- Intra, este deschis! Spune ea, cu o voce tare... Pesemne ca era tot nervoasa. Nici nu mai stiu daca am batut la usa. Insa, ce mai conteaza acest detaliu? Prea ne complicam cu multe detalii si uitam sa traim viata simplu si frumos. Uitam chiar sa gandim (nu doar sa traim) simplu si frumos, fiindca am ajuns sa ne placa sa ne complicam viata. In fine, sa lasam filozofeala! O privesc calm. Eram asa calm incat si cerul de-mi vorbea urat, nu ma suparam. Ce-am zis? Cerul sa vorbeasca urat? Cum sa vorbeasca cerul? Oare sunt nebun??? ... Da, sunt nebun. Nebun din iubire.
Sa trecem la poveste, nu? Sigur nu intereseaza pe nimeni filozofia sau nebunia mea. Din pacate in lumea de azi, filosof a ajuns "sinonim" cu nebun. Trecem peste. Omul e interesat de ceea cel doare. Pe ea o doare ceva. Nu stiu ce, pentru ca nu vrea sa-mi zica nimic. Eu, baiat destept (asa mi-a spus vecina mea profesoara ca sunt...) si citit, banuiesc ca o stapaneste demonul geloziei. Un demon nenorocit, care ma necajeste si pe mine.
Mama ei de gelozie ca rau tare imi face! Ajung sa cred ca gelozia este o boala. Cine stie, poate chiar este o boala? ... Iubirea este un sentiment extraordinar. Iubirea e ceva minunat ce nu se poate exprima in cuvinte. Gelozia insa e o nebunie. Nu poti face nimic bun fiind gelos. Gandesti mereu ca ea te minte... si te inseala. Of! ... Mama ei de gelozie nebuna!
O privesc cum isi plimba mainile de aur prin par. In ochii ei vad tot ce doresc eu de la ea. In ochii ei vad marea... marea iubire ce-mi poarta. Brusc, ea rupe tacerea:
- Vorbeste, omule! Ce vrei de la mine?
- Nu vreau nimic...
- Atunci de ce ai venit la mine?
- Sa te privesc... imi place sa te privesc...
- Stiu! Si mie imi place sa te iubesc!
- Doamne, esti superba!
- Nu stiu... sunt ... sunt doar pentru tine, tinere domn!
- De ce-mi spui "tinere domn" ?
- Glumesc! Nu am voie sa glumesc cu tine?
- Ba da, desigur...
- Mi-ai scris in scrisoarea de azi dimineata, ca tu imi daruiesti inima... ca tu iti pui sufletul pe tava... Dar tu crezi ca eu nu daruiesc nimic?
- Cum sa nu, tu daruiesti totul, doar ca eu...
- Tu esti gelos!
- ...
- Mi-am dat seama, dar n-am vrut sa te mai deranjez.
- Niciun deranj cand e vorba de iubire si de sinceritate.
- Tu esti sincer dragul meu?
- Sunt.
- Bine, stai aici pe canapea langa mine! Vreau sa ma strangi in brate si sa uitam totul... totul ce e rau...
Polemica si gelozia s-a pierdut in neant. Tot raul a fugit, fiindca iubirea e un dar de la Dumnezeu si Dumnezeu nu inseamna vrajba. Vrajba sau cearta e de la diavol. Cel rau nu admite iubire, pace, armonie... Asa ca nici eu nu voiesc sa fiu posedat de demon. Demonul geloziei si nu numai. ... Parul ei era acum in mainile mele. Ma jucam cu drag in parul ei si o tineam in brate. O imbratisare face cat zece mii de cuvinte. O iubesc... ... Doamne, ce mult si tare o iubesc!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu