luni, 23 decembrie 2013

Lacrimi de iubire

Trag de timp. Te sărut dulce. Te strâng în brațe și mă gândesc la dulcele amar. Așa sunt eu. Orice sărut simt că are miere și venin. N-am avut noroc în dragoste și acum încerc să fiu mai atent la detalii. Dar ce, există noroc? Nu știu. Eu nu cred că există, însă e vorba de context. Trag de timp. Alt context, timpul. Trag de... Te sărut. Vreau să facem amor. Vreau iubire ca-n filme. Vreau nebunii. Vreau să te sărut...

Te doare! Da, dragostea la început doare. Te doare din cauza mea. Nu am experiență. Te doare... Începi să plângi. Te doare de mine acum. Văd în ochii tăi că te doare inima de mine. Plângi. Culeg petale de dor din plânsul tău virgin.

Lacrimi de iubire. Lacrimi de durere. Dragostea înseamnă și durere. Te doare pentru cel pe care spui că-l iubești. Te doare dragostea. Te doare durerea... Te doare și când trăiești singur, dar te doare și mai tare când ești împreună cu cineva. Iubirea e o taină. A iubi înseamnă a trăi. Trăirea și iubirea, izvorăsc din credință. Credința e totul. Nu poți iubi dacă nu crezi în Iubire. Nu poți mânca dacă nu ai credință. Trebuie să crezi că ceea ce mănânci e bun, nu e ceva otrăvit sau rău. În fine...

Discutăm despre credință și tu îmi spui: îngerașul meu, de ce nu ești și tu mai erotic? De ce nu ești mai postmodernist, mai ... pervers ... mai ... Nu știu cum. Vezi și tu scumpule, se poartă literatura de cuțit... literatură de tip nișă... Se scrie despre sex, droguri și alcool. Se scrie despre vrăji, magie, yoga, vampiri etc. Nu vreau să pici în extreme: ezoterism, nihilism, ateism, paroxsism... Vreau să fii erotic, ce e așa greu? Există orgasm și-n literatură... Vreau să mă excite scrisul tău... și să mă provoci, să mă incite polemicile tale... vreau să mă zăpăcești. Nu zic nu. Aș vrea să-mi desfaci sutienul ca-ntr-o poezie și să-mi săruți sânii ca-ntr-un poem. Tu, nimic. Taci. Mă omoară tăcerea ta. Of...

Știu, știu iubita mea că îți dorești să fiu altfel. Nu se poate. Pentru mine e Dumnezeu și apoi omul. Ca să fiu erotic trebuie să fiu uman. Să pun accent pe trup și atât. Și așa, devin egoist. Știi că Pr. Dumitru Stăniloae spunea că motorul tuturor păcatelor e egoismul. Iubirea nu cunoaște egoismul. Iubirea adevărată. Firesc în iubire e altruismul și veșnicia. Fără veșnicie nu există iubire. Nu e basm veșnicia, credința sau iubirea. Iubirea se naște întru veșnicie. Iubirea e veșnică. De ce? Pentru că Dumnezeu este Iubire. În Dumnezeu nu încape eros (uman) ci agape. De la iubirea-eros la iubirea-agape se trece prin smerenie. Smerenia nu se învață, smerenia se trăiește ... și se trăiește în taină. Smerenia nu se afirmă. Iubirea, da. Iubirea se afirmă. Logodna, cununia,  nunta, botezul ... nu sunt evenimente care se fac în ascuns. Toate cele ce țin de iubire se manifestă în public și mai ales în comuniune. Asta e iubirea. Iubirea și lacrimile din iubire. Iubirea și dorul de a suspina după nostalgia paradisului. Iubire bibelou de porțelan. Lacrimi de iubire... Lacrimi și patimi... Lacrimi de iubire și patima de a iubi cu foc. Focul dragostei. Focul iubirii stins de lacrimi de rouă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu