Este suferinta o placere?

    Azi am cazut in depresie. Tot azi m-am despartit virtual (prin sms) de prietena mea. Azi am aflat o veste proasta. Etc. etc. etc. 

    Ati patit si dvs. asa ceva? Intr-o zi sa suferi din mai multe motive, nu-i asa ca e greu? In fine, nu m-am despartit de nimeni, doar m-am certat. Candva, intr-o alta prietenie (sau relatie de iubire) o cunostinta imi spune: "Dani, dar tie iti place sa suferi... !"

    Am retinut aceasta idee si intreb si eu acum: oare este suferinta o placere? Ne place noua oamenilor sa suferim din dragoste sau din alt motiv?

     Nu stiu, dar nu cred ca ne place sa suferim, insa ne place sa fim tratati ca oameni care sufera. Se poate face o drama pe seama noastra. Asa aparem si la televizor. Toti oamenii care sufera sa fie in direct la tv, la stiri sau la Acces direct. Asa e normal, nu? Suferinta trebuie sa fie mediatizata. Nu e frumos sa suferi in tacere sau in taina. E bine sa te vada toata lumea ca suferi. Asta e filozofia tv.

     Chipul suferintei este "senzational" de bun pentru orice, inclusiv pentru placere. Din pacate, in industria XXX, s-a ajuns la a-ti satisface placerea prin suferinta si durere.

    De la suferinta romanelor lui Dostoievski, la "suferinta porno" este un salt urias in abis. In abisul desertaciunilor si in neantul pseudospiritual. Un "spirit" format doar din trup, forme si carne.

    Deci, este suferinta o placere? Sau depinde de suferinta? ... Suferinta nu este o placere este o despartire de suflet, frumos, bine si adevar. Suferinta nu este un dat ontologic, dar exista o suferinta de bun-simt si aceasta suferinta inseamna chiar demnitate si mantuire. Este asemenea cu suferinta in Hristos. Suferinta Crucii de pe Golgota. Suferinta care a transfigurat moartea si suferinta care a Inviat. Adevarata suferinta: cale si nadejde catre mantuire.