Prostia a leșinat pe scenă

Dansează în club. Dă din... Arată provocator. E bestială. Brunetă. Părul lung și mintea scurtă... Nu, asta e la blonde. Bruneta e plină de mister. Blonda e senzuală, seducătoare și cam atât. Excepția confirmă regula. Prea multe bancuri cu blonde. De ce? Bruneta ... pe tocuri de zece, a urcat pe cub. Dansează. Se mișcă lasciv. Curcanii se uită la ea. Nu e vreo curcă beată, dar nici vreo divă nu e. Nu există dive, vedete... există doar prostie, prostie fără margini. Din prostie și fanatism se nasc dive și vedete. Alea care le vedem la TV. Exact alea promovate de mass-media, sunt făcute vedete din prostie. Ce ne facem cu prostia când o ia razna? Ce ne facem cu prostia când are lipsă de calciu?

Să luăm un caz. Brunetă. Model. Ține cură de slăbire. Frumoasă foc. Sper că nu faceți prostia (pardon greșeala) să vă gândiți la vreo femeie sau fată. Nu. E vorba de prostie. Dacă vreți, domnișoara prostie. Ce a făcut? A leșinat pe scenă. Cum, prostia a leșinat pe scenă? Da. A leșinat de foame, dar mass-media obsedată de senzațional spune că a leșinat de sete. Te poți deshidrata din cauza lipsei de apă. Te poți îmbăta cu apă rece dar nu poți leșina de sete de senzațional. De foame da. Mai ales de foame de normalitate. Poate de lipsă de normalitate?! De foame de prostie. ....

De ce leșinăm de râs? De ce prostia te face să leșini dar și să râzi? E ceva de râsu-plânsu. E ceva nedorit, dar totuși prostia există. Nu putem nega prostia. Nu putem lămurii prostia. Prostia nu se lămurește, prostia se obosește. Fugi de ea sau o alergi prin lume , până obosește. Până se plictisește și moare.

Degeaba leșină prostia... și se ridică ... și apare la TV. Prostia dacă nu moare nu facem nimic. Gâștele de telespectatori, o venerează ca pe un idol. Lumea o vede. Se învață cu ea și crede că prostia e bună, e normală. Dacă apare la TV e chiar genială. Așa gândește cel ce nu gândește cu mintea sa. Așa gândește deșteptul ce se crede absolut deștept. Un fel de tip știe tot. Din fericire nu este om care știe tot ... Astfel scăpăm de ispita de a diviniza omul sau în acest context, de a diviniza prostia. Prostia știe că în scurt timp se prăbușește în neant. Dar nu vrea să recunoască adevărul. (...)  Buf! Prostia a leșinat pe scenă.