Ancoraţi în vise şi fantezii adolescentine, cândva, mai toţi ne dorim o iubire ca-n poveşti. Zic o iubire ca-n poveşti şi nu o iubire ca-n filme pentru că de multe ori viaţa bate filmul. Să ne gândim doar la SUA, America cum îi spunem fără rost. De ce fără rost? America e un continent, SUA e "ţara" mult rîvnită, de peste ocean. În fine... America din filme nu e America din realitate. Aşa e şi cu iubirea. În filme iubirea e love story, e Titanic... dar în realitate iubirea e mult mai mult. Iubirea e jertfă. Până nu te dăruieşti întru totul nu poţi spune că iubeşti. Atenţie, nu e vorba de dăruire trupească. Cel/cea care dăruieşte doar trupul, nu iubeşte ci se amăgeşte. Iubirea nu e doar trup şi plăcere. Iubirea e o trăire nobilă. Iubirea e sfântă. Cu manele şi sărutări fierbinţi nu iubim... ci ni se pare că iubim.
Auzim: iubire ... te iubesc... te iubesc.... eşti viaţa mea... tu eşti draostea mea... etc. etc. etc. Cât durează acest balon de săpun? Cât ţine vraja sau minunea aceasta? Depinde de la caz la caz. Pentru unii ţine doar o lună sau max. un an, pentru alţii ţine 2-3 sau 4-5 ani. Se căsătoresc, fac şi un copil... iar după max. 5 ani, bagă divorţ. Unde este iubirea întru acest context?
A iubi nu e joacă de copii. Cu toate că şi copiii iubesc. Şi ei au dreptul la iubire şi la sentimente fireşti. Totuşi, iubirea adevărată nu se trăieşte în joacă. Mintea de copil tratează totul în joacă. Iubirea nu trebuie luată în joacă ci mai mereu în serios. Cu cât eşti mai serios cu atât e mai frumoasă şi sinceră relaţia.
PS. A iubi înseamnă a ierta. (Savatie Baştovoi) ... Iubire bibelou de porţelan... (Ion Minulescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu