Lumea de azi este o lume nefericita, urata... Tristetea, plictiseala si singuratatea o inunda din toate punctele de vedere. Lumea de azi este o lume mizerabila. O lume ancorata-n absurd, neant si supercial. Lumea de azi...
Cum suna asemenea viziune despre lumea in care traim? Ce putem face daca toti spunem aceste cuvinte dure (dar realiste) despre lumea contemporana? Maestrul Dan Puric, marturiseste despre Cine suntem, Omul frumos, Fii demn!, Suflet romanesc, Dulci... In tot ce scrie si vorbeste, Dan Puric, slujeste adevarul, binele si frumosul. Dar asa nu inseamna ca nu este sincer si ca nu spune pe sleau ca la noi in tara nu se traieste, ci se supravietuieste. In fine...
Mergand prin tara vedem fel si fel de oameni. Lumea se schimba de la un judet la altul si de la o regiune la alta. Nu e corect sa punem etichete sau sa generalizam. Azi am fost pe teren. Un cetatean de la noi din sat (pasionat de fotbal) incearca sa faca o echipa de juniori. Nu am stat foarte mult. Pe teren acum toamna bate vantul si e curent. Poti sa racesti foarte repede. Depinde de imunitate. Totusi, sa nu ne abatem. Asta e alta poveste. Ce credeti ca vreau sa zic? Pe teren azi am intalnit o lume... O caricatura de lume. Chiar daca e vorba de niste copilasi, uite ca lumea lor era o lume extrem de agresiva, care injura la secunda si vorbea numai prostii. Limbajul obscen probabil e imprumutat din familie. Nu stiu, imi e mila de ei. Cred ca e generatia Facebook. Of... Pe internet (parintii sunt multumiti ca stau dragutii de ei pe computer, laptop, tableta... fiindca sunt inteligenti) gasim si informatii foarte bune, dar gasim si atatea lucruri periculoase cum ar fi pornografia. Consider ca pornografia ucide. Ucide sufleteste si psihologic.
Din pacate, am vazut azi niste juniori care batjocoreau un tanar cu probleme grave de handicap. N-am putut sa mai stau. Am plecat acasa sa termin de citit cartea "Dulci" de Dan Puric. Da, recunosc... am fost si noi mici. Am facut si noi tampenii, dar nu eram in halul asta de exagerati si de spurcati la gura. Indiferent cat de nesimtiti eram, tot mai aveam o bruma de bun-simt. Aveam sensibiliate. Aveam respect de oamenii mari. Aveam frica de Dumnezeu. Nu injuram de cele sfinte. Traiam intr-o alta lume si inca nu aveam acces la internet.
Lumea de azi are aproape tot ce vrea, dar nu are constiinta si cuviinta. Pe undeva este o lume buna, in alt sens este o lume nebuna. Pare un fel de corcitura. Nu mai e o lume de rasa, precum era lumea in perioada interbelica. Sincer sa fiu, nu pot sa vorbesc despre o societate. Prefer sa scriu despre lumea de azi si sa scot din termenul lume: umanismul, materialismul, postmodernismul si omenia. Omenia este ceva rar. Vrem sa transformam si omenia in ceva artificial. Vrem sa facem din toate cele de suflet un fel de fast-food sau super-market. Uite ca dragostea, suferinta, dorul... nu sunt produse ambalate care zac pe rafturi. Nu gasim asa ceva in context comercial. Dragostea nu e de vanzare. Lumea in care dragostea se vinde, e o lume orfana moral si spiritual.
Ce fel mai este lumea de azi? Lumea de azi e o lume hipnotizata dupa jocuri de noroc, stiri si barfe. Dar tot in lumea de azi exista si o Simona Halep. Noi nu stim cati olipici si cati tineri geniali avem in tara, fiindca la televizor nu se da asa ceva decat de Pasi si de Craciun si de 1 Decembrie. In rest, Romania, lumea din Romania, e o lume moarta. Plina de morti, raniti... si de accidente. Mai rau e ca lumea in viziunea mass-mediei, e o lume politica si o lume de vedete. Lumea politica zace in demagogie si coruptie, iar lumea mondena zace in prostie si fudulie. Cam asta e lumea prezentata de mass-media.
Putem sa ne gandim in ce lume traim? In lumea mare oamenii se precipita pentru razboi. Tot se vorbeste de pace, dar nu mai incetam cu razboiul rece. Pana la urma, stim oare in ce lume traim?
DB, spui ca ai auzit citiva copii injurindu-se si ca..ai plecat acasa, să-ți termini de citit nuș-ce-carte a lui D Puric!. Nu mi-e clar daca acei copii se injurau la antrenamente, dar ca una care am jucat vreo 9 ani fotbal (feminin; DA, să nu te mire) îți pot spune că la antrenamente, EDUCAȚIA sportivului depinde ff mult de educația antrenorului. Eu, la început înjuram cu f multe EXPRESII pe secundă și înjuram cu și fără motiv, dar antrenorul meu m-a pedepsit de cîteva ori cu citeva TURE de STADION (STEAUA!!), pe dinafară, nu pe dinauntru, ceea ce însemna alergătură nu glumă. Cădeam frintă deja după prima tură, fiindcă trebuia să alerg într-un ritm dictat de antrenor...așa că, la scurt timp am devenit o sportivă model... In fine, daca mersesesi acolo la acei copii cu un scop, nu trebuia sa pleci acasa dezamagit de injuraturile copiilor, si să te afunzi in citirea cartilor lui D Puric, ci trebuia sa astepti finalul reprizei și să încerci o mică discuție cu acei copii, să le spui cît de urît se vede din afară comportamentul lor care urmează să devină, poate, mari vedete!!!...Trebuia să nu pleci de lîngă ”juniorii” care ”batjocoreau un tînăr cu handicap”, ci trebuia să rămîi și să încerci un dialog cu ei...”Veșnicia s-a născut la sat” și dacă la sate nu mai este bună-cuviință, dacă la sate unul ca tine care are deja o educație și o cultură nu ia atitudine în fața golăniei unor puști, apoi ..atunci unde să mai așteptăm să găsim luări de poziție?? Presupun că acolo în satul ăla tu te bucuri de un oarecare respect! Așa că, poate nu era rău să rămîi să le dai o LECȚIE de bună-purtare! Zic. Dacă nu luăm atitudine în cele mici, de la ele vor porni, mai apoi..războaiele de care vorbești! Data viitoare cînd le mai faci o vizită, împrietenește-te cu ei, împărțindu-le cîteva cărți...și spuîndu-le că vei mai trece și o să vrei să-ți povestească din ceea ce au citit!!! Așa îi poți motiva la..cumințenie!!!
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos! Foarte bun mesajul Dvs!
Ștergere