Sunt indragostit (simt ca iubesc cu adevarat) , dar nu vreau sa fiu considerat prost. Nu vreau sa devin absurd. Accept si respect felul de a fi al prietenei mele, dar nu pot sa mint: sunt ranit direct in inima si in suflet de acest ... NU VREAU!
Fiecare dintre noi am fost refuzati in viata, mai ales in viata sentimentala, insa ma gandesc cum sa convertim acest nu vreau!, nu am chef! ... in "da" sau in "da, cu mare drag".
Ma gandesc la omul credincios si la rugaciunile sale. Daca si Bunul Dumnezeu la o ruga: Doamne, te rog, da-mi pace si sanatate! , ar spune pur si simplu: NU VREAU! , cum s-ar simti bietul credincios?
Femeia, fata, prietena, iubita, doamnele si domnisoarele... spun mai usor nu vreau! , si barbatul trebuie sa se supuna si sa-i faca pe plac. De ce? Pentru ca asa e firesc si frumos, sa mai lasi de la tine. Sa ai rabdare si sa intelegi ca prietena ta nu spune nu vreau! , din rautate. Ea spune nu vreau!, din iubire. Un fel de te iubesc... dar nu vreau sa mergem azi la padure!
Tu incerci sa o lamuresti si sa o indupleci, dar e foarte greu. Cand te izbesti de acest agasant nu vreau!, te doare sufletul si mai bine o lasi pe ea sa-si dea singurica seama ca e gresit sa iti spuna mai mereu nu vreau! ... nu vreau pentru ca nu vreau! ...
Tu: Scumpa mea, hai sa mergem in parc! Vrei?
Ea: Nu vreau!
Tu: Bine, ok... dar de ce?
Ea: Nu vreau si punct...
Tu: Am inteles, gata... "nu vrei"... e ca tine... daca tu vrei asa...
Ea: :) Zambeste!
Deci - femeia conduce in iubire, dar nu prin nu vreau! , ci prin farmecul ei divin, frumueste si dor. Dorul de ea trece peste orice... si depaseste totul. Acest obstacol, acest nu vreau! (rostit cu nerv uneori), va fi sa fie istorie in timp. Timpul le vindeca pe toate. Repet, iubesc si las timpul sa decida. Iubesc, dar nu iubesc in zadar... iubesc cu rost si cu sufletul curat. Iubesc pentru ca ador sa iubesc, dar nu vreau sa ma joc. Vreau doar sa iubesc cu adevarat si sa fiu iubit. Oare ea ce vrea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu