Cerul și-a îndreptat privirea către mine. Nu am stat mult ochi în ochi. M-a frapat chipul. Am zis că voi uita totul. Ce om poate uita chipul Cerului? Nu. N-am uitat nimic. E mereu acolo. Azi îl privesc cu nostalgie, cu bucurie, cu durere și dragoste. El m-a păzit de la atâtea accidente și incidente în viață. El a fost martor la moartea tatălui meu și tot el m-a lovit cu o ploaie de vară când iubeam și eram iubit. El e cerul meu de dor. Da. Cerul e idealul meu. Nu vreau să smintesc ideea de frumos dar nu există nimic mai frumos decât cerul senin și... un apus de soare virgin, unic și unicat. Zâmbetul lui drăguț. E așa suav vara și e mâhnit, posomorât toamna și iarna. Primăvara zâmbește iar și tot așa. Cerul își trăiește viața simplu și firesc. Numai omul trăiește îmbătat de vise și speriat de coșmaruri. Încearcă să-și învingă teama de a fi dar nu reușește. Așa e omul adamic, căzut din veșnicie se teme de orice și mai ales de moarte. Aseară eram să mor. Cerul m-a păzit. Ce superb e cerul. Noi mânjim cerul cu patimi și el ne călăuzește și ne păzește, iar de ne pocăim ne și izbăvește. Cerul e solidar cu neputința umană, cerul nu e niciodată absurd. Cerul gândește și trăiește divin. Mereu ne îndrumă spre Lumina Lumii care este Hristos Domnul. Nu ne lasă singuri dar ne dă clipe de singurătate să ne facă să înțelegem că fără comunicare și comuniune, omul devine un individ lipsit de sens.Ce rost are să fim indivizi când suntem născuți din cer, din apă și din duh? Cerul nu ne vrea indivizi, numere sau roboți. Nu ne lasă să rătăcim și să risipim în lucruri fără de folos. Cerul ne vrea persoane și oameni de omenie, oameni frumoși. Omul frumos trăiește ancorat în cer. Omul frumos iubește și iartă. Să iubim. Prin iubire suntem întru armonie cu cerul și cu Dumnezeu.
Noapte. Frig și beznă. Pădurea îmi dă senzația că sfârșitul e aproape, că moartea stă ascunsă după fiecare copac și abia așteaptă să-mi facă o glumă proastă. Implor cerul să nu mă sting, să nu mă pierd așa de tânăr. Filosofia vorbește de neant dincolo. Nu știu, eu nu cred că dincolo e neant ci cred cu tărie că dincolo e Dumnezeu. Veșnicie în Rai sau în iad. Nu există altă variantă. Purgatoriul e o invenție neserioasă. În fine... Foșnetul copacilor din pădure se aude precum o muzică funebră. Întunericul nu te lasă în pace. Nu ai timp de liniște. Crește adrenalina. Ești în tensiune. Ce să faci? Fugi... Dar unde să fugi? Nu ai unde. Ești înconjurat de fiare sălbatice și copaci. Ești înconjurat de necunoscut, de sunete stranii și capcane. Întorci capul. Nu vezi nimic. Cobori în suflet și te ascunzi întru lăuntrul ființei de frică. Tremuri de frică. Ceva totuși îți dă speranță. Există nădejde. Credința. Da, credința te face să te ridici. Ridici capul către cer și șoptești cu lacrimi din inimă: iartă-mă Doamne! sau ajută-mă Doamne! Cerul e mare și bun. Te ia de mână și te scoate din impas. Numai să ai voință. Depinde de tine. Dacă tu vrei să fie bine totul va fi bine. Dai voință iei putere. Credință și voință. Greșeala recunoscută e pe jumătate iertată. Ai recunoscut. Ai mărturisit. Acum conștiința își face treaba în taină. Accentul cade pe taină. Taina te izbăvește. Taina te trăiește. Fără taină nu are logică viața. Ce este viața? Tot o taină dar și un dar de la Dumnezeu. Dacă noi păstrăm acest dar neîntinat e perfect dar dacă noi pervertim acest dar, e păcat. Dumnezeu ne dă, noi nu dăm... Nu ne dăm nici bună-ziua dapăi să ne dăm seama că fără Hristos nu putem face nimic bun. În pădure ce poți face de unul singur? Învăluit de orizontul misterului. Cauți o licărire de firesc dar nu e de găsit. Pădurea e haos. Pădurea e un haos cu rost. Conștiința te îndeamnă la convertire. Tu vrei altceva. Trăiești în junglă. Vrei viața ca o junglă. Singur ți-ai ales acest mod de viață. Libertatea și-a făcut datoria. Te-a lăsat să alegi tu. Nimeni nu-ți dictează nimic. Tu decizi. Binele și răul sunt opțiuni. Ce alegi? Fiecare opțiune se bifează în cer. Tu știi dacă vrei în cer sau nu. Sub pământ e și mai beznă. Acolo e jungla cea mai sălbatică și demonică din câte există. Îți place în junglă? Vrei să trăiești o veșnicie în junglă? Nu e mai simplu să fii civilizat? Uite, aici în pădure este o cărare spre Infinit, spre Acasă. Vrei să te ducă Cineva la această cărare? Dacă vrei înseamnă că îți pasă de suflet. Dacă nu înseamnă că vrei să fii una cu pământul. Încearcă totuși să te ridici. Sus te așteaptă cerul. Imposibil să nu-l cunoști. Cerul e prietenul tău din copilărie. Aduți aminte. Ridică ochii și privește! Este cerul tău preferat. Mereu prezent pentru o idee de convertire. Mereu aproape de omul care-i cere ajutorul. Să-l prețuim. Ne aduce pace și bucurie. Of... Ce cer smerit și blând!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu