Umorul morții
A râs de mine moartea
și eu am râs de ea
dar azi a râs de tot
și m-a lăsat să plâng
cu lacrimi de credință
ce-au curs în veșnicie.
(pt. actorul Nae Lăzărescu)
Moartea are umor
Mă prăpădesc de râs
când văd moartea
cum trage să mă ea
și râd și plâng și râd...
și iarăși plâng de dor
dar plâng de bucurie
fiindcă simt cum
moartea are umor.
(pt. actorul Nae Lăzărescu)
Umblam gol pe stradă
Umblam gol pe stradă
și nimeni nu se mira
de mine cum umblam
așa că mi-am spus în gând
oare oamenii de azi
mai văd ceva în jurul lor
sau au orbit de tot
din cauza banilor
și din cauza faptului
că duc o luptă de supraviețuire
însă... un preot cu veșminte verzi
îmi acoperă trupul gol
cu o haină albastră
albastră precum albastru de Voroneț
și stau și acum și mă întreb
de ce albastru?
de ce un singur om?
de ce un preot?
sunt 6-7 miliarde de oameni
doar unul m-a văzut că sunt gol?
doar unul s-a smintit de mine?
sau visez eu acum?
sincer... nu știu sigur
se poate să fie o iluzie
la cât de nebun sunt
văd un preot în verde
cu o haină albastră în mână
cum îmbracă un mort
putrezit în stele.
Groapa
Trec pe lângă o groapă
inundată de lacrimi virgine
și trec și azi...
și trec și mâine
și zic în sinea mea:
niciun om nu astupă groapa asta?
apoi îmi dau seama că sunt ipocrit
căci și eu sunt om
și eu trec pe lângă groapa asta
și trec indiferent
fiindcă așa-i stă bine omului contemporan
să treacă nepăsător
pe lângă o groapă
pe lângă o Biserică
și chiar pe lângă un cerșetor.
Dacă
Eram la Revoluție
și fluturam un steag ars
dacă nu aveam acel steag
eram împușcat
eram mort
precum frații mei tineri
mânjiți de sânge
pentru o blestemată libertate
pentru o democrație
ce nu există
decât în cărți
aici la noi ar fi existat
o democrație adevărată
dacă, după '89
poporul român ar fi avut demnitate
să mai facă o Revoluție
Revoluția conștiinței
și Revoluția bunului-simț...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu