duminică, 9 noiembrie 2014

De unde vine despartirea?

    Prima forma de despartire, vine din lumea ingerilor. Cel mai frumos dintre ingeri, considerat Luceafarul de dimineata, a voit (din mandrie si libertate rau inteleasa) sa se desparta de Creator. Razvratirea fata de bunul si dreptul Dumnezeu, este o razvratire fata de ceva sublim, fata de iubire. Stim din Sf. Ev. dupa Ioan, ca Dumnezeu este iubire.

    Inseamna ca Lucifer, capetenia demonilor (dupa cadere) s-a despartit de iubire, de credinta, de lumina si mai ales de rai. Raiul cel mult dorit si raiul iubirii.

     Asa va fi fost si cu protoparintii Adam si Eva. Primii oameni au ales sa se desparta de Dumnezeu, dar sa fim atenti, ce paradox extraordinar: Dumnezeu nu s-a despartit de Adam si Eva.

    Cu alte cuvinte, pacatul si neascultarea desparte. Desparte de Dumnezeu si de iubire. Pacatul stramosesc care a adus moartea si suferinta. Pacatul mandriei luciferice care a adus raul si dezbinarea.

      Ideea de rau si rautatea, provin de la ingerul cazut - Lucifer, dar nu interpretam aici (in acest context filozofic, controversat si complex) ca Dumnezeu e coautor la rau sau ca definitia raului e duhul si persoana lui  Lucifer. Nu, nu e corect. Raul e absenta binelui si de fapt raul nu exista (ca entitate) nefiind creat, ne spun Sf. Parinti.

         Doamne ajuta sa nu interpretam gresit si sa pretuim gandirea si invatatura Sf. Parinti.

        Pana aici, putem retine ideea ca raul si mandria desparte, neavand radacina in iubire si smerenie, ci in egoism , orgoliu si vanitate. Iubirea si frumosul ne tin impreuna intru comuniune cu Dumnezeu.

       Domnul Hristos, este iarasi rastignit astazi, prin ignoranta, indiferenta, pacate, patimi, desfranare, nihilism si deznadejde. Domnul Hristos e bine sa fie "rastignit" intru credinta, nadejde si dragoste. E bine sa fie "rastignit" in pace, armonie si iubire. Accentul cade pe iubire pentru ca e adevarat: unde nu e iubire nimic (bun) nu e.

      Iubirea este argumentul credintei, frumusetii divine si omeniei. Fara iubire, fiinta umana se pierde in neantul si bezna lumii postmoderne.

     Cea mai grea despartire e despartirea de suflet. Nu ma refer la despartirea sufletului de trup prin moarte. Gandesc la despartirea sufletului de iubire. Incerc sa vorbesc cu sufletul despre oameni si despre iubire. Oamenii se despart. Iubirea nu se desparte, iubirea ramane vesnica un soare nepieritor si o capodopera.

       

               

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu