Folosesc într-o poezie aceste cuvinte filosofice, și mă întreabă un prieten: ce-i ăla neant, cine-i ăla Kant? Am încercat să lămuresc dar omul e axat pe ideea că filosofii sunt nebuni sau că eu știu că nu știu nimic (Socrate) , e o prostie. Cum să îi spui că alt nebun a scris cunoaște-te pe tine însuți (undeva, imediat vedem unde) și din atichitate până în prezent e actual, e celebru ... cu această maximă înscrisă pe frontonul templului lui Apolo din Delfi. Cunoaște-te pe tine însuți , devine principiul fundamental al filosofiei lui Socrate.
Pe cine interesează aceste aberații??? Dacă era să zic că maestrul guță nicolae spune într-o melodie - sună telefoanele ca dracii... sau că artistul florin salam cântă - merg pe drum și vine banii... vine banii... , cred că era perfect.
Din păcate, guță rimează cu ... maimuță, iar salam rimează cu cașcaval, brânză topită, parizer... și alte produse alimentare. Cum, salam rimează cu...? Nu, ați observat bine, nu rimează. Salam nu rimează cu nimic, dar Kant cu neant rimează. De ce? Pentru că fac parte din aceeași familie lexicală. Glumesc. Nu e vorba de acest aspect, e vorba de Immanuel Kant (recunoscut ca cel mai mare filosof) și neant, care înseamnă vid, neființă, inexistență, nimic...
De ce îmi bat capul cu aceste probleme la 25 de ani? Bine, atunci când am scris poezia avem 20 și un pic. Acum înțeleg că am scris (nu doar să transmit emoții) din durere și dragoste pentru omul contemporan și din nevoia de a lua atitudini. Mi se reproșează că nu am voie să folosesc acest sentiment al Cuviosului Paisie Aghioritul. Da, normal că nu sunt la măsura și trăirea duhohnicească a Sfântului Cuvios din Grecia, dar sunt preocupat de această idee. Sunt sensibil și nu pot afirma decât ceea ce zicea Nichita Stănescu (un hipersensibil poetic, nu citiți ad litteram , căci nu mă refer la hipersensibil d.p.d.v. medical) că sunt doar o pată de sânge care vorbește sau că e o falsă modestie să spun că eu scriu de dragul scrisului sau de dragul poeziei dar nu prea cred să am talent; nu, eu scriu deoarece cred în ceea ce spun și cred că am talent... Scriu pentru că nu-mi place să gândesc singur. Scriu cu durere și dragoste. Scriu și încerc să gândesc cu mintea mea, dar niciodată nu mă voi crede scriitor, ci doar un smerit cititor care scrie.
Citesc cartea dl. Alex Ștefănescu - Cum te poți rata ca scriitor, și mă crucesc de câte specimene & caricaturi există în acest sens, în acest domeniu complex.
Consider că acei autori și acele cărți (descoperite de dl. Alex Ștefănescu) sunt bine de încadrat la extreme. Sincer, fără nicio supărare, dar e prea de tot. Sunt și eu pățit cu cartea de debut însă nu în halul acesta. Să mă ierte Dumnezeu, dar prostia și mândria nu face niciodată artă. În fine... Citiți cartea să vedeți și dvs. ce poate scrie omul - animal rațional (întru acest context). Noi rămânem la alte noastre. Indiferent de ce și cum, știm adevărul - noi cârpim cerul cu stele...
P.S. Neant rimează cu Kant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu