Capul
plecat sabia nu-l taie...
Da, de ce să fiu ipocrit sau să mint, încă nu iubesc
aproapele ca pe mine însumi... şi nici cu iubirea de vrăjmaşi n-am ajuns la
IUBIRE. Încerc să iubesc omul, încerc să fiu om de omenie. Deci, sunt la
capitolul încercări...
Astăzi de ziua mea, m-am lămurit că nu ne putem iubii
unii pe alţii fiindcă suntem neoameni. Merg la liceu să-mi scot foaia matricolă
pentru a-mi servi la înscrierea pentru facultate. Cum sau comportat secretarii
(domn şi doamnă) cu tânărul dănuţ belu? Vă spun imediat cum, ca la
circ...
Nu zic nimic că am aşteptat peste o oră pentru o amârâtă
de foaie, altceva mă frapează, faptul că am fost tratat ca un ciumat. Parcă
aveam ceva contra lor de le-am cerut să facă un serviciu ce trebuia săvârşit cu
zâmbetul pe buze. Eu am răbdare... dar nici să fiu călcat în picioare. După
câteva vorbe
grele
adresate domnului şerif (aşa îl alintă
dl. meu diriginte pe tovarăşul secretar) cu chiu cu vai (contra-cost... 15 lei
să-ţi elibereze o hârtie...) obţin "trofeul".
Capul
plecat sabia nu-l taie... Adică, eu am fost smerit, am tăcut şi
am aşteptat dar n-am mai rezistat să fiu cuminte când m-a acuzat că am venit cu
tupeu... etc. Recunosc, n-au un salariu decent ca să-şi desfăşoare munca
profesionist, însă omul pentru om e bine să fie om, nu lup.
Ce câştigă "funcţionarul" nervos dacă-şi
revarsă furia pe aproapele? E firesc să vezi chipul lui Dumnezeu în orice om,
chia şi în cel ce nu mai are nicio şansă din punct de vedere sociologic şi
psihologic. Indivizii sunt greu de acceptat, iar tu de te porţi frumos, eşti
călcat în picioare.
Pleci capul, taci, înduri... dar până când? Ai şi tu
demnitate, nu crezi că omul este o fiară. Din păcate, faţă-n faţă cu omul recent e
delicat. Trebuie să luăm atitudini ortodoxe... nu să răspundem la rău cu rău.
În teorie e simplu, în practică e dificil (dar nu imposibil) iar noi,
indiferent de figurile
celuilalt, e firesc să rămânem ancoraţi întru Hristos.
03-09-2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu