Scrisul este o taina. Taina te traieste, nu se traieste, spune Paul Evdokimov. A scrie frumos inseamna a culege struguri cu sufletul. De obicei culegem fructe cu mana. Putem sa fim murdari pe maini ca noi tot culegem.
Nu-i acelasi lucru si-n arta scrisului. Nu putem scrie daca suntem murdari pe maini sau murdari la suflet. Murdaria de pe fructe si de pe maini se spala cu apa si sapun. Dar murdaria de pe suflet nu se spala asa usor. Daca scriem asa pur si simplu nu va fi sa fie un scris murdar, ci un scris uarat ca noaptea. Noaptea e urata din cauza intunericului. Scrisul e urat daca e scris fara lumina. In fine... Nu facem filosofie aici.
Eu am tot incercat sa scriu frumos, insa nu pot. Raman mereu in lumea mea. Sunt la capitolul incercari. Ma prefac ca stiu sa scriu, dar de fapt nu stiu sa scriu frumos sau stiu ca nu stiu nimic. De ce? Fiindca ma mandresc si mandria strica tot. Cel mai frumos scris se naste din smerenie. Unde e smerenie este izvor de har. Fara smerenie si fara har nu putem face nimic bun. E ca atunci cand nu ai ambele maini si vrei sa joci basket. Nimic nu se face decat cu un rost. Si scrisul are un rost. Asa ca nu e bine sa ne apucam de scris doar de dragul de a scrie (de amorul artei) sau din fantezie. Vraja aceasta nu tine mult. Orice minune dureaza trei zile, nu? Ne place sa scriem? Atunci... sa avem rabdare si sa invatam sa scriem frumos. Scrisul e un mestesug. Scrisul... e o taina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu