Dialog despre scris și poezie

Scurt dialog despre scris și poezie

Î: Ziua bună! Mulțumesc pentru accept dragă prietenă, Mihaela Oancea. Întâlnirea întru dialog cu tine este un eveniment pentru mine, tânărul student Dănuț Belu, un tip "incomod" și nu prea deschis la dialog ci mai mult înclinat spre polemici. Să te prezint puțin dacă îmi permiți: Mihaela Oancea este din București, profesoară de Limba și Literatura Română, scriitoare de poezie și proză - scrie povestioare superbe, pentru copiii mari și mici. Ne cunoaștem de pe Facebook, acest site socialist cum îl denumește criticul literar Daniel Cristea-Enache. Ne-am împărtășit gânduri despre scris, cărți și poezie. Ne-am și contrazis pe anumite teme... Acum încercăm să purcedem la un smerit dialog  despre scris și poezie. Scrii frumos. Nu e niciun secret să spun aici acest lucru. Mărturisim sentimente adevărate și ceea ce simțim despre arta scrisului și despre poezie. Îți spun de la bun început că eu nu admit ideea de poezie postmodernistă, îmbâcsită de texte indescifrabile și înțesată cu o grindină de neologisme, doar doar va ajunge comercială. Să se vândă... Nu contează ce scriem (spun adepții postmodernismului) important e că se vinde. În fine... Avem timp să vorbim despre scris, stil, genuri și poezie. Prima întrebare: când și cum te-ai apucat de scris și de ce poezie?

R: Totul a decurs într-un firesc al existenţei, pentru că eu cred cu tărie că dacă e să se întâmple ceva, soarta găseşte calea a te îndruma într-acolo. N-aveam de gând să ies vreodată "la rampă" cu ceea ce scriam ocazional. Dacă am scris, am făcut-o pentru sufletul meu, întocmai ca acela care înşiră simţire pe foaia de hârtie şi-o alătură teancului aflat într-un sertar. Cum un bun prieten, Gabriel Dragnea, scria şi o făcea cu responsabilitate şi dăruire de mult timp...mi-a ridicat mingea la fileu, m-a provocat, să spunem. Un mare defect al meu e neîncrederea. I-am înmânat câteva poeme, însă, clar, cu rezerve. Mi-a demonstrat, ulterior, că ar fi indicat să renunţ la reticenţa aceasta şi să continui periplul pe calea deschisă. Ce a făcut? A trimis poemele Armoniilor Culturale, unde scriitorul Ghe. A. Stroia le-a şi publicat. Asta se întâmpla pe 6 august, anul acesta. Mi-a bucurat sufletul, realizezi...În privinţa genului ales cu precădere....mă reprezintă, simt că e ceea ce pot să realizez mai bine, în momentul de faţă.

Î: Foarte bine că intuiești firescul lucrurilor și consideri ceva firesc în arta de a scrie. Sunt pentru poezia în dulcele stil clasic dar nu zic nu absolut la poezia postmodernă bună. Alex Ștefănescu spune clar: arta și opera literară trebuie să fie morală. Morala este o condiție sine qua non pentru scriitorul adevărat sau nu contează acest detaliu subtil? Ce stil preferi în poezie? Ce părere ai despre postmodernism? La ce vârstă ai început a scrie?

R: Scriu de când mă ştiu, doar că n-am luat în serios până de curând. E ceva firesc a scrie, atât timp cât vine ca o reacţie naturală, necosmetizată, a individului la realităţile vremii ori chiar la realităţi de ordin personal. Nu s-au făcut şi nu se prea fac bani din cultură, aşa că raţiunea de a scrie pentru a fi comercial e o neghiobie, pentru că sugrumă în tine tocmai ce te defineşte, iar a scrie pentru a câştiga financiar, de asemenea. Personal, nu mă alătur vreunei grupări literare, vreunui curent. S-a spus despre lirica mea ca e ,,una modernă, cu filon evident romantic, o sarabandă executată în paşii daţi de ritmul harpei sufletului” (Ghe. A. Stroia). Ce este scriitorul adevărat, unde începe şi unde se termină el…cred că e impropriu spus. E ca şi cum am încerca să cuantificăm iubirea, încercând s-o îndesăm, eventual, în tipare stabilite a priori. Iar în privinţa moralităţii, n-aş vorbi despre scriitor, ci despre om, în general. Bunul-simţ, normele societăţii, da, le văd drept elemente demne de urmat pentru ca interacţiunea să ne fie cât mai benefică. Însă, în domeniul culturii au tot existat situaţii în care s-a considerat imorală o creaţie (îţi amintesc antologicul caz în care I. L. Caragiale a fost acuzat de trivialitate în piesele sale, fapt demontat, desigur, excepţional, de T. Maiorescu) sau anumiţi scriitori au mers pe cărări nebătute înainte de altii, poate au şocat la vremea respectivă, dar au deschis culoare ulterior utilizate la scară largă. Cam ce se întâmplă cu mutaţia valorilor estetice.. Cât despre postmodernism, nu ştiu ce destin va avea şi ce i-ar putea urma, însă, cert, este şi a fost nevoie de un astfel de mod de redare a realităţii.

Î: Când scriu, eu am impresia că cititorul gândește ca mine și mă înțelege sigur ce vreau să zic. Normal că e greșit. Tu cum te exprimi ca să fii sigură că cititorul e pe frecvența sufletului tău?

R: Cititorul nu va gândi ca tine 99% dintre cazuri! Nici nu încerc să scriu gândind prototipul cititorului ideal. Dacă va fi sau nu pe frecvenţa sufletului meu, aşa cum spui, e ceva relativ. Mă bucură, cu certitudine, reacţiile pozitive, faptul că oamenii rezonează la ce scriu, însă ceea ce configurează simţirea lor referitor la poemul/poemele respective...ține strict de orizontul lor de aşteptare şi de ceea ce numim bagajul cultural al fiecăruia. Oare nu aceasta este şi frumuseţea? Ca fiecare în parte să dea noi şi noi conotaţii, uneori sărăcind, alteori îmbogăţind paleta interpretativă. Cât timp se discută, pro sau contra, e minunat! Iar....siguranţă? Nu, nu există aşa ceva! Ştii principiul fortuna labilis? Cam aşa e şi cu receptarea creaţiilor literare.

Î: Ținând cont că timpul e limitat, te rog să scrii câteva gânduri de final și să ne cerem iertare că încheiem așa abrupt acest dialog. Timpul este o problemă. Tu cum de ai timp pentru toate? Când mai ai timp și de scris fiind prinsă în diverse? Îți dorești să publici o carte sau vei rămâne scriitoare aici în mediul virtual?  Mulțumesc pentru răspunsuri. Mulțumesc pentru răbdare. Bucurii!

R: Nu e abrupt, Dănuţ! Timpul, da, eternul şi devorantul Uroboros ce ne prinde mereu în malaxoarele-i uriaşe, nu? Tocmai ca nu am timp pentru câte aş vrea, dar...găsesc mereu portiţe. Anul ce vine va fi, aşa cum l-am gândit, cel al debutului meu în volum. Şi sper să urmeze altul şi altul....şi să ne întâlnim mereu sănătoşi şi cu zâmbetul pe buze. Mulţumesc şi eu pentru interes!