Poezia adevărată

Poezia adevărată se naște din durere și dragoste. Durere de martir și dragoste de Dumnezeu, de frumos. Pentru mine nu există poezie din sfera mizerabilă, sub eticheta postmodernistă. Autorii de versuri mizerabile născocesc inepții și tone de aberații. Mizerabilitatea și obscenitatea nu face artă. Din acest motiv mărturisesc despre poezia adevărată.

Poezia adevărată înseamnă suferință. Poezia adevărată transmite emoții și se cuibărește firesc în memorie. Orice om serios și iubitor de literatură, poate memora versuri de Eminescu, Arghezi, Blaga, Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Ana Blandiana... ; dar din alte părți nu se cade. Sursa contează. Deci, nu se cade să memorăm versuri vulgare, murdare sau versuri simpliste, compuse de amatori. E absurd să învăț pe de rost versuri de Vasile Ion (am dat un nume fictiv) iar adevăratele versuri, poeme și poezii să zacă în biblioteci.

De ce să condamn Poezia la uitare și indiferență, ridicând la rang de senzațional pseudo-poezia? Autorii canonici sunt și rămân întru conștiința Literaturii. Sunt ceva pentru poporul român. Reprezintă România profundă. Autorii fără nicio autoritate (sau notorietate) pentru ce să fie reținuți? Fără nicio supărare, cei ce sunt Neica Nimeni , scriu ceea ce scriu din mândrie și mai ales din ipocrizie.

Cum poți considera tu (autor sau cititor... sau de ce nu, prefațator, editor, critic...) aceste versuri : D 12 se iubește cu D 14/ și rezultă D 18/ combinat cu D 20/ egal paranteză pătratră... , poezie? Unde este POEZIA în acest context? Sau : zăpada e albă/ și cade de sus/ de sus unde totul e vis/ vis legat cu sârmă înghimpată/ vis legat de cerul albastru... 

Ex. de altceva, trecem la capitolul "sunt pervers... ce dracu sau sunt pervers ce ...ula mea" , și spunem cum ar spune X : becul de 100 de W/ s-a spart în ...zda ei/ ...zdă ce mirosea a pește mort... etc. etc. etc. 

În fine, alții vin cu ceva "nou" , cu versuri indescifrabile sau cu zece mii de neologisme întro frază, de nu se mai înțelege nimic din nimic. Da, autorii acestor  faimoase versuri, vor să facă rahat din nimic. Din nimic omul nu poate face nimic. Doar Dumnezeu are acces la ex nihilo. Dumnezeu a creat din nimic. Noi facem din ceea ce este. Este talent de la Dumnezeu, noi facem artă. Dar nu ne aparține nouă opera sau capodopera. Toate aparțin lui Dumnezeu. Noi avem doar păcatele și voința. Păcatele sunt 100% ale noastre. Și voința... Libertatea și voința. Fără libertate nu am nicio voință. Voința de a face bine sau rău. Suferința este o opțiune , scrie Pr. Savatie Baștovoi pe Facebook. Și voința este tot o opțiune. Și poezia este... o alternativă. Nu toți au poezia în sânge. Nu toți scriu poezie. Nu toți se nasc cu talent, cu poezia întru ființă, cu voce... Poezia nu se scrie se trăiește. Poezia adevărată nu este o filosofie, poezia adevărată este normalitate. Sau mai bine zis poezia adevărată este.