"E usor a scrie versuri.
Cand nimic nu ai a spune..."
A scrie azi (azi insemnand epoca postmoderna si lumea contemporana) poezie este un act de curaj. Cu toate ca scriitorii (si de poezie si de proza) sunt socotiti nebuni, noi scriem fiindca avem ceva de spus. Incercam sa facem literatura intr-o societate consumerista si o generatie pasionata de manele, rock, rap si multa muzica comerciala. Nimic rau in a asculta aceste genuri de muzica. Gusturile nu se discuta. Fiecare asculta muzica in care se regaseste. Asa-i si cu literatura. Daniel Cristea- Enache a pus monopol pe literatura si o denumeste Literatura de azi. In fine...
Mircea Cartarescu, in cartea Ochiul caprui al dragostei noastre (editura Humanitas, Bucuresti, 2012) , ne spune ca "poezia este pisica moarta a lumii consumiste, hedoniste si mediatice in care traim". Deci avem acum o definitie a poeziei de azi. Poezia - pisica moarta. De ce sa fie poezia o pisica moarta? Poezia este adusa in acest context fiindca aproape toate marile edituri fug ca dracul de tamaie de poezie. Nu mai vor sa publice poezie caci nu se vinde.
Eu caut sa fac o distinctie clara intre poezie si versuri. Buna mea prietena Mihaela Oancea (cu un feedback foarte bun pe FB) exceleaza uimitor de bine la acest capitol. Mihaela Oancea este o autoare tanara din Bucuresti si scrie cu adevarat poezie. Scrie chiar si poezie pentru copii.
In vartejul acesta postmodernist intalnim mai mult versuri decat poezie. De la versuri se ajunge foarte usor la versificatie. Adica versuri banale. O "poezie" simplista. Fara nicio valoare artistica si literara. In poezia postmoderna lipseste cu desavarsire Poezia. Pe FB (facebook) scriu multe persoane, dar nu scriu poezie ... ci versuri. Nici eu personal nu stiu daca am scris in viata mea vreo poezie, dar versuri am scris destule. A scrie versuri inseamna a scrie pur si simplu in stil clasic. A scrie un fel de copiute dupa alte genuri de poezie canonica. Totusi nu blamam poezia postmoderna sau poezia de pe facebook. Printre sute si mii de versuri poate exista si o poezie si sa aiba un mesaj frumos. Nu stiu daca se mai poarta astazi "marca" Adrian Paunescu, dar daca se mai naste un Grigore Vieru, eu ii sarut picioarele.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereScuze, distinse domn, am scris un comentariu, am dorit sa-l editez, uitand o litera dintr-un cuvant si a iesit un talmes balmes.
RăspundețiȘtergereAm dorit sa remarc cateva treburi bine punctate de d-voastra, mai ales cel referitor la versurile ce au o aceeasi "nuanta".Parca toti au fost elevii lui Eminescu.Am inceput si eu candva cu acest stil, insa eram prea june tanar, sa-mi dau seama, cu ce se mananca poezia.Asta nu inseamna ca acum sunt poet...(n-am publicat nici un volum, nu am deschis nici o expozitie de pictura).
Stilul acesta, ma face sa ma opresc, de fiecare data, cand il intalnesc, in versurile pe care vreau a le citi, dezamagit.
Asta nu e totul, priveste pe site-ul unde eu postez poeziile si vei vedea acelasi stil, pe facebook la fel, insa ei au o sumedenie de admiratori, care le savureaza cu fel de fel de comentarii.
Sunt si versuri grozave pe care uneori le recitesc, stiind ca sunt de mare calitate, te ung la suflet.
Apreciez ce faci.Voi incheia acum...viata lunga si faina cum imi place mie sa urez lumii.
Cu respect
Costi Pop
http://confluente.ro/articole/costi_pop