La ce ne raportam?

   Dorinta fiecarei persoane este sa devina ceva si sa ajunga cineva. Nimic rau in ceasta dorinta. Dar totusi depinde ce-ti doresti sa fii in viata. Nu-i firesc sa fii orice si oricum.

   Psihologia spune ca suntem ceea ce ne dorim sau de ce nu, suntem ceea ce iubim si putem sa filozofam pe aceasta idee pana aproape ca epuizam subiectul.

    E minunat sa ne gandim la iubire si la ce iubim, dar nu e gresit sa ne gandim si la ce ne raportam.

   Daca ne raportam la iubire e perfect, cu toate ca nu exista perfectiune la scara umana. Din pacate nu prea ne raportam la Modelul Iubirii - Iisus Hristos, credinta, cultura, poezie, bine, adevar si frumos.

    Noi ne raportam la facebook si la pseudovalori. Suntem fanii unor antimodele, asa-zise vedete si punem accent pe un surogat de "iubire", "bine" , "adevar" si "frumos".

   In loc sa ne raportam la suflet, la viata... , noi ne raportam la trup si moarte. Moartea prin pacat si vicii.

   In loc sa ne raportam la soare, luna si stele, noi ne raportam la becuri, neoane, lasere, telefoane mobile, televizoare, calculatoare...

    In loc sa ne raportam la dragoste, noi ne raportam la sex.

  In loc sa ne raportam la natura, frumusete si adevar, noi ne raportam la lucruri artificiale, superficiale, banale... , la estetic si minciuna.

    Candva o sa vrem sa fim mai buni, mai ingaduitori, mai rabdatori si mai ancorati in suflet, dar poate e prea tarziu sau cine stie!, niciodata nu-i tarziu, mereu e Dumnezeu alaturi de noi si bate la usa inimii cu smerenie. Doar de noi tine daca deschidem sau nu.

    Candva o sa ajungem sa stim ca nu prea stim nimic, insa de ce nu vrem sa stim la ce ne raportam?