Din departare se aude cu un glas dulce. Vinooo! Vino, David! Strange-ma in brate! Sunt eu, draga ta... Fata a coborat parca dintr-un vis. Nu stia ce cauta in acel loc. In jur erau copaci si daca te atingeai de ei aveai senzatia ca plang. Se auzea un suspin in toata padurea. Nimic nu era normal. Totul se petrecea ca intr-o poveste. O poveste fara nume.
David, un baiat inalt, cu ochii verzi ca lacurile din acea padure intunecata, statea in genunchi si striga catre cer: De ce sa sufar? Sunt om... Doamne cu ce am gresit? De ce sufar eu acum? De ce...? Diana, nu mai scotea niciun cuvant. Stia ca din cauza ei David avea o boala incurabila. Medicii se intrebau daca e cancer sau nu. David dupa ce a parasit spitalul, facand un set complet de analize, a fugit singur in padure... sa se roage. Alinarea lui era rugaciunea. A si postat un mesaj pe FB: CERUL OFTEAZA SI OMUL SE ROAGA...
Diana, o fata frumusica, dar prea orgolioasa si incapatanata, a mers dupa prietenul ei in padure. Frunzele copacilor ii sopteau ca prezenta ei acolo nu e de bine. Lui David ii era rau... Nu stiu daca ii era rau ca o vedea pe ea, dar ii era rau si avea nevoie de o liniste aparte.
Diana era indrazneata. Nu a acceptat ca David al ei sa fie intr-o intimitate si armonie cu natura. A pasit usor catre el si ii spune:
- David, ma crezi nebuna? Hai David, vinooo la mine! Stii cat de mult te iubesc... Te iubesc, blegul pamantului!
- Diana... Imi pare rau... tu vrei sa parca ca nu s-a intamplat nimic, ca totul e roz... DIANA, TE ROG SA DISPARI DIN FATA MEA!
- Dragul meu, de ce vorbesti asa cu mine?
- Mi-ai distrus viata... mi-ai umplut inima si sufletul de rani... Ce mai vrei de la mine? Lasa-ma in pace! Te implor!
- Nu e adevarat... eu nu ti-am facut niciun rau!
- Nu mai inselat niciodata?
- Ba da, dar nu am vrut sa fac asta... eram inconstienta... sunt sau am fost o proasta! Te rog mult iarta-ma!
- Te-am iertat! Dar iertarea asta mi-a provocat o boala...
- Dragul meu, o sa te vindeci...
- Pe naiba... o sa mor...
- Of...
- Ce iti pasa tie, tu nu vezi cum ma privesti, nu vezi ce ochi vicleni ai?
- Bine... ai dreptate! Te-am tradat, te-am facut sa suferi... ! Dar eu te iubesc...
- O iubire care face rau... nu este iubire.
- Si ce vrei sa fac acum... sa ma sinucid pentru tine?
- Nu vreau nimic... absolut nimic... Totul e neant, si "Dumnezeu e neant", zicea Nietzsche. Invata sa iubesti! Nu stiu daca mai are vreun rost. Invata...
- Invata tu sa ma respecti...
- Eu?
- Da... tu...
- Eu am facut multe... deci in clipa asta te rog sa dispari din fata mea...
- Bine, bine... o sa plec, dar o sa regreti!
Lumina ce se reflecta printre crengile copacilor, parca avea miros de plumb. Sufletul lui David era greu si pustiu. Nici Dumnezeu la care tinea enorm nu mai era un punct de repet pentru el. Se tavali peste covorul de frunze si urla foarte tare: teee uraaasc! teee blesteeem! ... adiooo iubireee! Ecoul rezona in toata padurea. Oamenii care erau la taiat de leme au incremenit. Au crezut ca este vocea padurii. Totusi nu faceau legatura intre cuvintele adio, iubire si padure. De pe un corn canta o pasare maiastra. David s-a oprit brusc. Si-a zis in minte, daca aceasta pasare canta si nu sufera... eu de ce sa sufar? , s-a ridicat si a plecat. Nu stim unde este David acum, dar cred ca este in fiecare din noi. In toti oamenii care iubesc himere. In toti oamenii care vor povesti de iubire cu happy end. Dar sa nu uitam, viata este ceva mai mult. Viata nu incepe si nu se termina cu o iubire tradata, cu o deceptie. Viata e o taina, viata e un ecou divin... Viata e un ecou fermecat, viata e ecoul iubirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu