In primul an de facultate la Galati, am stat mai mult singur. Nu aveam ce sa fac (nu aveam nici tv si nici internet), pana am ajuns la tipografie sa muncesc si sa petrec timpul cu rost. Cum imi petreceam pana atunci timpul liber? Mancam, citeam si scriam... si mai ieseam prin oras uneori sau mai mergeam pe la ASCOR, cu dra. secretara Lidia.
Intr-o zi cu soare si cu doua dimineti, se gandeste danut la o idee de carte. Citeam multa filosofie la Galati. Ce lipseste in filosofie, ma intreb eu retoric. Aaa, gata, am gasit: constiinta. Filosofia nu are constiinta. Incep sa scriu despre acest lucru. Sper ca v-ati prins cat de penibil suna aceasta idee a mea! De ce penibil cand e vorba de constiinta? Penibil sunt eu, nu constiinta.
Ma uit pe o carte si vad pe verso alte lucrari de filosofie. Parca era o carte de C. Noica. Ce credeti dvs. ca vad? Normal, o carte despre constiinta filosofica, de Lucian Blaga. Deci mi-am luat teapa. Lucian Blaga s-a gandit inaintea mea sa scrie despre aceasta lacuna a filosofiei. Asa ca eu nu stiu ce pot sa mai scriu, ca tot ce e bun s-a scris deja... nu-i asa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu