Ce este suferinta?

   Ce este suferinta? Suferinta este o pata de cenusa pe sange. Sangele iubirii... Sangele iubirii ce curce din izvorul de lacrimi si dor. Cred ca acolo unde lipseste cu desavarsire iubirea exista si multa suferinta. Totusi, ce se intampla si ne intrebam de ce? Dumnezeu nu vrea suferinta omului. Noi vrem mereu sa raspundem sau sa ne raspunda cineva la intrebarea "de ce...?" , si niciodata nu primim un raspuns adevarat. Daca ne intrebam "de ce suferim?" si nu ne intrebam "de ce nu iubim?, de ce nu iertam?", degeaba intrebam de ce... de ce... De ce ne este rau? Raul e o stare. Avem o stare de rau, insa omul nu e inclinat doar spre rau sau a face rau.

    Stim prea bine ca omul are suflet. Vointa, ratiune si sentiment. Omul gandeste si poate face mult mai mult decat animalele care nu au decat instinct si viata (suflare). Din pacate omul ajunge o fiara daca-si pierde vointa, ratiunea si sentimentele umane. Putem sa scriem, cantam muzica, pictam... Scriem poezii. Facem bine si lucruri bune, dar tot noi oamenii avem ura, rautate, dusmanie. Suntem agresivi, violenti... Jignim, injuram, ne batem, violam, facem crime etc. etc. etc. Ne mai putem intreba in acest context ce este suferinta ? Atata timp cat nu exista iubire, credinta si omenie ... normal ca nu avem liniste si pace. Sunt si oameni cu viata sfanta care sufera si traiesc in suferinta. Dar ei traiesc suferinta cu bucurie si cu demnitate. Este un paradox. Viata crestina este un paradox. Viata postmoderna este o fantezie. Viata ca un "film porno". Insa nu se rezuma totul la asa ceva. Viata este altceva. Viata nu e doar destrabalare si sex. Viata in esenta ei este HRISTOS. Acolo unde viata nu este Hristos, intalnim multa suferinta, depresie, anxietate... etc. In cateva cuvinte, unde lipseste iubirea, lipseste totul si omul sufera. Cauta alinare in droguri, tutun si bautura. Betia nu tine mult. Cand ne trezim din betie suntem la fel de saraci, suparati si bolnavi. Cel mai bine e sa ne trezim la realitate si sa invatam sa iubim si sa iertam.