Gânduri - Decembrie 2013

Omul credincios suferă în taină. Nu-și etalează suferința. Nu se mândrește cu ceva nobil. Știe că orice suferință convertită în tăcere, e vindecare sigură. Nădejdea în mântuire. Suferința nu se vindecă prin mijloace tehnice sau cu iluzii postmoderniste. Suferința se vindecă prin Mântuitorul Iisus Hristos. El e Calea, Adevărul și Viața.

*

Omul credincios știe că nu știe nimic. Mare lucru să recunoști acest adevăr socratic.

*

Smerenia e un dat ontologic în creștinism. Nu se predă la  școală smerenia, ea se dobândește firesc, prin iertare și dragoste. Părintele Savatie Baștovoi ne spune foarte frumos: a iubi înseamnă a ierta. Ce să mai adaug la această definiție superbă? Mai are rost să adaug eu ceva? Cine îndrăznește să adauge ceva în plus devine caraghios. Nu sunt de acord să ne trecem noi ideile, afirmațiile, zicerile mai întâi și alții pe urmă. Sf. Părinți, marile personalități ale lumi nu sunt alții. Mai întâi pomenim ceva zis de Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu, Constantin Noica, Petre Țuțea, Lucian Blaga, Pr. Dumitru Stăniloae, Pr. Arsenie Boca ș.a. de aceeași valoare, și apoi adăugăm și umila noastră părere. Lucian Boia (autorul cărții De ce este România altfel?) își permite să fie el primul. Își dă cu părerea în mod autoritar și absolut. Cred că acest fel de a fi este absurd. Nu poți fi tu înaintea lui Nicolae Iorga. Nu poți fi tu înaintea lui Mihai Eminescu, și  mai ales nu poți fi tu înaintea Lui Dumnezeu. Iisus Hristos (acest mit răstignit în personaj istoric , nici măcar personalitate ...) este firesc să fie în prim-plan, dar din păcate ne-am făcut idol din propriul eu și ne punem înaintea tuturor lucrurilor. Demonul care schimbă inimi (Dan Puric) își face treaba perfect în acest sens. Te îndeamnă să te crezi dumnezeu. Astfel întâlnim intelectuali postmoderni, care și-au făcut din minte dumnezeu și orice le spunem nu se lămuresc... fiindcă au impresia că ei știu totul. Problema e nu doar că se cred super deștepți, problema e că nu acceptă critici. Nasc controverse și iscă fel de fel de polemici, însă nu permit nicio ironie la adresa lor. Au sau nu au argumente, nu contează. În contextul socio-cultural sau socio-politic întru care supraviețuim ce mai contează niște bazaconii în plus. Avem dreptul la liberă exprimare ... suntem în democrație ... deci e permis orice. Jertfa din Decembrie 1989 a adus LIBERTATE. Pe această amăgire își clădesc intelectualii postmoderniști - filosofia, ideologia... Putem spune, dacă e să ne exprimăm ca dl. Lucian Boia (pardon, stimatul domn...) ce să facem dacă niște proști sau jertfit la Revoluție în '89 ? Asta e ... acum noi avem dreptul să ne spunem opinia în fel și chip... suntem liberi în toate ... suntem în UE, cum dracu să interzici libertatea de exprimare ... STOP. Nu se interzice nimic nene intelectual. Eu aș vrea să se interzică (prin lege) minciuna și ipocrizia. E urât să pici în neant, în ridicol, în superficialitate ... și tu să te dai geniu neînțeles. PS - Puțină smerenie nu strică.

*

Când te rogi , să nu uiți să spui AMIN.

*

Magia Crăciunului, Magia sărbătorilor de iarnă ... magia ... magia ... magia curului ... Termina-ți cu prostiile! Nu există magie în duhul ortodox. BUCURIA CRĂCIUNULUI ... Corect e BUCURIA NAȘTERII DOMNULUI ... Accentul cade pe BUCURIE, pe NAȘTERE, pe SMERENIE ... nu pe magie. Magii nu erau vrăjitori și nici maneliști. Magii erau astronomi, ca să folosim un termen mai modern. Magii citeau în stele ... dar nu făceau magie ... nici albă, nici neagră. Magia e de natură demonică. În duhul ortodox avem TAINE, IERURGII , HAR și în special REVELAȚIE. Deci, expresia magia Crăciunului e o prostie. Nu mai umblați cu prostii! Luați atitudini ... atitudini ortodoxe și căutați să vă lămuriți. Ortodoxia nu convinge ci seduce (Pr. Rafail Noica).