ştiu să mint.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Şi Soarta bufneşte în râs. Cum râde şi azi. Aşa a râs de orice om. Dar uneori nu e râsul ei, e râsul Destinului. Dar ce... Soarta şi Destinul nu e totuna? Nu. Soarta e când eşti copil. Destinul e când eşti om mare. Ce gândire am şi eu? Nu-i aşa că sunt puţin ciudat?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sigur trebuie să mă despart de gândire. Dar mai pot să fiu om dacă nu gândesc? Gândirea este definiţia omului? M-am zăpăcit. Părea totul aşa simplu. Eram copil. Alergam. Zâmbeam. Mă jucam cu prietenii. Mă jucam cu diferite obiecte şi-mi imaginam că sunt oameni. Da, mă jucam zilnic. Cine a îndrăznit să mă despartă de lumea jocului şi lumea copilăriei? Acum trebuie să gândesc la lucruri de oameni mari. Trebuie să muncesc. Trebuie să mă chinui să fiu om mare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Zilele au trecut. Am crescut. Copilul ce-am fost e doar o amintire. Iar amintiri? Iar mă leg de trecut? Parcă era totul simplu? De ce e aşa complicat să fii om mare?<br />
<br />
Totul nu e aşa simplu, totul e un mister. Naşterea e un mister. Viaţa e un mister. Moartea e un mister. Trăiesc în umbra misterului. Sunt un om născut în ieslea misterului şi în taina iubirii.<br />
<br />
A gândi înseamnă a avea idei. Zic şi eu. Şi totuşi pot să greşesc. Ecoul gândurilor. Fascinaţia ideilor. E adevărat, mă fascinează ideea că într-o noapte am dormit copil şi într-o zi m-am trezit om mare.<br />
<br />
Cred că mi-am imaginat totul. Viaţa e un tablou de imagini. Nimic despre imaginea primului meu cuvânt: ma-ma? Nimic despre plânsul de copil?<br />
<br />
Sunt copil. E noapte. Stau în pat şi fac cunoştinţă cu lumea visului. Simt cum inima bate. Inima - organul iubirii. Ce noapte generoasă. În noaptea aceasta descopăr două lucruri minunate: visul şi inima. Îmi era dor de... Ce am zis? Dor? Deja am ajuns să cunosc dorul? Câte trebuie să mai descopăr? Câte o să mai ştiu şi de câte o să fie nevoie să mă despart?<br />
<br />
Afară e cald. Eu mă joc în nisip şi construiesc castele. Castele de nisip. Pesemne că în orice copil zace un împărat. Încerc să privesc cerul. Şi fug imediat în casă:<br />
<br />
- Mami, mami, vino repede afară să vezi ceva!<br />
<br />
- Nu pot puile, nu am timp... am treabă!<br />
<br />
- Te rog mami, te rog...<br />
<br />
- Ce vrei copile să văd?<br />
<br />
- Cerul...<br />
<br />
- Cerul? Ai descoperit cerul puiule, ce vezi tu acolo?<br />
<br />
- Ceva care nu mă lasă să văd...<br />
<br />
- Ce să vezi puiule, mai zăpăcit de cap!?<br />
<br />
- Hai afară, te rog mami!<br />
<br />
Mama ajunsă afară, grăbită se uită pe cer. Credea că puiul ei a văzut un avion. Se uita mirată şi nu vedea nimic.<br />
<br />
- Ce să văd puiule?<br />
<br />
- Nu vezi?<br />
<br />
- Nu văd nimic!<br />
<br />
- Lumina aia ... care nu mă lasă să văd cerul...<br />
<br />
- Lumina aia care străluceşte aşa tare?<br />
<br />
- Da mami, ce este?<br />
<br />
- Acela e soarele scumpul meu...<br />
<br />
- Şi ce face soarele sus acolo?<br />
<br />
- Străluceşte şi face lumină pe pământ.<br />
<br />
- Mami, mami... cine a făcut soarele?<br />
<br />
- Doamne, Doamne...<br />
<br />
- Şi pe Doamne, Doamne... cine l-a făcut?<br />
<br />
- Nu ştiu, hai că mami are treabă... joacă-te singur şi vorbim după ce spăl...!<br />
<br />
Mama cu grijele ei nu avea timp şi nu prea înţelegea lumea copilului. Copilul era curios şi bucuror de noile lui descoperiri.<br />
<br />
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-8095057114970602622018-01-09T13:41:00.000-08:002018-01-09T13:41:02.340-08:00Gânduri, ianuarie 2018<div style="text-align: justify;">
Idei inspirate din filosofia lui Alexandru Dragomir</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
1. Bacovia dacă nu era simbolist, nu mai era Bacovia. Eminescu dacă nu era romantic, nu mai era Eminescu. Cioran dacă nu era nihilist, nu mai era Cioran. Eliade dacă nu era erotic, nu mai era Eliade. Octavian Paler dacă nu era pesimist, nu mai era Octavian Paler. Petre Ţuţea dacă nu era creştin, nu mai era Petre Ţuţea. Mircea Vulcănescu dacă nu era martir, nu mai era Mircea Vulcănescu. Ş.a.m.d.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
2. Omul se raportează la <i>eu </i>ca la ceva absolut şi face din universul lui un univers absolut. Adică, eu (omul) şi nimic altceva. Doar eu-omul, restul e tăcere şi nimic. Nimic important. Nimic mai important ca <i>eu</i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
3. Teologia este <i>ştiinţa despre Dumnezeu</i>. Teologia unor personalităţi ortodoxe (şi nu numai, poate şi catolice, protestante...) este <i>teologia </i>despre sine, nu despre Dumnezeu. Interesant este doar ce gândesc eu, doar punctul meu de vedere (chiar dacă este un punct de vedere controversat sau eronat) despre Dumnezeu, nu teologia în adevăratul ei înţeles aidoma duhului Sf. Părinţi. Teologia personalităţii sau cultul personalităţii. Ne place să filozofăm despre Dumnezeu cu gândul (ancorat în trufie) că noi facem teologie, dar teologia adevărată este teologia faptelor, nu teologia vorbelor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
4. <i>Nimic despre fericire, </i>titlul unei cărţi din perioada comunistă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
5. Iubirea... Ce este iubirea? O poezie? O metaforă? Nu doar, iubirea este un paradox. Iubirea-paradox: <i>iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi...</i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-70985816683162130142018-01-08T23:31:00.001-08:002018-01-09T01:14:43.303-08:00Mesajul cărţilor pentru omul recent<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJiE7CQxEqG2FhsyplN3pMv0_BdqqqvGinu8EXDNxyUn95C3Uo6rTZXHOtN9B-iop_UFt8KDebSq68o9ncH8kHPSRDVNP1N73gcvKXEmUEPJJ_BYyeT_SGn4KL7Qk0qs4J2d_lrQTchN4/s1600/h-r-patapievici-omul-recent-cu-autograf_4205027.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="425" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJiE7CQxEqG2FhsyplN3pMv0_BdqqqvGinu8EXDNxyUn95C3Uo6rTZXHOtN9B-iop_UFt8KDebSq68o9ncH8kHPSRDVNP1N73gcvKXEmUEPJJ_BYyeT_SGn4KL7Qk0qs4J2d_lrQTchN4/s320/h-r-patapievici-omul-recent-cu-autograf_4205027.jpg" width="212" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
La început de drum în pelerinajul din lumea cărţilor, un prieten (necititor) îmi spune pe şleau: <i>Dani, toate cărţile citite de tine sunt ficţiune... </i>La momentul acela ceva mă îndemna să intru în polemici, neglijând faptul că şi eu am fost departe de cărţi, mulţi ani. Mă credeam mai <i>cool </i>decât prietenii mei care nu citesc, cu toate că în ochii lor eram un ciudat.<br />
<br />
Abia acum realizez de ce convertirea mea în lumea cărţilor a fost un război deschis cu prietenii mei. Pentru că eu (în loc să gândesc cu mintea mea) aduceam ideile autorilor din cărţi şi le ţineam lor predici de parcă eu eram cineva... şi ei erau nimeni. Regret acest lucru că nu mi-am respectat prietenii şi n-am înţeles că mesajul cărţilor nu era pentru ei, ci pentru mine. Prietenii mei erau liberi să-şi trăiască viaţa (fără cărţi), iar eu eram liber să fiu ancorat în <i>nebunia </i>(pasiunea) lecturilor.<br />
<br />
Cărţile reprezentau (şi reprezintă) un punt de reper pentru mine, dar asta nu-mi dă dreptul să blamez valoarea prietenilor mei sau semenilor care nu citesc. Cărţile nu sunt totul. Lectura nu e ceva absolut şi esenţial în viaţa omului. În fine... Recunosc faptul că m-am grăbit şi am greşit faţă de prietenii mei. Dacă eram un cititor înţelept (sau poate majoritatea cititorilor au avut această ispită) încercam să-mi înţeleg prietenii cu adevărat, nu să caut ca eu să fiu înţeles de ei.<br />
<br />
Mă gândesc acum ce transmite mesajul cărţilor omului recent. Omul recent este o sintagmă folosită de Horia-Roman Patapievici în cartea publicată la editura Humanitas. Autorul este un personaj (intelectual) simpatic unora şi antipatic multora. Nu intru în detalii legate de chestiuni politice, funcţii publice şi alte păcate. Orice om (fie el şi intelectual) aflat într-o funcţie cheie are şi păcate. Aşa cum cărţile nu sunt în mod absolut esenţiale, aşa şi omul nu e în mod absolut bun. Fiecare om are şi bune şi rele.<br />
<br />
Autorul acestei cărţi poate a greşit într-un anume context, dar în ideea de a scrie această carte a fost <i>genial</i>. Despre <i>Omul recent</i> (ediţia a 5-a) , carte împrumutată unui prieten (deci am şi prieteni care citesc sau citeau...) aud cuvintele: <i>Dani, asta e cea mai tare carte citită de mine... ai în ea tot ce vrei... e o carte genială</i>.<br />
<br />
Nu o să fac o recenzie cărţii, vreau doar să mărturisesc că este o carte grea. Multe note de subsol. Multă istorie şi filozofie. Este o carte de idei. O carte care-ţi dă bătăi de cap dacă nu eşti familiarizat cu limbajul intelectual (ca să nu zic academic). Este o carte care se rezumă la cuvântul: <b>discernământ</b>. Asta e soluţia autorului pentru omul recent.<br />
<br />
Cartea porneşte de la ideea sau întrebarea: <i>Ce se pierde atunci când ceva se câştigă? </i>Apoi intrăm în tainele filozofiei şi încercăm să descifrăm un text care pune punctul pe i într-un limbaj sofisticat. Cartea pune accent nu doar pe problemele omului recent, ci pe teme precum: filozofia, religia, politica, istoria, sociologia, psihologia, cultura... Te frapează faptul că un fizician poate scrie atât de bine această carte şi nu blamează <i>ideea de Dumnezeu </i>sau <i>ipoteza Dumnezeu</i>. Nu cântă prohodul <i>morţii lui Dumnezeu</i>, prin ideea de nihilism a lui Nietzsche (care a avut dreptate despre un anumit aspect al creştinismului) sub titlu de: <i>Dumnezeu a murit</i>. Postmodernismul nu înseamnă doar <i>Dumnezeu a murit</i>, ci umanitatea (omenia) a murit, spune autorul.<br />
<br />
Nici eu nu credeam că H.R.P., are o viziune creştină... şi conservatoare. Nu vreau să pun etichete, dar faptul că pune accent pe ideea de creştinism, pe ideea de liberalism-conservator şi pe ideea de tradiţie, nu mă face să cred că este personajul aspru criticat de Mircea Platon şi Ovidiu Hurduzeu. La început făceam această greşeală. Dacă un autor iubit de mine spunea că X nu e bun, spuneam şi eu asemenea, fără să ştiu cine este X sau ce a scris X. Pentru lumea intelectuală (chiar dacă nu e accesibilă publicului larg) cartea <i>Omul recent</i> este o comoară.<br />
<br />
În fine, criticii lui H.R.P. , ar putea spune că se dă prea <i>deştept</i> dând citate în engleză, franceză, latină (fără traducere), că promovează un creştinism postmodern sau un creştinism prea filozofic etc. Ideea e simplă, când nu-ţi place cineva, nu-ţi place şi punct. Datorită unor profesori (şi preoţi şi laici) de la facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie (din Galaţi), specializarea Teologie didactică, am învăţat să citesc şi altfel de cărţi, să văd şi o altă viziune a lucrurilor. Aşa că nu e <i>păcat </i>şi nici greşit (după cum eram învăţat din anumite cărţi ,,ortodoxe") să citeşti Fernando Savater (prof. univ. spaniol, filosof ateu, pacifist...), Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Lucian Boia, Radu Paraschivescu...<br />
<br />
Cum nu e greşit să citeşti Horia-Roman Patapievici. Greşit e să citeşti şi să judeci pe cei care nu citesc. Greşit e să citeşi orice şi să te crezi cineva. Greşit e să interpretezi mesajul cărţilor. Greşit e să rămâi doar în lumea cărţilor şi să nu vezi altceva în afară de cărţi.</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-85652250899950010222018-01-08T13:15:00.000-08:002018-01-08T13:15:06.177-08:00Definiţia omului este iubirea<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Privesc în urmă şi nu văd doar un copil, văd un suflet
ancorat în taina iubirii. Ideea de a fi sentimental nu înseamnă a fi romantic.
Pot să vorbesc de mine ca om raportat la contextul iubirii, dar ca scriitor nu
pot spune că am excaladat muntele dragostei. Un scriitor prea sentimental care
are în vedere doar tema dragostei, poate părea la un moment dat plictisitor.
M-am tot gândit ce pot aduce nou în literatură şi după ceva lectură, sunt
convins că simplitatea şi sinceritatea unui autor face cât o mie de metafore.
Orice om, orice scriitor are o poveste. A scrie despre tine nu este uşor, dar
este cel mai simplu. Uneori mă întreb şi eu de ce scriu sau cine este Dănuţ
Belu? Scriu în mare parte ca o terapie, dar cred în ecoul mesajului meu literar
şi din acest motiv public. Sunt un copil născut în <b><i>Ţara Vrancei</i></b>, pe trei
septembrie 1988. Locuiesc la 17 km de Focşani, în comuna Urecheşti, iesle a
Mănăstirii Vărzăreşti. Simt cu adevărat în acest loc că <i>veşnicia s-a născut la sat</i>. Pădurea rămâne tabloul meu preferat.
Copacii aliniaţi ca-n armată, mă duc cu gândul la nişte soldaţi ai cerului.
Zona <i>Palanca</i> este ceva de vis. Aici
stă bunica mea, izvorul meu de credinţă şi fiinţa care mi-a îndreptat paşii
către Dumnezeu. Volumul de debut <i>Încercări
poetice </i>(editura <i>Sfântul Ierarh
Nicolae</i>, Brăila, 2012) este dedicat ei. Prima mea poezie este despre mama.
Eram în clasa a 6-a, şi la o serbare de 8 Martie, am scris şi am recitat poezia
<i>Felicitare pentru mama</i>. Dorul şi
iubirea au fost sinonime cu fiinţa mea de mic copil. Se spune că poezia se
naşte din suferinţă... La mine s-a născut din fiinţa şi conştiinţa dorului şi
din iubire. Iubirea de frumos, de natură... Iubirea în adevăratul sens al
cuvântului. După trecerea la cele veşnice a tatălui meu, poezia mea a devenit o
stare. Un mod de a exista. M-am exprimat poetic cu durere, dragoste şi dor. Am
reuşit să citesc şi din literatura universală şi din literatura clasică
românească, dar mai ales din literatura contemporană, şi mi-am format o viziune.
Mi-am dat seama că nu există <i>nimic nou
sub soare</i> şi că adevărata literatură transmite ceva, emoţii în general.
Geniul literaturii cred să fie Dostoievski, dar este doar o idee, nu o
concluzie. Încerc totuşi să nu mă raportez la un autor anume, dar am mulţi
autori preferaţi. Nu văd traseul meu în literatură marcat de cineva sau de
ceva. Scriu aşa cum simt. Scriu ce îmi şopteşte inspiraţia. Despre talentul şi
vocaţia de scriitor nu vreau să fac afirmaţii. Nu cred în destinul unui
scriitor doar prin talent, ci cred că a scrie (şi în special a scrie frumos)
este un dar. La început am fost infuenţat de autorii ce îi citeam cu patimă. Am
făcut şi greşeli. Nu am scris în ideea de a face literatură, am mers mai mult
pe ideea de manifest. Genul acesta am crezut că mă reprezintă, dar am
descoperit că stilul meu este altul... şi încercările de a scrie şi poezie, şi
eseu, şi articole, şi proză, m-au făcut să înţeleg că scrisul este ca o
matematică, cu cât faci mai multe excerciţii cu cât poţi scrie mai bine. Poţi
scrie mai bine ca tine. Singurul scriitor cu care trebuie să te compari eşti
tu. M-am bucurat să văd articole publictate în <b><i>Ziarul de Vrancea</i></b> şi în
alte reviste şi ziare pe internet, dar nu am avut şi nu am iluzia că sunt
jurnalist. Tot ce am făcut am făcut din pasiune. Indiferent dacă a fost ceva
legat de muzică, sport sau politică. Dacă cineva îmi spunea că eu am să devin
pasionat de pescuit sigur blamam acest lucru. Aşa şi cu drumul de la citit la
scris. La început am citit foarte mult, apoi am început să scriu, mi-am făcut
şi un blog şi mi-am dat seama că e ceva firesc. Nu am scris şi nu scriu ca să
impresionez pe cineva. Constantin Noica spune că a scrie înseamnă a avea o
idee, o idee care te obsedează toată ziua şi până nu o pui pe foaie nu ai pace.
Debutul meu a fost în revista <b><i>Salonul literar </i></b>(Focşani), sprijinit
în acest demers de preotul şi profesorul de religie, Apostol Ionuţ, mentorul
meu în lumea cărţilor şi în lumea scrisului. Încet dar sigur am fost inspirat
de autorii ce îi citeam. Nu fac aici o listă de autori, dar pot să mărturisesc
că am bucuria de a fi citit destul de multă literatură, în mare parte filosofie
şi teologie. Impresionant a fost pentru mine al doilea blog (blog-ul meu
oficial din prezent, blog ce poartă numele meu) şi în mod deosebit articolul
despre Părintele Macarie (de la Schitul Muntioru – Vintileasca, Vrancea) care a
ajuns la aproape 30 000 de vizualizări. Dragă sufletului meu este şi antologia <b><i>Călătorii
lirice </i></b>(editura <i>Altfel</i>,
Câmpina, 2017) în colaborare cu două coautoare superbe. În final nu încerc pe
nimeni să conving că eu sunt scriitor, ci doresc ca să fiu eu convins că ceea
ce scriu sunt gânduri curate, sentimente profunde şi cuvinte alese.<o:p></o:p></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-6840478836836094642018-01-04T01:13:00.000-08:002018-01-04T01:13:18.460-08:00Recurs la drepturile omului şi articolul din ziar<div style="text-align: justify;">
Primul meu articol din Ziarul de Vrancea (publicat în 2012) este despre drepturile omului. Un articol de care mă despart cu toată fiinţa. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Articolul se poate citi aici: https://www.ziaruldevrancea.ro/jurnalism-cetatenesc/73960-.html</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îmi cer scuze public faţă de Ziarul de Vrancea, faţă de cititori... de felul (prost şi urât) cum am scris acel pseudoarticol sau anti-articol, cu expresii care nu au ce căuta în presă. Influenţat de anumite cărţi şi persoane (publice) gândeam neortodox având iluzia că eu transmit un mesaj profund ortodox şi că fac o revoluţie a bunului-simţ prin tot ce scriu, dar nu eram atent la cum scriu. Ideea poate era bună, doar că era exprimată greşit.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe scurt, ideea articolului despre drepturile omului este că un om credincios, un creştin adevărat (dacă respectă credinţa întru totul) nu are nevoie de drepturile omului, dar eu am confundat Teocraţia (cetatea lui Dumnezeu) cu democraţia. Statul laic nu poate exista fără legi, fără codul penal sau codul civil... şi în spiritul UE, omul modern, nu poate exista fără drepturile omului, fără CEDO.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am făcut o gafă foarte mare să blamez drepturile omului. Aviz celor care cred că orice tip de scriere poate să fie un articol sau un (nou) gen de literatură.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu salut ideea de <i>literatură de cuţit </i>marca Liviu Andrei şi nici ideea de <i>Jurnalul unui Adam</i>, dar nici cum scriam eu în 2012 nu era ok. Logic, dacă e să respectăm drepturile omului, fiecare e liber să scrie şi să gândescă ce vrea (există public şi pentru <i>literatura </i>cu limbaj licenţios, obscen... există public şi pentru pornografie) , dar eu personal nu mă regăsesc în acest context.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Citesc <i>Omul recent </i>de H.R. Patapievici şi văd că şi el nu e de acord cu ideea de corectitudine politică, dar aduce argumente sănătoase, scrie frumos şi bine despre acest lucru, nu aruncă unele cuvinte murdare şi câteva idei agresive (cu <i>mesaj ortodox </i>credeam eu atunci, dar nu era niciun mesaj ortodox, a fi ortodox nu înseamnă a fi răzvrătit, polemic şi indignat pe orice şi pe toate...) cum am făcut eu, spre ruşinea mea. Dacă H. R. Patapievici avea ocazia la 24 de ani să scrie un articol în Ziarul de Vrancea despre drepturile omului, sigur nu scria ca mine. Diferenţa e că el este scriitor cu adevărat şi respectă canoanele literaturii, iar eu abia acum înţeleg că încercările mele din 2007 până în 2012 au fost doar încercări... şi nu literatură.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Bine un om de cultură (sau un intelectual de prima mână) care scrie un eseu (sau un articol) bazat pe argumente istorice, logice, filosofice, psihologice, sociologice, politice... nu se compară cu tipul de scris al unui tânăr care scrie de parcă face <i>rap</i> sau <i>hip-hop</i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am şi eu cunoştinţe care scriu articole (pe blog sau la ziar) dar scriu frumos. De exemplu <i>Monica.scrie </i>din Bucureşti. Adelina Cristiana Bălan (poetă) din Focşani. Scrie articole pe blog (a scris şi la Ziarul de Vrancea) impecabil. Descopăr ieri (sugestie) de la Adelina Bălan: <i>Inoza.ro </i>şi Petronela Rotar. Un gen de a scrie articole (şi literatură) aşa cum îmi place mie. Unele persoane nu au doar darul de a scrie, au darul de a scrie frumos.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Articolul meu din Ziarul de Vrancea publicat la rubrica <i>Jurnalism cetăţenesc</i> sub egida: <i>Asta e părerea mea!</i>, se încadrează în tabelul <i style="font-weight: bold;">AŞA NU!</i> Articolul pueril, rămâne doar la stadiul de părere, dar o părere proastă. Încerc să convertesc părerile în atitudini şi să fiu mai matur în ceea ce scriu şi public. Ştiu că nu mă scuză faptul că sunt tânăr. Pur şi simplu am exagerat, dar am realizat. Am conştientizat că nu orice mesaj este ortodox şi nu orice idee este un articol.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-37526327910066741162018-01-03T15:07:00.000-08:002018-01-05T11:12:37.010-08:00Povestea unui om nebun Motto: Nu sunt nebun, dar îmi place la nebunie ideea...<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Ceaţa gândurilor, nu seamănă cu ceaţa din oraş. De trei zile în Sibiu nu era doar o brumă de ceaţă, ci o ceaţă densă amestecată cu privirile ciudate ale oamenilor. Acest feneoment neobişnuit îl enerva la culme pe David. Credea că e un blestem. Toată lumea vocifera că nu e normal acest lucru. Un oraş de munte nu are voie să aibă trei zile de ceaţă, aveau în minte locuitorii. E clar că s-a schimbat clima, dar aici e un fenomen neobişnuit. Chiar e ceva neobişnuit. Nu e neobişnuit faptul că e ceaţă şi că ţine de trei zile, neobişnuit e că la ştiri, cei de la vreme au panicat lumea cu ideea că ceaţa o să dureze o lună sau minim trei luni. David având un prieten specialist în meteorologie, îl sună să se lămurească:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Alo, salut Ciprian, sunt David!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Servus, nu-mi spune că m-ai sunat pentru chestia cu ceaţa?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Ba da... de unde ştii?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- David... toată lumea m-a tâmpit cu prostia asta.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Dar nu este o prostie Ciprian...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- David, las-o dracu de ceaţă, eu am de scris la teza de doctorat despre încălzirea globală şi tu îmi rupi creierii cu prostii...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Ciprian, te rog...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Omule, tu eşti nebun?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Dar... cum adică?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- David termină! Nu am timp! Pa !</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
David a avut senzaţia că a rămas fără aer. A privit biblioteca şi se întreba dacă a vorbit cu prietenul lui Ciprian sau cu umbra lui. Şi-a turnat un pahar cu apă. A băut doar jumătate de pahar şi apoi şi-a adus aminte de jurnal. Caută rapid o foaie albă şi începe să scrie:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Am studiat filosofia. Părinţii mi-au zis că nu-mi foloseşte la nimic această facultate. Ce caut sau ce am căutat la filosofie? Sunt nemulţumit şi nelămurit. Oare sunt singurul om nemulţumit de filosofie? Lumea de azi e profund ancorată în universul efemer al contextului comercial şi tehnologic. Ideea că informatica (internetul) e cea mai mare descoperire, a ajuns să stăpânească minţile tuturor oamenilor. Parcă e o ceaţă pe mintea lor. Pardon! Ce am spus? Ceaţă? Ideea de ceaţă a devenit o obsesie? Sau are dreptate Ciprian... sunt nebun? Oricum l</i><i>umea consideră (într-o interpretare superficială, simplistă şi nefirească) că filosofia este o nebunie şi a fi filosof astăzi înseamnă a fi nebun. Doamne, chiar sunt nebun? Îmi e frică de această idee. Cine sunt? Ce sunt? Unde sunt? Doamne... dacă exişti, ajută-mă să înţeleg dacă sunt sau nu nebun! Nu vreau să fiu nebun! Nebunia mea este muzica, femeia, iubirea...</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i> </i>- Daviiid, deschide, sunt Paul! Paul ciocănea în uşă de vreo zece minute. În sfârşit David, concentrat pe ceea ce scrie în jurnal, deschide lui Paul.<br />
<br />
- Ce faci David?<br />
<br />
- Mă gândeam...<br />
<br />
- La ce?<br />
<br />
- La... nu ştiu, la nimic.<br />
<br />
- David, te-am prins cu mâţa-n sac, se vede pe faţa ta că eşti nedumerit de ceva, pot să ghicesc la ce te gândeai?<br />
<br />
- Te rog!<br />
<br />
- Te gândeai la... ceaţă.<br />
<br />
- La ce?<br />
<br />
- Omule tu eşti nebun?<br />
<br />
- Ceaţă... nebun... ce vrei să zici?<br />
<br />
- Hai David, lasă filosofia! Toată lumea din oraş e preocupată de ceaţă... la cum te ştiu eu nu ai cum să nu te gândeşti la acest lucru. Eu am glumit cu ideea de nebun, sper că nu te superi...<br />
<br />
- Aaa, nu e nicio problemă, şi Ciprian... a ziz că sunt nebun.<br />
<br />
- Şi tu ce crezi?<br />
<br />
- Cred în Dumnezeu, dar nu sunt sigur dacă există...<br />
<br />
- David, lasă filosofia te rog... nu te-am întrebat nimic de Dumnezeu şi ca o paranteză tu nu crezi în Dumnezeu, dar El crede în tine. El nu face atâta filosofie pe existenţa ta. El nu face atâta tam-tam pe ideea de om, numai omul face din Dumnezeu o Ipoteză sau o Idee. În fine... Într-un fel îmi place şi mie filosofia, dar ca iubire de înţelepciune, nu ca stare de spirit sau ca mod de viaţă. E imposibil să trăieşti ca om după sistemul filosofic al lui Kant, Schopenhauer sau Nietzsche. Eşti impresionat de gândirea lor, dar nu te apuci să ai un stil de viaţă a la Kant, pentru că în viaţă nu e totul raţional, metafizic şi filosofic. Poţi urma exemplul de viaţă al unui sfânt sau al unui bunic, părinte... dar nu poţi să trăieşti viaţa după <i>Critica raţiunii </i>lui Kant sau după poezia lui Eminescu. Literatura şi filosofia e bună la nivel ideal, dar viaţa de zi cu zi nu se trăieşte din cărţi. O singură Carte poate să fie ancoră de trăire a vieţii, Biblia. Restul sunt metafore. Bărci de salvare pe marea zbuciumată a vieţii. Puncte de reper. Faruri de lumină în bezna vieţii. În fine... Suntem prieteni, te întreb sincer... David tu te consideri nebun?<br />
<br />
- Paul... chiar dacă am studiat filosofia, sunt de acord cu tine. Citeam undeva că dacă îţi pui întrebarea dacă eşti nebun, înseamnă că nu eşti nebun...<br />
<br />
- David, te implor! Lasă filosofia, lasă psihologia... eşti nebun, da sau nu?<br />
<br />
- De ce mă întrebi aşa radical?<br />
<br />
- Pentru că vreau să te ajut. Am un prieten foarte bun medic...<br />
<br />
- Ce medic?<br />
<br />
- Psihiatru...<br />
<br />
- Ceee?<br />
<br />
- Da, medic psihiatru. Tu eşti singur David, nu ai şi tu o iubită şi ai 30 de ani. Stai foarte mult închis în casă şi citeşti cărţi şi scrii într-un jurnal. Sunt bucuros că scrii, dar ai putea face chestia asta pe facebook sau pe un blog. David, tu eşti ca o pasăre într-o colivie. Tu eşti liber în gândire, eşti liber chiar să crezi că nu există Dumnezeu, dar nu eşti liber în suflet şi în conştiinţă. Sufletul tău e ca o temniţă comunistă. Sufletul şi conştiinţa ta este închisă la Sighet, Aiud, Gherla... Ai o experienţă doar în lumea cărţilor. Nu eşi liber în iubire, dor şi pasiune. Nu eşti un om liber din punct de vedere erotic. Nu ai libertate ca fiinţă umană, ca om... tu ai doar libertate în idei. Sunt de acord cu Constantin Noica cu <i>devenirea întru fiinţă </i>şi cu pelerinajul filosofic pentru Idee. Noica diviniza Ideea. Pentru Noica, Dumnezeu era o Idee. Nu e rău să avem o idee..., dar nu e bine să renunţăm la ideea de libertate. Nu ştiu unde scria în Noul Testament că <i>adevărul te va face liber... </i>Nu intru cu tine în polemici pe tema existenţei lui Dumnezeu sau pe tema binelui şi răului. Ştiu că te preocupă ideea cum a apărut răul în lume sau care e definiţia răului. Ştiu că tu... crezi că dacă există Dumnezeu e coautor la rău, chiar dacă e o idee maniheistă. Ştiu că nu crezi în povestea cu Lucifer şi nici în povestea cu Adam şi Eva. Ştiu că tu consideri să fi fost incest, înmulţirea oamenilor din urmaşii lui Adam şi Eva. Nu vreau să te supăr... poate ai şi tu dreptate. Dar... David, te rog din suflet, lasă filosofia! Respiră! Trăieşte! Iubeşte! Ascultă muzică! Pictează! Nu filosofia are răspuns la toate întrebările vieţii. Oricum, nu ştiu ce sfânt spunea că cea mai mare filosofie este gândul la moarte. În fine... Nu sunt absurd să te ameninţ cu iadul şi să te amăgesc cu veşnicia raiului. Vreau doar să te întreb ceva, tu ai auzit de anxietate sau de depresie?<br />
<br />
- Normal.<br />
<br />
- Şi e adevărat că tu ai suferit după moartea tatălui tău?<br />
<br />
- Da.<br />
<br />
- Şi tu în filosofie cauţi o explicaţie logică sau ontologică la moartea tatălui tău?<br />
<br />
- Da... Recunosc, din acest motiv am studiat filosofia. Pe undeva sau peste tot îl caut pe tata.<br />
<br />
- Şi tu după moartea tatălui tău ai fost la vreun psiholog?<br />
<br />
- Ce să caut la psiholog, nu spuneai tu că Dumitru Stăniloaie a zis că psihologia este cea mai slabă ştiinţă şi că nu are cum să vorbească despre om pentru că omul e unic şi diferit şi psihologia lui Freud nu se potriveşte la om în general, pentru că nea Gheorghe are o tipologie şi o personalitate anume şi nea Vasile este cu totul altfel? Deci psihologia minte. Tu mi-ai zis când ai intrat la seminar sau când ai terminat facultatea de Teologie că spovedania e cea mai bună, pentru că e o taină şi se raportează la om ca la o persoană nu ca la un individ. Ce faci acum, te contrazici singur?<br />
<br />
- David... eşti copil! M-am schimbat şi eu. Ajută şi spovedania. Dar ce rost are spovedania pentru un ateu? Ce sens are un discurs despre armonie pentru un surd? Am observat ce valoare are şi psihologia. Chiar am citit Freud şi Carl Gustav Jung.<br />
<br />
- Ai citit tu Freud?<br />
<br />
- Da.<br />
<br />
- Şi ce părere ai despre eseurile lui legate de sexualitate?<br />
<br />
- O părere foarte bună...<br />
<br />
- Paul, tu eşti nebun?<br />
<br />
- Nu David... tu eşti nebun, şi ai nevoie de un psihiatru. Anxietate sau depresie...<br />
<br />
- Sau gata! Pleacă!<br />
<br />
- De ce?<br />
<br />
- Pentru că m-am săturat de prieteni şi de sfaturile lor. Toţi faceţi pe lupul moralist... Unde dracu ai mai văzut tu religie ca ierarhul, deci nu un simplu preot, să fure şi să scape basma curată? E moral să furi? Nu scria parcă: <i>să nu furi... </i>Poruncă din cartea voastră de bază. Recunosc că sunt şi preoţi buni, dar unii sunt desfrânaţi, avari, trufaşi... Toţi slujesc pe mitul-Hristos, dar niciunul nu face ce a zis Hristos. Aşa umil cum a fost măcar a lăsat un mesaj frumos şi e firesc să fie respectat. Avea dreptate Nietzsche cu supra omul şi cu nihilismsul lui. Voi creştinii... cu toţi preoţii voştri, sunteţi nişte ipocriţi şi nişte idioţi. Bani pentru lumânări. Bani pentru servicii religioase. Bani pentru calendare. Bani pentru botez, nuntă şi înmormântare. Bani pentru Liturghie. Bani pentru orice. E religia baniilor sau religia iubirii? Parcă banul era ochiul dracului. Hristos a venit călare pe un asin, iar popa vine în Merceces şi BMW. Hristos s-a născut într-o iesle... într-o peşteră... şi popa are ditamai vila. Dar el predică la amvon, sau cum naiba se numeşte, despre smerenie, milostenie... El vorbeşte despre înfrânare, post, rugăciune şi abstinenţă, dar el şi-o trage cu toate babele... enoriaşele sau şi-o trage cu un coleg de breazlă. Asta e iubirea creştină? Asta e religia iubirii? Sau ei respectă expresia: <i>iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi</i>? Paul...<br />
<br />
- Nebunule, opreşte-te!<br />
<br />
- Nebuni sunteţi voi cu religia voastră cu tot. Spunea nu ştiu cine, mi-ai zis tu: <i>zis-a cel nebun în inima sa, nu este Dumnezeu! </i>Nebun e cel ce crede în Dumnezeu. Nu vezi toată nebunia la pupat de moaşte şi la sărutat icoanele făcătoare de minuni? Făcătoare de minciuni poate... Unde era Dumnezeu al tău când a murit tata de cancer? Unde este Dumnezeu când moare un prunc nou născut? Unde este Dumnezeu când se fac crime, violuri, avorturi...? Unde dracu este Dumnezeu la oamenii cu probleme de handicap? Tu eşti pe altă planetă? Nu vezi câtă suferinţă e în lume? Nu vezi câte războaie sunt? Unde e Dumnezeu în acest context? Nu vezi câte persoane singure sunt...?<br />
<br />
- David... eşti nesănătos...<br />
<br />
- Afară, ieşi dracu afară cu religia ta cu tot! Religia nu e doar o iluzie cum spunea Freud, religia e o prostie. Afară porcule! Nenorocit ce eşti! Să mă trimiţi tu pe mine la psihiatrie... Dar ce sunt eu Gigi Becali sau Vadim Tudor? Afarăăă javră! Voi ăştia cu religia sunteţi nişte jivine. Ateul e om, credinciosul e un animal. Afarăăă...<br />
<br />
- Doamne...<br />
<br />
- Afarăăă...<br />
<br />
Paul cu inima împovărată, ajuns în faţa blocului stă un minut pe o bancă. Îşi ridică ochii spre cer, dar de atâta ceaţă cerul era o enigmă. Tremura. Frământa mâinile ca un bătrân afundat în mlaştina vieţii, spânzurat de neputinţe şi singurătate. Nu înţelegea ce a fost cu această furtună de vorbe. Pentru că uneori omul nu se înţelege pe sine, dapăi să înţeleagă un prieten. Aprinde o ţigară. Trage un fum şi apoi se gândeşte: teologie, religie, Dumnezeu, ţigări... Stinge ţigara. O aruncă la un coş ruginit ca speranţele românilor în bine. Şi întreabă un vecin al lui David:<br />
<br />
- Domnule, nu vă supăraţi, pot să vă întreb ceva?<br />
<br />
- Sper că nu mă întrebi şi dumneata de ceaţă... m-a zăpăcit toată lumea cu ceaţa...<br />
<br />
- Nu domnule, eu te întreb ceva serios şi important... cine sunt eu?<br />
<br />
- Nu ştiu nene, ce întrebare e asta?<br />
<br />
- Domnule, sunt nebun?<br />
<br />
- Lasă-mă omule în pace! N-am timp de prostiile tale... mergi acasă şi dormi!<br />
<br />
Paul se gândea: poate vecinul lui David are dreptate, sunt obosit, trebuie să dorm. Omul cel mai bine vorbeşte singur. A sta de vorbă cu tine însuţi înseamnă a gândi sau a face filosofie în mintea ta. Paul a ales să intre în dialog cu un om, dar omul fiind preocupat de sine, a rămas ca Paul să vorbească singur. Câţi dintre noi nu vorbim singuri? Din păcate chiar dacă vorbim cu cineva, uneori avem impresia că vorbim tot singuri. Acesta e omul, un actor singur într-un teatru de păpuşi.<br />
<br />
Paul avea în minte ideea că tot omul face filosofie. Că viaţa şi omul este filosofie. Dar avea o limită, moartea. Credea că nu se poate face filsofie despre moartea. Moartea este un necunoscut, o taină şi nu poţi face filosofie despre ceva ce nu cunoşti, pentru că nu ai nicio experienţă despre moarte. Nici măcar cei aflaţi în moarte clinică nu pot face filosofie, fiindcă moartea clinică poate fi comparată cu un somn dulce sau cu un vis. Uneori omul, fără să fie în moarte clinică, nu se mai trezeşte din vis, de parcă ar fi în comă profundă. Există ispita ca omul să adoarmă om, şi să se trezească abis, pasăre, şarpe, pădure, câmp, floare...<br />
<br />
Paul şi-a dat seama că David este într-un vis, dar realitatea e că are depresie. A stat puţin şi a analizat situaţia şi a pus mâna pe telefon:<br />
<br />
- Alo!<br />
<br />
- Da...<br />
<br />
- Ciprian?<br />
<br />
- Da, cu cine vorbesc?<br />
<br />
- Cu Paul.<br />
<br />
- Ooo, salut Paul! Ce faci voinice?<br />
<br />
- Nu prea bine... Am fost la David...<br />
<br />
- Aşa si?<br />
<br />
- Şi nu pot să fiu indiferent...<br />
<br />
- Şi crezi că eu sunt indiferent sau ignor problema lui?<br />
<br />
- Nu zic asta...<br />
<br />
- Paul, omul e nebun...<br />
<br />
- Ştiu...<br />
<br />
- Şi?<br />
<br />
- Nu vrei să-l ajutăm?<br />
<br />
- Cu ce?<br />
<br />
- Nu ştiu...<br />
<br />
- Paul, eşti băiat isteţ... omul e filosof sau se crede filosof...<br />
<br />
- E naiv...<br />
<br />
- Nu e naiv, e mândru, e trufaş, e egoist...<br />
<br />
- Poate.<br />
<br />
- Sigur... îţi zic eu... cu un om bolnav de mândrie nu ai ce discuta, e foarte greu... dar cu un filosof ancorat în mândire e chiar imposibil...<br />
<br />
- Nici măcar un medic psihiatru?<br />
<br />
- Vrei să îl ducem la psihiatrie?<br />
<br />
- Da...<br />
<br />
- Şi crezi că acceptă jocul?<br />
<br />
- Ce joc?<br />
<br />
- Compromisul acesta?<br />
<br />
- Păi eu am încercat să îi sugerez...<br />
<br />
- Şi cum a reacţionat?<br />
<br />
- Foarte urât, a început să înjure religia... m-a făcut nebun...<br />
<br />
- Orbul scoate ochii... Niciun om nebun nu recunoaşte că este nebun. În fine... şi eu sunt certat cu Biserica, dar respect cultul... respect istoria şi cultura religiei. Fără religie istoria umană arăta ca un holocaust universal sau ca un Război Mondial fără sfârşit. Hristos nu a adus doar ideea de mântuire, pace şi iubire... ci ideea de jertfă personală. În fine... Mulţi tratează Răstignirea ca pe un film sau ca pe un desen-animat. Hai să spunem că toată povestea cu Hristos a fost o invenţie a preoţilor să manipuleze poporul, plebea... Dar istoria împăratului Nero? Miile de martiri creştini? În fine... eu chiar am fost cutremurat când am citit cartea Quo Vadis. Revenind la oile noastre, la David, el nu a citit nicăieri că marele filosof Nietzsche spre sfârşitul vieţii a devenit nebun? El nu a auzit de Eminescu că a ajuns nebun? Şi parcă Eminescu a fost pasionat de Schopenhauer. Blaga de Bergson. Noica de Goethe. Şi tot aşa. Toţi s-au inspirat din alţii. Nu afirm acum că toţi filosofii sunt nebuni, dar e clar că David are probleme... şi nu este filosof, este un tânăr de 30 de ani singur.<br />
<br />
- Fără femeie...<br />
<br />
- Exact.<br />
<br />
- Femeia are un rol esenţial în viaţa bărbatului. Nevoia de afecţiunea, sensibilitatea, nobleţea şi farmecul femeii este ca nevoia de aer, apă... Asta e valabil pentru cei care cred în iubire. Restul...<br />
<br />
- Restul sunt homosexuali.<br />
<br />
- Vorbeşti serios?<br />
<br />
- Nu măi Ciprian, glumesc şi eu... un om fără simţul umorului e ca un oraş fără soare.<br />
<br />
- Te referi la ceaţa din Sibiu?<br />
<br />
- Da...<br />
<br />
- E o prostie.<br />
<br />
- Cum aşa?<br />
<br />
- Ruşii vor să-şi bată joc de americani, cum fac şi cu OZN-urile, cu extratereştrii... şi au dat cu o subsanţă în atmosferă care provoacă o ceaţă de lungă durată.<br />
<br />
- Cum... ruşii au inventat OZN-urile să facă mişto de americani?<br />
<br />
- Da, eu aşa cred.<br />
<br />
- Interesantă viziune... deci de la ruşi vine ceaţa?<br />
<br />
- Da.<br />
<br />
- Şi eu credeam că de la ruşi a venit doar comunismul sovietic şi că ei ne-au furat Tezaurul în Primul Război Moondial... că ruşii sunt nişte beţivi, violatori, barbari...<br />
<br />
- Nu e adevărat. Ăla e imperiul sovietic al lui Stalin. Rusia e ţara lui Dostoievski, Tolstoi, Tesla...<br />
<br />
- Ai dreptate... eu am exagerat.<br />
<br />
- În fine...<br />
<br />
- Ce facem cu pacientul nostru?<br />
<br />
- Îl ducem în Rusia?<br />
<br />
- Îl deportăm în Siberia?<br />
<br />
- Nuuu, vorbesc serios, îl ducem în Rusia la un psihiatru, Dmitri Avdeev.<br />
<br />
- Dar e ortodox?<br />
<br />
- Nu are importanţă...<br />
<br />
- Păi eu am citit toate cărţile lui, are o viziune ortodoxă... şi David are o viziune nihilistă.<br />
<br />
- David are gărgăuni la cap, ne vedem mâine la 17 să vorbim detalii. Ai grijă de tine!<br />
<br />
David suferea. Suferea singur în intimitatea unui apartament zugrăvit de comunişti. Comuniştii nu au făcut doar lucruri rele, gândea David.. Din păcate nu doar nostalgicii regimului ceauşist regretă perioada de <i>glorie</i> a României, ci o mare parte dintre românii (adulţi şi bătrâni) de azi. Mulţi spun că ce a construit Ceauşescu alţii nu sunt în stare să dea nici cu var. Avem chiar şi tineri care cred că era mai bine atunci. Erau locuri de muncă. În sfârşit fiecare om interpretează comunismul cum doreşte, după interesul lui material. Nu e un secret, oamenii se raportează la bani. Sărăcia de azi ne face să regretăm dictatura comunistă, dar nu vedem China, Coreea de Nord şi Republica Moldova. Cel mai rău e faptul că partizanii comunismului au făcut dintr-o ideolgie marxist-leninistă o<i> religie</i>. O <i>religie</i> fără Dumnezeu. O <i>religie </i>materialistă şi ateistă care s-a impus prin crime, teroare, oprimare, frică şi lipsirea de libertate. În ciuda tuturor argumentelor anticomuniste, David credea că lumea poate fi salvată şi stăpânită doar prin dictatură. Pentru că omul nu ştie de Dumnezeu, de principii, de moralitate, de demnitate, de monarhie, de democraţie... omul ştie doar de frică. În fine... David nu se pricepea la politică, dar credea în nişte idei bizare.<br />
<br />
David citea <i>Viaţa pe un peron</i>. Avea o atracţie către pesimisul lui Octavian Paler. După ce a citit şi recitit Cioran, acum era preocupat de Octavian Paler. Omul caută să se regăsescă în ceva sau în cineva. Iar un om singur ca David, care bâjbâia prin labirintul filosofiei, a găsit un refugiu în cărţi. Literatura e un loc în care stai de vorbă cu tine însuţi şi te vezi exact aşa cum eşti. David nu se vedea a fi izolat. Trăia doar el şi jurnalul. Nu <i>Jurnalul fericirii</i>. Jurnalul unui om nebun. Om nebun? Era David nebun sau nu era înţeles?<br />
<br />
Cafeaua ardea pe foc. Pentru unii cafeaua e un aliment, iar pentru alţii cafeaua e un drog. Pentru Balzac cafeaua a fost un drog şi se spune că a murit din exces de cafea. Cafeaua e un aliment ca berea, dar ce este peste măsură e drog şi alcool. Omul de azi caută alinarea (<i>liniştea</i>) în droguri şi alcool pentru a nu mai vedea realitatea în care se află. Pentru David, <i>drogul </i>era filosofia.<br />
<br />
Ceaşca de cafea stătea pe o măsuţă cumpărată din piaţă de la bişniţari. Mulţi oameni fac afacere cu bişniţăria, mai nou comerţ. Cumpără cu un leu şi vinde cu trei lei. Asta e lumea de azi. Toţi vindem câte ceva. Important e să vindem obiecte, lucruri, marfă... nu să ne vindem sufletul şi trupul. David încerca să-şi vândă timpul, dar el era singurul vânzător şi singurul cumpărător.<br />
<br />
Lângă ceaşca de cafea se afla un telefon. Prietenul cel mai de nădejde al omului contemporan. A avea telefon mobil astăzi nu mai e un lux sau un moft este o necesitate. În câteva secunde telefonul sună cu tonul de apel: <i>Deşteaptă-te române! </i>David nu vrea să răspundă. Telefonul sună iar. David refuză să răspundă. Apoi primeşte un sms: <i>Sunt Ciprian, răspunde, e important!</i> David citeşte mesajul şi se întreabă: ce e aşa important, ceaţa sau că eu sunt nebun? Poate sunt nebun că am astfel de prieteni. Nu mai contează, nimănui nu-i pasă de mine, toţi au viaţa lor şi problemele lor. Telefonul sună iar. David răspunde fulger şi indignat:<br />
<br />
- Da, Ciprian!<br />
<br />
- Ce faci?<br />
<br />
- Stau singur şi mă întreb...<br />
<br />
- Ce te întrebi?<br />
<br />
- Dacă sunt nebun...?<br />
<br />
- Lasă ironia! Mergi cu mine...<br />
<br />
- Unde să merg?<br />
<br />
- În Rusia...<br />
<br />
- Rusia?<br />
<br />
- Da...<br />
<br />
- Bine, merg pentru că m-am plictisit de ceaţa din Sibiu. Când plecăm?<br />
<br />
- Acum.<br />
<br />
- Acum? Eşti nebun?<br />
<br />
- Poate sunt nebun, dar sunt cu un scop.<br />
<br />
- Ce scop?<br />
<br />
- Hai David... sunt jos cu maşina, te aştept!<br />
<br />
- Bine, pregătesc repede un mic bagaj şi cobor.<br />
<br />
- Ok, te aştept ne....., nene!<br />
<br />
Pe drum au mers câţiva kilometri buni fără să vorbească nimic. Până la urmă, Ciprian sparge tăcerea:<br />
<br />
- David, ce te deranjează cel mai tare?<br />
<br />
- În general sau la oameni?<br />
<br />
- La oameni...<br />
<br />
- Ipocrizia.<br />
<br />
- Ipocrizia cui?<br />
<br />
- Ipocrizia prietenilor şi mai ales ipocrizia oamenilor religioşi.<br />
<br />
- Ce ai tu cu oamenii religioşi... cu religia?<br />
<br />
- Se cred favorizaţi. Se cred buricul pământului. Se cred Albă ca Zăpada. Adevărul lor este revelat... nu sunt proşti ca noi să creadă în idei. Ei deţin adevărul absolut, un adevăr necunoscut şi nevăzut de nimeni. Dar poate nu am nimic cu religia, ci cu fanatismul religios. Despre ce adevăr vorbesc ei?<br />
<br />
- Adevărul-Persoană...<br />
<br />
- Aşa, adevărul-Persoană... de parcă toţi au stat la bere cu Hristos.<br />
<br />
- Hristos este un Adevăr istoric, nu un patron de fabrică de bere.<br />
<br />
- Era o ironie...<br />
<br />
- Ştiu...<br />
<br />
Şi iar au tăcut. Tăcerea lor parcă era un armistiţiu de război. Toţi avem prieteni şi am intrat în polemici cu ei, dar nu toţi avem curajul să recunoaştem că prietenia e mai importantă decât polemica şi opinia noastră. A avea o părere nu înseamnă a avea mereu dreptate. David şi Ciprian nu doar gândeau diferit, erau şi diferiţi ca oameni. Dar în ciuda tuturor diferenţelor erau prieteni.<br />
<br />
- Ce facem în Rusia?<br />
<br />
- Măi David, vizităm un amic.<br />
<br />
- Dar eu nu cunosc pe nimeni în Rusia.<br />
<br />
- Cunosc eu...<br />
<br />
- Bine, bine...<br />
<br />
După 20 şi ceva de oare de condus, David şi Ciprian se văd la destinaţie. În oraşul Sankt Petersburg. Oraş fondat de ţarul Petru cel Mare, în 1703, ca o <i>fereastră către Europa</i>. Este oraşul care a fost mai bine de două secole centrul politic şi cultural al Rusiei. Imaginea frumoasă a oraşului este dată de o arhitectură variată: bulevarde lungi şi drepte, spaţii vaste, grădini şi parcuri, garduri decorative din fier forjat, monumente şi sculpturi decorative. Turiştii se înghesuie să vadă podurile coborâte şi ridicate pentru a permite navelor să traverseze oraşul. Făcând o paralelă între Sibiu şi Sankt Petersburg, Sibiu este unul dintre cele mai frumoase oraşe din România, iar Sankt Petersburg este un oraş splendid. Două oraşe care te fascinează prin frumuseţe, arhitectură, cultură, istorie şi bun-simţ. Dacă toată România ar fi ca Sibiul şi dacă toată Rusia ar fi ca Sankt Petersburg, lumea de azi ar fi arătat altfel. Aceste două capodopere îţi pot da speranţa unei lumi frumoase şi normale.<br />
<br />
Se crede că omul caută ceva în viaţă. Unii caută iubirea, iar cei mai mulţi caută frumuseţea. Nostalgia paradisului. Un loc frumos unde să trăiască în armonie, pace şi linişte. Dar când omul a găsit acest loc frumos, a găsit tot ce mai bun pentru suflet. Cineva spunea că în Timişoara şi Cluj, oamenii trăiesc mai aşezat şi fără griji, pentru că sunt salarii mari şi locuri de muncă, pentru că e o altfel de Românie. Câţi nu ne dorim să nu mai trăim în stresul, agitaţia, haosul... oraşului nostru? Câţi nu vrem să nu mai ducem grija banilor?<br />
<br />
În fine, David nu era preocupat de problema banilor, ci de probleme existenţiale. Ajunşi în faţa unui hotel, Ciprian îi propune lui David să doarmă puţin, apoi să onoreze întâlnirea cu amicul din Rusia. David l-a lăsat pe Ciprian să doarmă, iar el nerăbdător ca un copil, a vizitat singur oraşul. Pe un pod mare şi înalt se gândea la <i>Arta de a te sinucide </i>a lui Cioran. Ce loc minunat pentru a te sinucide, spunea în mintea lui David.<br />
<br />
După ceva timp se întoarce la hotel şi îl vede pe Ciprian vorbind cu poliţia.<br />
<br />
- Ce ai păţit Ciprian?<br />
<br />
- Aoleu... m-ai speriat! Unde naiba ai fost?<br />
<br />
- M-ai dat dispărut? Ai crezut că m-am dus să mă sinucid... Sincer am găsit un loc bun pentru treaba asta, dar sunt curios cine e amicul tău... apoi mă gândesc serios dacă...<br />
<br />
- David, tu eşti ne...... ? Tu vorbeştie serios, vrei să te sinucizi?<br />
<br />
- Depinde...<br />
<br />
- Depinde de ce?<br />
<br />
- De amicul tău...<br />
<br />
- Ce treabă are el?<br />
<br />
- Lasă că bănuiesc eu ceva! E mâna lui Paul aici...<br />
<br />
- David eu te-am adus aici să cunoşti un om deosebit şi tu vrei să te omori?<br />
<br />
- Pentru voi e un om deosebit, poate pentru mine e o lepră, un om mârşav...<br />
<br />
- Hai lasă! În câteva minute soseşte, eşti pregătit?<br />
<br />
- Pregătit pentru ce, ori mă căsătoresc?<br />
<br />
- Crezi în căsătorie?<br />
<br />
- Normal...<br />
<br />
- Şi de ce eşti singur?<br />
<br />
- Am fost dezamăgit de multe fete.<br />
<br />
- Fete sau femei?<br />
<br />
- E tot aia...<br />
<br />
- Hai că a venit domnul doc..., amicul meu...<br />
<br />
David se uita la acest om ca la un extraterestru. Urca scările cu un mers legănat şi făcea câteva glume cu Ciprian, să pară că sunt amici. Ajuns în cameră, Ciprian nu ştia cum să procedeze să-l lase singur pe David cu Dmitri Avdeev. Alege varianta să fugă. Pur şi simplu iese val vârtej din cameră spunând că el coboară să bea un ceai. David a luat loc pe pat şi aştepta dialogul ca pe o ghilotină. Dmitri Avdeev întinde mâna:<br />
<br />
- Sunt D.....<br />
<br />
- Nu mă interesează cine eşti, şi eu sunt Obama dar mi-am uitat culoarea la Sibiu... Treci la subiect!<br />
<br />
- David, putem face din întâlnirea noastră o poveste...<br />
<br />
- Nu cred în poveşti!<br />
<br />
- Nici eu nu am crezut până mi-am dat seama că viaţa e o poveste.<br />
<br />
- Viaţa e o poveste?<br />
<br />
- Viaţa e o filosofie de fapt, dar mi-am învăţat lecţia şi...<br />
<br />
- Crezi tu în filosofie?<br />
<br />
- Da, are rostul ei în gândirea şi cultura umană.<br />
<br />
- Las-o baltă! Ţi-au spus Ciprian şi Paul despre mine. Nu ţi-au spus şi...<br />
<br />
- David, te văd un om serios, un tânăr inteligent... Hai să vorbim ca între bărbaţi, ce te frământă pe tine? Totul a început de la...?<br />
<br />
- De la ceaţă... Naiba să o ia de ceaţă! Nu mai suport jocul ăsta absurd! Nu mai pot!<br />
<br />
Şi David a izbucnit în plâns. Iar Dmitri Avdeev l-a luat în braţe ca pe propriul copil şi i-a şoptit: eşti un om bun, eşti un om sensibil... Şi David parcă se trezeşte dintr-un vis şi aproape că strigă:<br />
<br />
- Sunt un om bun?<br />
<br />
- Da... sunt convins.<br />
<br />
- Nu sunt nebun? Hai spune adevărul... tu eşti specialist... sau nu ştiu ce eşti... sper că nu eşti medic psihiatru...<br />
<br />
- Sunt scriitor... dar sunt şi medic psihiatru.<br />
<br />
- Eşti scriitor? Şi ce scrii... reţete pentru nebuni?<br />
<br />
- David, te-am auzit spunând că nu mai suporţi acest joc, spune omule ce te doare... cum a început toată povestea?<br />
<br />
- Sincer să fiu totul a început de la ceaţă. Sper că ai auzit de ceaţa neobişnuită din Sibiu. L-am sunat pe prietenul meu Ciprian să-l întreb de ceaţă, el fiind specialist în meteorologie şi pasionat de fenomene ciudate ale naturii. Ce crezi? Ciprian era nervos... şi din câteva vorbe am ajuns să fiu făcut nebun. Şi da... mă frământă ceva. Mă frământă ideea de ce oamenii sunt superficiali şi nu se gândesc la lucruri cu adevărat importante. De ce unii oameni trăiesc ca limbricii, ca viermii sau ca viespile? De ce oamenii nu se respectă şi nu se înţeleg între ei? De ce există atâta ură şi dezbinare în lume? De ce toată lumea se raportează la bani, tehnologie şi internet? De ce se despart doi tineri îndrăgostiţi? De ce există divorţ? De ce ajungem de la iubire... la ură, crime, violuri...? De ce există pedofilie? Scuze că nu am nicio logică! Scuze că nu le aşez cap la cap. Dar tu... ca specialist... tu ştii ce e în sufletul unei femei violate? Tu ştii ce e în sufletul unui copil abuzat sexual? Tu ştii ce e în sufletul unui om orb sau a unui om cu probleme de handicap? L-am admirat pe Dostoievski că el scria din propria lui dramă. A avut epilepsie şi a scris despre suferinţa umană ca unul care trăia suferinţa, boala... Tu ştii ce înseamnă epilepsia? Tu ştii ce gândire are un om bolnav de epilepsie? Tu ştii ce e în sufletul unui om bolnav? Să nu mai vorbim despre cancer, leucemie, SIDA... Dacă există fericire, pentru ce există atâta suferinţă umană? Paul, prietenul meu, mă omoară cu religia. Religia nu are nicio logică în acest context. Of, sunt eu nebun că îmi pun aceste întrebări?<br />
<br />
- Nu, nu eşti... eşti realist. Uite ai pomenit de Dostoievski. Eu sunt strănepotul lui.<br />
<br />
- Eşti neam cu Dostoievski? Fantastic! Eu consider romanele lui ca fiind evanghelii laice.<br />
<br />
- Da, ştiu... David... nu eşti nebun, nu ai nici anxietate şi nici depresie, eşti un om cu idei. Nu există răspuns la întrebarea <i>de ce</i>. De ce naşte un alt de ce... şi aşa la infinit. Eşti preocupat de lucruri foarte delicate şi serioase, cum e suferinţa umană. Crezi că e nedrept ca aceşti oameni să sufere. Crezi că oamenii nevinovaţi suferă fără sens... şi crezi că religia nu are niciun argument în acest context. Ai putea spune că religia nu e mama răniţilor sau că religia nu ajută cu nimic oamenii care suferă, dar au existat cazuri concrete care s-au vindecat de cancer datorită rugăciunii şi Sf. Împărtăşanii, însă au existat şi oameni care şi-au pus capăt zilelor aflând că au cancer. Şi unii l-au avut pe Dumnezeu, dar omul este un complex de contradicţii şi au cedat. Nu judecăm omul pentru faptele sale. Toţi suntem oameni şi facem greşeli. Dar tu vrei să înţelegi omul ateu. Vezi tu, există mulţi specialişti care încearcă să ajute omul care suferă într-un fel anume. Numai că tu nu cauţi o soluţie, nu cauţi doar să blamezi religia, tu cauţi un răspuns la propria ta suferinţă. Nu vrei să accepţi moartea tatălui tău şi faci filosofie din orice lucru.<br />
<br />
- Şi e greşit?<br />
<br />
- Depinde de context. Filosofia are limitele ei. David, poate crezi că sunt chestiuni banale despre ce-ţi vorbesc eu. Dacă e să continuăm aşa asta înseamnă să facem amândoi filosofie. Vreau să îţi povestesc ceva, despre un preot de mănăstire...<br />
<br />
- Călugăr?<br />
<br />
- Da.<br />
<br />
- Te ascult cu drag... , am un respect faţă de călugări chiar dacă am lupta mea cu religia!<br />
<br />
- Uite, vreau să-ţi vorbesc despre părintele Macarie. Un bătrân simplu. Un om fără prea multă carte, dar care vorbeşte frumos cu semenii lui, chiar şi atei... şi intelectuali. Este un trup subţirel aidoma sfinţilor din Pateric. Este o icoană vie. O frescă... Cu ochii albaştri. Cu barbă albă şi cu un zâmbet de copil. Ce crezi că face acest părinte? Cu multă răbdare şi dragoste primeşte oameni cu probleme şi le dă sfaturi.<br />
<br />
- Există un asemenea om?<br />
<br />
- Da... şi fraţii lui de Altar spun că este un şarlatan, un vrăjitor... dar el nu face altceva decât să ajute oamenii. Anul trecut din păcate a avut un atac vascular la cap...<br />
<br />
- Şi a murit?<br />
<br />
- Nu, nu a murit. Dar primeşte oamenii mai greu. Un caz care-mi vine acum în minte este o familie care a avut un soţ decedat la muncă în Germania şi se plângea părintelui că nu-l poate aduce acasă că nu au bani... şi părintele a ajutat familia cu bani. Pimeşte şi el bani pentru acatiste şi pomelnice, dar investeşte mare parte în mănăstire. A mai ctitorit un schit, unde vrea să facă azil de bătrâni. A ctitorit şapte biserici, şi preoţii de acolo nu-l primesc la slujbă. Este stareţul mănăstirii, dar el personal face mâncare la bucătărie şi tot el merge la cosit şi adunat fânul. El merge şi aduce piatră din munte pentru a pune prin curtea mănăstirii. Are un ucenic, părintele Valerie, şi acest ucenic a ajutat un tânăr cu anemie să ajungă la un medic să se vindece.<br />
<br />
- Extraordinar...<br />
<br />
- Oamenii vin cu probleme de sănătate, ba că nu au un loc de muncă, ba că nu se căsătoresc sau cu diverse certuri în familie. Părintele se roagă pentru fiecare şi le dă sfat. Părintele este un duhovnic deosebit, dar face psihologie mai multă ca toţi psihologii la un loc. Ştii câtă răbdare trebuie să ai cu un om care are probleme? Munca cu omul este cea mai grea. Şi oamenii cred că problema lor este cea mai stringentă. Sunt disperaţi... şi caută o binecuvântare. Nu e uşor să faci ce face părintele Macarie. Dar el face totul cu bucurie şi smerenie. Nu are umbră de egoism şi nici mândrie. Părintele Valerie îi calcă pe urme, dar nu-şi recunoaşte valoarea. Stă ore-n şir de vorbă cu oamenii.<br />
<br />
- Şi ce le spune?<br />
<br />
- Nu este important doar ce le spune, importantă este întâlnirea cu acest om.<br />
<br />
- Şi de unde au atâta energie, răbdare şi putere?<br />
<br />
- De la Dumnezeu...<br />
<br />
- Păi aş crede şi eu în Dumnezeul lor, chiar dacă sunt de acord cu pariul lui Pascal...<br />
<br />
- David, vezi tu... orice discutăm tu ai ca notă de subsol o idee din filosofie. Dragul meu, ghidat de filosofie nu trăieşti sentimentele îndrăgostirii... nu cucereşti o femeie cu sisteme filosofice şi citate, dar cucereşti o femeie cu o poezie şi cu o floare. Femeia nu este impresionată doar de inteligenţa unui bărbat, ci şi de caracterul lui, de educaţie, bunele maniere, bunul-simţ... Nu doar cultura te fascinează la un om, ci şi cultura sufletului. Poate tu nici măcar nu crezi în suflet. Dar sigur crezi în iubire. Religia ateilor este iubirea. Numai că nu vorbim despre atei aici, ci vorbim despre un model de om, un model de iubire care are capacitatea să înţeleagă şi un ateu. Un ateu nu este un monstru. Până la urmă nimeni nu poate să dovedească existenţa lui Dumnezeu, dar nici faptul că nu există nu se poate demonstra. Totuşi, negarea acestor oameni nu se poate face. Sunt poate mii de oameni care şi-au găsit linişte şi răspuns la părintele Macarie...<br />
<br />
- Genial...<br />
<br />
David strânse mâna lui Dmitri Avdeev şi ieşi brusc pe uşă. Doctorul îl sună imediat pe Ciprian: fugi repede după David, se sinucide! David ajuns destul de repede pe podul de unde simţea un loc minunat de a te arunca în apă, se pune în genunchi şi scrie o rugăciune:<br />
<br />
<i>Doamne...sunt sincer, nu cred în Tine, dar de azi cred în Dumnezeul părintelui Macarie! Gândul meu este să mă sinucid... să mă arunc după acest pod... Nu mă poate salva nimic, poate doar ideea părintelui Macarie. Nu aş face acest gest pentru că sunt singur şi sunt un laş să lupt cu viaţa. Vreau doar să văd ce e dincolo de moarte şi dacă e tot filosofie o să mă sinucid iar. Doamne, ce este dincolo de filosofie? Doamne...</i><br />
<i><br /></i>
<i> </i>Ştirile Protv: CAZ ŞOCANT! Un tânăr filosof ateu din Sibiu, David Avram, cu vârsta de 30 de ani, deprimat din cauza ceţii din oraş, a încercat să se sinucidă în Rusia. S-a aruncat de pe un pod şi chiar atunci a trecut un vapor, iar el a căzut pe pânza vaporului şi se află în comă la spital în oraşul Sankt Petersburg. A lăsat scrisă o rugăciune, rugăciunea unui ateu. Medicul psihiatru cu care a stat de vorbă a zis că a fost salvat de părintele Macarie. Prietenii lui, Paul Iacob şi Ciprian Dinescu, au declarat că era pasionat de filosofie, trăia singur şi avea probleme de anxietate. Psihanlistul Remus Şerban consideră ai fi un caz patologic. Remus Şerban: <i>Avem în ţară trei filosofi foarte cunoscuţi, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi Mihai Şora. Asta nu înseamnă că persoanele pasionate de filosofie au tentative de suicid. Nu cred în ipoteza că acest tânăr din cauza filosofiei a încercat să se sinucidă şi nu cred în povestea cu părintele Macarie. Aici nu e vorba de povestea nimănui, e vorba doar de povestea unui om nebun.</i><br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-86071643468041288002018-01-02T14:21:00.000-08:002018-01-03T03:43:09.230-08:00Intelectualii sau despre nevoia de cultură în România<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbCnnnF1AwziGmA-v9hBX3oj3JnJi0xtA89FI8OO6-em1qQ3vBp37wn1wfVQfmCNSa61iJjnFuhQJtarGB8yfGOUE19CwdJGkVrmp27pFecys0ppKRVvp-DBrSGApsdTSQEIeaMg2NehA/s1600/Dintre-intelectualii-tineri-care-prind-o-bursa-Fullbright-nu-se-mai-intirc-In-Romania.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="323" data-original-width="600" height="172" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbCnnnF1AwziGmA-v9hBX3oj3JnJi0xtA89FI8OO6-em1qQ3vBp37wn1wfVQfmCNSa61iJjnFuhQJtarGB8yfGOUE19CwdJGkVrmp27pFecys0ppKRVvp-DBrSGApsdTSQEIeaMg2NehA/s320/Dintre-intelectualii-tineri-care-prind-o-bursa-Fullbright-nu-se-mai-intirc-In-Romania.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Citesc <i style="font-weight: bold;">Omul recent </i>de Horia-Roman Patapievici. O carte despre care un prieten a spus că ai în ea tot ce vrei şi că e cea mai bună carte citită de el în viaţa lui. <i style="font-weight: bold;">Omul recent </i>este o carte-viziune a unui modern asupra ideii de postmodern. Este o critică a unui modernist faţă de postmodernism. În fine, este o carte scrisă de un intelectual.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu vreau să avem o interpretare simplistă legată de termenul de intelectual şi nici să dăm o definiţie (a la DEX). Doresc să luăm atitudini pe marginea acestui subiect. Nu cred în povestea că România de azi nu are intelectuali sau că intelectualii sunt <i>nebuni</i>. Sper că nu facem din omul intelectual un Vadim Tudor şi nu cădem în mlaştina gândului că un intelectual e un om bine informat (un tip deştept) care ştie istorie şi dă citate la minut. Nu bagajul de informaţii te face intelectual. Constantin Noica spunea despre acest tip de pseudointelectual că are cunoştinţe, dar nu are cunoaştere.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Horia-Roman Patapievici (în ciuda faptului că e controversat, contestat, blamat, antipatic unora şi simpatic altora, hulit, criticat, interpretat, acuzat...) este un intelectual. Mulţi au spus că intelectualii gen Horia-Roman Patapievici, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu... , sunt intelectualii lui Băsescu. Nu intru în probleme legate de politică, dar fie că vrem sau nu vrem, pleiada de la Humanitas (şi nu numai) face parte din intelectualii români şi o parte din elita României de tip UE.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Alina Plugaru ar spune că Horia-Roman Patapievici este urât. Totul se rezumă la această remarcă. Majoritatea populaţiei din România gândeşte în acest sens. Nici Nina Cassian nu fascina cu aspectul estetic, dar un om de cultură, un intelectual... nu concurează la miss univers sau mister univers. Nu putem avea această mentalitate şi să facem din spiritul de turmă un <i>argument </i>al României contemporane.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Frumuseţea chipului nu te face automat om de cultură. A fi frumos nu înseamnă a fi un om-înger sau un sfânt. Omul frumos la minte şi la suflet este un om minunat, un om deosebit. Toţi am avut profesori la şcoală şi frumoşi şi urâţi la chip, dar tot profesori au fost şi ne-au învăţat lucruri cu adevărat importante. De ce totuşi o parte a societăţii tratează în băşcălie aspectul unor intelectuali din România? De ce tragem concluzia că intelectualii sunt <i>nebuni</i>? Ce înseamnă a fi nebun în România? De ce cădem toţi în ispita (ideea superficială) de a crede că intelectualii sunt <i>nebunii</i> ăia care citesc cărţi? Doar faptul că un om citeşte sau scrie cărţi este intelectual?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În fine, observ că omul (mediocru) în general nu vrea să se complice. El gândeşte şi trăieşte simplu. El este (Dumnezeu) în lumea lui. Nimeni şi nimic nu este ca el.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Putem să vorbim de intelectuali în acest context? Sau deja este o blasfemie? Aproape ai impresia că este o blasfemie să fii intelectual în România. Calci pe canoanele sacre ale omului mediocru... care în ciuda lumii, el este un om-ştie-tot.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Unde mai are loc un intelectual într-o ţară ca România unde toţi au păreri.... unde toţi se pricep cel mai bine la politică şi fotbal? Nu cumva este chiar o ironie să fii azi intelectual în România?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Totuşi... chiar dacă se exagerează cu trufia omului recent, intelectualii au un rost în România. Oamenii de cultură au făcut istorie în România. Nu ne jucăm <i>Fazan </i>şi avem iluzia că suntem intelectuali. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am avut şi preşedinte intelectual, Emil Constantinescu. Să fie asta o scuză că intelectualii nu prea au tangenţe cu politica sau că un intelectual devenit om politic ajunge corupt?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În fine, nu facem nici politică... nici istorie. Recunoaştem că valoarea intelectualilor în România a ajuns să fie blamată... şi mai bună este valoarea maneliştilor. Lipsa de cultură nu se simte doar la Bac. Lipsa de cultură se simte în atitudini şi mai ales la vot. Un popor cu o cultură bine pusă la punct nu votează mereu prost. Se poate înţelege faptul că ai greşit din 1990 până în 2000, dar după 2000 tot greşit gândeşti şi votezi?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Un intelectual sau un om de cultură este un punct de reper. El sacrifică timpul să ne ajute să gândim despre ceea ce noi nu avem timp să gândim sau nu vrem să gândim. Aşa cum un profesor se sacrifică pentru a educa un om (copil, adolescent sau adult - şcoală, liceu, facultate).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De ce cred în nevoia de cultură a României? De ce cred că intelectualii din România au o responsabilitate în plus? Pentru că România e ţara bunului-simţ şi a tradiţiei frumosului, binelui şi adevărului. Nu salut ideea <i>moarte intelectualilor</i> dar nici nu fac idoli sau zei din oamenii intelectuali. Avem nevoie de oameni buni în fiecare domeniu. O vorbă (de duh) spusă de un ţăran român face cât o mie de cărţi a unui intelectual. Un intelectual nu este o entitate. A fi intelectual nu înseamnă a fi arogant. A fi intelectual înseamnă a fi un om (deschis) de cultură care poate pune punctul pe i când ţara merge pe un drum greşit. Dar nu ne punem nădejde doar în intelectuali. Nu vedem izbăvirea României doar prin cultură, dar este un început bun.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-72311257803551212182017-12-30T02:25:00.000-08:002017-12-30T03:34:59.436-08:00Mesaj pentru Daniel Gheorghe şi Mihail Neamţu<div style="text-align: justify;">
După Crin Antonescu (care nu ştim de ce s-a ascuns într-o peşteră filosofică) consider că cel mai demn şi frumos model de om politic, intelectual creştin (teolog) este deputatul de Ilfov, Daniel Gheorghe. Nu o să aduc acum argumente de ce îmi este drag acest liberal (sau conservator) adevărat. Când am descoperit pe Mircea Platon şi Ovidiu Hurduzeu, aveam impresia că citesc doi <i>tineri </i>(gânditori) din perioada interbelică. Am ajuns să vorbesc cu ei pe facebook, le-am pus zeci de întrebări despre <b>România profundă</b>, dar eu eram atunci în PNL şi nu vedeam decât calea PNL în schimbarea României. Ovidiu Hurduzeu avea ideea cu Liga Distributistă... şi nu ştiu unde a ajuns cu acest lucru, pentru că eu simt uneori nevoia să fac un fel de <i>despărăţire de Goothe </i>(cum a făcut C. Noica), să nu fiu acuzat de plagiat şi să gândesc cu mintea mea. Adică practic m-am distanţat puţin de Mircea Platon şi Ovidiu Hurduzeu. Le respect enorm cărţile, eseurile... dar nu pot să fiu de acord cu tot ce spun ei, chiar dacă mi-au plăcut foarte mult. În fine... Între timp l-am descoperit pe regizorul şi mărturisitorul creştin, Iulian Capsali (cu asociaţia Demnitate Naţională) şi l-am tot întrebat care e soluţia să iasă la liman România. Încotro România? Cum scotem ţara asta (tristă dar plină de umor) din impas?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Activitatea mea ca simpatizant în Liga Distributistă şi în Demnitate Naţională a existat doar pe facebook. Repet, eram în PNL... devenisem şi preşedinte TNL Urecheşti, şi singura cale de izbăvire a României o vedeam doar prin Crin Antonescu. Acum văd o schimbare de atitudine, de altfel de politică prin deputatul Daniel Gheorghe. Poate unora nu vă este cunoscut acest tânăr sau poate nu vă este simpatic. Totuşi, vreau să întreb şi pe Daniel Gheorghe, încotro România? </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mai este noul PNL (unii spun PDL) - căci USL nu a fost să fie - , o barcă de salvare a României? Eu am numit partidul PNL condus de Crin Antonescu un partid-conştiinţă. Mai este PNL o conştiinţă a politicii româneşti? Sau a fost vreodată (după 1990) PNL o conştiinţă în politica din România şi de ce nu în politica europeană de sorginte UE ? Mai este PNL un partid istoric? Mai putem să vorbim de Brătieni şi marile personlităţi liberale? Sau PNL este un neoliberalism (gen neoprotestantism, că nu era de ajuns protestantismul... a fost nevoie să devină neo...) după cum afirmă mulţi intelectuali în ţara asta? Mai avem intelectuali în ţara asta? Mai avem ceva bun în ţara asta?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În <i>epoca </i>Băsescu (şi Mihail Neamţu a fost un pro Băse) se vorbea de intelectualii lui Băsescu. Acum despre ce intelectuali vorbim? Există elite în România? În fine... cine este Mihail Neamţu. Este fondator al Noii Republici şi acum membru PNL. Este teolog cu studii în Anglia. Este un om de dreapta. În fine... Faţă de Daniel Gheorghe, Mihail Neamţu nu repezintă pentru mine un model. De ce? În primul rând este arogant. Şi eu am studiat Teologia (la Galaţi, nu în Anglia) dar niciodată în viaţa mea nu pot face life pe facebook şi să ţin un discurs anti-islam sau să mă laud la lume că eu am citit Sf. Grigore de Nazianz. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mihail Neamţu, fără nicio supărare, acest gen agresiv de discurs (cu mesaje anti-islam, de parcă islamul e doar partea lor de terorişti şi extremişti sau de parcă creştinismul şi ortodox şi catolic a fost o Albă ca Zăpada) nu ţine. Pe mine nu mă poate convinge omul politic Mihail Neamţu. România are nevoie de soluţii concrete, nu de mândria că eu am citit Sfinţii Părinţi. Din câte persoane sunt pe facebook câţi au auzit de Sf. Grigore de Nazianz? România nu are nevoie de teologia triumfalistă a lui Mihail Neamţu, România are nevoie de o atitudine politică în genul lui Daniel Gheorghe.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am impresia că unora (gen Mihail Neamţu) le place să se audă vorbind. Cu ce a schimbat România în bine politica lui Mihail Neamţu? Câte locuri de muncă avem datorită lui Mihail Neamţu? Câţi km de autostradă există datorită lui Mihail Neamţu? Ce a adus în plus Noua Republică în România? </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nimic de zis, omul e un intelectual. Un teolog cu studii în străinătate. Scrie bine. Apare la tv şi vorbeşte frumos. Dar nu este un model. Pentru mine Mihail Neamţu nu este un model. De ce nu face Mihail Neamţu o minune să termine Catedrala Mântuirii Neamului? În fine... Intrarea în PNL pentru mine nu are nicio relevanţă. Pur şi simplu nu sunt de acord cu genul de discurs şi cu felul de a face politică a lui Mihail Neamţu. Este departe de Daniel Gheorghe.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Poate răspunde Mihail Neamţu dacă e adăvărat (căci acesta este mesajul de partid al PNL-ului) că PSD este <i>ciuma roşie</i>, adică partid neocomunist? În România sunt doar două mari partide PSD şi PNL şi restul. Fiecare are bube destule. Nu suntem ipocriţi, dacă am citit Sf. Grigore de Nazianz. Anumită populaţie din România nu are ce mânca şi noi vorbim de relele islamului şi de Sf. Grigorie de Nazianz. E normal dl. Mihail Neamţu? Chiar credeţi că există Dumnezeu în politica din România?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sper să nu cădem în stilul lui Gigi Becali (care îşi face treaba de creştin-filantrop aşa cum este el) care a fost tot în PNL. Sper să nu dormim Mihail Neamţu şi dimineaţă să ne trezim Vadim Tudor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mihail Neamţu crede în omul politic Mihail Neamţu? Da, există un soi de prostie (manelizare sau prostime) în România, dar nu cred că un teolog şi politician <i>deştept </i>ca Mihail Neamţu poate schimba lumea.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În teologie trebuie să ai discernământ, conştiinţă, raţiune... În politică trebuie să ai principii, demnitate, moralitate şi atitudine. Eu văd acest model de om politic a fi Daniel Gheorghe. Uitam, ca om politic trebuie să fii şi diplomat... să ştii să porţi un dialog cu toate categoriile de oameni şi să îi respecţi, indiferent că sunt musulmani, ţigani... sau ruşi, americani. Nu vreau să întreb ce caută Mihail Neamţu în politică, sunt doar curios cu ce schimbă Mihail Neamţu situaţia gravă în care a ajuns politica din România? Este el un model de politician? </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu blamez valoarea omului Mihail Neamţu. E clar că are foarte multe calităţi. Doar că pe mine nu mă lămureşte şi nu mă convinge ca om politic. Nu judec omul sau intelectualul Mihail Neamţu, dar cred că omul politic Mihail Neamţu lasă de dorit. Mihail Neamţu este doar un simbol, o mentalitate, o imagine... Mihail Neamţu este un gen de a face politică şi un altfel de a fi teolog. În el se pot vedea mulţi. Cei care se regăsesc şi sunt de acord cu el poate sunt mulţumiţi şi fericiţi, pe mine însă genul de discurs al lui mă sperie.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Unele lucruri le ştim cu toţii. Unii dintre noi mai pun şi mâna pe carte şi citesc. Unii sunt aşa cum sunt ei şi sunt liberi să fie cum doresc. Vedem şi noi ce se întâmplă în Occident şi cu anumite acte de terorism. Dar eu nu cred în discursul politic şi teologic al cuiva care dă vina doar pe religia islamică (o religie care are şi ea părţile ei bune) pentru relele din lume. Nu cumva tot religia islamică e de vină pentru răul din România?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu cred că la nivel macro (universal) se rezolvă ceva cu genul de politică şi teologie de a scoate ochii statelor civilizate sau statelor arabe. Trebuie văzut ce este bun şi trebuie găsit un punct comun. Nu sunt eu vreun sfânt şi deştept şi toţi sunt păcătoşi şi proşti. Nu cred în aşa ceva. Dacă vrei să ajungi deputat sau senator te poate vota şi un manelist şi un intelectual. Contează să faci ceva, nu doar să vorbeşti. Politica vorbelor nu are niciun rost.<br />
<br />
În fine, Mihail Neamţu are fanii lui. Nu blamez ideea de a face politică în genul Mihail Neamţu, dar pot spune că mie nu îmi place.<br />
<br />
P.S. : Daniel Gheorghe DA, Mihail Neamţu NU.</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-2640520088431877552017-12-29T18:04:00.000-08:002017-12-29T18:31:27.391-08:00DUMNEZEU NU ARE PAGINĂ DE FACEBOOK<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFyNGDRDx9vZTj5nFdOCgh5VxsiqIBy6-dfIydsBITVqK_clUVWMUYDL3GOagk1Dn-qJ-S4tIODbdAu8JbGtuGCE5Dsgr8T-QlIJsgRgPc-_WVto7E5JeVqWPrYaTbXeLvnUPzsw565o8/s1600/cover_18873300.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="537" data-original-width="853" height="201" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFyNGDRDx9vZTj5nFdOCgh5VxsiqIBy6-dfIydsBITVqK_clUVWMUYDL3GOagk1Dn-qJ-S4tIODbdAu8JbGtuGCE5Dsgr8T-QlIJsgRgPc-_WVto7E5JeVqWPrYaTbXeLvnUPzsw565o8/s320/cover_18873300.png" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Ştiu că mulţi <i> fraţi creştini </i>(sper că nu se interpretează greşit ironia - <i>fraţi creştini</i>) or să mă judece pentru acest articol. Prefer să fiu criticat decât să văd ipocrizia pseudoortodoxistă şi somnabulismul pseudoreligios pe facebook. Majoritatea lumii doarme într-o credinţă habotnică. Eram şi eu ancorat în acest context, dar nu chiar aşa exagerat şi în mod agresiv. Se pare că unora le place eticheta de ortodox, dar nu înţeleg că Dumnezeu nu este o caricatură desenată pe facebook după mintea şi prostia lor, pardon! , inteligenţa lor... geniul lor neînţeles.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Recunosc faptul că am avut mândria de a mă crede un mărturisitor ortodox şi tot postam mesaje şi imagini pe facebook legate de Dumnezeu, dar mi-am dat seama după ce am studiat Teologia că nu vorbăria şi trăncăneala mea despre Dumnezeu contează, ci viaţa, trăirea şi omenia. În primul rând trebuie să fiu un om de omenie apoi să am iluzia că pot să fiu mărturisitor. De fapt consider că suntem penibili (majoritatea care am studiat Teologia) când ne etalăm muşchii pe facebook cu ortodoxia noastră şi ne credem avocaţii lui Dumnezeu, dar noi nu trăim un minut viaţa în Hristos. Dar ne place la nebunie să vorbim de Hristos la alţii, dar noi suntem departe de Hristos. Măcar să avem bunul-simţ să recunoaştem cine suntem.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu critic oamenii care au plăcerea să posteze non-stop ceva despre Dumnezeu pe facebook, dar sincer nu mă regăsesc în asemenea mentalitate. Chiar dacă o să dezamăgesc armata de ortodocşi de pe facebook, din păcate (sau din fericire) <b>DUMNEZEU NU ARE PAGINĂ DE FACEBOOK.</b> De unde ştiu eu acest lucru? Cine sunt eu să-mi permit să vorbesc astfel despre Dumnezeu? <i>Fraţi creştini, </i>hai să mai lăsăm puţin ipocrizia acasă. Unii dintre noi nu ştim nici tabla înmulţirii (eu recunosc că am stat foarte prost la capitolul matematică) dar suntem aşa deştepţi când vorbim despre Dumnezeu. De parcă Dumnezeu e bunicul nostru. Numai noi ştim cum stă treaba cu Dumnezeu. Restul toţi sunt nişte eretici şi rătăciţi, noi suntem iluminaţi (public). Doar la noi în cap (nu şi în minte) se aprinde becul de 100 de W. Când de fapt e invers, noi suntem puţin înşelaţi de mândrie şi de egoism. Dumnezeu (Hristos) a fost smerit şi exemplul smereniei lui Dumnezeu este extraordinar. Noi avem doar o imagine (falsă) despre Dumnezeu şi tot vorbim altora despre Dumnezeu (mai ales pe facebook) de parcă Dumnezeu există doar în ograda noastră.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu am nimic cu ortodoxia propovăduită (decent, normal, frumos...) pe internet. Sunt site-uri ortodoxe de nota zece, dar sunt şi multe altele care bat câmpii şi se cade dintr-o extremă în alta. De la religie la fanatism religios este doar un pas. De exemplu a posta non-stop (într-un mod sectar aproape) despre Dumnezeu pe facebook a devenit nu doar fanatism, ci un joc agresiv, jalnic, urât. Din păcate noi nu postăm despre Dumnezeu, noi postăm cuvintele noastre... postăm imaginea noastră de credincios şi postăm icoana noastră de ortodox, dar nu înţelegem că această atitudine nu este deloc ortodoxă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dumnezeu nu se bucură de like-uri, share-uiri şi comentarii. Dumnezeu nu este postmodernist. Dumnezeu nu este un om recent. Dumnezeu nu este un super-star. Unora le pare o blasfemie să faci pagină de facebook cu numele Iisus Hristos sau Dumnezeu, dar nu le pare anapoda să tot vorbeşti despre Dumnezeu pe facebook scriind greşit gramatical etc. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Au vorbit şi au scris mulţi alţii despre Dumnezeu, dar au vorbit şi au scris bine. Dumnezeu nu vrea să fie cunoscut pe facebook într-un mod ciudat. Dumnezeu vrea să fie cunoscut în inimilie noastre şi vrea ca noi să respectăm (să nu zic iubim) libertatea celuilalt de a fi diferit de noi. Indiferent de ceea ce este... e om. Dumnezeu nu este absurd. Omul este absurd.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Repet, nu blamez site-urile ortodoxe bune de pe internet. Ortodoxia Tinerilor şi Creştin Ortodox.ro îmi sunt nişte site-uri foarte dragi. Cred că Horia-Roman Patapievici în cartea <i style="font-weight: bold;">Omul recent </i>are dreptate, omul de azi are nevoie de <b>discernământ</b>. Noi uităm multe. Uităm de cultură, de filosofie, de literatură, de artă, de muzică, de poezie... dar nu uităm să trăncănim de Dumnezeu pe facebook.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În Statele Unite, un cetăţean american (sper că era american... putem cerceta pe <i>Dumnezeul-Google</i>) l-a dat în judecată pe Dumnezeu. Cum considerăm această chestiune? O nebunie? Da, toţi credem că individul acesta este un nebun, dar nimeni nu crede că el este nebun cu miliarde de postări despre Dumnezeu pe facebook. Oare ce părere are un ateu despre avalanşa de postări cu şi despre Dumnezeu pe facebook? Are dreptul şi ateul să spună ceva? Este şi ateul om? </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Oare a existat numai Fericitul Augustin, Petre Ţuţea, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu? Fr. Nietzsche, Lucian Blaga, Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade... nu au dreptul la opinie? Ce ne facem că a existat şi altă atitudine şi gândire faţă de religie? Intrăm în polemici? Recurgem la inchiziţie, cruciade... pentru expresia Ideea de Dumnezeu şi Ipoteza Dumnezeu? Ardem pe rug pe cei care nu gândesc ortodox? Sau postăm pseudoteologia noastră pe facebook?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Din păcate mulţi dintre noi suntem analfabeţi (poate şi la propriu, nu doar la figurat) din punct de vedere teologic, dar vorbim despre Dumnezeu ca despre noi înşine. Nu ne interesează faptul că am devenit penibili pe facebook cu ipocrizia noastră ortodoxistă, important este că suntem prezenţi pe facebook. Cred că deja visăm că mântuirea vine după câte postări avem pe facebook cu Dumnezeu. Am făcut din Dumnezeu un fel de Arsenie Boca pe facebook. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Spunea Pr. Teofil Părăian, să ne ferim de-a joaca de Dumnezeu. Mulţi ne jucăm de-a Dumnezeu pe facebook. Poate noi nu avem niciun Dumnezeu (ca preotul devenit ateu) dar ne place să pozăm în apostoli. Cred că pe undeva este şi nesimţire. Să tot publici mesaje despre Dumnezeu dar tu să fii un om orfan de Dumnezeu. Şi totuşi, nici adevăraţii mărturisitori nu vorbesc în asemenea hal (ca pe facebook) despre Dumnezeu. Şi eu am folosit cuvântul Dumnezeu în mod exagerat, dar asta e tema articolului. Dacă vorbeam despre Neculai sau moş Gheorghe era altceva. În fine... Ne deranjează <i>credinţa </i>lui Freud despre Dumnezeu, dar nu ne deranjează că noi nu suntem vrednici de Dumnezeu, dar dăm altora lecţii despre Dumnezeu. Noi nici măcar oameni morali nu suntem, dar facem pe luptul moralist pe facebook. Doar că luăm foc dacă ne contrazice cineva sau ne spune că am picat în prăpastie.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ideea e că nu ne vedem lungul nasului. Şi cei care sunt foarte cunoscuţi (vedetele ortodoxiei cum spunea cineva, de parcă ortodoxia e un videoclip la MTV) mărturisitori (teologi, scriitori, actori...) fac gafe. Şi ei recunosc că vorbesc prea mult despre Dumnezeu şi trăiesc prea puţin ceea ce vorbesc. Şi preoţii fac greşeli. Şi toţi. De ce? Pentru că toţi suntem oameni. Toţi greşim, dar nu toţi recunoaştem.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În lumea civilizată există multe religii, etnii, culturi... şi se înţeleg, se respectă... pentru că există dialog şi bun-simţ. În lumea civilizată ideea lui Freud că <i>religia este o iluzie</i> nu este o idee nici bună... nici rea, este o idee. În virtutea mesajelor aşa zis ortodoxe pe facebook, ideea lui Freud este o prostie şi de aici se vede clar lipsa de cultură, lipsa de bun-simţ, lipsa de credinţă adevărată. Pe facebook ortodoxia (uneori) este propovăduită şi cu înjurături. Dacă spui ceva ce nu e în ton (cu ortodoxia din mintea lui care postează, nu cu ortodoxia adevărată) cu spiritul ortodox, e jale. Te trezeşti cu o ploaie torenţială de cuvinte (unele şi urâte) aberante. Disputa dintre ortodocşi, catolici şi protestanţi pe facebook e pistol cu apă, faţă de disputa dintre un agnostic (nihilist sau ateu) şi un ortodox marca facebook. Oamenii de cultură, oamenii de bun-simţ nu se jignesc, nu se ceartă. Se respectă. Chiar dacă ei gândesc diferit şi chiar dacă ajung la polemici, nu fac din asta un circ.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Oare ne întrebăm pe cine mărturisim pe facebook? Pe Dumnezeu sau ideea noastră despre Dumnezeu?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Un domn scrie pe facebook: <i style="font-weight: bold;">A avea nevoie de d-zeu e a te căca pe tine de frică! </i>(Ovidiu Băjan - Pagina <i>Visul Artemei, </i>sâmbătă, 09.09.2017). Putem crede că eu un citat (nu dintr-un clasic) celebru? Putem crede orice, dar nu putem crede că e firesc să cloceşti asemenea idei cretine. Suntem de acord că omul e liber să facă şi să spună orice, dar nu promovăm ideea de a fi imbecil. Dacă cineva vorbea în aceşti termeni academici despre mama domnului <i>poet</i>, se trezea imediat ameninţat că îl dă în judecată. La unii funcţionează drepturile omului doar în favoarea lor, dar drepturile bunului-simţ nu există.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În fine, nu vreau să fiu înţeles greşit. Nu generalizez. Nu toate postările despre Dumnezeu şi nu toate imaginile cu eticheta ortodox pe facebook sunt nepotrivite. Dar sunt persoane care gândesc aşa: Dumnezeu este Iubire, Dumnezeu este o Floare (adică Natura, ceea ce se vede), Dumnezeu este Cerul... Şi vorbesc despre Iubire, Flori, Naură, Munţi, Mare, Cer... (fără să folosească absolut deloc numele Dumnezeu) ca despre Dumnezeu. Aşa pot avea şi ateii acces la cunoaşterea lui Dumnezeu. Cred că religia tuturor oamenilor este <b>iubirea</b>. Oamenii vor să se regăsească în iubire. Bine... nu ne referim la iubirea de pe facebook căci picăm în altă extremă. Nu tot ceea ce este pe facebook este real. Dorul, suferinţa, pacea sufletească... nu se poate posta pe facebook. Facebook-ul are rolul şi rostul lui, dar nu este un etalon în viaţa noastră.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Trebuie să fim sinceri şi realişti. Nici colindele şi mesajele de Crăicun pe facebook nu mai au farmec. Sensul lui Dumnezeu nu este facebook. Sensul lui Dumnezeu în viaţa noastră este altul. Pentru un ateu Dumnezeu nu are niciun sens. S-a făcut prea multă filosofie (nu teologie) pe tema existenţei lui Dumnezeu. Nu cred că noi lămurim pe cineva (cu atitudinea de azi) că Dumnezeu există. Dumnezeu există şi fără reclama noastră pe facebook. Dar mândria şi egoismul nu ne lasă deloc să renunţăm la ideea că noi trebuie să vorbim numai şi numai despre Dumnezeu pe facebook, doar că Dumnezeu nu are pagină de facebook.</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-66330666051367048102017-12-27T08:55:00.000-08:002017-12-27T12:21:26.779-08:00Războiul religios şi războiul ideologic<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3CQkGgWQQHFjuPlOqh56XWVodPrMJ5L3iVreLDELSVvS2qOubpgm4PGhr1xu8qJsQ19WdLxhc7oROESX2Eq0t1-gDz7DxWCYfJTA9pYw_HCFrr-C9xlUq_3laMRvsKf56Yejilvxv0lg/s1600/121646_turnul-babel-limbile.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="278" data-original-width="400" height="222" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3CQkGgWQQHFjuPlOqh56XWVodPrMJ5L3iVreLDELSVvS2qOubpgm4PGhr1xu8qJsQ19WdLxhc7oROESX2Eq0t1-gDz7DxWCYfJTA9pYw_HCFrr-C9xlUq_3laMRvsKf56Yejilvxv0lg/s320/121646_turnul-babel-limbile.jpg" width="320" /></a></div>
<b>Războiul religios</b><br />
<b><br /></b>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Ne place (mai ales acum de Sărbători) noi cei ce ne batem cu cărămida în piept că suntem creştini-ortodocşi, să ne credem buricul pământului. Ideea că noi suntem deţinătorii adevărului absolut, revelat şi ontologic, ne dă impresia că suntem mai deştepţi, mai buni, mai deosebiţi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ispita omului religios (indiferent de confesiune) este faptul că se consideră un suflet mântuit, iar toţi ceilalţi oameni fără Dumnezeu sunt sortiţi iadului sau sunt păgâni şi păcătoşi. Teologia nu ne invaţă niciodată aşa ceva. Mesajul lui Hristos nu este acesta, dar nouă ne place să interpretăm. Nu ne place să jucăm hora unirii cu ateii, new-ageiştii, evreii, musulmanii, catolicii, protestanţii etc. Necreştinii sunt slujitorii diavolului, sunt răi, iar noi suntem drepţi şi buni.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cu o asemenea gândire nu o să apropiem niciun om postmodern de noi. Această trufie că noi suntem mai buni ca ceilalţi duce doar la polemici, conflict şi război. Un război religios care nu se mai termină niciodată. Din păcate aşa eram şi eu la început. Îi vedeam pe toţi eretici şi întunecaţi la minte. Uite că nu este deloc aşa. Fiecare om trebuie iubit şi respectat aşa cum este el. E liber să fie cum doreşte el. A fi ortodox nu înseamnă a fi avocatul lui Dumnezeu sau judecătorul oamenilor de altă religie. Puţină filozofie în acest sens nu ar strica. Vedem prea bine că în filozofie fiecare gânditor avea o idee diferită şi combătea <i>adevărul</i> celuilalt, dar în fond toţi aveau o brumă de dreptate.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De la dispute pe baza Ideii de Dumnezeu s-a ajuns la războaie religioase, la ură, blesteme (anatema), schisme şi toate nebuniile evului mediu. E timpul să ne trezim din visul şi din mentalitatea evului mediu. Sunt oameni atei, musulmani, evrei, catolici, protestanţi... care fac bine în lume, şi sunt creştini-ortodocşi (care merg zi de zi la Biserică şi la Pr. Arsenie Boca... şi la sfintele Moaşte şi la mai toate Mănăstirile) şi sunt inculţi, necivilizaţi, avari, bârfitori, desfrânaţi şi răutăcioşi din cale afară. Omul ortodox simplu care-şi vede de treaba lui e un om de omenie şi nu face din teologie, ştiinţă şi filosofie, război.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Tare mult îmi doresc ca omul ortodox (mai ales cei pe stil vechi) să înţeleagă faptul că ortodoxia înseamnă demnitate, libertate, iubire şi adevăr... nu orgolii, mândrie, habotnicie, dogme răstălmăcite prost, fanatism religios, polemici, prostie etc. Nu ne unim cu cei pe stil vechi sau cu catolicii din cauza mândriei nu din cauza dogmelor. Nu vrem să avem şi raţiune, vrem doar să credem că noi suntem cei mai buni. Doar că se vede clar, fiecare <i>ortodox</i> convins are propria lui <i>ortodoxie </i>şi Dumnezeul lui personal. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Deranjează poezia lui Eminescu care spune: <i style="font-weight: bold;">eu nu cred nici în... ... ... eu rămân ce-am fost, romantic. </i>Există dispute pe tema sentimentului religios al lui Mihai Eminescu, dar ce era dacă Mihai Eminescu era ateu? Nu mai era Mihai Eminescu? Dar ce ne facem că există şi Lucian Blaga, Emil Cioran şi Mircea Eliade? Adică există şi altă atitudine şi gândire faţă de Dumnezeu şi faţă de religie. Asta nu înseamnă că aceşti oameni nu sunt oameni sau că au o filosofie şi psihologie atee. Ce spunem totuşi de un ateu convertit la ortodoxie (sau altă confesiune creştină) , dar ce spunem de un preot ortodox devenit ateu?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Scriu acest articol inspirat nu doar din disputele celebre (istorice) dintre religii sau dintre ştiinţă, filosofie, psihologie, sociologie şi religie, ci scriu şi din cauza obsesiei de a fi ortodox triumfalist pe facebook. Nu sunt de acord cu modul de discurs al lui Mihail Neamţu, care nu înţelege că a fi teolog-politician înseamnă a fi diplomat. Bine, unele lucruri ţin de educaţie, de bun-simţ şi de cărţile citite, nu de teologie şi politică. Nu doar omul politic trebuie să fie diplomat. În fine... Nu cred în mândria şi aroganţa ortodoxiei. Nu cred că e normal şi corect să hulim pe facebook pe toţi cei care nu au nicio tangenţă cu religia. Mai concret nu cred în războiul religios (nici pe facebook, nici în realitate) care duce la nimic. Din păcate fanatismul şi extremismul religios (mai ales cel din evul mediu, dar şi astăzi) a dus la crime, orgii şi blasfemii. Nu doar omul ateu a făcut mult rău societăţii şi lumii în care trăim, ci şi omul religios extremist.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ne place să dăm doar vina pe modernism, raţionalism şi ateism. Ne place să vedem doar păcatele religiei islamice extremiste, dar nu ne place să privim istoria exact aşa cum a fost. În final mă gândesc (de exemplu) la o discuţie (comentarii) pe facebook:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Teodora Evlavioasa: Nihil sine deo! Naşterea Domnului să vă aducă pace şi bucurie! Iar proştii şi idioţii (mai ales cei din lista mea) care nu cred în Dumnezeu, care confundă Crăciunul cu porcul, să fie sănătoşi... ei nu sunt conştienţi de veşnicia iadului... nesimţiţii dracului... În fine, vă doresc numai bine fraţi creştini! Amin.</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Niku Raţionalist Ateu: Dragă Teodora, S. Freud spunea că religia este o iluzie! Eu cred că tu ai fantezii cu Dumnezeu... nu eşti nici credincioasă, nici religioasă... un om credincios sau un om religios nu se comportă aşa. Există mai multe puncte de vedere. Ateii trăiesc altfel Sărbătorile de iarnă. Tinerii merg în cluburi, tu nu ai fost tânără?</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Teodora Evlavioasa: Eşti un bou, ba nu un şobolan cum spunea Petre Ţuţea despre atei! Da normal că am fost tânără, de ce?</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Niku Raţionalist Ateu: Păi şi tu ai fost o sfântă când erai tânără?</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Teodora Evlavioasa: Nu măi, logic că am făcut şi eu greşeli... dar eu aveam frică de Dumnezeu, nu ca piţipoancele astea de azi... unele vedete...</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Niku Raţionalist Ateu: Măi femeie, tu nu vezi ce poză de profil ai, tu nu vezi cum gândeşti şi cum judeci?</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Teodora Evlavioasa: Ce legătură are poza mea de profil cu religia mea?</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Niku Raţionalist Ateu: Pune mâna pe carte, citeşte şi tu un Kant... citeşte şi tu măcar Omul recent de Horia-Roman Patapievici.</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Teodora Evlavioasa: Pentru ce să citesc? Eu citesc Biblia şi Sf. Părinţi... E păcat să citeşti cărţi păgâne!</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Niku Raţionlist Ateu: Cărţi păgâne în sec. XXI, anul 2017? Dar să ai facebook nu e păcat?</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Teodora Evlavioasa: Eu mărturisesc pe Dumnezeu pe facebook... nu sunt un imbecil ateu ca tine... Gata , block! Lasă-mă în pace!</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<i style="font-weight: bold;"> </i>Cu anumite excepţii, ceva de genul se petrece pe facebook când un om (de altă religie sau nereligios) vine cu o altă părere la o postare <i>ortodoxă</i>. Când vreodată o să terminăm cu aceste prostii <i>ortodoxiste</i>? Când vreodată înţelegem că limbajul ortodox nu e limbajul facebook? Când ne dăm seama că un om ortodox normal la minte, nu spoieşte pagina de facebook cu mesaje urâte adresate celor care au altă religie (sau altă confesiune) sau celor care nu cred? Până când această babilonie pseudoreligioasă?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Războiul ideologic</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b> </b>Acum trecem la o altă luptă fără sens: războiul ideologic. Şi aici se poate ajunge tot pe motive religioase, dar aici încăpăţânarea şi orgoliul au alt <i> farmec</i>. Există socialism, liberalism, conservatorism, ţărănism etc. De la monarhism, comunism, nazism, bolşevism... s-a ajuns la un soi de postmodernism cu politici şi ideologii sucite. Toţi cei care slujesc aceste ideologii (unii care habar nu au doctrina ideologiei pe care o împărtăşesc) se jignesc şi se ceartă într-una. Toţi cred că politica lor este mai bună, dar niciunul nu crede că dacă nu e aşa cum gândeşte el.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Avem destule exemple în istorie de lupte şi războaie din cauza ideologiilor. Dar de ce astăzi tot există lupta între socialism şi liberalism? Oare nu am învăţat nimic de la istorie? Eu consider că oamenii de azi care preţuiesc anumite ideologii, de fapt preţuiesc ideologia stomacului şi ideologia banului. E prea greu să stai să studiezi doctrina unui partid şi să ai demnitate şi principii. Ştiinţa nu e pentru orice om. Deci e limpede, avem indivizi care au intrat în partidul X nu de dragul ideologiei, ci din greşeală.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nicio ideologie nu e bună dacă nu are în vedere principii morale şi corete. Pentru că tot omul de rând suferă din cauza acestor ideologii. Şi imediat se ajunge la polemici, anarhie (reversul democraţiei) şi război ideologic. Toţi se ceartă pe ceva şi nu rezultă nimic bun.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Bună nu este ideologia în sine, ci rezultatele ei. O ideologie bună are un partid bun, cu principii sănătoase şi legi normale. Populaţia nu are nevoie de dispute politice. Societatea şi statul nu ajunge altfel prin războiul ideologic. O societate modernă şi un stat drept are la bază o bună guvernare. O politică şi o democraţie americană. Au şi ei problemele lor, nu afirmăm că statul american e alfa şi omega, dar nu sunt în mlaştina în care se scaldă România.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Soluţii? Partidele politice să fie doar două sau trei (restul să fie ONG-uri sau asociaţii care să facă numai bine României) şi să renunţe la circul politic contemporan. Partidele să nu ţină cont de ideologie ca de ceva sacru. Să facă <i>compromisuri</i> numai pentru binele României. Să se bată nu pentru putere, ci în proiecte extraordinare. Să se respecte ca oameni, nu doar ca politicieni. Să <i>nască</i> oameni politici ca Daniel Gheorghe din PNL. Să nu ţină cont doar de partid. Dacă un coleg din alt partid vine cu o idee sau o lege bună să fie sprijinit. Opoziţia să fie opoziţie, nu un Gică-contra. Democraţia să fie democraţie, nu un izvor de corupţie, demagogie şi crize economice.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În principal pentru a avea acest vis de democraţie, politică şi stat, avem nevoie de oameni cu caracter. Oamenii (personajele din politica de azi) dacă nu se schimbă cu nimic, vor face o politică bolnavă şi războiul ideologic va continua mai rău ca războiul religios.</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-16845825175862083742017-12-19T10:26:00.000-08:002017-12-19T10:26:44.268-08:00De vorbă cu mine<div style="text-align: justify;">
Poate e târziu sau poate e prea devreme, dar simt acut nevoia să stau puţin de vorbă cu mine. Nu sunt genul să mă uit în oglindă şi să fac psihologie pe seama chipului şi sufletului meu. Sunt mulţumit de ceea ce sunt, de tot ceea ce am... dar sunt neliniştit, sunt tulburat. Îmi place foarte mult să gândesc, dar ocolesc ideea de a face filozofie. Sunt fericit, dar zilnic am pusee de anxietate. Cum poate într-un om să trăiască şi fericirea, şi iubirea, şi pacea, şi neliniştea, şi tulburarea, şi anxietatea... ? Ce paradox mai este şi ăsta?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Intuiesc aici un paradox absurd. Mă întreb: încotro România? Mă interesează în mod practic soarta României, dar nu mă preocupă aşa tare soarta sufletului meu. Mai bine întreb: încotro eu? Am rătăcit? Sunt pe un drum greşit? Nu. Doar că intru mereu în polemici cu mine şi cred că omul e o contradicţie de idei. Oare gândesc prea mult?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Şterg cu mâna lacrimi de fericire şi lacrimi de durere. Nu rămâne nicio urmă de mână, dar rămâne urma plânsului sufletesc şi urma gândurilor. Stau şi întreb: ce e cu tine om naiv? Ai rămas ancorat în trecut? Ai uitat să trăieşti simplu şi frumos?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Copilul din mine priveşte cerul ca o minge de foc şi uită de regulile jocului vieţii. Am în minte titlul unui pamflet: cum să convingi o femeie să facă sex, dar nu scriu nimic. Nu înţeleg manelizarea şi pornografia sexualităţii în România. Nu mă regăsesc în mentalitatea populaţiei române, dar ador gândirea poporului român. Văd cu ce fel de probleme se confruntă România, dar nu am grijă de problemele sufletului meu. România plânge. Sufletul meu plânge, dar nu cred a avea un eu naţional, încât să convertesc tot răul în bine. Ecoul naţional îl au multe personalităţi cu putere de convingere, doar că nimic nu pare a schimba România într-un stat european demn şi civilizat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A fost o lecţie de istorie şi un moment solemn cu evenimentele dedicate Regelui Mihai, dar am revenit la gălăgia politică din România şi la mizeria ştirilor horror din mass-media. Ce legătură au toate astea cu mine? Ce treabă am eu cu lumea din jurul meu? Nu pot să fiu indiferent? Nu am auzit de cuvântul ignoranţă? La ce îmi folosesc toate aceste gânduri? La ce îmi trebuie mie atâta stres?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Azi am citit Alexandru Dragomir şi înţeleg faptul că nu există om cu deschidere către filozofie să nu fie tulburat de gânduri, probleme existenţiale şi întrebări. Eu având şi patima de a face politică (chiar dacă am renunţat la activitatea de <i>liberal</i>) nu pot să stau liniştit când văd caricaturi de politicieni (deputaţi şi senatori, cu mici excepţii) care votează numai legi proaste, iar opoziţia nu vine cu nimic bun sau nou. Soluţii? Prefer să fac politica şi filozofia sufletului meu şi dacă revin cu picioarele pe pământ să încerc iar să mă impun concret în viaţa cetăţii.</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-90859579411005031892017-12-18T11:27:00.000-08:002017-12-18T11:27:38.106-08:00Excitaţia comentariilor pe facebook<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgao-MR-LFUYIFxkRKxaxS54bwkHJAq033eI0q4596qbmFlNakLRNbEK-UURim5fGdhNBOHbYAYOdsPGf_ern2-MeYcLwTDigPZdIiZRVmekVUYXLel549NMvwvR1HufMscewsp52K700c/s1600/poza.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="260" data-original-width="352" height="236" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgao-MR-LFUYIFxkRKxaxS54bwkHJAq033eI0q4596qbmFlNakLRNbEK-UURim5fGdhNBOHbYAYOdsPGf_ern2-MeYcLwTDigPZdIiZRVmekVUYXLel549NMvwvR1HufMscewsp52K700c/s320/poza.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
La început de <i>era</i> facebook, am crezut că pot schimba blog-ul cu facebook-ul. Mi-am imaginat eu că lumea pe facebook mă vede... şi citeşte mai mult. În scurt timp am realizat că lumea pe facebook e pasionată de poze, nu de texte. Nu excludem ideea că lumea citeşte pe facebook, dar o imagine face cât o mie de cuvinte, nu-i aşa?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În fine. Am trecut de etapa facebook-scris-citit. Am văzut că lumea îşi face grup (ca un partid politic) şi aşa am ajuns pe zeci de grupuri de poezie, de literatură, de muzică, de cultură. După toate descoperirile pe facebook, la început am trecut de ideea de like şi share, dar m-am oprit puţin la comm. Şi am comentat şi iar am comentat, de visam noaptea în somn comentarii. Am intrat în polemici. Încercam să lămuresc lumea pe facebook, până am ajuns la facultate şi un profesor a zis: cel ce se contrazice înseamnă că are timp de pierdut. Ups! Interesantă părere. Şi mi-am dat seama că eu greşesc. Că nu am nicio şansă să lămuresc pe cineva. Că nu sunt eu Dumnezeu. Până la urmă şi Dumnezeu e blamat. Deci m-am lămurit singur că nu fac bine să tot comentez pe facebook la diferite postări şi să mă contrazic cu X şi Y.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUUMylgO4B1gflRDVcqJRr6d8frGS1oITwb33iCNCo9mFblFGYGufjz5yBIz7SODYjwEjQ8WsLFTWcANe0cV4WLw2W5G980Bc9fMMYi0SDlxqsiKqeemGtny2K9t7SHyO793hfB6r-Lew/s1600/Photo+09.07.2013%252C+22+29+23.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="768" data-original-width="1024" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUUMylgO4B1gflRDVcqJRr6d8frGS1oITwb33iCNCo9mFblFGYGufjz5yBIz7SODYjwEjQ8WsLFTWcANe0cV4WLw2W5G980Bc9fMMYi0SDlxqsiKqeemGtny2K9t7SHyO793hfB6r-Lew/s320/Photo+09.07.2013%252C+22+29+23.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Ce mă excita să tot intru în polemici pe facebook? Ideea că eu pot să lămuresc pe cineva. Abia acum am învăţat lecţia că niciun om nu poate să lămurescă alt om, pentru că omul gândeşte cum vrea el şi mai ales omul care nu vrea să se schimbe, degeaba te chinui cu el, el te crede nebun, prost... Omul e unic, fiecare om are mentalitatea lui. Mai ales omul trecut de 50 de ani. Psihologic e dovedit că un om trecut de 50 de ani e foarte greu sau imposibil să fie lămurit. Dacă el aşa crede că stă treaba, aşa e şi punct. Nu avem dreptul să judecăm pe nimeni de faptul că are o altă părere. Suntem diferiţi şi e normal să gândim diferit.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Văd pe facebook postări peste postări şi comentarii peste comentarii. Am căzut în această capcană şi ne place să ne contrazicem, să ne jignim, să ne certăm, să ne credem noi deştepţi şi deţinătorul absolut al adevărului. Nimeni nu inventează în sec. XXI roata. Nimeni nu descoperă America azi. Nimeni nu e mai presus de celălalt. Doar mândria şi lipsa de respect ne face să fim aşa războinici în comentarii. Unele comentarii şi polemici pe facebook sunt absurde. Sunt banale. Mulţi încearcă să aducă argumente. Argumente pentru ce? Eu sunt dinamovist (bine, nu mai sunt microbist şi nu mai sunt fan - adică fanatic - cum eram la liceu) , cu ce poate să mă lămurească cineva că nu e bine ca eu să ţin cu Dinamo? E naivitate să crezi că prin comentarii pe facebook poţi schimba ideea cuiva. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Unii se contrazic prin sute de comentarii pe ideea de ortodox. Ba că eu sunt ortodox... ba că eu sunt ateu, ba că sunt altă confesiune. Mulţi fac abuz de a fi ortodox pe facebook, cu mii de citate din Biblie şi sute de imagini cu icoane, preoţi şi mănăstiri. Şi eu aveam acest instinct estetic şi acest iz de a mă afirma mare mărturisitor ortodox pe facebook. Cel mai bine e să fii discret. Să ai discernământ. Să nu exagerezi. Să nu pici în extreme. A fi habotnic sau fanatic religios, nu înseamnă a fi ortodox. A pune poze de profil cu ticolorul nu înseamnă a fi patriot. A fi ciudat nu înseamnă a fi altfel sau a fi bun. Exemplu bun.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Putem să analizăm câteva comentarii pe facebook (să spunem despre Regele Mihai sau despre crima de la metrou) dar nu intrăm în patologia acestor chestiuni. Din păcate oamenii cred în ceea ce comentează şi pofta de a comenta a devenit marea revoluţie pe facebook. Fiecare ţine la comentariul lui ca la ceva sacru. Există şi o excitaţie a acestor comentarii. Sau poate omul crede că are o misiune, misiunea de a comenta pe facebook. Cine ştie, ne-am născut ca să dăm comentarii pe facebook, nu? </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ideea e că omul nu permite să fie deranjat. Omul este un individ sensibil şi vulnerabil. Omul este ca un vulcan. Dacă este supărat ejaculează, pardon... erupe. Explodează. Explodează de nervi şi aberaţii. Majoritatea comentariilor pe facebook sunt nişte aberaţii, dar nu contează, important e contextul. Suntem prea orgolioşi să recunoaştem că batem câmpii. Eu am revăzut azi un articol din 2012 publicat la Ziarul de Vrancea despre drepturile omului, şi abia acum recunosc cât de urât şi ce prost scriam. Mi-am dat seama că atunci eram pe altă lume. Dar comentatorii pe facebook ştiu săracii că sunt pe altă planetă? Ştiu ei că Socrate a zis: <b>eu ştiu că nu ştiu nimic? </b>Poate ştiu, dar nu vor să lepede plăcerea de a comenta şi a intra în polemici pe facebook fără niciun rezultat. Exact ca la tv. Când vin şi de la PSD, şi de la PNL, şi de la ALDE, şi de la USR, şi de la UDMR... şi iese un balamuc. Toţi cred că au dreptate şi de fapt nu are nimeni. Toţi cred că schimbă România în bine, dar România tot rău o duce de 28 de ani.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Repet omul, şi mai ales omul facebook, este liber şi diferit. Fiecare poate avea o idee de adevăr, dar pe facebook nu se face filosofie (adică iubire de înţelepciune), pentru că facebook este o fabrică de narcisism.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgoA7jzuYSwgWm8XZv3zix4flXC_nM_B0PxdGEzlbErfmT-gAMvsJjSey2FtJMuuEn8UTVlqtYourdWpS75d4tT_uvfWh8GNBxUiNHpkWZ8fdpvMOR4pzPhwHOnyMqVd3fc-K2p6XwzMI/s1600/facebook-fabrica-de-narcisism1.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="572" data-original-width="357" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgoA7jzuYSwgWm8XZv3zix4flXC_nM_B0PxdGEzlbErfmT-gAMvsJjSey2FtJMuuEn8UTVlqtYourdWpS75d4tT_uvfWh8GNBxUiNHpkWZ8fdpvMOR4pzPhwHOnyMqVd3fc-K2p6XwzMI/s320/facebook-fabrica-de-narcisism1.png" width="199" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4863257630740208636.post-13652054564952616542017-12-08T09:50:00.000-08:002017-12-08T10:31:01.337-08:00ALEX ŞTEFĂNESCU - BĂRBAT ADORMIT ÎN FOTOLIU<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEii-66soEDmjfNROw18quCMcfXOtKHJD44KPamSk91ntEliG7_TNvaS9Ezyhohkt7HiK7vL5OxedXENWAZKvfYz1WDtEVwu_zzkqfrX-LRsUX7wVWMLSp9ommseFslj0EfNfgY9S_F4Ksw/s1600/alex+stefanescu+poster+2+li+d.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1394" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEii-66soEDmjfNROw18quCMcfXOtKHJD44KPamSk91ntEliG7_TNvaS9Ezyhohkt7HiK7vL5OxedXENWAZKvfYz1WDtEVwu_zzkqfrX-LRsUX7wVWMLSp9ommseFslj0EfNfgY9S_F4Ksw/s320/alex+stefanescu+poster+2+li+d.jpg" width="278" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Gândul de a scrie despre Alex Ştefănescu nu-mi dă pace. De aseară mă lupt cu ideea aceasta. Constantin Noica spunea că <i>a scrie înseamnă a avea o idee... o idee care te obsedează toată ziua şi trebuie să-i dai frâu liber</i>. Păi ce fac, pornesc de la o idee... şi iar fac filosofie? Nu, pur şi simplu încerc să scriu un articol despre Alex Ştefănescu, fiind indignat de anumite lucruri petrecute pe facebook. Dar ce, tu eşti prieten cu Alex Ştefănescu pe facebook? Da... sunt, te oftici?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu vreau să scriu o poveste despre Alex Ştefănescu, pentru că nu e un personaj de basm. Stop cadru! Cine e Alex Ştefănescu? Alex Ştefănescu e critic şi istoric literar, scriitor... a apărut la tv, deci e personalitate. O personalitate în România e un om care apare la tv, nu? Parcă asta-i logica?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pardon, nu suntem aici pe Wikipedia. Nu suntem Google. Nu scriu informaţii şi date despre Alex Ştefănescu. Nu scriu despre omul, scriitorul şi criticul literar... Scriu despre sentimentele mele faţă de Alex Ştefănescu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Alex Ştefănescu - <i style="font-weight: bold;">Bărbat adormit în fotoliu</i>, nu este o ironie este o carte. O carte dăruită chiar de autor. I-am luat apărarea cu un mesaj undeva pe facebook sau pe un blog/site. Alex Ştefănescu (din sau de la Suceava) mi-a dăruit <i>fără număr</i>, trei cărţi. De ce? Probabil a fost mulţumit de mesajul meu. De ce de la Suceava? Pentru că aşa a vrut Dumnezeu. Dumnezeu creatorul omului sau Dumnezeu <i>creaţia </i>omului. Depinde de contextul filosofic. Iar am ajuns la filosofie? Ori scriu un articol frumos despre Alex Ştefănescu, aşa cum se scrie după şablonul postmodernist, ori pierd esenţa şi fac o filosofie de doi bani? Nu scriu nici articol... nici filosofie. Scriu câteva gânduri despre Alex Ştefănescu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Alex Ştefănescu este un om genial. Este cel mai bun... cel mai frumos... Este un băiat de caracter. E bine aşa? <i>Prietenii </i>lui Alex Ştefănescu sigur bănuiesc ei acum (ca oameni deştepţi şi <i>scriitori</i> adevăraţi) că sunt vreun biet tânăr nebun... sau homosexual. Nu caut să conving pe nimeni cine sunt şi de ce îl iubesc (ca tată, eu fiind orfan de tată... dar nu şi orfan de cer şi de Dumnezeu) pe Alex Ştefănescu. Nu scriu nimic despre omul Alex Ştefănescu pentru că nu-l cunosc personal. Nici nu ne tragem de şireturi. Nu sunt nici fanul lui. Nu voi face în Vrancea un fan-club Alex Ştefănescu. Pur şi simplu Alex Ştefănescu îmi e drag şi cred în talentul şi valoarea acestui om simpatic din literatura de azi. Daniel Cristea-Enache îmi pare a fi interesant, iar Dan C. Mihăilescu mă fascinează.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În fine, am folosit cuvântul orfan. A fi orfan în lumea contemporană se interpretează a avea un handicap. Din păcate (după modelul Bendeac) am ajuns să facem băşcălie de orice şi să înjurăm de toţi sfinţii şi toţi morţii. Dar suntem 89% popor ortodox, nu?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Trecem la subiect? Care e problema cu Alex Ştefănescu? Să fiu înţeles (chiar dacă textul o să fie interpretat în fel şi chip) am citit patru cărţi <i>marca </i>Alex Ştefănescu: <i style="font-weight: bold;">Cum te poţi rata ca scriitor, Mesaj către tineri, redescoperiţi literatura, Bărbat adormit în fotoliu, Nichita Stănescu, îngerul cu o carte în mâini</i>. Am văzut acele emisiuni la TVR Cultural cu Alex Ştefănescu. Practic l-am văzut la tv şi pe internet. Nu îl descriu pe Alex Ştefănescu că este un tip dolofan, cu farmec şi cu umor. Nu vorbesc despre activitatea politică a lui Alex Ştefănescu, dar mi-a plăcut să aud că a spus unor tineri care nu fac politică, faptul că nu te poţi lăuda cu ceea ce nu faci. Iar eu am făcut şi politică şi sunt fericit de ce am realizat în acest sens. Chiar dacă sunt un biet tânăr care scrie despre un <i>impostor</i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Nu poţi pleca la război cu o sabie de lemn</i>, scria Alex Ştefănescu într-un context. Sunt mâhnit de atitudinea unor adversari sau duşmani ai lui Alex Ştefănescu. Oamenii aceştia au impresia că ei sunt semi-zei şi se luptă cu un balaur. Critica lor e de un penibil fantastic. Din păcate când un om este absurd este absurd şi atât. Să spunem că cei care îl jignesc pe Alex Ştefănescu au dreptate. Dreptatea lor este ca a unui Remus Cernea, care a fost respins de marile edituri... şi el tot a publicat o carte: <i>Becalizarea României</i>, şi uşor uşor a ajuns om politic şi luptător anti-BOR.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu o să aduc argumente de ce cred că greşesc cei care îl denigrează pe Alex Ştefănescu. Fericitul Augustin spunea: <i>pentru cei care nu cred nu am argumente, pentru cei care cred am o mie de argumente. </i>Duşmanii lui Alex Ştefănescu nu sunt departe de Remus Cernea, admirat de cei cu mentalitatea personajului. Întreb, de ce nu este şi Remus Cernea un Dan Puric? De ce nu scrie o carte să fie vândută în peste 100 000 de exemplare? De ce numai Dan Puric (care nu e scriitor, ci actor), hulit şi el..., vinde cel mai mult şi cel mai bine în România? De ce are acest om succes cu o carte? E simplu. Pentru că nu e o carte proastă. E o carte bună şi e cumpărată de oameni de calitate... oameni cu bun-simţ. Nu intrăm în polemici pe marginea subiectului şi numelui Dan Puric. Nu e un secret, omul vinde cel mai bine ca <i>scriitor</i>... şi nu publică la Humanitas sau Polirom. Nici Mircea Cărtărescu, nici Andrei Pleşu, nici Lucian Boia... nu vinde ca Dan Puric. Omul scrie simplu... simplu şi frumos. Asta înseamnă literatură.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Alex Ştefănescu scrie tot simplu... simplu şi foarte frumos. Nu face exces de neologisme şi nu se dă deştept. Este un om modest. A scris <i>Istoria literaturii contemporane</i> şi a primit un premiu. A fost şi este premiat. Nu scrie aberaţii şi ficţiune ca Lucian Boia. Este un critic literar cinstit şi corect. De ce este urât? E limpede. Este urât de aşa-zişi scriitori (care au doar fantezia că sunt scriitori şi put a orgoliu de la o poştă... pentru că în România fumatul la poştă este o modă) care nu au talent. Iar aceşti autori de cărţi proaste (care nu văd realitatea şi literatura universală) jignesc pe nedrept un om sensibil, un critic literar serios (dar plin de umor)... şi urlă în cor că scriitori mari (gen Ana Blandiana) sunt nişte şarlatani şi politica Humanitas publică numai ce are chef. După mintea lor, literatura adevărată este o sectă şi scriitorii buni sunt nişte eretici.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sunt indignat nu de răutatea cu care este tratat Alex Ştefănescu că nu scrie frumos despre cărţile urâte. Sunt indignat de ipocrizia acestor oameni care nu înţeleg că aşa ceva nu este literatură şi criticii literari sau scriitorii canonici nu se pupă în fund unii pe alţi şi selectează după bunul lor plac. Literatura nu este o plăcere, o afacere sau un nou tip de orgasm. Literatura nu face sex. Nu face pornografie. Literatura înseamnă dragoste şi erotism virgin. Literatura înseamnă amor cu cuvinte alese, nu amor proporiu (vanitate). Literatura înseamnă fantezie divină, nu prostituţie. Aşa cum avem muzică bună şi zgomot. Aşa cum avem filme bune şi filme proaste. Numai că nu trebuie să facem confuzie între criticul literar Alex Ştefănescu şi omul Alex Ştefănescu. Chiar dacă o să vă dezamăgesc, Alex Ştefănescu este om..., dar eu cred că este un om bun, un om demn. Şi nu spun aceste cuvinte să scrie bine despre cărţile mele. Cartea mea de debut recunosc că este o încercare naivă... plină de greşeli, dar o carte admirată de Pr. Valerie (ucenicul Pr. Macarie) de la Muntioru. Articolele mele din Ziarul de Vrancea, unele sunt bunicele, altele sunt aşa şi aşa. Eu îmi recunosc neputinţa şi sunt convis că mai am multe de învăţat, dar nu am iluzia că sunt scriitor şi nu jignesc pe cei care mă critică.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ieri pe facebook. Văd cum Alex Ştefănescu a publicat un text despre Adrian Păunescu. Şi <i>prietenii </i>lui Alex Ştefănescu atacă cu comentarii gen: <i>Adrian Păunescu un nenorocit, îşi bătea nevasta... </i>În ideea sterilă: <i>Nichita Stănescu, un beţiv notoriu, un curvar...</i> Prietene (ca să vorbim ca în parabolele lui Iisus) scrii tu ca Nichita Stănescu? Ai scris tu ca Alex Ştefănescu ca să-l judeci aşa bezmetic? Oare faptul că a primit atâtea premii nu spune nimic? Sau doare eticheta de scriitor de mâna a doua?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Consider că oamenii care îl jignesc pe Alex Ştefănescu nu sunt doar supăraţi pe faptul că nu îi bagă în seamă ca posibili scriitori, ei sunt bolnavi. Bolnavi de ipocrizie şi orgoliu. Personal nu vreau să pic în nicio extremă. Că literatura de azi e o afacere şi scriitori mici de fapt sunt mari etc. Dar nu cred în viaţa mea că o carte de Dan Lungu (roman ce poate să fie lejer un film) se compară cu prostiile scrise de un nickname.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mă doare când văd că Alex Ştefănescu îşi pierde timp să răspundă bazaconiilor celor care îl contestă... doar din cauza emisiunii de la TVR Cultural , <i style="font-weight: bold;">Tichie de mărgăritat</i> şi cartea <i style="font-weight: bold;">Cum te poţi rata ca scriitor</i>. Eu îl admir pentru timp şi răbdare de a scrie despre cărţile proaste. Îl admir pentru inteligenţa de a scrie (şi cu umor) despre asemena caricaturi. Îl admir pentru că este Alex Ştefănescu... şi nu Lucian Boia (care este un produs strict comercial Humanitas).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Să nu uităm că <i>prietenii </i>lui Alex Ştefănescu îi doresc moartea, l-au ameninţat cu moartea, dar cred că moartea a ameninţat talentul lor de scriitori. Eu sunt dj. Îmi fac treaba destul de bine şi lumea dansează pe muzica pusă de mine. Pot recunoaşte foarte uşor un dj prost. Nu văd de ce să te superi pe un <i>specialist </i>care are conştiinţa literaturii şi trage un semnal de alarmă că baţi câmpii. Alex Ştefănescu nu este un specialist. Repet este om şi poate să greşească. Nu este o autoritate. Nu este o entitate. Este un critic literar bun şi dacă tu vrei să-l jigneşti înseamnă că te blamezi pe tine ca om şi pseudo-scriitor. Oamenii nu vor să înţeleagă faptul că a scrie bine trebuie să ai şi talent, şi cultură... dar şi bun-simţ şi modestie. Nu orice porcărie debitată de mintea unui <i>geniu neînţeles </i>are mesaj literar. Ne place să ne minţim singuri. Publicăm pe bani şi nu ne bagă nimeni în seamă. Dar totuşi nu putem face literatura de râs... şi nu putem face noi o altfel de literatură. Poate sună ciudat, dar literatura este o artă. Ca în pictură. Nu orice peisaj mânjit este un tablou.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În fine, regret că Alex Ştefănescu este jignit de unii oameni din România. Da, e absolut normal, poate să nu-ţi placă Alex Ştefănescu, dar e bine să aduci argumente în acest sens. A jigni nu înseamnă a argumenta. Una peste alta Alex Ştefănescu rămâne Alex Ştefănescu, iar restul rămân restul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKbcLj235b9wWY2tXjrS1jWQyaL-XeAZ_Y6dydN55HsbxEdW7MjIDDbQf4CLkgdyO2yXGaNnbCn_HQrM8L7yQfgKAENidY7nmA4WfcvyHVdBwZnwkOhny9P92ft9zFt2udIE4EBsIcLVg/s1600/alex.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="326" data-original-width="639" height="163" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKbcLj235b9wWY2tXjrS1jWQyaL-XeAZ_Y6dydN55HsbxEdW7MjIDDbQf4CLkgdyO2yXGaNnbCn_HQrM8L7yQfgKAENidY7nmA4WfcvyHVdBwZnwkOhny9P92ft9zFt2udIE4EBsIcLVg/s320/alex.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14819956547517123030noreply@blogger.com0