Am intalnit in viata mea un om care-si dorea iubire. Si eu i-am daruit iubire. Omul a inceput sa nu-mi recunosca iubirea si sa zica: "lasa-ma!" , "nu vreau!" , "iesi!", "nu-mi pasa!" etc. etc. Ma doare sufletul si acum pentru acest om, insa mie imi pasa. De ce imi pasa? Pentru ca eu iubesc prea mult. Eu am fost sincer si am pus sufletul pe tava.
Omul de care vorbesc suntem noi toti. In fiecare "eu" zace un om care nu raspunde cu iubire la iubire sau cu bine la bine si cu frumos la frumos. Omului in general ii place sa triumfe si sa se joace cu cel de langa el. Jocul acesta consta in multe. Cel mai dureros joc este jocul iubirii. Atunci cand tratezi iubirea ca pe un joc si un om sufera din cauza aceasta, inseamna ca tu nu te-ai nascut pentru iubire, adevar, bine si frumos.
Sunt anumite persoane care au o pofta nebuna sa faca rau. A face rau nu e ceva normal. A face rau e ceva deplasat si urat. De ce totusi uneori ne place sa facem rau? De ce facem "rau" prin iubire? Iubirea care face rau nu este iubire. Atunci ce este? Se zice foarte frumos ca unde dragoste nu e nimic nu e. Totusi de ce intre doi oameni care au promis ca se iubesc intru vesnicie, exista ura si dusmanie? Ce castiga doi oameni care nu se mai iubesc prin polemici si ironii ieftine? Ce sa intelegem din acest fel de iubire? Ce vrea sa insemne aceasta iubire?
Omul isi doreste sa fie ascultat, sa fie inteles si mai ales sa fie iubit. Bun, si ce face omul in schimb? Ce vrea omul de la om? Vrea iubire? Daca vrea iubire sau daca vrea respect, cum se face ca nu daruieste nimic si vrea totul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu