Omul nu mai este om
Doamne ajută! Anul acesta, după nebunia
cu cartea, încerc să mai săvârşesc o nebunie, sper să mă înscriu la
facultate. Nebunul trebuie să fie nebun până la capăt.
E pierdere de timp, e ceva în
zadar... ar putea zice unii prieteni (deja mi-au zis câţiva) . Lumea de azi
nu prea mai crede în nimic. Nimicul e filosofia la modă în secolul XXI. Omul
contemporan e ancorat în p(r)ostmodernism, întro silă bezmetică, în neîncredere
şi nepăsare. Plictiseala a devenit o boală, iar omul recent nu are
absolut niciun stres că trăieşte doar pentru a avea şi doar pentru acum.
Dragă omule bun şi scump, de ce să nu dăm viaţă unui Ideal? De ce să nu
nădăjduim spre mai bine?
Problema omului, în general este
banul. Se tot plânge că n-are bani, dar de demnitate, de suflet,
de lucruri ce rămân... nu se plânge niciodată. Fericirea
artificială, promovată de mass-media prin publicitate (fericirea efemeră care
generează plăcere şi numai plăcere) şi filme de duzină, este de fapt o mare
amăgire. Fericirea nu există în sex, droguri şi alcool. Cele trupeşti şi
pământeşti sunt trecătoare. Firesc (firea omului fiind ortodoxia, ne spune
iubitul Părinte Rafail Noica) este să aspirăm la Înaltul Cerului (adică la
Mântuire), la Veşnicie, să privim în Sus. E absurd să cerşim fericire fără să-l
cinstim pe Dumnezeu. Fără Hristos nu putem avea nimic bun, nici pace, nici
bucurie, nici iubire... Comuniunea (prin Har şi Rugăciune) cu Domnul Hristos,
ne aduce la starea normală a omului desăvârşit.
A iubi înseamnă a ierta,
afirmă titlul unei cărţi a Pr. Ierom. Savatie Baştovoi. A ajuta înseamnă a
sluji cu adevărat Domnului Hristos. Dacă nu ajutăm semenul când ne cere ajutor,
degeaba ne batem cu cărămida-n piept că iubi m aproapele, că iertăm greşiţilor
noştri. Concret, când cineva ne cere o mână de ajutor (şi putem să-l servim),
ce facem? Uite, eu am păţit un necaz, am apelat la un om al Bisericii, şi m-a
tratat extrem de dur, promiţând că mă ajută dacă am nevoie. Oare să fie omul
nostru pervers sau oportunist?
Sunt sincer, exagerat de sincer.
Mă doare faptul că omul nu mai este omul de altă dată, om de cuvânt, ci om
materialist, pe interes. Nu-i corect să fii mereu pentru "eu" (de
aici denotă un egoism periculos), drept este să fii pentru Dumnezeu. În fiecare
om există chipul lui Dumnezeu, deci ajută-l, ajută-l azi, nu mâine! Din păcate,
omul nu mai este om (cum am spus şi în titlul acestui articol) , şi dacă atragi
atenţia, dă vina pe societate. Închei prin nişte versuri smerite:
Unde eşti omule
când am nevoie
de ajutor?
în ce colţ de lună
te ascunzi?
Unde eşti omule
când strig la tine?
unde eşti frate
creştine?
Nu-ţi cer averi
nici bani...
nu-ţi cer decât
ajutor şi omenie
fii om, omule
din popor!
fii om, chiar de
nu-i uşor!
07-09-2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu