Liniște

- Salut Dani! Ce mai faci? Vrei să pun niște muzică?   -Nu. Te rog, fără muzică. Peste tot se aude muzică și iar muzică. Prefer muzica tăcerii. Vreau liniște. Vreau să scriu în liniște.   - Șșș, aici nu se vorbește! De ce? Aici se cântă.   - Nici măcar în șoaptă nu se vorbește?   - Nu. Se cântă și se ascultă muzică. Nu se dansează, doar se cântă și se ascultă...   - Atunci părăsesc localul. M-am săturat de gălăgie. Vreau liniște. Vreau să fie liniște profundă. Poate un ecou de iubire să răsune în surdină și vocea inimii să-i țină isonul, dar atât. În rest liniște. Să fie liniște, pace și frumos.   - Ești idealist. Nu ți se pare că prea vrei o viață ca-n povești?   - Nu. Sunt normal. Vreau o viață liniștită. Vreau liniște. Dacă vreau prea mult îmi cer scuze și mă retrag. Merg undeva să caut liniște. Aici e prea mult zgomot pentru nimic. La revedere!