Am o problema. Ma tot gandesc si intreb: ce-as putea face? As putea face ceva daca nu mi-as mai face iluzii.
Caut prea mult ajutor de la oameni si oamenii care vreau sa ma ajute au probleme mai mari ca ale mele. Nici bine nu apuc sa spun cuiva despre problema mea, ca deja imi spune el problema lui si tac. Abandonez ideea de a spune ceva despre mine cand vad ca aproapele meu are nevoie de ajutor.
Ce fel de ajutor? Macar sa fie ascultat. Din pacate nu prea mai avem rabdare sa ascultam pe cel de langa noi. Vrem sa ne auzim tot timpul vorbind si ne pasa doar de problema noastra.
Totusi, e bine sa privim realist si peste tot in jur. Sunt probleme mult mai mari, asa ca ... noi putem astepta. Nadejdea la Dumnezeu, nu la oameni. Oamenii se schimba si au un interes. Dumnezeu nu se schimba si nu are niciun interes. Dumnezeu e cu noi... noi suntem mereu cu Dumnezeu???
Dumnezeu e cu noi. Sa nu uitam asta. Si nu degeaba ne da incercari acum, ci ca sa fim bine dupa. Si nu ni le da fara sa le putem duce. Din experienta iti zic...
RăspundețiȘtergereScurt si la obiect. Foarte bine punctat !
RăspundețiȘtergere